Biserica "Sf. Spiridon" - două secole de istorie

[dcp100168]

Biserica "Sf. Spiridon" - două secole de istorie

Biserica "Sfântul Spiridon" din Galaţi este o expresie arhitecturală a începutului de secol XIX, prezentând elemente caracteristice stilului bizantin moldovenesc. De la Moise N. Pacu aflăm că lucrul la ridicarea Bisericii ”Sfântul Spiridon” a fost început la 15 martie 1815 şi a fost finalizată în 1817. Astăzi, aici slujeşte părintele paroh Vasile Mogoş, împreună cu alţi slujitori.

Pe o vatră veche

Actualul altar a fost aşezat pe locul unei vetre bisericeşti mai vechi care avea acelaşi ocrotitor. Istoricul şi patriotul Eudoxiu Hurmuzachi ne relatează că locaşul a fost ridicat de ”breasla cismarilor” şi-l menţionează, în mod expres, pe Stan Tudoran cu fiul său Gheorghe şi nepotul său Enache". O menţiune despre Biserica "Sfântul Spiridon" se regăseşte într-o corespondenţă (pe o hartă a târgului Galaţi) din 26 decembrie 1793 a lui Eudoxiu Hurmuzachi orespondenţă cu reprezentantul comercial austriac în Moldova, Merkelius. Cu siguranţă era vorba despre fosta bisericuţă de lemn care exista înainte de 1815. Despre o biserică de lemn cu hramul ”Sfântul Spiridon” din Galaţi aminteşe şi istoricul Nicolae Stoicescu în ,,Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova".

Sub povara vremii

La fel ca şi celelalte biserici din Galati şi aceasta a fost arsă în 1821, când creştinii s-au ascuns în biserică de teama atacurilor otomane cu eteriştii. Biserica a ars, iar ”oaminii, prindend (prinzând) de veste, au scăpat de flăcări, ardend (arzând) numai construcția de lemn a bisericei”, relatează Moise N. Pacu.

Fundaţie de piatră de râu

Sfântul locaş este aşezat pe o fundaţie din bolovani de râu; are zidul gros de peste un metru şi este în plan triconc. Biserica este compartimentală după regulile unei biserici ortodoxe cu pridvor, pronaos şi naos. Are trei turle, potrivit tradiţiei, turla mare redă icoana Pantocratorului care ţine toată creaţia. La exterior, zidul este ”încins” cu un brâu median din cărămizi şi acelaşi motiv ornamental se găseşte şi la baza turlelor.

Restaurări

Ca orice zid făcut de mână omenească şi acesta a trecut prin multe vicisitudini ale vremurilor. După refacerea din 1821, a mai fost reparată şi în 1838, după cutremur. În 1845 s-au refăcut turlele, iar în 1866 a fost reparată la interior, cu deosebire ”pictura şi decorul”, reținem din „Cartea judeţului Covurlui” a lui Moise N. Pacu, apărută în 1891. S-au făcut reparaţii şi în 1913 şi în 1924, an când a fost introdusă energie electrică; restaurare s-a realizat şi în 1962… Între anii 1993-1994, în vremea actualului paroh, s-au efectuat importante lucrări de consolidare, între altele, adaugându-se o reţea de stâlpi şi centuri din beton, pentru o mai bună susţinere. Astăzi, Biserica are o frumuseţe şi o bogăţie aparte, constând în multele suflete credincioase.

Ceva bogăţie materială a existat încă de la început. Astfel, în veacul al XIX-lea, Parohia deţinea două case în împrejurimi "cari produceau un venit anual de 1200 lei; aseminea un loc viran ce produce 200 lei pe an, precum și două locuri cu bezman cu produs foarte minim (doi galbeni austrieci amîndouă)". Astăzi, parohia are pe lângă biserică un aşezământ social pentru 35 de copii săraci, un cabinet de fizioterapie, o capelă mortuară şi mulţi creştini care aleargă la Sfântul Spiridon şi cer iertare de păcate şi grabnică vindecare.

Icoana Sfântului Spiridon - Făcătoare de minuni

Pictura Bisericii "Sfântul Spiridon" este una aparte şi este în stil bizantin. A fost aşezată (în 1871) de zugravul Constantin şi repictată la mijlocul veacul XX de Vasile Pascu din Focşani. De asemenea, catapeteasma este cea realizată la 1871, fiind restaurată după anii 2000, când s-au efectuat lucrări importante de restaurare la exterior şi la interior.

"Fiindcă cutremurele şi războiul şi-au spus cuvântul, au fost necesare şi intervenţii privind programul iconografic. Actuala pictură a fost realizată între anii 1962 şi 1963. Atunci au fost refăcute ˝cu deosebire pictura și decorul˝", ne spune părintele paroh Vasile Mogoş.

Între anii 2006 şi 2007, întreaga pictură de la "Sfântul Spiridon" a fost restaurată de pictorul C. Condurache, cel care a restaurat şi pictura la Catedrala Galaţilor.

Chemarea Sfântului Spiridon

Istorica biserică este deţinătoarea nu numai a unei picturi deosebite, dar şi a unor icoane care depăşesc suta de ani de existenţă. Şi care adună multă rugăciune de mulţumire şi cerere de vindecare trupească şi sufletească de la creştinii bogaţi sau săraci, dar cu credinţă multă. Biserica are un odor de preţ, anume Icoana "Sfântul Spiridon" - Făcătoare de minuni, care "a fost pictată în 1834", ne explică părintele Vasile Mogoş. Nu sunt date despre artistul care a executat sfinţitoarea icoană, dar cu siguranţă ea este făcută şi de mâna nevăzută a Duhului Sfânt. Cererile aduse de creştini la această icoană a Sfântului Spiridon sunt aducătoare de vindecare şi de pace. Şi doar harul lui Dumnezeu dă vindecare celor necăjiţi care ajung aici şi care au nevoie de tămăduire.

În plus, în ultimii ani, au devenit tradiţionale pelerinajele care se fac la hramul din 12 decembrie, când îl prăznuim pe Sfântul Spiridon, Ocrotitorul aceste bisericii. În această zi, creştinii fac un şir imens, precum un fluviu, aşteptând să se închine la Icoana Sfântului Ierarh Spiridon.

Un aşezământ social şi un cabinet de fizioterapie

De la sfârşitul anului 2008 în Parohia „Sfântul Spiridon” din Galaţi fiinţează un Centru de zi pentru 35 de copii care provin din familii sărace. În toţi aceşti ani am întâlnit şi am relatat despre mulţi elevi care provin din familii cu zece, opt, şase copii; alţii depind doar de atenţia unui părinte, de regulă, a mamelor. Este un beneficiu, ne spunea unul dintre voluntari, fiindcă aici biserica i-a ajutat pe mulţi copii să înveţe buchea cărţii, unii dintre aceştia fiind foarte buni la învăţătură... "Aşezământul acesta este o continuare a fostei şcoli care exista în grija bisericii noastre pe la 1852 şi care asigura educaţia unor copii din parohie", precizează părintele Vasile Mogoş.

45 de dascăli-voluntari

Încă de la înfiinţare, printr-un parteneriat durabil cu Primăria municipiului Galaţi şi cu Şcoala nr. 16 din Galaţi, aşezământul a beneficiat de dragostea şi altruismul a 45-46 de voluntari. Între aceştia mulţi profesori pensionari care alături de preoţii de aici sunt mamă şi tată şi dascăli, deopotrivă, pentru elevi. Micii asistaţi au asigurată o masă caldă pe zi, dar sunt sprijiniţi şi la pregătirea temelor, centrul funcţionând în regim „after school”. De asemenea, elevii beneficiază şi de alte servicii; de consiliere duhovnicească, de ajutor material la început de an şcolar şi peste an şi, de asemenea, la marile sărbători creştine.

În ultimul an, Centrul şi-a extins aripile ocrotitoare oferind hrană pentru trup şi suflet şi pentru alţi 35 de copii de vârstă preşcolară de la Şcoala nr. 16 din Galaţi.

De câţiva ani aici fiinţează şi un Cabinet de fizioterapie unde voluntariatul este baza. Doctorul Anghel Teodor şi o asistentă asigură consultaţiile şi tratamentul de specialitate. Beneficiarii, în număr de 350 în anul acesta, sunt creştinii din Galaţi care cer de la Sfântul Spiridon tămăduire pentru trup şi suflet.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Biserica Sf. Spiridon

Biserica Sf. Spiridon a fost construită între 1815 şi 1817 de breasla cizmarilor din Galaţi, în frunte cu Sandu, fiul lui Tudoran, cu fiii săi Gheorghe şi Enache, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi. Hagi Sandu a fost ajutat în acţiunea lui de a clădi acest lăcaş şi de alţi negustori şi meşteşugari din oraş.

Zidirea bisericii a început la 15 mai 1815 pe locul alteia de lemn, şi a fost terminată la 1 decembrie 1817. La numai puţin timp, la 29 decembrie, a fost sfinţită de protopopul Gheorghe Avram, cu hramul Sfântul Ierarh Spiridon. Slujitor al bisercii era atunci preotul Nicolae Drăguş. Pisania aşezată în zidul bisericii la terminarea construcţiei acesteia nu s-a păstrat. Ea avea următorul text: „Această piatră ce s-a ridicat deasupra Mănăstirii Sfântului Spiridon să fie pentru pomenirea ctitorilor a sfintei biserici până în veci, Hagi Sandu sin Tudoran şi cu feciorii mei Enachi şi Gheorghe şi nepotul meu Enachi. Am pus temelie cu cheltuiala şi osteneala noastră. Până am văzut sfârşitul, cu voia lui Dumnezeu au mai ajutat şi alţi fraţi şi i-am scris şi pe dânşii ctitori: Hagi Stoian cojocaru, fiii lui Paraschiv şi preotul Ioan Gligoriu, Hagi Iani bogasierul şi Chiriac Proscinitu, Hristu Sahungiu, Todor Caraolanu, Mânciu şi fiul lui, Hagi Iofciu, Hagi Batu, Pentru Donciu bogasieru, Nedelcu casapu, Hagi Ştefan, Hagi Panaiotu, Enachi Popovici, Panu abageriu, Andrei cojocar, Hagi Constandachi, Tudoru dulgheru şi tot isnafu ciobotăresc. 1817 decembrie 1ˮ.

La cutremurul din anul 1838, bisericii i s-au prăbuşit turlele şi în locul lor au fost ridicate altele din lemn. Vremurile tulburi prin care a trecut oraşul şi-au lăsat amprenta asupra bisericii. A suferit mai multe avarii şi de multe ori s-a intervenit pentru a o face funcţională cultului ortodox. În 1996, preotul paroh Constantin Davideanu a luat iniţiativa realizării unor lucrări mult mai complexe de consolidare a edificiului. Au fost înlocuite vechiile fundaţii de piatră cu beton armat, s-au implantat în structura pereţilor din zidărie de cărămidă centuri şi stâlpi tot din beton armat. Pardoseala a fost înlocuită cu marmură. S-a spălat pictura şi a fost refăcută pe unele porţiuni unde se deteriorase. S-a racordat biserica la reţeaua de gaze naturale a oraşului.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în curtea bisericii a funcţionat o şcoală a dascălului Ştefanache Popovici, ajutat de Ioniţă Nedu şi de Alecu Franga. S-a predat în moldoveneşte şi greceşte.

Ca bunuri de valoare istorică şi artistică, Biserica Sf. Spiridon are în proprietatea sa, în afara icoanelor, o Evanghelie tipărită la Moscova în 1836, ferecată în metal inoxidabil argintat, 27 de cărţi vechi, din care cinci provin de sub teascurile tipografiilor din Moldova, obiecte liturgice, şi piese de mobilier bogat ornamentate.

Biserica este un lăcaş spre care se îndreaptă mulţi gălăţeni, care se roagă la icoana Sfântului Spiridon, cel care a primit de la Dumnezeu darul vindecării, în momentele lor de linişte sau de apăsare sufletescă şi amărăciune.

presagalati.ro

[dcp100168]

Biserica „Sf. Spiridon”, martoră la distrugerea Galaţiului

Biserica "Sf. Spiridon" este unul dintre cele mai reprezentative şi impunătoare locaşe de cult din Galaţi, atât datorită vechimii sale, cât şi ca urmare a întâmplărilor istorice care s-au ţesut, de-a lungul timpului, în jurul său. Construită aproximativ pe locul unei vechi bisericuţe din lemn, actuala biserică cu ziduri din cărămidă era, la 1848, catedrala oraşului Galaţi. Şi-a pierdut ulterior această funcţie, însă a rămas una dintre cele mai impunătoare biserici din oraş. Acum, datorită părintelui paroh Vasile Mogoş, în jurul locaşului propriu-zis funcţionează un adevărat centru de binefacere pentru copiii proveniţi din familii nevoiaşe. Parohia "Sf. Spiridon" este astfel exemplul viu al felului în care biserica poate ajuta direct comunitatea din care face parte.

Piatra de temelie, pusă în urmă cu 200 de ani

"În secolele al XVI-lea  şi al XVII-lea, oraşul Galaţi era împărţit în mahalale. În  jurul actualei biserici s-a dezvoltat mahalaua Sf. Spiridon, care cuprindea la începutul secolului al XIX-lea un număr de 77 de familii. Într-o catagrafie din 1844 sunt menţionate 114 familii. De obicei, fiecare familie avea o anumită ocupaţie (cărăuş, brutar, cizmar, croitor, spiţer etc.). Rar erau două familii cu aceeaşi ocupaţie. Lucrul acesta era specific tuturor celorlalte mahalale", a explicat prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.

În primăvara anului 1815, familia negustorului gălăţean Hagi Sandu, fiul lui Tudoran, cu fiii săi, Enachi şi Gheorghe, şi cu nepotul său, Enachi, au pus piatra de temelie a bisericii cu hramul "Sfântul Spiridon". Informaţia apare în primul volum al cărţii istoricului gălăţean Paul Păltănea, "Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918". Construirea propriu-zisă a bisericii a început pe 15 martie 1815 şi s-a încheiat undeva înainte de 29 noiembrie 1817, atunci când noul locaş a fost sfinţit.

Arsă în timpul luptelor dintre greci şi turci

În lucrarea "Preotul Nicolae Drăguş şi cronica sa", părintele Eugen Drăgoi arată că evenimentele tragice petrecute la Galaţi între februarie şi mai 1821, generate de confruntarea armată sângeroasă dintre ruşi şi turci, au afectat şi Biserica "Sf. Spiridon". „1821, mai întâi, s-a ars Galaţii de turci şi sfânta biserică, cât de era o mare jale de n-a rămas o colibă în vie măcar; şi s-au tăiat mulţi creştini şi preoţi“, scria părintele Drăguş.

Un raport al Parohiei "Sf. Spiridon", datat din mai 1903, aduce detalii cu privire la acest eveniment tragic: „La 1821, februarie 21, începându-se Eteria grecilor în Galaţi, şi venind turcii în oraş, i-au dat foc în luna lui maiu, în care timp mai mulţi oameni ascunzându-se în acest templu (Biserica "Sf. Spiridon" - n.r.), turcii l-au umplut cu stuf şi i-a(u) dat foc, arzând tot ce era de lemn înlăuntrul lui; pereţii însă nu s-au vătămat. De asemenea, oamenii au scăpat atât de foc, cât şi de sabia turcilor“. Majoritatea bisericilor din Galaţi au fost arse şi distruse în 1821. Imediat după încetarea ostilităţilor dintre greci şi turci, locaşurile de cult şi casele arse din Galaţi au fost reconstruite, în parte. Deşi proaspăt reconstruită, Biserica "Sf. Spiridon" a avut de suferit la scurt timp, în timpul cutremurului din 1838, când turlele construite din cărămidă s-au prăbuşit. Acestea au fost reconstruite, de data aceasta din lemn.

Zidurile au peste un metru grosime

"Biserica are plan triconic, cu următoarea compartimentare: pridvor închis, acoperit cu o calotă sferică, naos uşor alungit, deasupra căruia se află turla ce redă imaginea lui Iisus Pantocrator. Două turle mari cu baza pătrată, din zid, şi în continuare din lemn se ridică peste pridvor şi peste naos. Un brâu median din cărămizi aşezate pe colţ încinge biserica. Acelaşi motiv ornamental se repetă la baza turlelor. Fundaţia este din bolovani de râu, iar zidăria din cărămidă de peste un metru grosime. Învelitoarea este din tablă, susţinută de şarpantă, iar turlele sunt din lemn", se arată într-o informare a Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Biserica a fost pictată în 1871 de către zugravul Constantin şi repictată între 1963 şi 1965, de către pictorul Vasile Pascu din Focşani. În 1913 s-a refăcut toată învelitoarea cu tablă galvanizată, iar  în 1924 s-a instalat lumina electrică. În anii 1993-1994 s-au efectuat lucrări de consolidare, adăugându-se o reţea de stâlpi şi centuri din beton.

viata-libera.ro