Cum n-am mâncat la "Ca Jou"

[dcp100168]

Poveste de weekend

Cum n-am mâncat la "Ca Jou"

Sunt unul dintre necăjiţii care, în timpul săptămânii, întinse din motive de ziar inclusiv asupra duminicii, nu are privilegiul de a sta la masă la vremea prânzului. De multe ori nici nu‑mi aduc aminte de obiceiul ăsta şi dau iama prin frigider abia după ce se lasă seara. Normal că, sâmbăta, în care se concentrează tot weeken­dul meu, mă apucă brusc un dor nebun de... prânz. Sâmbăta asta m‑am lăsat tentată de o ieşire la restaurant, cu prietenii, pentru a însoţi masa mult dorită cu posibilitatea de a nu o pregăti eu. Oameni prevăzători, am rezervat cu o zi înainte o masă la "Ca Jou" ("Cafe Journal", fostul restaurant Mioriţa), de pe strada Domnească, ca nu cumva să ne trezim pândind din picioare apetitul altor consumatori. Ca nişte persoane civilizate, ne‑am prezentat la oră fixă şi am făcut comanda clar, româneşte, pe înţelesul tuturor. Terasa nu era plină, afară era soare, se anunţa, aşadar, un prânz perfect. Eram nouă persoane şi doar una singură, copiii din ziua de azi!, a cerut pizza. Dovadă că tânăra generaţie e înarmată nu doar cu tenacitate, ci şi cu un acut simţ al realităţii. După aproape o oră, adolescenta de la masa noastră se înfrupta serios din farfurie. Celorlalţi ne erau, încă, suficiente limonada caldă şi berile reci. La o oră şi jumătate după venire, o a doua persoană primea carnea de pui, bănuiesc că bucătarul de la restaurant are o ordine strictă a tipurilor de carne pe care le serveşte, şi se uita stânjenit în jur încercând să se scuze pentru faptul că toţi ceilalţi nu mâncau. Într‑un târziu şi restul mesenilor aveau ceva în farfurie. Nici nu mai conta că peştele era nefăcut, carnea de vită în sânge ‑ şi fusese comandată bine făcută ‑ iar jumătate din preparate erau deja reci. Trecuseră două ore de aşteptare, aşa că, celor mai mulţi, foamea le înlocuise nemulţumirea. Mie încă nu mi se adusese nimic. După două ore de aşteptare, câteva cereri politicoase de informaţii asupra numelui şi numărului de telefon ale patronului, o chelneriţă speriată mi‑a oferit drept bonus o cafea sau un digestiv. La alegere. N‑am putut să accept pentru că îmi trecuse deja şi foamea şi răbdarea. Opinia colectivă a fost să cerem doar nota de plată. M‑am raliat imediat părerii generale. Aveam însă o mică şi masochistă curiozitate: cine naiba e patronul? Şi dacă el nu poate fi găsit, cine e măcar şeful de sală? Am insistat şi aşa am avut plăcerea de a o cunoaşte pe Ştefania, o persoană de altfel extrem de drăguţă. Aceasta, pusă în faţa unei realităţi cu care nu avea de gând să se confrunte, s‑a scuzat şi dumneaei cât a putut. Eu tot nu mâncasem nimic, aşa că am "servit" scuzele solicitate de noi, că altfel n‑ar fi venit nici ele, şi m‑am declarat sătulă. Am fost asiguraţi că ni se vor scădea din nota de plată porţiile prost preparate, ba chiar şi cea neadusă. Pentru ca favoarea să fie completă, nota de plată a mai durat vreun sfert de oră, lucru care i‑a pus în dificultate pe prietenii veniţi de la Constanţa. Se grăbeau să plece înapoi. Dar ce mai conta. Toată lumea s‑a dus pe rând la toaletă, ca să constate că nu există hârtie igienică, a mai fumat o ţigară şi s‑a declarat mulţumită că şi pe litoral situaţia este similară. Măcar nu suntem unici.

După trei ore de petrecere, m‑am întors acasă şi mi‑am făcut două ochiuri gospodăreşti, pe care le‑am mâncat cu sentimentul datoriei împlinite. O sâmbătă am şi eu şi nu vreau să ratez şi atunci masa de prânz. Cât despre scuzele de la "Ca Jou", unde nu sfătuiesc pe nimeni să se ducă, le‑aş fi primit cu mare plăcere dacă veneau singure. Cerute atât de insistent, mi s‑au părut la fel de nefolositoare precum scăderile din nota de plată. Cum naiba era să plătim ce n‑am consumat?

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24233

N-am fost decât de vreo două ori pe-acolo în ultimul an, dar "cârciuma" respectivă mi-a lăsat categoric impresia de multe "fiţe" şi nimic în rest... Vouă?

[Radu]

imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, am fost la "Miorita" de multe orinumai de 5-6 ori in ultima saptamana. M-am intalnit intr-o seara chiar si cu Mangalea si cu Potec,

Este unul din restaurantele preferate, fetele acelea par a fi niste albinute si chiar foarte amabile la nivel de Galati unde foarte multi clienti sunt niste parveniti cu aere de dealu Bujorului. WC chiar ca miroase a parfum si sunt foarte curate. Nu sunt actionar la Ca jou si nici nu am obiceiul a sufla in goarna.

As putea sa zic ca este singurul restaurant din Galati unde m-am simtit cel mai bine si nu sunt prea multe unde nu am fost. Este adevarat ca din note de la 1 la 10 eu le dau nota cea mai mare , adica 7 si sigur e loc pentru mai bine. Pe vremuri si muzica era mai buna.

Daca e careva ce ar putea recomanda un restaurant mai bun decat ca jou, sunt gata sa-i fac cinste.

[flieder]

Din pacate, si eu am experiente asemanatoare, la "Ca Jou", ca sa nu mai povestesc de toxiinfectiile alimentare de dupa... Mi-am promis ca nu mai calc p-acolo pentru mancare. Este frumos, ca terasa, de baut un suc sau o bere, direct din sticla...

@Radu, "mexicanul" e de n'she mii de ori mai fain si mai dragut decat multe alte restaurante din Galati. Doar ca acum e in renovare, ca am vrut sa ma duc vineri acolo si am plecat dezamagita :cry: (poate ma lipesc la o "cinste"?!)