Biserica „Mavromol” - 310 ani de slujire neîntreruptă

[dcp100168]

Mavramol – loc de reculegere şi atracţie turistică

Biserica Mavramol, înghesuită de jur împrejur între clădiri, ar putea fi oricând, pe lângă o mândrie a gălăţenilor, şi o atracţie pentru amatorii de locuri cu istorie. Biserica este singura ctitorie domnească din Galaţi, fiind construită între anii 1680 şi 1702. Nu ne strică puţină istorie: să ştim, chiar dacă nu ne pasă, măcar când ne întreabă străinii… Piatra de temelie a pus-o Vodă Gheorghe Duca şi construcţia a fost terminată sub Constantin Duca. Prin hrisovul din 13 august 1765, domnitorul Alexandru Ghica a înfiinţat aici prima şcoală domnească în limba română! Biserica deţine odoare care merită admirate. Gheorghe Duca a fost de trei ori domn al Moldovei, domnind de fiecare dată între câteva luni şi câţiva ani, dar şi domn al Munteniei, tot pentru câţiva ani. În 1680, turcii l-au numit hatman al Ucrainei. Copil fiind, a crescut în casa voievodului Vasile Lupu, alt mare ctitor, care ne-a sistematizat şi întărit oraşul. A sfârşit, în urma unei răscoale boiereşti şi a invaziei cazacilor şi polonezilor, într-o temniţă din Polonia. Fiul său, Constantin, a domnit de câte două ori în Moldova, de fiecare dată în jur de doi ani. A luat tronul cu sprijinul socrului său, Constantin Brâncoveanu, domn muntean.

http://www.viata-libera.ro/articol-Prim ... mol_2.html

[dcp100168]

Biserica „Mavromol” - 310 ani de slujire neîntreruptă

* Cercetătorii, printre care şi istoricul Paul Păltănea, spun că în veacul al XVIII-lea, Mănăstirea "Mavromol" era cea mai bogată mănăstire din târgul Galaţilor * Aici a luat fiinţă prima Şcoală Domnească Elină

Biserica „Mavromol” din centrul Galaţiului este altarul care numără peste 310 ani de existenţă materială şi spirituală, fiind în evidenţa Ministerului Culturii ca monument de patrimoniu, categoria A. Sunt motive să credem că aici s-a slujit cu aproape jumătate de veac înainte de 1700. Hramul mănăstirii a fost şi este cel al Adormirii Maicii Domnului, prăznuit în 15 august, la început slujind arhiereul elin Dionisie Sinadon. Primul stareţ român a fost numit în 1735 - când mănăstirea a fost încredinţată Mitropoliei Moldovei - ”chivernisitorul” egumen Antonie - "epitrop pe viaţă al Şcolii Domneşti Eline", prima şcoală domnească înfiinţată în târgul Galaţi la 1765. Din 1989, la „Mavromol”, slujeşte părintele paroh Mihai Gherghe şi este biserica este renumită pentru rugăciunile tămăduitoare de suflet şi trup ce se fac aici.

Date complementare

Nu se cunoaşte cu exactitate data când a fost ridicată sfânta Mănăstire „Mavromol”; unele surse, între acestea Moise N. Pacu, Paul Păltănea, inclusiv istoricul N. Stoicescu susţin că vechea Mănăstire ”Mavramol” din târgul Galaţi a fost ridicată din dorinţa lui Gh. Duca, în a doua parte a veacului al XVII-lea. De cealaltă parte, Al. Papadopol Calimah, citând ”Letopiseţul” atribuit lui Miron Costin, spune că ctitor este urmaşul lui Gh. Duca, fiul său Constantin, care a ridicat mănăstirea gălăţeană în 1702. De această părere sunt Nicolae Iorga şi Const. C. Giurescu... Însă sunt destule dovezi scrise că rugăciune se purta aici din vremea domnului fanariot (de origine elină) Gh. Duca. Acest domn ”a apăsat poporul şi pe boieri” şi a obţinut domnia, contra unor sume considerabile, în trei rânduri: 1665-1666; 1668-1672; 1678-1683. Contemporanul Paul Păltănea, istoricul nostru de veac XX, pe baza cercetărilor, îi împacă pe toţi şi spune că Altarul de la ”Mavramol” este ctitoria lui Gh. Duca şi a fiului său, Constantin Duca. Doar că zidirea mănăstirii gălăţene a început ”la odată ce nu se poate preciza”; unele surse susţin anul 1669, altele 1685. Cert este că a fost terminată în 1702.

Mănăstirea de la... ”Stânca neagră”

Iniţial, biserica aşezării monahale ”Mavromol” din Galaţi a fost închinată Mănăstirii ”Mavromolu” din Constantinopol, capitala fostului Imperiu Bizantin, din Turcia de astăzi, teritoriu creştin islamizat total după 1453. Mănăstirea din Constantinopol îşi luase numele după cel al unei stânci negre din apropiere. Hrisoavele vremii spun despre această aşezare din fostul Imperiu Bizantin că ”este deasupra Feanarului, de unde se lăţeşte Marea Neagră, în apropiere de Ţarigrad". Feanarul era (este şi astăzi în paragină) locul unde era turcizată elita elină şi bulgară şi de unde membrii săi erau trimişi să domnească în ţările creştine, inclusiv în Ţările Române.

"Beizadea Grigore Duca" - lămuriri în plus

Informaţii despre metocul "Mavromol" din Galaţi vin şi de la nepotul lui Gh. Duca, fiul lui Constantin - „beizadea Grigore” - care, la 1735-1736, făcea un act de închinare a aşezării mănăstireşti din Galaţi către Mitropolia Moldovei. „Facem ştire cu această adivărată scrisoare a noastră, reţinem din hrisov, pentru o sfântă mănăstire ce-i în ținutul Covurluiului şi în târgul Galaţilor, zidită de răposaţii şi purure pomeniţii părinţii noştri ce se cheamă Mavromoru, unde se cinsteşte hramul Adormirii Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururi Fecioarei Maria”, reţinem din volumul istoricului Paul Păltănea.

"Mavromolissima" - „Stânca” durabilităţii

Numele "Mavromol" vine de la "Mavromolissima", care este şi numele Icoanei Făcătoare de minuni ce străjuie de sute de ani. Sfântul Odor a fost dus în 1964 (până în 1992) la Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România. Astăzi, la Icoana Maicii Domnului vin nenumăraţi creştini şi, prin rugă şi credinţă, găsesc vindecare. Mavromol este alcătuit din grecescul ”mavron” care se tălmăceşte ”negru” şi ”ammolithos”, ce se traduce "stâncă din nisip pietrificat", precizează pr. prof. Constantin Coman, în Monografia "Mavromol", de pr. Eugen Drăgoi şi pr. Petru Copceac.

Odoare de preţ

Catapeteasma de la "Mavromol" este a Mănăstirii "Sf. Sava" din Bucureşti şi a fost adusă în 1871, de la Muzeul Bucureşti. S-a impus aceasta, pentru că cea veche era deteriorată, dar şi pe fondul sărăciei şi al faptului că în mănăstirea gălăţeană se făceau "solemnităţile naţionale religioase", adică era catedrală.

Prima pictură în ulei a fost realizată, în 1938, de pictorul Gh. Cardaş, după ce în 7 noiembrie 1937, locaşul fusese resfinţit. În 1967, pr. Petru Copceac a făcut reparaţii importante, a introdus încălzirea electrică, a ridicat casa parohială şi a realizat pardoseala din mozaic veneţian. Actuala pictură este a pictorului Gh. Răducanu, realizată între 1973 şi 1975 şi trece drept cea mai reuşită pictură a lui Răducanu din Galaţi. 3 iunie 1979 este ziua când IPS Antim Nica a resfinţit biserica, în vremea pr. P. Copceac.

Primul mormânt al Vlădicăi Cosma Petrovici

La "Mavromol" a fost înmormântat Vlădica Cosma Petrovici, Episcop al cărui trup a fost mutat în Catedrala Galaţilor, prin grija actualului Arhiereu al Dunării de Jos, Înalt Prea Sfinţitul Casian. În 1963, fostul cimitir pe care străjuiau cruci din veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea a fost distrus. Autorităţile vremii au băgat buldozerul şi au ridicat blocurile din jur, spune istoria recentă.

După 1990, locul fostului cimitir a fost acaparat de un negustor şi a constituit subiectul unui proces are a durat 18 ani. Proces care s-a finalizat prin debarasarea fostului teren din jurul bisericii. "În 1964, Statul Român a luat Bisericii Mavromol 3.300 metri pătraţi, iar în 2005, am depus o cerere la Comisia de retrocedare pentru reparaţiile ce se cuvin acestui locaş. Ar putea fi retrocedaţi măcar cei 1.072 mp, însă nu am primit nici astăzi un răspuns", spune părintele.

În aşteptarea unei reparaţii, sperăm ca parcarea din centrul oraşului să devină măcar un loc cu verdeaţă; la nici 80 de centimetri sub asfalt odihnesc trupurile călugărilor care au vegheat la Galaţi pentru ca sufletul românesc să nu se piardă sub vremi.

viata-libera.ro

În tinda bisericii, prima Şcoală Domnească din Galaţi

Peste istorica aşezare mănăstirească au trecut vremuri bune, dar şi vremuri rele. Veacul al XVIII-lea a fost unul înfloritor, iar la 13 august 1765, în tinda Mănăstirii "Mavromol" a luat fiinţă prima Şcoală Domnească din Galaţi”, unde se învăţa elineşte. Într-un hrisov dat de Gr. Alexandru Ghica (1764-1767) se precizează că „elineasca şcoală” a fost aprobată în 1765 de domnitor, „pentru mai multă luminare”, "folositoare de suflet şi vrednică de iubire faţă de Dumnezeu". Cel care a primit ”cu toată sufleteasca bucurie” misiunea de a ridica Şcoala Domnească din târgul Galaţilor a fost stareţul Antonie, considerat de rânduirea domnească "un bun chivernisitor" al treburilor mănăstireşti. Motiv pentru care a fost numit "epitrop pe viaţă" al Şcolii Domneşti din Galaţi. Egumenul Antonie a ridicat şcoala cu convingerea că cartea era hrană pentru toţi; era şi este ”spre folosul obştei şi adăparea norodului”.

Astăzi, o placă de pe zidul de la intrarea în Biserica "Mavromol" aminteşte despre acest moment de vârf… Placa a fost aşezată în vremea actualului preot paroh Mihail Gherghe, cu prilejul împlinirii a 230 de ani (era în 16 august 1995) de la înfiinţarea primei Şcoli Domneşti din Galaţi, în prezenţa şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Casian al Dunării de Jos şi a altor oaspeţi.

"Cea mai bogată mănăstire" de veac XVIII

La 14 mai 1781, un document relatează faptul că mănăstirea se găsea ”în proastă stare din nestatornicile întâmplări a vremilor”. Din acest motiv se pierduseră ”hrisoavele gospod şi alte scrisori de moşii şi de locuri…” Dar cu toate nestatorniciile vremilor şi ale oamenilor, Mănăstirea ”Mavromol” era în veacul al XVIII-lea, de departe, cea mai bogată aşezare mănăstirească din târgul Galaţi. Între proprietăţile acestei vetre de credinţă şi cultură se numără moşiile: ”Ţiglina, în municipiul Galaţi (actualul cartier gălăţean), Fileşti, lângă Galaţi, Cavadineşti, Horincea (pe pârâul Horincea), Valea lui Manolache, lângă oraşul Galaţi, Clina, Costanda (neindentificate), Butura (pe teritoriul comunei Fârţăneşti), Cuca, Șerbeşti, comuna Șendreni, Comăneşti şi Vădeni, comuna Cavadineşti, Fârţăneşti, Rogojeni, comuna Suceveni, Măzănăieşti (se presupune în judeţul Bacău), Şiviţa, Movila Turcului, comuna Tuluceşti, Cara (pe teritoriul satului Chiraftei, comuna Măstăcani), Mileşti - comuna Smulţi, Păţeşti şi Odobeşti în Ţinutul Putna şi altele…

Mănăstirea a fost transformată în biserică de mir în 1863 şi moşiile de altădată s-au risipit.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Biserica Mavramol

Singura ctitorie domnească din oraş, Biserica Mavramol cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost întemeiată ca schit de domnitorul Gheorghe Duca, în perioada când s-a aflat pentru a treia oară pe tronul Moldovei (1671-1684). Denumirea de Mavramol vine de la mănăstirea Mavro Molu, adică Piatra Neagră, ce se găsea în ţinutul Kara-tas, în partea superioară a Bosforului. Era un aşezământ bizantin din secolul al XII-lea, al unei împărătese bizantine şi avea două lăcaşuri de închinare.

În anul 1713, în timpul marelui vizir Dâmad Ali, biserica Mavramol a fost distrusă în întregime, salvându-se doar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Mavromoliotissa, ce se păstrează azi la Mega Revma. Distrugerea ei a provocat o mare suferinţă în sufletele credincioşilor, durere exprimată în versuri de poetul Th. Katrapanis:

„Stăpână Mavromoliotissa/ Tu, Preasfântă Fecioară/ Eu aici la Bosfor am venit/ Numai pentru tine/ Am găsit ai tăi platani/ Şi apele tale dulci/ O mare largă, lată/ Se întinde înaintea ta./ Valul ca un închinător/ Picioarele tale ţi le sărută/ Şi sufletul nostru pustiu/ Împreună cu tine vorbeşte./ Din munţi cum te-ai aflat/ Pe ţărmul mării/ în biserica ta dărâmată/ Nimeni nu mai cântă.”

Biserica a fost închinată la început mănăstirii Mavramol, iar după distrugerea acesteia, prin hrisov domnesc, în anul 1735, a fost închinată Mitropoliei Moldovei de către nepotul lui Gheorghe Duca, şi anume Grigore Duca.

Mănăstirea Mavramol stăpânea numeroase moşii în mai multe părţi din judeţul Covurlui: la Cuca, Şerbeşti, Comăneşti, Rogojeni, Şiviţa, Fârţăneşti etc. Datorită acestor proprietăţi, domnitorul Grigore Al. Ghica, înfiinţează o şcoală elinească, cursurile începând în data de 23 aprilie 1766 „spre folosul obştei şi adăparea norodului”.

Activitatea şcolii a fost întreruptă în timpul  războiului ruso-turc, când oraşul a fost ars aproape în întregime; şcoala a fost reînfiinţată în 1803 prin hrisoavele  din 24 şi 29 mai ale domnitorului Alexandru Moruzi.

În 1821, biserica a fost incendiată  şi au rămas numai zidurile, iar la renovarea din 1858, turlele de cărămidă au fost demolate şi construite unele de lemn, pentru uşurarea bolţilor. În 1871, catapeteasma de muşama a fost înlocuită cu una de lemn, adusă de la Mănăstirea Sf. Sava din Bucureşti.

Fiind situată în centrul oraşului, biserica Mavramol a ţinut loc de catedrală episcopală  în anii 1903-1907, deoarece biserica Sf. Nicolaie suferise mari deteriorări  la cutremurul din anul 1903.

Amintirea celei mai vechi şcoli care a funcţionat aici a fost cinstită, la 16 august 1995, prin montarea pe peretele exterior de la intrarea în biserică a unei plăci comemorative cu următorul text: „Cu vrerea lui Dumnezeu, pe lângă Mănăstirea Mavramol, prin hotărârea şi hrisovul lui Grigore Alexandru Ghica (1760-1767), la 13 august 1765, a fost înfiinţată Şcoala Domnească din Galaţi, folositoare de suflete şi vrednică de iubire faptă dumnezeiască, spre folosul obştei şi adăparea norodului, având şi un dascăl moldovenesc [...] după cum ochiul fără de raza soarelui nu vede unde merge, asemenea şi sufletul când se lipseşte de ajutorul învăţăturii nu ştie unde să meargă şi ce lucrează.”

În partea de sud a bisericii a fost înmormântat, la 19 decembrie 1948, episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos. Slujba a fost oficiată de episcopul locotenent dr. Antim Nica. Pe crucea mormântului, se poate citi: „Aici a odihnit episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos (1873-1948). Osemintele s-au strămutat în Catedrala Episcopală Galaţi în iunie 1994, cu binecuvântarea P.S episcop dr. Casian Crăciun.

presagalati.ro

[dcp100168]

Imobil restituit Parohiei Mavromol

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor minorităţilor naţionale din România s-a întrunit luni şi a aprobat emiterea a opt decizii de restituire în natură a unor imobile revendicate de cultele religioase, respectiv: Parohia Evanghelică de Confesiune Augustană Bod, satul Bod, judeţul Braşov (două decizii), Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, Parohia Adormirea Maicii Domnului II Constanţa, Parohia Reformată Ocna Sibiului, judeţul Sibiu, Parohia Reformată Malnaş, comuna Malnaş, judeţul Covasna, Parohia Ortodoxă Română Mavromol - municipiul Galaţi şi Parohia Evanghelică de Confesiune Augustană Saschiz, comuna Saschiz, judeţul Mureş.

mediafax.ro

[dcp100168]

Biserica Mavromol

Biserica Mavromol, denumire care în limba greacă înseamnă „stânca neagră”, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construcţia ei fiind începută de domnitorul Gheorghe Duca, în timpul celei de-a treia domnii în Moldova, între anii 1678 și 1783. Construirea bisericii a fost terminată în 1702 de fiul său, voievodul Constantin Duca. Acesta a închinat-o schitului Mavromol de la Constantinopol. După ce a fost arsă de turci în 1736, Grigore Duca, fiul lui Constantin Duca, a renovat biserica și a închinat-o Mitropoliei din Iaşi.

Pe 13 august 1765, Alexandru Ghica a înfiinţat pe lângă biserică o şcoală elinească, pusă sub epitropia caimacamului de Galaţi, a egumenului Antonie şi a altor patru negustori. În anul 1766 este consemnat un dascăl moldovean care îşi desfăşura aici activitatea, numit la intervenţia boierilor şi negustorilor moldoveni.

Războiul ruso-turc din 1768-1774 şi războiul ruso-austro-turc din 1787-1792 au provocat mari distrugeri clădirilor din centrul Galațiului şi implicit și bisericii Mavromol, care, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fusese cea mai bogată dintre mănăstirile gălăţene, având în stăpânire chiar şi moşia Ţiglina. Școala şi-a întrerupt activitatea, fiind reînfiinţată abia în anul 1803, prin hrisovul lui Constantin Moruzi, care introduce ca obiect de studiu limba română, stabilindu-se noi epitropi, de data aceasta în majoritate români.

În 1821, mănăstirea a fost incendiată, iar în 1841 aşezământul era aproape de dărâmare, nu numai din cauza vechimii, ci şi a cutremurelor. Lucrările de renovare au început în 1858 și au durat câţiva ani.

Între anii 1903 şi 1917, biserica Mavromol a fost biserică episcopală a Episcopiei „Dunării de Jos”.

La Biserica Mavromol se află o splendidă icoană a Maicii Domnului, iconostas de lemn sculptat şi o valoroasă catapeteasmă adusă de la Biserica Mănăstirii Sf. Sava din Bucureşti, alături de alte odoare care se constituie într-o preţioasă colecţie de artă medievală la Galaţi.

presadegalati.ro

 

[dcp100168]

Prima şcoală gălăţeană a fost la Mavramol

Biserica Mavramol, din Centru, este una dintre cele mai frumoase din oraş. Păstorită de peste 27 ani de părintele Mihai Gherghe, lăcaşul de rugăciune, care este şi monument istoric, a renăscut, parcă, în anii din urmă. Chiar dacă cei mai mulţi dintre credincioşii din parohie sunt pensionari, la slujbe se adună aici şi tineri de prin tot oraşul.

În anii din urmă, despre Mavramol s-a vorbit mai mult prin prisma faptului că are un teren în vecinătate şi că acolo se demolase, cu scandal, pizzeria Da Isi şi că urmează să se construiască un parc.  Totuşi, despre biserica  Mavramol merită să ştim mai multe.

Educaţie, cultură şi rugăciune

Părintele paroh Mihai Gherghe slujeşte şi administrează la Mavramol din 1989 încoace. Slujirea înseamnă, aici, mai mult decât serviciul liturgic. „Suntem o parohie mică, alcătuită din doar 500 de familii. Poate şi mai puţine. În majoritate, sunt pensionari enoriaşii noştri. Aşa că, în mod firesc, activitatea noastră de într-ajutorare începe cu aflarea nevoilor acestor oameni. Avem o listă cu cei care sunt fie singuri, fie bolnavi, fie prea săraci pentru a putea trăi decent. Actualizăm  lista anual şi încercăm să ne preocupăm de oamenii ăştia. Le ducem pachete cu mâncare, haine uneori, bunuri de primă necesitate... Şi nu doar la sărbători, ci ori de câte ori avem posibilitatea”, ne spune părintele Gherghe.

Că sunt mulţi tineri care vin la Mavramol căutând sfatul părintelui Gherghe indică faptul că se şi aleg cu ceva din rugăciunile pe care le fac aici. Poate contează şi felul în care părintele priveşte viaţa, atunci când spune că lipsa de educaţie şi de cultură stau la baza celor mai multe rele din societatea noastră.

„Cu cât ştii mai multe, cu atât mai bine vei reuşi să îţi înţelegi viaţa. Fără educaţie şi fără cultură, eşti limitat. Dar ştiind, o să găseşti puterea să treci şi peste obstacole şi chiar să îi ajuţi şi pe alţii, în acelaşi timp”, spune părintele Gherghe.

Pe toţi pereţii biroului parohial sunt biblioteci înalte, pline cu cărţi şi cu obiecte de cult. Părintele ne spune că asta a strâns, într-o viaţă de om: discuri şi casete cu muzică şi cărţi. A fost preot cu funcţie în Dobrogea, apoi a venit aici, a fost consilier economic la Arhiepiscopia Dunării de Jos şi preot la Mavramol. De când s-a retras din funcţia administrativă, şi-a concentrat toată atenţia pe biserica din Centru.

În ultimii ani, cu sponsorizări, biserica a fost reabilitată şi s-a putut construi o capelă.  Părintele Gherghe a reuşit să deschidă chiar şi un mic muzeu cu icoane şi alte obiecte de cult. Iar planuri de a-i orienta pe tineri spre cultură mai sunt multe la Mavramol.

"Avem dovezi că biserica a avut cimitir"

Problema terenului de lângă biserică s-a dovedit mereu a fi una spinoasă. „Terenul fostului cimitir i-a revenit bisericii Mavramol în urmă cu aproximativ doi ani. Şi, indiferent cine şi ce spune, aici a fost cimitir. Când am venit eu, erau copii care jucau fotbal cu tigve care ieşeau din pământ. Am avut grijă atunci să facem săpături şi să depunem osemintele descoperite aşa cum se cuvinte. Dar nu astea sunt dovezile. Există documentele, pe care nu le poate contrazice nimeni. Spre exemplu, un angajat al statului dădea declaraţie notarială, în 1963, prin care admitea faptul că a mutat de aici cimitirul bisericii şi că osemintele fuseseră aruncate la gunoi. Sunt mărturiile a cinci oameni care atestă acelaşi lucru. Dacă n-ar fi fost adevărat, de ce şi-ar fi asumat-o cineva?”, se întreabă părintele Mihai Gherghe.
S-a construit pe acel loc mai întâi un imobil, în care a funcţionat, printre altele, un magazin. Mai târziu, s-a făcut acolo o pizzerie, Da Isi, care s-a şi demolat. Terenul revenise deja bisericii, care a agreat un schimb de terenuri cu Primăria Galaţi, ca să nu fie nevoie să se îngusteze trotuarul de pe Bălcescu pentru amenajarea zonei. Din câte înţelegem, un schimb efectiv de terenuri nu s-a mai produs, chiar dacă el fusese votat de Consiliul Local. În consecinţă, biserica a obţinut avizele necesare ca să poată ridica un gard. Lucrări s-au făcut şi încă se mai fac în perimetrul respectiv. Intenţia este de a se construi acolo un parc pentru oraş. Nu unul de mari dimensiuni, dar suficient încât să asigure o oază de ordine şi verdeaţă. În prezent, însă, parcul este doar în stadiul de proiect.

Prima şcoală din Galaţi s-a deschis aici

Mai multe despre istoria bisericii am aflat din monografia sfântului lăcaş, semnată de pr. Eugen Drăgoi şi pr. Petru Copceac.

Construcţia bisericii de pe aleea Mavramol, începută de Gheorghe Duca, Albaniotul, s-a terminat în anul 1702, sub domnia fiului acestuia, Constantin Duca. Tânărul domn Duca o închină, la finalizarea lucrărilor, schitului Mavramol de la Constantinopol. Direcţia Judeţeană de Cultură (DJC) Galaţi menţionează că, după 34 de ani, adică în 1736, biserica este pârjolită de turci şi refăcută de fiul lui Constantin Duca, adică de Grigore Duca.

Mânăstirea se dezvoltă, iar în 1756 reuşeşte chiar să finanţeze prima şcoală din Galaţi. Cum aşa? Cel mai probabil, mânăstirea închinată Constantinopolului aduna, în juru-i, bună parte din comunitatea greacă din zonă. Iar cu banii astfel strânşi, în a doua parte a secolului al XVIII-lea, biserica ajunsese „să poată adăposti şi subvenţiona o şcoală”.

S-a păstrat şi hrisovul (act domnesc, servind ca titlu de proprietate - n.r.) al lui Grigore Alexandru Ghica, prin care se înfiinţa prima şcoală domnească din Galaţi. De şcoala aceasta se va ocupa pârcălabul de Galaţi, Nicolae Ventura. Ca administrator, avea sarcina de a găsi „dascăl elinesc” pentru şcoala care urma să fie subvenţionată de mănăstire. Predau aici, din sursele vremii, doi dascăli: unul grec şi unul român, fapt care ce ar fi putut demonstra că şi curentul naţional prindea contur, în învăţământ. Elevii, copii de târgoveţi în majoritatea cazurilor, învăţau aici, se pare, să citească şi să scrie, dar îşi însuşeau şi câteva noţiuni de aritmetică. Această şcoală şi-a întrerupt activitatea în urmă războiului din 1787-1792, când cele mai multe dintre biserici au fost arse aproape în totalitate. Se va reînfiinţa, însă, zece ani mai târziu, din porunca domnului Alexandru Moruzzi. Apoi se întrerupe iar, în timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din 1821, când biserica va fi din nou arsă.

Biserica de astăzi respectă planul original şi a fost construită între anii 1858-1861, potrivit DJC Galaţi, care are monumentul istoric înregistrat sub codul GL-II-m-B-03055.

viata-libera.ro