"Dinastia" Makşay - arta fotografică, o moştenire de familie

[dcp100168]

"Dinastia" Makşay - arta fotografică, o moştenire de familie

* De la eliberarea Budapestei la portretul împăratului Franz Josef * Fotograful Casei Regale e transformat de comunişti în „cooperator” meşteşugar

Inginerul Sorin Mastăcanu, nepotul „ultimului Makşay”, al lui Jean, fiul lui George, din „dinastia” fotografului Casei Regale Makşay, îşi aminteşte lucruri extraordinare despre familie. Fotografi-artişti, celebri pentru că au fixat pe sticla celor peste 150 de negative foto rămase (nu se inventase pelicula!) un Galaţi de aur, între 1895 şi 1973, cu evenimente, oameni şi clădiri care în mare parte nici nu mai există, unele fotografii circulând sub formă de cărţi poştale, acum înrămate prin instituţii şi restaurante, înrămate acasă - sunt iar la modă! Sorin Mastăcanu a povestit multe întâmplări de suflet la vernisajul expoziţiei deschisă la Muzeul Casa Cuza Vodă.

Pe Jean Mihail Makşay, alintat Bubby, tatăl său, George Makşay l-a îndemnat să deprindă de la o vârstă fragedă această artă abia pătrunsă pe la 1844 în Ţările Româneşti. Nepotul a învăţat de la acest Jean. George a venit din Transilvania după 1885, primind cu greu (prof. Ştefan Micle n-a căpătat-o, în ciuda serviciilor aduse ţării) cetăţenie română. Makşay „surprinde prin nivelul de utilaj, adus de pe piaţa europeană”, investind mult în obiective performante, precizează istoricul Dan Râpă Buicliu, implicat, cu ani în urmă, în obţinerea donaţiilor către muzeul gălăţean. George - monarhist, i-a „fixat”, veniţi la Galaţi, pe Carol I, sau pe împăratul Franz Josef, în retragere. Ca şi inundaţiile catastrofale din 1894, vândute pe cărţi poştale. În competiţie la Expoziţia universală de la Paris, în 1900: George a primit Diploma de Onoare şi Medalia de bronz, pentru peisaje şi imagini de la curtea regală; aurul nu s-a acordat atunci. Cu aceeaşi ocazie, pictorul Theodor Palady a respins o menţiune pe care o primise pentru pictura sa.

Omul bun care strămuta… capete

Jean Mihail a fost martorul campaniei împotriva revoluţiei bolşevice a lui Bela Kuhn: a fotografiat pentru Marele Cartier General, în 1919, intrarea Armatei române în Budapesta, reprezentând Studioul cinematografic şi artistic al Diviziei 2 Vânători a generalului Holban. L-a fotografiat şi pe patriotul ardelean Emanoil Godju, l-a cunoscut şi pe Berthelot. Muzeul Militar nu a recuperat însă la timp pelicula de peste 100 metri cu evenimente de istorie militară surprinse de Jean Mihail în 1919! Mai aflăm de la nepot că, întocmai ca un detectiv, Jean plătea doi gălăţeni care să-l informeze asupra oricărui lucru important care se petrecea în oraş, pentru ca foto-cronicarul să-l şi imortalizeze! Lucra şi comenzi de lux, dar era şi un foto-Mecena: când un scăpătat jerpelit avea musai nevoie de fotografie, îl ajuta: îi „muta” capul pe negativul unuia înstărit, la patru ace! Nepotul fiind ucenicul care căuta „haine” bune, aşa cum odinioară ucenicii pictau hainele, lăsând maeştrilor să picteze feţele şi mâinile. La bătrâneţe, bolnav de cataractă, Jean ajunsese să fotografieze cu un singur ochi; îl ajuta nepotul Sorin. La venirea comuniştilor, Jean - liberal, a fost pus să dea declaraţii că nu a fost „exploatator”, i-au făcut percheziţii. Comuniştii au desfiinţat profesiile liberale: artistul fotograf renumit a ajuns, în 1950, „cooperator” la UJCM Galaţi, „un simplu meseriaş”!

După moartea sa, în 1975, Constantin Mastăcan, tatăl lui Sorin, a donat acte şi fotografii Muzeului Naţional de Istorie, dar şi Muzeului de Istorie gălăţean. A rămas aici „un sit fotografic”, după cum bine spunea profesorul Râpă. Până în vară, Muzeul de Istorie va edita un album după preţioasele negative, s-a angajat directorul instituţiei, prof. Cristian Căldăraru. În Casa Makşay de lângă Winmarkt funcţionează acum firma specializată în reabilitarea clădirilor istorice a inginerului Bahamat şi e potrivit că tocmai fiica sa, muzeografa Ingrid Bahamat, a organizat acum expoziţia cu Galaţiul celebrilor fotografi, al căror atelier este reprodus la Casa Colecţiilor.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Povestea fotografului care a lucrat o jumătate de secol pentru Casa Regală. A fotografiat prinţi şi prinţese, dar şi ţărănci şi precupeţe

Născut în Ardeal, a devenit român cu acte-n regulă la vârsta de 16 ani, după ce a fugit din provincia sub acupaţie austro-ungară şi s-a oprit în portul Galaţi, pentru a învăţa arta fotografiei de la un francez. A fost medaliat la marea expoziţie universală de la Paris (1900), lucrările lui fiind considerate revoluţionare.

 

Povestea vieţii artistului George Maksay pare desprinsă din filme, însă foarte puţini o cunosc, chiar dacă avem de-a face cu unul dintre cele mai importante nume al artei fotografice româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea. Maksay a fost martor ocular la momente importante ale istoriei locale şi naţionale, imortalizate în imagini deosebit de expresive, adevărate documente ale epocii. Multe dintre acestea sunt păstrate cu sfinţenie în colecţia Muzeului de Istorie din Galaţi, care i-a închinat o expoziţie permanentă în secţia „Casa Colecţiilor” de pe strada Eroilor.

A fugit din Ardealul ocupat şi a devenit român cu acte la 16 ani

George (Ghyorgy - după actul de naştere) Maksay s-a născut la Târgu Secuiesc, în Ardeal, pe 20 aprilie 1864, într-o familie cu origini româneşti, dar care fusese maghiarizată sub presiunea stăpânirii habsburgice. La vârsta de doar 16 ani, decide să fugă peste graniţă şi să trăiască în România (stat care, de altfel, exista de facto de puţină vreme), atras fiind de cosmopolitul (pe atunci) oraş Galaţi. Norocul a făcut ca o mătuşă de-a lui să se fi mutat de puţină vreme în oraşul moldav, căsătorită fiind cu un fotograf parizian stabilit la Galaţi, iar tânărul George a socotit că i-ar folosi să înveţe meseria aceea nouă, inedită, care avea să-i fie pasiune şi ocupaţie vreme de peste şase decenii. La scurt timp, a obţinut şi cetăţenia română, iar până la 30 de ani reuşise să ajungă unul dintre cei mai importanţi fotografi din oraş. Ca urmare, în 1895 şi-a fondat propriul studio fotografic, „Foto Glob”, situat pe strada Lahovary nr. 12 bis, unde generaţii întregi de gălăţeni şi-au imortalizat evenimentele majore ale vieţii.

În acelaşi timp, numeroasele imagini ale oraşului din acea perioadă, realizate de Maksay, reprezintă o comoară istorică de mare valoare. O parte dintre acestea se află la Casa Colecţiilor, unde Muzeul de Istorie a amenajat expoziţia permanentă „Restituiri Maksay”.

Este de remarcat că 95% dintre cărţile poştale emise la Galaţi în perioada 1898-1945 poartă semnătura studioului foto al lui Maksay, care monopolizase, practic, fotografia ridicată la nivel de artă.

Medaliat la Expoziţia Universală din 1900

În anul 1900, George Maksay a participat la Expoziţia Universală de la Paris, de unde s-a întors cu medalia de bronz şi diploma de onoare, iar ulterior a devenit fotograf oficial al Curţii Regale, poziţie pe care a ocupat-o până la plecarea acesteia din ţară, după Al Doilea Război Mondial. A făcut mii de fotografii pentru familia regală a României, mai ales portrete de familie care se află acum în colecţiile personale ale membrilor Casei Regale, dar şi în colecţiile uneor muzee romîneşti de prestigiu. În acelaşi timp, însă, a fotografia şi mii de oameni obişnuiţi. Potrivit mărturiilor vremii, la atelierul lui Maksay se făceau programări cu multe luni înainte, artistul fiind extrem de solicitat. Însă nu doar cei care plăteau se puteau bucura de atenţia marelui fotograf, care obişnuia să-şi ia aparatul şi să plece prin ţară pentru a fotografia ţărani la munca câmpului şi oameni obişnuiţi în ipostaze interesante.

A fost şi fotograf de război. A participat la Războiul Balcanic din 1913, ca fotograf al armatei, la finalul conflictului fiind decorat cu nu mai puţin de patru ordine şi medalii, printre care „Steaua României” în grad de cavaler şi „Coroana României”. De asemenea, George Maksay a făcut poze memorabile din timpul Primului Război Mondial.

Fiul Jean a dus mai departe tradiţia familiei

În 1894, George Maksay s-a căsătorit cu Cecilia, fiica unui brutar gălăţean. Dintre cei patru copii ai lor, unul singur, Jean, i-a călcat pe urme tatălui său, preluând şi ducând mai departe arta fotografică a întemeietorului celebrului „Foto Glob”. Din 1926, Jean a fost acceptat în firmă, însă a preluat-o de-abia în 1946, când tatăl său a decis să se retragă din activitate, la nu mai puţin de 82 de ani. George Maksay a încetat din viaţă în oraşul (pe) care l-a făcut cunoscut lumii pe 8 septembrie 1958, la venerabila vârstă de 94 de ani. Există încă zeci de mii de fotografii făcute de el altora, dar niciuna foarte clară cu chipul lui.

adevarul.ro