Bariera Traian, noroaie şi focare de infecţie

[dcp100168]

Bariera Traian, noroaie şi focare de infecţie

* Drumurile neasfaltate transformă fiecare incursiune în cartier într-o aventură off-road * Mormanele de gunoaie, sursă de boli şi lipici pentru ciori şi câini * Fără trotuare, locatarii din Bariera Traian îşi riscă viaţa la fiecare pas * Maşinile de mare tonaj zguduie pereţii

De-a lungul campaniei Vieţii libere cu problemele din cartiere, am găsit mulţi oameni nemulţumiţi de mizeria existentă în cartierul lor, dar parcă niciunul nu bate cartierul din Bariera Traian. Numai dacă stai în intersecţia mare din Barieră şi îţi vine să plângi. Dacă, totuşi, ai curaj să laşi strada principală şi să te aventurezi pe aleile lăturalnice, perpendiculare pe Traian, atunci poţi rămâne mut în faţa, nu a mizeriei, ci a mormanelor de gunoaie. Sunt imagini de film, pur şi simplu: leşuri, plăpumi, haine, papuci, reziduuri menajere, toate la un loc. Ca peisajul să fie complet, mai vezi şi nişte ciori plonjând deasupra mormanelor, bătându-se cu câinii pentru resturi, iar puţin mai încolo pe gardul unei cocioabe nişte haine vechi la uscat. Pe jos, numai nămol, pentru că asfaltul pe acolo este doar vis. Şi tot vis este să reuşeşti să ieşi cu maşina de acolo. Şansele ca un şofer să intre şi să iasă din cartier sunt extrem de mici. Doar posesorii de maşini 4x4, amatori de off-road, au ce căuta în fundăturile Barierei Traian. Pe o vreme ca asta, când ba plouă, ba ninge, abia reuşeşti să scoţi un picior, că se scufundă celălalt. Peste toate astea, zgomot de tiruri şi tramvaie, o muzică numai bună pentru o siestă cu vibromasaj.

Blocaţi cu maşina în drumul cu nămol

De când şi-au ridicat casele în Bariera Traian, în vale, oamenii care stau departe de şosea, pe aleile perpendiculare pe Traian, pe Traian 390 şi 432, de exemplu, stau în mocirlă. Potrivit locuitorilor, municipalitatea a dus la un moment dat nişte pietriş, dar a fost luat de apă. Fără asfalt, în caz de urgenţă, ambulanţele intră foarte greu sau deloc. „De când locuiesc eu aici, din 1981, nu a intrat nicio volă iarna, nimeni nu vine să deszăpezească. Noi locuim la ţară, nu la oraş. Este un noroi de nedescris când se topeşte zăpada sau plouă. Rămâi cu încălţările în noroi. Acum doi ani au pus zgură, dar s-a luat la prima ploaie”, a spus Neculai Matei.
De altfel, că în Bariera Traian se mai poate intra, dar în nici un caz nu se poate să ieşi, am simţit-o şi noi, echipa "Vieţii libere", pe pielea noastră. Pentru că orice reportaj înseamnă să te duci să vezi cu ochii tăi, să faci fotografii, să verifici, am încercat să intrăm pe străduţele de care ne-au vorbit oamenii. Am mers să vedem mizeria şi glodul şi acolo am rămas. Am rămas cu maşina blocată în nămol şi a trebuit să împingem automobilul timp de o oră şi ceva ca să ieşim. A fost nevoie să improvizăm tot felul de soluţii, am strâns haine, plăpumi murdare de bălegar şi rupte, plăci de orice fel, pietre, să le punem în faţa roţilor, astfel încât ele să nu mai alunece şi să putem înainta. După o oră şi jumătate de lupte cu nămolul, am reuşit să ieşim. Concluzia: fără o maşină de teren echipată nu ai ce căuta acolo. Din păcate pentru noi, am vrut să verificăm.

Paradisul ciorilor şi câinilor

La aproape fiecare margine de drum te loveşti de munţi de gunoi şi, implicit, de focare de infecţie. Dar se pare că nimeni dintre oficiali nu vede, iar trecătorii se lipsesc de pungile de gunoi fără să le pese că acolo mai şi locuiesc oameni şi tot acolo copiii ies la joacă. Cetăţenii acuză şi marile companii, fabrici, abatoare din zonă, care, probabil, nu se ruşinează să arunce deşeuri, pentru că, altfel, nu îşi pot imagina cum pe câmp sau la marginile de drum să fie atâta mizerie. „E sufocant, toţi care trec aruncă în drum deşeurile. Suntem înconjuraţi de mizerie. Dacă la marginea drumului e mizeria asta, vă daţi seama cum e pe câmpurile care ne înconjoară”, a spus M.T. Ciorile nu se sinchisesc de casele din apropiere şi survolează mereu deasupra gunoaielor, iar câinii îşi pun şi ei speranţe că ar putea găsi ceva în vreo pungă aruncată la marginea drumului.

Strada Traian nu e Champs Elysees

Chiar dacă strada Traian este folosită atât de maşinile de mare tonaj, cât şi de cele de mic tonaj şi autoturismele care fac transport public, trotuarele lipsesc. Pietonii sunt obligaţi să meargă pe lângă maşini. „Nu ai pe unde merge, nu sunt trotuare, trebuie să mergi cu copilul de mână pe lângă maşini. Mai sunt porţiuni de trotuar, dar sunt prea înguste şi sunt stâlpi de electricitate exact în mijlocul lor. Dacă vrei să treci cu căruciorul, nu poţi, te loveşti ba de maşini parcate, ba de stâlpi. Nu ai altă şansă decât să mergi pe şosea, unde rişti să fii spulberat”, ne-a declarat Cristina Ignat.

Case zdruncinate de tiruri

Pentru că la momentul respectiv nu au avut posibilitatea de a-şi ridica o casă în altă parte, oamenii din Bariera Traian suportă acum consecinţele zgomotului etern al maşinilor şi tramvaielor, dar şi zguduielile pe care le produc acestea zi şi noapte. „Tremură toţi pereţii. Dacă trece un tir, simţi cu tot corpul. Este un zgomot infernal uneori”, ne-a explicat unul dintre locuitori. În asemenea condiţii, nu numai că cetăţenilor le este foarte greu să se odihnească, dar odată ce îşi fac curaj să iasă din casă se lovesc de nămol, mizerie şi pericolul de a fi călcaţi de maşină.

viata-libera.ro

Cartier al Galaţiului fără canalizare şi cu dejecţiile în drum

* Conductele de canalizarea din Bariera Traian s-au oprit odată cu asfaltul * Locuitorii de pe aleele ce pleacă din strada Traian, Traian 390 bis şi 432, în lipsă de alternative, îşi scot dejecţiile în faţa porţilor * În acelaşi timp, locatarii sunt obligaţi să aleagă între canalizare şi păstrarea tuturor caselor întregi * Apa potabilă, colorată de rugină

Fără canalizare de când şi-au ridicat casele, locuitorii din valea Barierei Traian, zonă neasfaltată, spre Brateş, au ajuns să nu mai aibă niciun metru de pământ în grădini care să poată fi utilizat pentru a săpa o groapă de WC. Au făcut improvizaţii până au rămas fără alternative. Fără nicio altă soluţie, potrivit localnicilor, mulţi dintre ei au hotărât să îşi tragă ţevi de la privată în drum. Aşa se face că toate dejecţiile se scurg prin faţa porţilor, acolo unde vara este locul de joacă al copiilor. Iarna, mirosurile mai sunt atenuate de zăpadă şi de frig, în schimb vara este jale. Nemulţumiţi că există canalizare la strada principală, dar nu şi la ei, cetăţenii îşi cer drepturile. Ei nu pot înţelege cum de nu se pot trage nişte conducte la câţiva metri de şosea. Totodată, potrivit Eugeniei Ignat, timp de vreo două luni de la instalarea canalizării pe strada Traian li s-a cerut şi celor din vale să plătească. „De doi ani ne chinuim să atragem atenţia, să vină să ne tragă conducte de canalizare aici, dar nu apare nimeni. Au fost nişte promisiuni în perioada fostului primar şi a viceprimarului Ciumacenco, dar totul a rămas în aer. Să vină, domnule, să facă o fosă, ca să aibă unde se scurge dejecţiile. Una peste alta, mai vin zoaie şi mizerii şi de la alţii”, a spus doamna Ignat. Pe de altă parte, Vasilica Cojocaru, care locuieşte pe Traian 432, ne-a zis că a vorbit cu cei de la Primărie şi răspunsul lor ar fi că nu se poate. Unii dintre posesorii caselor au încercat să îşi rezolve problema WC-ului cumpărându-şi bazine. „Am investit nişte bani, mi-am cumpărat un bazin, dar totuşi este o necesitate să tragă conducte de canalizarea până aici”, ne-a explicat Neculai Matei.

Problema rămâne în studiu

Potrivit explicaţiilor purtătorului de cuvânt al Primăriei, Mihai Costache, situaţia locatarilor din valea Barierei Traian este, într-adevăr, nefericită. Din cauza diferenţei de nivel dintre şosea şi aleile respective, există, în teorie, două variante posibile, însă niciuna nu pare prea atrăgătoare, lăsându-i, probabil, încă multă vreme de aici încolo în disperare pe cetăţeni. Ori se face o lucrare în Traian cu un sistem complicat de pompe, care este aproape imposibil de realizat din cauză că este foarte scump, ori se face o canalizare cu un colector amplasat pe terenul dinspre Brateş, teren de care Primăria nu dispune. În aceste circumstanţe, pentru realizarea şantierului şi a colectorului este musai ca proprietăţile din margine să fie demolate, iar oamenii expropiaţi. Reprezentatul Primăriei a precizat că, în cazul realizării colectorului în vale şi în cazul realizării lui în Traian, tot trebuie demolate câteva case, pentru că este nevoie de aproximativ 800-900 de metri pătraţi pentru şantier. „Lucrarea impune expropieri, demolări. Problema rămâne în studiu. Atâta timp cât nu avem un teren pe care să amplasăm şantierul, nu se poate face nimic”, a arătat reprezentantul Primăriei.

Conducte de apă vechi

Pe lângă faptul că nu au canalizare, locuitorii de pe Traian 390 bis şi 432 beau apă din nişte conducte vechi de când lumea, ieşite din pământ şi mâncate de rugină şi de timp, riscând să se îmbolnăvească. „Sunt sparte, ruginite, iar când dăm drumul la apă, pe gura canalului curge apă maronie, plină de nisip şi rugină. Ar trebui înlocuite. Nu putem face mâncare cu ea sau să o bem”, a mai spus domnul Matei. Fără canalizare, dar şi cu o apă maronie, greu îţi poţi imagina că acestea sunt condiţii de locuit într-un oraş. Se pare că secolul 21 este într-adevăr departe pentru unii dintre cetăţenii Galaţiului.

viata-libera.ro

 

[Carmen Gherasim]

Foarte adevarat!!! Am crescut si locuiesc acolo ! Acum cativa ani au venit sa dam semnaturi ca suntem de acord cu canalizarea zonei(cine nu si-ar fi dorit asta) apoi canalizarea s-a facut doar la nivelul strazii Traian dar chiar si asa mirosul de la aceste canalizari este cumplit vara .Daca acum nu l-ati simtit veniti si vara sa vedeti conditiile pe care ni le-au oferit edilii..In vara lui 2011 cand "carpeau"asfaltul de pe Traian au trecut si pe aleile noastre, care oficial apartin strazii Traian, au aruncat niste pietris si au spus ca maine vor veni sa toarne asfalt.Dar,nu e nimic nou in faptul ca ziua de maine nu a venit nicodata pentru noi pentru ca in 43 de ani de cand cunosc eu zona nimic,dar absolut nimic nu s-a schimbat...