Alisa Krogh, o inimă gălăţeană în Danemarca

[dcp100168]

Alisa Krogh, o inimă gălăţeană în Danemarca

* „Între mine şi soţul meu, Martin, nu a fost acea atracţie obişnuită dintre un bărbat şi o femeie, ci Compensaţie Divină” * „Câteva sute de români, care fac senzaţionalul presei daneze prin furat şi înşelat, nu reprezintă românii şi românismul”

În zece ani de caritate, 96 de TIR-uri încărcate cu mobilier şcolar, mobilier şi aparatură medicală, calculatoare, cărucioare şi mergătoare pentru bătrâni şi invalizi, televizoare, biciclete, haine, încălţăminte, lenjerie, detergenţi şi produse alimentare, dar şi patru tractoare au adus speranţă şi bucurie în satele şi oraşele judeţului nostru. În spatele generozităţii asociaţiei umanitare Rumaenien-Projekt Nord în Aalborg, Danemarca - asociaţie condusă de Alisa Krogh - stăteau ore în şir de muncă voluntară, stres, aşteptare şi oboseală în vămile româneşti. Dar toate se ştergeau ca prin farmec când fiecare lucru adus se dovedea atât de necesar! Aşa a simţit că trebuie să facă Alisa Krogh „o gălăţeancă obişnuită, simplă, care a cunoscut în copilărie sărăcia, care în tinereţe şi-a înfrânat manifestările împotriva comunismului muncind şi rugându-se, vizionând anumite spectacole de teatru şi revistă care i-au fost ca un pansament pe rană. O gălăţeancă trecută de prima tinereţe, dar care are încredere în tinerii gălăţeni”, după cum ni se autodescrie.
Lecţii de democraţie şi o Compensaţie Divină
Drumul către Danemarca al Alisei Krogh a început cu lecţii de democraţie şi sindicalism. Alisa a făcut parte dintre românii care, după 1990, îşi doreau sindicate democratice, fiind membră a sindicatelor din comerţ şi apoi în conducerea sindicatului local. Federaţia Sindicatelor din România s-a afiliat la Federaţia Internaţională a Sindicatelor, din care făceau parte şi sindicaliştii danezi. Aceştia i-au invitat pe români la cursuri plătite de ei, din care să înveţe cum se formează şi funcţionează un sindicat democratic. Aici l-a întâlnit pe Martin Krogh, cel care avea să-i devină soţ. „Nu a fost «dragoste la prima vedere», nu a fost nici acea atracţie obişnuită dintre un bărbat şi o femeie, ci a fost, după părerea mea, Compensaţie Divină. Spun aceasta, pentru că în momentul când ne-am căsătorit, atât eu, cât şi Martin trăiam tragedia morţii unor persoane dragi. Cu această tragedie în suflet, dar şi cu nişte dezamăgiri de la locul meu de muncă, am plecat din Galaţi în 1996”, îşi aminteşte Alisa Krogh.
Rumaenien-Projekt Nord
Ordinea, regulile şi legile daneze i s-au potrivit neaşteptat de bine, iar natura şi liniştea i-au fost o bună terapie. Cu toate diferenţele de sistem, de cultură şi limbă vorbită, a descoperit că ea şi Martin au multe în comun. „Eu, ca orice latin, îmi etalez temperamentul, în unele situaţii, Martin ca orice scandinav, e mai liniştit, mai calm, lucru care a făcut-o pe mama mea să remarce că «el e mai bun decât mine». Dar amândoi suntem la fel de sociabili şi deschişi, nu suntem invidioşi şi egoişti, ne pasă de oamenii de lângă noi şi suntem gata oricând să ajutăm, în limita posibilităţilor, pe cei care au într-adevăr nevoie de ajutor”, spune Alisa.
În 1997, soţii Krogh au înfiinţat asociaţia umanitară Rumaenien-Projekt Nord, cu 20 de membri, majoritatea pensionari între 65-70 de ani, asociaţie care timp de zece ani a trimis în opt sate gălăţene, în Galaţi, Tecuci, Tg Bujor şi în spitalul special de la Cavadineşti 96 de TIR-uri încărcate cu vârf şi îndesat cu de toate.
„Dar vouă cât vă iese?”
În activitatea umanitară, Alisa a trăit nu numai momente frumoase. „O doamnă gălăţeancă (intelectuală) ne-a întrebat: «Bine, bine ajutor umanitar, dar vouă cât va iese?». Câteva secunde, am rămas fără cuvinte, m-am uitat fix la ea, să înţeleg dacă e glumă sau serios. Întrebarea era serioasă, pentru că ştia pe cineva care-şi deschisese firmă cu ajutor umanitar. Nu ştiu dacă a crezut sau nu că noi nu ajutăm ca să ne... iasă, aşa cum nu ştiu şi nu pot garanta că tot ce am trimis noi a ajuns sută la sută la cei nevoiaşi, autorităţile locale având această obligaţie. Pot garanta însă că eu şi ceilalţi membri ai asociaţiei ne-am îmbogăţit sufleteşte, bogăţie ce nu poate fi furată, confiscată sau distrusă”, ne-a mărturisit Alisa.
„Sunt un produs bun şi sănătos al României”
Deşi munca de lider la cantina unei case de cultură şi biblioteci este solicitantă, Alisa îşi face fac timp şi pentru activităţi culturale româneşti, în cadrul Asociaţiei Româno-Daneze din Aalborg. Şi aici face voluntariat, alături de patru români. „Această asociaţie, fără sediu şi bani, a fost înfiinţată de şase români inimoşi, în urmă cu opt ani. Am simţit nevoia să aducem aici de Mărţisor, de 1 Decembrie, o părticică de Românie. Dorim să ne facem remarcaţi, aici în Aalborg, ca oameni civilizaţi; să atragem atenţia că avem identitatea şi cultura noastră, chiar dacă ne-am stabilit aici şi ne-am integrat. Dorim încă să fim buni ambasadori ai ţării şi să remarcăm că nu câteva sute de români, care sunt senzaţionalul presei daneze prin furat, înşelat, reprezintă românii şi românismul. Din cauza unor astfel de personaje îi aud, câteodată, pe unii români spunând: «Mi-e ruşine că sunt român». Această remarcă e dureroasă şi nejustificată. Pentru că eu, cu felul meu de a fi, sunt un produs al României, bun şi sănătos. Aşa cum sunt mulţi români în lume şi în ţară, în Galaţi. Eu nu mă confund sau compar cu unele rebuturi umane romaneşti. România nu însemnă neapărat actualii şi trecuţii politicieni şi guvernanţi români”, spune cu tărie gălăţeanca.
Despre Galaţi, cu dragoste
În fiecare an, Alisa Krogh se întoarce în Galaţi. Ce o mai leagă acum de el? „În Galaţi e tinereţea mea, e locul unde copiii mei s-au născut şi au copilărit. Mama mea, în vârstă de 88 ani, care are încă memoria bună şi energie şi căreia îi place tare mult să discute politică la zi, îmi dă de fiecare dată siguranţa că am o genă foarte bună. Cei doi fraţi ai mei, acum pensionari, mă respectă ca pe sora lor mai mare, dar nu uită să adauge cu umor şi ironie «bine ca am scăpat de tine… profesoaro». Casa veşnică a fiului meu din cimitirul Eternitatea şi Biserica Sf. Pantelimon, unde preotul paroh face din preoţie o taină şi nu o meserie, sunt locurile unde uit de grija lumească şi de unde plec mai înţeleaptă şi mai bună”, mărturiseşte Alisa Krogh.

viata-libera.ro