17 hectare pentru medicină naturistă la Vârlezi

[dcp100168]

17 hectare pentru medicină naturistă la Vârlezi

* Melidava însumează o experienţă de aproape 20 de ani în plante medicinale şi produse ale stupului, ca suport pentru medicina naturistă

Inginer mecanic agricol de profesie, Gabriel Aosan a creat şi dezvoltat în judeţul Galaţi brandul Melidava. Tot ceea ce a făcut, recoltarea de plante medicinale din flora spontană, relaţiile cu o serie de firme producătoare de suplimente nutriţionale şi medicamente din plante, cultura unor plante medicinale şi mai nou stupăritul, le-a gândit în prelungirea unei idei - de a face un sanatoriu de medicină naturistă, un parc apicol şi melifer şi unul pentru plante medicinale şi tehnice.

Reporter: Ce este Melidava, domnule Aosan?
Gabriel Aosan: Melidava e un spaţiu, real şi virtual, care în acest moment însumează o experienţă de aproape 20 de ani în plante medicinale şi produse ale stupului, ca suport pentru medicina naturistă, şi are ca expresie concretă azi o societate. Mâine va fi şi o organizaţie neguvernamentală care să sprijine sănătatea românilor şi poate mai mult chiar.

Rep.: Ce înseamnă, de fapt, “Melidava”?
Gabriel Aosan: Melidava vine de la melissa, care în greaca veche înseamnă albină, pe de altă parte este şi numele ştiinţific al unei plante care în popor se numeşte roiniţă şi care, în mintea mea, uneşte planta cu albina, pământul cu agricultorul, într-un loc, care, urmărind un filon istoric, nu putea fi decât  o “dava”, adică o cetate geto-dacă.

Rep.: Brand-ul dvs. are ca expresie grafică un fel de curcubeu, mi se pare. Aşa este?
Gabriel Aosan: Da, am ales un curcubeu schematizat, cu soarele în interiorul arcului de cerc pentru că o arie care se doreşte a fi dedicată sănătăţii nu poate să fie decât una a împăcării şi a armoniei. Culorile nu sunt cele ale curcubeului. Verdele este verdele pământului şi al primăverii. Portocaliul este al mierii, cel mai bun fruct al pământului. Dar şi al soarelui la răsărit şi apus, astru central care descrie un ciclu dătător de viaţă. Iar albastrul este cerul care ne acoperă pe toţi, ne dă apă pentru rodul pământului şi stele ca să avem la ce să gândim. Un pământ ridicat şi unit cu cerul, ceea ce ar trebui să fie, după mine, un deziderat individual şi naţional.

Rep.: Scrieţi poezie sau proză? V-aţi gândit să deveniţi vreodată jurnalist?
Gabriel Aosan: O glumă bună spune că inginerii au privirea inteligentă, dar nu se pot exprima... Nu mă văd scriind prea curând, dar cine ştie?

Rep.: De ce îmi vorbiţi de sănătate, domnule Aosan, când dvs. ca formaţie sunteţi inginer mecanic agricol ?
Gabriel Aosan: Sunt inginer mecanic agricol, pentru că mi-am dorit din totdeauna să fac agricultură. M-am născut şi am trăit la oraş, dar toate sfârşiturile de săptămână şi vacanţele mi le-am petrecut la ţară. Acolo am dat din sapă într-un pământ lutos şi argilos, în Maramureş. Pământul acela nu producea mai nimic fără îngrăşăminte naturale. Mi-am dat seama că agricultura nu se poate face azi după ureche. Pe de altă parte, pentru a lucra o suprafaţă de teren mai mare decât o grădină în spatele casei este nevoie de mecanizare. Nu în ultimul rând înainte de a planta ceva, trebuie să te gândeşti dacă produsul tău are şi cumpărător şi cum ajungi la el.  Aşa am ajuns cu gândul să cultiv mur sau zmeur, cătină sau păducel, corn sau sorb, înainte de ‘89. Apoi, după ce am avut un prieten bolnav de melanom şi care s-a tratat singur într-o primă etapă, cu dietă şi plante medicinale, am înţeles că, de fapt, plantele medicinale şi, mai apoi, produsele stupului sunt instrumente ale sănătăţii.

Piedici în Banat

Rep.: Ştiu că aţi lucrat ceva vreme în Banat, în Timişoara, ca director în primarie şi v-aţi transformat apoi într-un culegător de plante medicinale... Acum aflu ca sunteţi în sudul Moldovei, în judetul Galaţi. Cum şi de ce?
Gabriel Aosan: Am renunţat să mai lucrez în administraţie scârbit de lipsa de viziune a şefilor mei şi lipsa de profesionalism a unei bune părţi a funcţionarilor. Astăzi, oameni lipsiţi de orice pregătire preliminară concretă în administraţie conduc comune şi orase. Înainte, pe vremea comunismului, se făcea o atentă instrucţie şi selecţie a cadrelor de partid şi de stat. Azi, un om care adună mai multă simpatie, este mai vizibil în presă, ajunge să conducă instituţii pe care le înţelege pe la sfârşit de mandat. Funcţionarii, mulţi dintre ei, ocupă ab initio nişte poziţii gândite ca sinecuri, sau se ratează în profesiunile lor şi se mulţumesc cu un post călduţ. Imaginea funcţionarului cu mânecuţe, limitat, dar atent, corect şi harnic, este istorie.

Rep.: Şi plantele medicinale?
Gabriel Aosan: Vedeţi dvs. în şi prin agricultură se poate face mult bine pământului, plantelor şi oamenilor, dacă nu-ţi stă gândul doar la profit. Tot ceea ce am făcut, recoltarea de plante medicinale din flora spontană, relaţiile cu o serie de firme producătoare de suplimente nutriţionale şi medicamente din plante, cultura unor plante medicinale şi mai nou stupăritul, le-am gândit în prelungirea unei idei - de a face un sanatoriu de medicină naturistă, un parc apicol şi melifer şi unul pentru plante medicinale şi tehnice.

Rep.: Şi de ce nu aţi făcut acest sanatoriu în Banat ?
Gabriel Aosan: Am încercat... Am cumpărat pentru asta vreo 50 de ha de teren, dar au venit italienii şi au cumparat tot restul şi nu ne-au lăsat să comasăm unde am fi vrut noi. Până la urmă şi dacă ne-ar fi lăsat în pace, tot nu am fi putut realiza nimic pentru că acolo unde se lucrează culturi mari şi se fac stropiri cu avionul nu se pot cultiva plante medicinale şi nici nu se pot creşte albine. Pe de altă parte, autorităţile locale, acolo unde am trăit, au manifestat o ostilitate ieşită din comun şi consecventă, probabil pentru că la vremea respectivă lucram în administraţie şi au fost, probabil, nepotriviri de culori politice. Aşa că am ales să plecăm şi să ne vedem de viaţă şi visuri în altă parte.

Investiţie pentru sănătate

Rep.: De ce tocmai Galaţi, de ce nu Arad sau Sibiu sau Maramureş?
Gabriel Aosan: Şi eu şi soţia mea suntem români şi ne simţim bine oriunde în România. Judeţul şi nici măcar relieful nu contau. Practic cunoaştem în mare toată ţara. Eu m-am născut în Baia Mare, am cunoscut toate judeţele limitrofe Maramureşului, graţie tatălui meu care a fost fotograf profesionist. Prietenii mei au studiat la Cluj, am făcut facultatea la Timişoara şi practica la Craiova. Soţia mea s-a născut şi a făcut facultatea de medicină la Bucureşti, dar părinţii ei sunt din Vrancea şi Tulcea. E o vorbă în Maramureş – “nu este pământ rău, numa’ om rău”... Aici, în localitatea Virlezi, judeţul Galaţi, a redobândit un prieten de-al nostru, prinţul Mihai Ghyka, o proprietate frumoasă, în suprafaţă de aproape 17 ha, cu pădure, livadă şi un conac, care a fost spital pe vremea comuniştilor. Am văzut-o, ne-a plăcut şi am luat-o, ca să ne împlinim visul.

Rep.: Şi nu e departe Galaţiul de Banat ?
Gabriel Aosan: Ba da, e departe. Mai întâi am făcut naveta vreo câţiva ani şi apoi ne-am mutat cu totul, când lucrurile au fost cât de cât aranjate. Am început cu tăiatul buruienilor, spinilor, lăstarilor şi uscăturilor. A durat aproape trei ani până când am dat o imagine şi o formă acestei bucăţi de teren. Şi acum mai scoatem câteva vagoane de rădăcini pe an din livada îmbătrânită. Gardul are circa 2 km. Şi construcţiile sunt în suprafaţă de 2.000 de mp. Aşa că, vă daţi seama, nu ne plictisim.

Rep.: Când intenţionaţi să demaraţi activitatea concretă?
Gabriel Aosan: O să dureze câţiva ani. Avem răbdare. O cultură de plante medicinale se pregăteşte cu minuţiozitate, dacă nu foloseşti ierbicide. Aici e plin de pir, am cultivat pe câteva hectare prăşitoare, care să lase un sol curat de buruieni. Fâneaţa sau suprafaţa ce ar fi putut fi folosită ca fâneaţă era plină de scaieţi şi muşchi. Vă daţi seama că, după Decembrie ‘89, singura activitate depusă aici a fost furatul. Apoi din livadă am încercat să salvăm ce se putea prin lucrări de regenerare. Finalmente, un număr mare  de pomi au fost tăiaţi şi acum, după câteva mii de rădăcini scoase, ne pregătim de plantat. Doar că seceta ne-a pus pe gânduri. Probabil că o să ne orientăm ca o bună parte din pomii fructiferi pe care intenţionam să-i replantăm să fie cei care rodesc în primavară şi prima parte a verii, cum sunt cireşii, vişinii şi caişii. Pe de altă parte, pomii fructiferi nu sunt o componentă economică a spaţiului pe care ni-l dorim dedicat sănătăţii. Ci un aport de fructe proaspete, binevenit, dar necondiţionat de profit. Nu vom renunţa să cultivam meri, pruni, peri şi gutui, sau nuci şi castani, pentru faptul că se întrevăd veri secetoase. Chiar în cazul unei producţii minimale ne interesează calitatea şi nu cantitatea. Pe de altă parte e necesar să plantăm şi arbori cu valoare meliferă. Am moştenit un hectar de salcâm şi unul de tei. Vrem să mai plantăm unul de salcâm japonez, cu perioada de înflorire târzie, ca aport melifer, la fel şi evodia şi castan comestibil, dacă rezistă aici. Spre deosebire de Maramureş, unde am văzut ierni cu minus 25 de grade, aici e la fel de frig dar e şi vânt.

Natura în actul medical

Rep.: Am înţeles că o componentă esenţială a muncii dvs. este apicultura şi valorificarea plantelor şi produselor apicole prin actul medical. Cum, mai concret?
Gabriel Aosan: E simplu. O buruiană de leac nu se vinde singură, decât dacă e cunoscută. Mai mult, ea devine cu adevărat eficientă şi pentru producător şi utilizator, dacă este recomandată. Iar, în timp, dacă îţi faci datoria faţă de oameni şi recomanzi lucruri de folos, obţii un credit moral şi, implicit, o recunoaştere, care surclasează orice acţiune savantă de marketing. La fel şi cu produsele apicole. Una e să strigi în gura mare că noi trăim în ţara mierii şi a laptelui şi alta e să dai 10 întrebuinţări diferite pentru miere, în afară de îndulcitor prin excelenţă.

Rep.: Acest lucru îl faceţi dvs. sau soţia?
Gabriel Aosan: Soţia mea consultă, eu mă ocup de relaţiile ei publice şi de partea administrativă.

Rep.: Ce înseamnă că vă ocupaţi de relaţiile publice ale soţiei dvs., vă rog să mă scuzaţi?
Gabriel Aosan: Păi, când sună telefonul continuu, aşa cum aţi observat, şi primeşti invitaţii de a scrie sau a fi intervievată săptămânal, când vine nu ştiu ce televiziune de la noi sau din Belgia să facă un interviu despre cum se tratează scleroza multiplă prin apiterapie în România sau se pune problema între a alege o conferinţă în Anglia şi una la Cluj, e nevoie şi de activitate de relaţii publice. E un suport firesc pentru un om prea ocupat şi a cărui muncă trebuie să rămână până la urmă în folosul bolnavului, sub o formă sau alta. Pentru moment prin consultaţii şi produse de calitate. Poate în viitor printr-o organizaţie neguvernamentală, aşa cum vă spuneam la început, care să îşi propună o şcoală de medicină naturistă şi, pe lângă ea, şi o unitate spitalicească sau un sanatoriu, într-un parc api-fito, care poate dovedi practic că metodele medicinii alternative sunt mai mult decât viabile, sunt chiar necesare.

transilvaniabusiness.ro

[dcp100168]

Cel mai mare parc apicol din lume va fi la Galaţi! Proiect fabulos în conacul prinţului Ghica

* Retrocedat prinţului Mihai Ghica şi vândut apoi familiei Aoşan, conacul de la Vârlezi va găzdui cel mai mare parc apicol din lume şi plantaţii vaste de plante medicinale * În locul fostului spital de boli psihice se va înfiinţa un sanatoriu de medicină naturistă * E nevoie de mulţi bani, dar noii proprietari spun că, în timp, totul se poate realiza * S-a înfiinţat deja o şcoală de horticultură, se curăţă terenul agricol şi s-au făcut investiţii iniţiale în clădirile viitorului hospice

Din ruinele fostului spital pentru boli psihice de la Vârlezi s-a născut un proiect la care nici un gălăţean nu a visat până acum. Pe cele 17 hectare de teren din jurul spitalului s-ar putea înfiinţa, în curând, cel mai mare parc apicol din lume, mărginit de o cultură vastă de plante medicinale şi nectarifere. Corpurile de clădire ale fostului spital ar putea găzdui un hospice, adică un sanatoriu de medicină alternativă cum mai sunt doar trei în România, în acest moment. Ar fi o speranţă în plus, mai ales pentru bolnavii cronici, adesea incurabili, pe care medicina alopată nu îi poate salva! Nu vom vedea minunea cu ochii nici astăzi, nici mâine, dar oamenii care au investit deja în zonă - Gabriel şi Cristina Aoşan - au o experienţă vastă în domeniu şi sunt hotărâţi să facă totul pentru a-şi duce proiectul la capăt, chiar dacă pentru asta ar trebui să investească mult peste milionul de euro, la Vârlezi.

Familia Aoşan şi prinţul Mihai Ghica

Spitalul de Boli Psihice de la Vârlezi s-a desfiinţat în anul 1996, iar bolnavii trataţi în comună au ajuns fie la Unitatea Medico-Socială de la Găneşti, fie la spitalul de profil din Galaţi. Atât terenul agricol, cât şi clădirile în care funcţiona spitalul şi-au pierdut rostul, până când i-au fost retrocedate cu acte prinţului Mihai Ghica, la acea vreme manager la Bergenbier. Gabriel Aoşan ne-a spus că soţia sa a fost colegă de şcoală cu prinţul şi ulterior, amândoi au fost naşi de botez în familia descendentului domnitorului Moldovei Grigore Ghica Voda al V-lea. Şi cum Mihai Ghica nu avea vreme să se ocupe de moşia proaspăt redobândită de la Vârlezi, a vândut-o familiei Aoşan.
„Am cumpărat tot ce este aici cu 200.000 de euro. Nu e un preţ deloc mare, dacă ne gândim că tot cam atât costă un apartament cu două camere în zona Vitan, din Bucureşti. Am început să curăţăm pământul din jur şi să scoatem copacii bătrâni din fosta livadă. Şi facem asta de ceva vreme, din cauză că terenul nu mai fusese îngrijit demult. Am făcut ceva reparaţii şi la clădiri, dar încă nu le-am finalizat”, a precizat Gabriel Aoşan.
Soţii au dezvoltat, în Banat, proiectul Melidava, care are ca obiect de activitate comercializarea de plante medicinale culese din flora spontană şi produse apicole. În acest moment, proiectul Melidava se bazează pe o experienţă de circa 20 de ani de lucru în recoltarea plantelor medicinale şi apicultură şi este o societate comercială. Brandul s-ar putea îmbogăţi, în curând, şi cu un ONG, prin intermediul căruia să fie susţinute şi proiectele familiei Aoşan de la Vârlezi.
Gabriel Aoşan este inginer mecanic agricol, născut în Baia Mare. A lucrat şi în administraţia publică, la Timişoara, dar până la urmă s-a dedicat unei laturi aparte din domeniul pe care l-a iubit dintotdeauna: agricultura.

Cristina Aoşan este medic. A absolvit Facultatea în Medicină în Bucureşti şi a lucrat ca medic de familie. A fost pasionată de la început de medicina alternativă pe care a ajuns să o practice cu succes. În prezent, este vice-preşedintele Societăţii Române de Apiterapie.

Modelul german

Germanii au dezvoltat cel mai mare parc apicol de până acum, care se întinde pe o suprafaţă de 5 hectare. Familia Aoşan consideră că, având la dispoziţie cele 17 hectare de teren de la Vârlezi, poate dezvolta unul şi mai mare şi mai productiv. E nevoie, însă, de o investiţie consistentă de timp şi de bani. În curtea fostului spital de boli psihice s-a înfiinţat deja şi o şcoală de horticultură, iar odată ce terenul se va curăţa de pir, vor ajunge în sol şi seminţele sau răsadurile de plante medicinale.
„Am plantat aici răsaduri pentru a dezvolta plantaţii de evodia, de salcâm japonez, de stejar roşu, de nuc negru şi de alune. În acest moment am plantat şi suntem în primele etape. Am putea creşte aici mai multe plante medicinale, printre care gălbenele şi salvia. Totuşi, nu toate plantele şi produsele de care vom avea nevoie pentru tratament, în viitorul sanatoriu, se vor putea cultiva aici. Unele dintre ele provin din zona de munte, iar altele - cum e uleiul volatil de lavandă - nu se găsesc în ţara noastră decât contrafăcute. Aşa că ar trebui importate din Franţa”, explică Gabriel Aoşan.

Ce este un hospice

În România mai funcţionează trei spitale de medicină naturistă, cele mai multe fiind înfiinţate pe lângă mănăstiri. Până când se va deschide sanatoriul (sau hospice-ul) de la Vârlezi, bolnavii se pot trata la Breaza, în Voluntari şi la mănăstirea Petru Vodă din Caraş-Severin. „Într-un sanatoriu de medicină alternativă, lucrurile se desfăşoară diferit faţă de un spital de medicină alopată. Aici, toate tratamentele sunt naturale şi obţinute din culturi fără pesticide. Noi ne-am gândit că vom putea trata aici cam 10 bolnavi simultan, dat fiind faptul că internarea poate dura, în medie, cam o lună. Nu vom avea tarife ca în străinătate, unde se plătesc şi o mie de euro pe zi. La noi, va fi, probabil, cam de zece ori mai ieftin. Nu construim acest proiect ca să ne îmbogăţim. E stilul nostru de viaţă pe care vrem să îl împărtăşim”, a declarat Gabriel Aoşan.

Medicina alternativă e grea, dar funcţionează

Medicul Cristina Aoşan spune că momentan nu tratează bolnavi din zonă. „O şedinţă de medicină alternativă cu un pacient poate dura chiar patru, cinci sau şase ore. Ideea este să identificăm suferinţele pacientului, dar şi cauzele care au dus la apariţia lor. În cazul în care n-am face-o, chiar dacă efectele neplăcute ale cauzei dispar o vreme, ele ar putea reapărea. Am avut şi zile în care consultam şi tratam de dimineaţă până noaptea târziu. Dar nu era un sistem foarte bun. Pe de o parte trebuia să mă concentrez la problemele pacientului din faţa mea, ştiind că alţi oameni au de aşteptat ore la rând ca să intre la consultaţie. Şi nu îmi place să lucrez în acest mod. În plus, medicul are nevoie şi de timp de studiu, de timp ca să scrie lucrări şi să participe la congrese unde să afle ce este nou în linia sa de lucru”, a declarat Cristina Aoşan.
„Există studii clinice care demonstrează că aceste tratamente funcţionează. Sunt mai puţine studii de laborator pentru că acestea ar costa foarte mult. Şi cum mare parte din medicină a devenit o industrie care o depăşeşte, ca volum de bani rulat, până şi pe cea a automobilelor, e normal să existe mai puţină publicitate pentru medicina alternativă”, este de părere Gabriel Aoşan.
Odată ce sanatoriul va începe să funcţioneze, însă, numărul medicilor ar putea creşte. Chiar în timpul documentării noastre, familia Aoşan avea un oaspete, medicul japonez Hirofumi Naito, unul dintre numele cunoscute în medicina alternativă internaţională. Cu cât mai mulţi medici buni şi vor uni forţele, la Vârlezi, cu atât mai mari vor fi şansele bolnavilor pe care familia Aoşan va încerca să îi ajute.

viata-libera.ro