Biserica „Izvorul Tămăduirii” - 145 de ani de la zidire

[dcp100168]

Renaşterea din ruină a bisericii din cartierul Bădălan - Galaţi

Dincolo de depoul de trenuri de la periferia oraşului Galaţi, în mijlocul unui pustiu altădată populat de aşezări omeneşti, în cartierul Bădălan încă mai dăinuie biserica „Izvorul Tămăduirii“ Sfântul lăcaş a rezistat bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial Între anii 1986-1987, locuinţele din cartier au fost demolate, iar credincioşii au fost transferaţi în diferite cartiere ale oraşului, parohia desfiinţându-se A fost reînfiinţată în anul 2004, prin purtarea de grijă a PS Episcop Casian

Acest sfânt lăcaş, zidit din piatră şi cărămidă, aşezat în partea de est a oraşului Galaţi, se află pe un teren necultivat, donat de epitropia „Sf. Spiridon“ din Iaşi. Temelia sfântului lăcaş, cu hramul „Izvorul Tămăduirii“, a fost pusă la 21 mai 1866, de protopopul Ioan Severin, iar sfinţirea ei a avut loc în anul 1873 de episcopul Melchisedec. Potrivit pisaniei, biserica a fost ctitorită de 30 de credincioşi. Este construită în plan treflat, având o turlă înaltă de 25 de metri, care-i conferă un aspect monumental.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica a fost zguduită de bombele care cădeau prin apropiere. Cu toate acestea, a rezistat.

Între anii 1986-1987, a început demolarea locuinţelor din cartier, iar credincioşii au fost transferaţi în mod abuziv în diferite cartiere ale oraşului, parohia desfiinţându-se. Până în 2004, în această biserică s-a slujit foarte rar. Întrucât astăzi, în jurul bisericii, nu mai locuiesc decât foarte puţini credincioşi, s-a profitat de acest lucru, zona devenind depozit de moloz, resturi de fier vechi etc.

Deşi în împrejurimi totul a fost dărâmat, prin grija şi cu binecuvântarea PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, biserica a rămas şi de data aceasta în picioare, dăinuind până astăzi.

Reînfiinţarea parohiei

La 9 februarie 2004, s-a reînfiinţat parohia „Izvorul Tămăduirii“, cu cca. 100 de familii, iar misiunea de a organiza din nou această comunitate i-a revenit preotului Vasile Călieanu. Când a ajuns, în aceste locuri nu era nici gard, totul era lăsat de izbelişte, pe aici păşteau animalele, iar stuful şi ierburile sălbatice creşteau în neştire. „Cartierul acesta a fost demolat de Ceauşescu şi oamenii au fost strămutaţi în Galaţi, iar atunci, parohia respectivă a rămas fără credincioşi. Biserica nu a mai avut nici preot, pentru că lipseau enoriaşii. Şi astăzi cea mai mare problemă este lipsa credincioşilor. Noi ne bucurăm însă că, dacă la început veneau în jur de cinci-şase la slujbă, acum sunt mai mulţi“, ne-a spus pr. paroh. Parohia a avut două case parohiale şi alte anexe gospodăreşti, însă astăzi doar una dintre ele mai există, şi necesită, ca şi biserica, reparaţii.

În anul 2004, cu ajutorul unor sponsori generoşi, s-a reuşit tencuirea exterioară, precum şi împrejmuirea cu gard a bisericii. S-au efectuat apoi lucrări de strictă necesitate, cum ar fi înlocuirea gardului de beton din faţa bisericii cu altul din fier forjat şi repararea trotuarului din stradă, igienizarea interioară a bisericii, vopsirea catapetesmei şi a mobilierului, reconstruirea treptelor de la intrare cu mozaic veneţian, precum şi betonarea suprafeţei de 150 mp, din spatele bisericii, pentru evitarea infiltraţiilor de apă. Biserica nu a fost niciodată pictată, pereţii sunt impodobiţi doar de nişte icoane a căror începuturi s-au pierdut în negura timpului.

Lucrările de restaurare continuă, iar preotul paroh şi-ar dori să facă o fântână în curtea bisericii, care să simbolizeze Izvorul Maicii Domnului, o troiţă şi un muzeu cu icoanele vechi din biserică, însă toate acestea depăşesc veniturile parohiei. „Noi am vrea să facem mult mai multe, dar nu avem fonduri. Acum două luni am primit de la Primăria Galaţi 20.000 de lei pe care i-am şi folosit deja pentru înlocuirea unei duşumele putrede. Aş vrea să fac şi un azil de bătrâni, dar, momentan, asta ne depăşeşte“, a adăugat părintele Călieanu.

http://www.ziarullumina.ro/articole;667 ... alati.html

[dcp100168]

Biserica „Izvorul Tămăduirii” - 145 de ani de la zidire

Biserica „Izvorul Tămăduirii” din vechiul Galaţi, situată pe strada Vezuviului, însumează peste 145 de ani de la zidire. Edificiul este printre puţinele care au scăpat ca prin urechile acului de la dezastrul „sistematizării” comuniste. În 1986, biserica a fost cât pe ce să fie dinamitată, numai că vrerea omenească nu a fost împlinită de Dumnezeu. S-a făcut, cum s-a făcut că biserica a rămas neclintită.
După 1990, rugăciunea a fost reluată. Din 2004, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, părintele paroh Vasile Călieanu a reaşezat această „Casă a Duhului Sfânt” după rânduiala Bisericii Dreptmăritoare.

Prin contribuţia "poporanilor"

Biserica „Izvorul Tămăduirii” a fost ridicată în 1866, ne spune Moise N. Pacu, în "Istoria judeţului Covurlui", apărută la 1891. Este zidire straşnică, din cărămidă, învelită cu tablă galvanizată. Arhitectural, biserica are formă de treflă, iar crucile de pe cele două turle dau mărturie de biruinţa lui Hristos, despre credinţă, dragoste şi veşnicie. După vechime şi tainica putere ce o face să dăinuiască, biserica poate fi inclusă pe o listă nescrisă a monumentelor de patrimoniu.
Moise N. Pacu menţionează că Biserica „Izvorul Maicii Domnului” din Valea oraşului este zidită prin ”contribuţia poporanilor", pe trei locuri hărăzite de Epitropia Sfântul Spiridon din Iaşi, din proprietăţile ce le posedă în această parte a oraşului Galaţi”. Peretele din faţa bisericii are încrustat în el o placă pe care este scris numele Matei Simbinatici, „fapt ce ne face să credem că este numele arhitectului”, ne pune în temă părintele Vasile Călieanu, parohul bisericii.
Acest ”Templu al Duhului Sfânt” a fost târnosit la 1873. Sfinţirea este amintită şi pe o placă de marmură aşezată pe peretele de răsărit al Altarului. „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh s-a întemeiat biserica aceasta în oraşul Galaţi, întru cinstea şi pomenirea Izvorului Maicii Domnului, sub domnia prea evlaviosului şi de Hristos iubitor Domnitorul nostru Karol I al României, sub arhiepiscopia P.S.E al Dunării de Jos Melchisedec”.

Ctitori şi pictori

Alături de „poporanii din suburbia Bădălan” au pus umărul la ridicarea Bisericii „Izvorul Tămăduirii” şi doi ctitori: ”răposaţii Alecu Radovici Cărămidaru, mult timp epitrop al bisericei, şi Hagi Iani Gheorghiu, foarte cunoscut gălăţenilor prin actele sale filantropice”, spune tot Moise N. Pacu. Acest Hagi a donat ”300 galbini austrieci”.
Catapeteasma este o bijuterie sculptată în lemn. Biserica nu este pictată, dar pereţii văruiţi în culoarea soarelui sunt împodobiţi cu icoane ce poartă semnături ale pictorilor Eduard Kelly şi gălăţeanului Vasile Robea; cea mai veche icoană pare a fi cea din 1896, pictată de Alexandru Popovici.

Între ieri şi azi

În cea de-a doua parte a veacului al XIX-lea, în Parohia Izvorul Maicii Domnului ”trăiau 235 de familii cu 940 de suflete”. Slujeau trei preoţi, doi cântăreţi şi un paraclisier… În 1986, zona a fost pustiită. După 1990, la cererea gălăţenilor, Arhiepiscopul locului a repus locaşul în rugăciune.
În 2004, la frumoasa vârstă de 67 de ani, părintele paroh Călieanu, însoţit de rugăciunea părintelui Constantin Constantinescu, ce număra 96 de ani, a început un program susţinut de restaurare. A primit sprijinul foştilor enoriaşi şi al mai multor agenţi economici.
La sfârşitul veacului al XIX-lea, Moise N. Pacu menţiona că Parohia “Izvorul Maicii Domnului” avea un venit anual de 677 lei şi 64 de bani” şi că “e cea mai săracă dintre parohiile gălăţene”, motiv pentru care primea un ajutor de la Primăria Galaţi de 1.280 lei, ca şi Sfinţii Apostoli”.
Zidul Bisericii „Izvorul Tămăduirii” a fost restaurat, rugăciunea a fost reluată, însă locaşul are încă multe taine nerostite.

viata-libera.ro