Românii au talent, sezonul III

[dcp100168]

Povestea incredibila a tinerei care a ridicat toata sala in picioare la "Romanii au talent": "Sper sa inspir oamenii sa isi urmeze propriile visuri"

Diana Borcea are 26 de ani si este din Tecuci, judetul Galati. Mai are doi frati, Cristi si Sorin, cu 6, respectiv 4 ani mai mari decat ea. In prezent, tanara locuieste in Bucuresti si este studenta la facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia japoneza.

Diana si fratii ei au crescut doar cu mama, care a muncit din greu pentru a-si intretine familia. “Fiind un copil cu mari probleme de sanatate - am fost diagnosticata cu nanism hipofizar somatotrop - mergeam din 2 in 2 luni la medic, faceam de fiecare data un nou set de analize, urmam un alt tratament. Din pacate, medicii de la Galati inca nu auzisera de tratamentul cu hormoni de crestere. De abia acum, la maturitate, imi dau seama cat de greu trebuie sa-i fi fost mamei cu doi copii de intretinut la scoala si unul bolnav, care avea mereu nevoie de tratamente scumpe si analize de specialitate”.
A mers la scoala de la 8 ani si, desi nu a fost deloc o perioada usoara, “ma simteam in siguranta atunci cand fratele meu imi lua apararea”, spune Diana.

“Am continuat sa stam impreuna toti patru in acea garsonierea mica, inghesuita, dar fericiti, fara sa stim cum e sa traim unul fara celalalt. Singura care suferea era mama care, incet - incet, a inceput sa aiba din ce in ce mai multe probleme de sanatate.

Cand aveam 10 ani, mama s-a operat de hernie de disc, iar noi ne-am speriat foarte tare. Am avut grija de ea si am sperat ca totul sa revina la normal si operatia sa ramana doar o amintire neplacuta. Imi amintesc si acum faptul ca niciodata nu a schitat vreun semn de durere si ca, atunci cand medicii au externat-o cu diagnosticul “metastaza”, copilul din mine a crezut ca vine acasa sanatoasa si ca totul o sa fie bine. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este mama, care imi zambea cu promisiunea ca ne vom revedea in doua zile. A murit doua zile mai tarziu” povesteste Diana.

Dupa inmormantarea mamei, Diana a ramas sa locuiasca in garsoniera veche de una singura si sa mearga la scoala. Fratii ei au plecat sa stea la bunici.
La 14 ani, s-a mutat singura la Bucuresti

“Cu pensia de urmas a mamei imi plateam facturile, o matusa imi mai aducea de mancare, vecina ma lasa sa dorm la ea cand mi se facea teama. Bunica a preluat sarcina de a merge cu mine la medic o data la doua luni, acum la Bucuresti, un lucru extrem de costisitor si obositor pentru ea. Nu m-am gandit vreodata ca ar fi nepotrivit ca un copil de varsta mea sa locuiasca singur, tot ce vroiam atunci era sa urmez o educatie la oras, consideram asta un lucru important, vital.

La 14 ani m-am mutat in Bucuresti prin intermediul unei organizatii numite “SOS Satele Copiilor”. Desi stiam ca o fac atat pentru binele meu, cat si pentru cel al bunicilor, sa-mi las familia in urma a fost una dintre cele mai grele decizii pe care a trebuit sa le iau. Am inteles insa ca am nevoie de ingrijire medicala de specialitate si bunica depusese deja un efort foarte mare pentru ca eu sa merg in continuare la medic. Eram fericita sa ii pot lua povara de pe umeri, desi eanu a considerat-o niciodata una.
In 5 ani, a reusit sa creasca 10 centimetri, cu ajutorul unui tratament cu hormoni

Intrucat eram in evidenta Institutului de Endocrinologie C.I. Parhon - spital specializat pe boli endocrine - dupa un set amanuntit de investigatii medicale, am inceput tratamentul cu hormoni de crestere, pe care daca l-as fi urmat mai devreme, sansele de a ajunge la o inaltime cat mai aproape de normal ar fi fost mult mai mari. Acesta consta in injectarea unui ser in muschiul de la picior, injectie pe care mi-o faceam singura. Tratamentul era foarte costisitor, dar din fericire intreaga cheltuiala era acoperita de spital. Cu ajutorul acestuia am crescut pe o perioada de 5 ani de zile aproximativ 10 centimetri.

Despre cei doi ani in scoala generala si patru ani de liceu pot spune si bune, si rele. Pentru un copil diferit, iesit din comun, vor exista mereu obstacole pe care va trebui sa le depaseasca. Important e sa ramai aceeasi persoana pe masura ce le depasesti, sa nu lasi acest lucru sa te schimbe in rau. Din fericire, am intalnit intotdeauna persoane binevoitoare care sa incline balanta in defavoarea celor mai putin binevoitoare. Am avut rezultate bune la invatatura, am fost prima din clasa in scoala generala si sefa de promotie in liceu. Acest lucru a fost important pentru mine intrucat, fie ca ne place sa admitem ori nu, oamenii se asteapta ca persoanele cu anumite lipsuri sa compenseze cumva in alta parte. Ca atare, a trebuit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor. De asemenea, uneori ai nevoie de cineva care sa te motiveze sa mergi mai departe, sa privesti inainte, o persoana de la care sa auzi cuvinte de lauda, si acea persoana a fost pentru mine doamna diriginta Viorica Mihaescu. M-am bucurat intotdeauna de afectiunea dumneaei si pentru acest lucru ii multumesc din inima.

Este studenta la facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia japoneza

In timpul liceului mi-a placut sa fac voluntariat la o agentie de publicitate, un ONG, un hotel, iar in primul an de facultate, Limbi si Literaturi Straine, sectia japoneza, m-am angajat ca agent call-center, unde am lucrat doi ani de zile.

Desi am depasit perioada grea a vietii mele si nu ma mai afecteaza asa mult reactiile oamenilor sau vorbele rautacioase la adresa mea, este un sentiment extraordinar sa am alaturi de mine persoane care, atunci cand spun ca e ceva in neregula cu mine, se refera la cum imi sta parul in ziua aceea si nu cat de jos trebuie sa-si coboare privirea pentru a-mi vorbi.
Sper sa inspir oamenii sa isi urmeze propriile visuri

La emisiunea “Romanii au Talent” particip cu vocea. Desi multi ani m-am intrebat din partea cui am mostenit-o, nici mama si nici fratii mei neputandu-se lauda cu aceasta calitate, am aflat recent ca bunica obisnuia sa cante muzica populara in tinerete. De altfel, a bucurat-o mult vestea ca fac parte din “Ansamblul Romanasul” de la Palatul Copiilor, unde am studiat opt ani de zile sub indrumarea domnului profesor Stelian Coman. Datorita acestei perioade din viata mea am reusit sa vizitez tari in care poate nu as fi ajuns niciodata pe cont propriu: Coreea de Sud, Polonia, Turcia.

Nu m-am gandit niciodata sa particip la o astfel de emisiune, insa la sugestia unei prietene, am inceput sa ma gandesc serios la acest lucru. Desi mi-a luat o perioada de timp echivalenta primelor doua editii “Romanii au Talent”, m-am hotarat in final sa particip. Acest lucru inseamna foarte mult atat pentru mine cat si pentru familia mea. Ma bucur de faptul ca fratii mei din Italia au ocazia sa ma vada si sa ma simta aproape de ei, desi sunt la aproximativ 2.000 km departare, stiu cat de fericiti vor fi bunicii mei cand ma vor vedea. Ma bucura, de asemenea, faptul ca pot impartasi aceste lucruri cu atatia oameni si ca poate, cumva, ii inspir sa-si urmeze propriile visuri. 

Sunt sigura ca aceasta experienta imi va schimba viata in bine, ca imi va deschide noi orizonturi, ca datorita lui voi fi mult mai increzatoare in propriile forte. Daca, printr-o minune, as castiga marele premiu, as deveni cea mai fericita persoana de pe pamant. De ce? Pentru ca voi putea sa indeplinesc atatea vise cu ei: imi voi ajuta fratii, voi cumpara un apartament pe care sa-l pot numi in sfarsit al meu, unde sa ma simt acasa, poate chiar imi voi intemeia o familie. As merge in Japonia, mi-as revedea prietenii de acolo si as face multe alte lucruri pe care mi-am dorit dintotdeauna sa le fac.
perfecte.ro

 

http://www.youtube.com/watch?v=ootMI8607ek

[dcp100168]

Un gălăţean a amuzat publicul de la „Românii au talent”

* Bărbatul care susţine despre sine că nu are vârstă, doreşte să participe la acest concurs şi în următorii 45 de ani, fără nicio excepţie

Demn de aplaudat pentru curajul pe care îl are să se prezinte pe scenă, deşi rezultatul juriului este în fiecare an acelaşi - Un mare NU cu felicitări - Alexandru Mircea, un bărbat care susţine că nu are vârstă, a reuşit să amuze copios spectatorii de la „Românii au talent”. Şi asta nu pentru că ar fi susţinut vreun moment comic, ci datorită antitalentului de care a dat dovadă pe parcursul celor două participări pe care le are la activ gălăţeanul.

Bine pregătit, după cum susţine chiar el, şi fără emoţii, bărbatul de profesie tehnician mecanic, momentan şofer, a urcat pe scena de la „Românii au talent”, la preselecţiile celei de-a treia ediţii a concursului, în seara de 15 martie, cu un număr de dans robotizat, în prima parte a reprezentaţiei, şi rock’roll în cea de-a doua.

Reacţia juriului nu a întârziat să apară, iar la doar câteva secunde de la start, Mihai Petre a apăsat primul „X” spunându-i „Vă chinuie într-un mare fel talentul la dans”. Nici ceilalţi juraţi nu au mai rezistat talentului, şi au întrerupt momentul. În final cei trei juraţi au decis: trei de „Nu” şi un sfat din partea lui Andi Moisescu: „Nu cred în şansele domnului la „Românii au talent”, mai bine mergeţi la „Dansez pentru tine”.    

Cu toate acestea, Alexandru Mircea s-a declarat mulţumit şi susţine că va participa şi anul următor la acest concurs. „De data asta a fost mult mai bine. Anul trecut când am avut un dans a lui Michael Jackson, Mihai Petre a spus „ai trei de nu”, acum mi-a dat doar unul. Cu talent şi muncă voi reuşi. Dacă va mai exista 45 de ani acest concurs, voi veni”, a declarat bărbatul.

https://www.youtube.com/watch?v=WI94iyDq-7M

Onoarea Galaţiului, salvată de un tecucean din Italia

După cei trei de „Nu” primiţi de gălăţeanul fără vârstă, Galaţiul a fost din nou prezent pe scena concursului prin prestaţia unui tânăr din Tecuci care uimind cu talentul său, în final, a primit trei de „Da”. Adrian Ilinca are 19 ani şi trăieşte de câţiva ani în Italia cu familia. A venit în ţară special pentru acest concurs. Bine a făcut! Pentru că, după numărul de dans, a primit acceptul pentru a merge în etapa următoare. „Sunt absolut convins că meriţi 3 de Da”, a fost răspunsul lui Mihai Petre, după ce a urmărit dansul tecuceanului. Băiatul a declarat, în final, că ar dori să rămână în România dacă totul va decurge bine la „Românii au talent”.

https://www.youtube.com/watch?v=hIXMgKPaqAU

presagalati.ro

[dcp100168]

Momo şi Eva

Aplauzele au curs pentru Uninvented Theatre, pentru Momo, un dansator exterm de talentat, dar si un actor foarte bun, acompaniat de manechinul “Eva” si de cei 4 “mascati”, cei care au oferit un moment artistic unic la “Romanii au talent” prin dansul plin de sensibilitate si incarcatura emotionala. ”Ne-ati omorat-o pe Andra, nu mai respira”, a glumit Andi, adaugand: ”momentul a fost o binecuvantare, incredibil cat ati reusit sa insufletiti manechinul voi patru”, motiv pentru care au primit cei trei de “DA” binemeritati.

http://www.youtube.com/watch?v=p1wY-q6yoiw

 

Momo Sanno Peter

A inceput studiul dansului la liceul de arta “Dimitrie Cuclin” din Galati, orasul sau natal, si a continuat la Liceul de Coregrafie Floria Capsali din Bucuresti. Dupa terminarea studiilor de specialitate in Romania si-a continuat studiile la Academia de Dans John Cranko din Stuttgart, Germania.

Pasiunea pentru dans si adrenalina pentru calatorii l-au ajutat sa strabata lumea si sa colaboreze cu diferite companii internationale de dans. In Germania si in Olanda a lucrat cu Stage Entertaintment in cadrul celebrului spectacol de Music Hall “The Lion King”. In Statele Unite ale Americii pe cand dansa in compania Garth Fagan Dance, a sustinut spectacole la Joyce Theater New York City, Jazz at Lincoln Center NYC, City Center NYC, JFK Performing Arts Center Washington Music Center for Performing Arts in Los Angeles, Imperial Theater in Atlanta, Mondavi Center California. In Miami a colaborat cu Miami Contemporary Dance Company pentru o serie de spectacole de dans si Giovanni Luquini Performance Troupe in cadrul spectacolului Idalina, productie care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol din anul 2007 de la Carnival Center (actualul Adrienne Arsht Center for Performing Arts). Ultimul proiect din SUA a fost colaborarea cu FuturPointe Dance Rochester NY alaturi de care a dezvoltat un nou concept de spectacol de dans. A colaborat cu Compania de dans Aikodans din Port au Prince Haiti, iar in Brazilia cu Bale Folclorico de Bahia si National Dance Theater Company in Kingston Jamaica. In Romania a lucrat cu artisti vocali in cadrul unor concerte, videoclipuri si spectacole de teatru dans si filme de dans. Pe parcursul calatoriilor s-a implicat si in crearea unor spectacole de dans contemporan ca „Traveling Body”, „Remember”, „Minutes,seconds”, proiecte care au fost prezentate in Amsterdam, Port au Prince si Bucuresti. Prin dans, Momo se exprima, imparte, retraieste momentele si experientele pe care le-a avut in timpul calatoriilor sale prin lume. Alaturi de Ana Craciun si Uninvented Theatre, Momo spera sa aduca oamenilor acel lucru inedit pe care stie ca il poarta in suflet.

uninventedtheatre.com
 

[dcp100168]

A uimit România cu talentul său. Balerinul Momo este gălăţean!

Momo, balerinul care a lăsat o ţară întreagă (nu doar pe Andra) mută de uimire cu dansul său prezentat vineri seara, la "Românii au talent", este gălăţean şi este fiul doamnei Petruţa Moisi, prima femeie ecologist din oraşul nostru, cea care a înfiinţat Centrul de Consultanţă Ecologică.
Momo, pe numele său Momo Peter Sanno, are 32 de ani şi studiază baletul de la 10 ani. A absolvit, în 1999, cursurile Academiei de Balet din Stuttgart, Germania, a avut contracte la Hamburg, la Haga, dar şi în Brazilia şi SUA. În 2008, a fost premiat la Amsterdam, împreună cu trupa din Haiti din care făcea parte, iar în 2011 a reprezentat România la Festivalul de teatru de la Avignon - Franţa, cu spectacolul „Exil în pământul uitării”, dedicat memoriei lui B. Fundoianu, o subtilă metaforă pe tema restricţionării libertăţii.

După cum ni-l descrie doamna Petruţa Moisi, „Momo este un perfecţionist care nu acceptă compromisurile şi se fereşte de penibil. În 2011 a facut o vizită în Liberia, ţara de origine a tatălui sau, şi şi-a descoperit astfel sursa genei sale optimiste, vesele, încrezătoare. Recunoaşterea statutului său de artist internaţional o aveam, l-am însoţit peste tot, în lume, pe unde a avut spectacole, astfel că ştiu ce poate şi ştiu de ce echipă are nevoie, însă îmi face bine să văd că e preţuit şi în România”, declară mama sa.
În 2007-2008 a făcut parte din trupa de balet de la „Dansez pentru tine”, apoi a plecat din nou în străinătate, iar în ultimii doi ani Momo a rămas mai mult în România, încercând să facă şi aici ceva pentru pasiunea vieţii sale. În prezent predă baletul modern la o şcoală de artă din Capitală: „Despre emisiunea Românii au talent nu ştia prea multe, astfel că m-a anunţat cam cu jumătate de gură că s-a înscris”, povesteşte Petruţa Moisi, adăugând: „Ştiam că a lucrat ceva cu echipa lui. Cred că sub presiunea grupului a spus şi el: Hai să mergem! Momo vă poate spune mai multe despre avatarurile unui artist independent care are dovada valorii lui, dar care se mişcă greu în climatul romanesc”, conchide Petruţa Moisi.

Într-un număr viitor al ziarului vom reveni cu declaraţiile lui Momo, gălăţeanul care, până în clasa a X-a, a urmat cursuri de balet la Liceul de Artă „D.Cuclin”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Interviu cu Momo Peter Sanno: „Pe scenă dai absolut totul”

- Puteaţi, la fel de bine, să faceţi performanţă în gimnastică sau atletism. De ce aţi optat pentru balet?
- Când am început, la 10 ani, cursurile de balet, ceva  nu se potrivea. Mai târziu am înţeles că baletul nu se potrivea stilului meu de a fi. Şi, din această cauză, au fost momente când, încă din timpul şcolii de artă, am vrut să renunţ la balet. Noroc cu regretatul domn Gheorghe Olinici, care a ştiut cum să mă facă să înţeleg unele concepte referitoare la dans, dar şi unele aspecte personale, lucru care m-a determinat să continui. Fiind primul meu profesor, a avut un impact foarte mare asupra mea. Dedicaţia, plăcerea, seriozitatea, voia bună erau câteva calităţi mereu prezente în arsenalul domnului Olinici. Era un om deosebit, pe lângă dragostea pentru dans pe care ne-a inspirat-o, a făcut şi multe sacrificii pentru noi: din ceea ce obţinea predând ore suplimentare, plătea sala de balet a Teatrului Muzical, ca noi să putem dansa şi repeta într-un spaţiu adecvat. Un om excepţional,  dar şi sever. Calitatea sa cea mai mare era dragostea părintească: ne certa când era nevoie, dar nu a existat nici un moment, atât cât a trăit, în care să nu ne fie aproape. Tot timpul ne-a susţinut, şi numai dânsul ştie prin ce a trecut, doar ca să nu fim luaţi în batjocură de cei care nu înţelegeau ce făceam noi şi ce înseamnă dansul.
- Anii de studiu la Academia de Balet din Stuttgart ce impact au avut? Dar experienţele din SUA şi Brazilia?
 - Experienţa de la Stuttgart a fost un pas important de maturizare, atât personală cât şi artistică. Şi aici am avut un profesor genial, pe domnul  Petr Pestov. Sub îndrumarea sa am înţeles de fapt ce înseamnă baletul, în ce consta frumuseţea lui. Sutele de ore  de muncă, repetiţii după repetiţii, frustrări, sute de tricouri schimbate, durerea fizică din spatele unei simple mişcări aflate în armonie cu restul corpului. Apoi, în SUA, am dat piept cu o altă mentalitate de muncă. Aici, nu conta unde aveam de dat un spectacol, la Buffalo, Charlotte NC, Detroit, L.A. sau N.Y., munceam pe brânci, câte 10-12 ore în sala de repetiţie, doar cu o oră pauză cât să mâncam ceva. Au fost repetiţii care ne ţineau în sala de dans până după miezul nopţii, când aveam de învăţat câte o coregrafie nouă. Călătoream, dansam, reveneam acasă şi după o zi de odihnă eram înapoi, în studioul de dans. Pe scenă nu contează că te-ai accidentat sau că te doare ceva: dai absolut totul. În Brazilia am întâlnit oameni frumoşi, care ştiu să trăiască viaţa, să se bucure de ce au şi de ce nu au. Acolo am abordat un nou stil de dans, am întâlnit un alt concept de a fi. Munca depusă este la fel de intensă, dar cu un alt substrat. Mai multe zâmbete, mai multă bucurie, mai multă apreciere.
- Sunteţi şi actor. Care este povestea din spatele spectacolului „Exil în pământul uitării”, premiat în 2010, la Gala tânărului actor?
- „Exil în pământul uitării" a fost un proiect frumos, dar greu. Aici implicarea mentală şi emoţională au atins alte cote. Dramatismul piesei este copleşitor. Duritatea existenţială a omului aflat în situaţii extreme poate duce la dezumanizarea lui. Însă, dacă reuşim să conştientizăm care sunt elementele importante ale propriei existenţe, reuşim să răzbatem. Nu numai că trecem de greutăţile impuse de mediul în care suntem prinşi, de situaţiile prin care trecem, dar dacă, în acest proces, conştientizăm omenia, şi dacă reuşim să o aplicăm,  totul capătă noi valenţe existenţiale.
- Ce aţi simţit când aţi ajuns în Liberia? Ce resorturi sufleteşti a declanşat vizita în ţara unde s-a născut tatăl dumneavoastră?
- În Liberia am primit răspunsuri la întrebări despre care nu ştiam nici măcar că există. Înveţi, descoperi o parte din tine, la care până în acel moment nu ai avut acces. Călătoria în Liberia a mai adăugat o pană în cunoaşterea de sine, iar pe raftul cunoaşterii lumii care ne înconjoară încă o carte.
- Mama cum v-a influenţat?
- Mama (profesoara de limba engleză Petruţa Moisi, fondatoarea şi preşedinta Centrului de Consultanţă Ecologică din Galaţi - n.n.), la rândul ei, a fost şi este un pilon de susţinere în ceea ce fac, fiind şi un exemplu de urmat în modul în care a abordat şi reuşit să transforme  dificultăţile prin care a trecut de-a lungul carierei şi vieţii. În comparaţie cu greutăţile pe care le-a înfruntat ea, dificultăţile mele nici măcar nu există.

viata-libera.ro
 

[dcp100168]

Muzică, sentiment, energie”, cu Alexandra Penciu şi YJB

* Tecuceanul Adrian Ilinca, venit special din Italia ca să danseze la „Românii au talent”, se numără printre primii semifinalişti ai competiţiei

“Muzica, sentiment, energie”, adică show în toată regula! Asta au promis, asta au oferit din plin, la „Românii au talent” componenţii trupei YGB, adică Alexandra Penciu, pe care o ştiţi deja de la „Vocea României”, Vincenţiu Mantu şi León Seamster, elevi la Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin" din Galaţi. ”Moldovean blues"-ul lor a fost aplaudat cu plăcere nu numai de public, ci şi de cei trei juraţi, Andra, Andi Moisescu şi Mihai Petre. „Exact de ce-aveam nevoie! Da, de trei ori DA!”, a exclamat încântat „spaima” juriului de la Românii au talent, Mihai Petre. Pentru că vineri a fost ultima seară de preselecţii a marelui show de la Pro Tv, iar de la finele acestei săptămâni încep semifinalele, putem spune că Galaţiul a dovedit şi în această ultimă seară că are talent. Cu carul!
Pro Tv nu s-a grăbit să dezvăluie numele tuturor celor 60 de semifinalişti care se vor lupta pentru un loc în marea finală. Ştim însă că printre ei se află cu siguranţă tecuceanul Adrian Ilinca, venit special din Italia pentru a participa la acest show televizat. „Robotul” Adrian Ilinca a aflat că a intrat în semifinală chiar de la Mihai Petre!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un tecucean şi un gălăţean, în ultima semifinală de la “Românii au talent”

Balerinul gălăţean Momo Peter Sanno, component al „Uninvented Theatre”, şi tecuceanul Adrian Ilinca, venit special din Italia pentru marele show de la Pro Tv, se vor înfrunta, alături de alţi zece concurenţi la fel de talentaţi, pentru un loc în finala competiţiei “Românii au talent”. Lupta se va da vineri, la Pro Tv, în cadrul celei de-a cincea semifinale a concursului devenit fenomen naţional. În primul rând publicul, prin voturile lui, şi apoi juriul vor decide cine vor fi ultimii trei finalişti care vor intra în bătălia finală pentru cel mai talentat roman şi premiul uriaş, în valoare de 120.000 de euro, pus în joc.
Despre Momo, talentatul balerin, aţi putut citi într-un şirag de articole în ziarul “Viata liberă”. După cum ni l-a descris Petruţa Moisi, mama lui, „este un perfecţionist care nu acceptă compromisurile”. Are 32 de ani, studiază baletul de la 10 ani, a absolvit cursurile Academiei de Balet din Stuttgart, Germania, a avut contracte la Hamburg, la Haga, dar şi în Brazilia şi SUA şi a făcut parte din trupa de balet Edi Stancu de la „Dansez pentru tine”.
Tecuceanul Adrian Ilinca, în vârstă de 19 ani, a venit special pentru acest show din Italia, unde locuieşte de zece ani cu părinţii şi cu fratele său. Dansul-robot al lui Adrian a uimit şi publicul şi juriul, mai ales că l-a cucerit şi pe exigentul Mihai Petre. Visul lui Adrian este să-şi facă un viitor prin dans, în România.

Dacă vă doriţi ca măcar unul din cei doi să ajungă în marea finală, nu rămâne decât să urmăriţi emisiunea de la Pro Tv şi să-i votaţi!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un gălăţean şi un tecucean la "Românii au talent". Votaţi-i, dacă-i vreţi în finală!

* În această seară, la Pro TV, de la ora 20,30, nu rataţi ultima semifinală a competiţiei „Românii au talent” * Intrarea în marea finală a „roboţelului” tecucean Adrian Ilinca şi a balerinului Momo din Galaţi depinde de voturile dumneavoastră

În această seară, puteţi decide cine vor fi ultimii trei concurenţi din marea finală a emisiunii „Românii au talent”. Şansa le-ar putea surâde tecuceanului Adrian Ilinca şi gălăţeanului Momo.

Pentru Adrian, stabilit de la vârsta de 11 ani în Italia, cu familia, emisiunea este şansa de a se întoarce şi stabili în România. Simpaticul roboţel în vârstă de 19 de ani a avut parte de o copilărie grea şi a scăpat ca prin urechile acului de un diagnostic teribil - ulcer intestinal - care îi dădea doar două săptămâni de viaţă. Karatele i-au fortificat organismul şi datorită lor a câştigat de două ori campionatul italian de Musical Forms (karate pe muzică). De la karate la breakdance şi de aici la dansul de robot cu care l-a impresionat pe necruţătorul Mihai Petre n-a mai fost decât un pas.

Tot pentru un loc în finală se luptă şi Uninvented Theatre & Zero Gravity, în componenţa căruia se află Momo Peter Sanno, balerinul în vârstă de 32 de ani, care a făcut primii paşi la Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin” din Galaţi. Academia de Dans John Cranko din Stuttgart şi colaborările cu diferite companii internaţionale de dans i-au desăvârşit harul. Momo şi colegii săi au răvăşit publicul cu un moment de extraordinară sensibilitate - un veritabil poem coregrafic - în care au însufleţit pur şi simplu un manechin. Aveţi deci toate motivele să vă uitaţi vineri seara la „Românii au talent” şi să-i votaţi!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul Momo, la un pas de finala „Românii au talent”

* Doar două voturi i-au lipsit balerinului gălăţean Momo Peter Sanno, pentru a se califica alături de colegii din Uninvented Theatre & Zero Gravity Dance în finala competiţiei „Românii au talet” * Şi el, şi tecuceanul Adrian Ilinca au făcut senzaţie vineri seara, la Pro Tv!

Ultima semifinală a emisiunii „Românii au talent” a adus faţă în faţă un gălăţean şi un tecucean cu acelaşi har, de a dansa minunat, dar cu moduri de exprimare total diferite.

Tecuceanul Adrian Ilinca, în vârstă de 19 ani, venit special din Italia cu visul de a-şi clădi o carieră de dansator în România, a reuşit să ajungă „dat în urmărire generală pentru talent”, aşa cum scria pe prima pagină a ziarului cu care şi-a început numărul. Adrian s-a transformat din nou în robot şi a smuls ropote de aplauze din partea publicului. Şi juriul a fost impresionat! Andra a recunoscut că dansatorul este foarte talentat şi că a evoluat foarte mult de la preselecţii. „Pare că se joacă”, a apreciat Andi Moisescu dezinvoltura tecuceanului. Mihai Petre şi-ar fi dorit, însă, ceva mai mult: „de multe ori l-am văzut pe Adrian care imită un robot şi nu un robot care dansează”.

Poveste de dragoste

Momo şi colegii lui au transpus publicul într-o altă lume, cu un nou poem coregrafic: o splendidă poveste de dragoste între un om şi o sirenă. Deşi era doar o marionetă, sirena a părut vie şi a transmis emoţie. „Povestea voastră va fi valabilă de-acum într-o mie de ani. Vă felicit pentru talentul vostru”, le-a mărturisit Mihai Petre. „Sincer, mă mir că mai sunteţi aici. După părerea mea locul vostru ar fi la New York”, le-a spus Andi Moisescu. Replica lui Momo n-a întârziat: „Bucureştiul este un mic New York, este un oraş genial. Vrem să împărţim ceea ce facem şi cu cei de-acasă”.

Ultimul loc în marea finală a competiţiei i-a adus faţă în faţă pe Uninvented Theatre şi Trupa Florea, formată din artişti de circ care au sfidat pur şi simplu gravitaţia cu acrobaţiile lor. Deşi au recunoscut că nu poţi să compari „banane” cu „cârnaţi de casă”, Andi Moisescu şi Mihai Petre au decis că Trupa Florea trebuie să meargă în finală.

Adrian Ilinca şi Uninvented Theatre au dovedit, însă, cu prisosinţă, că au talent şi că pot face spectacol extraordinar!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Tecuceanul Adrian Ilinca, din Italia la „Românii au talent”: „Vreau o carieră de dansator în România”

* „Să încep viaţa de la zero, într-o ţară străină, n-a fost uşor" * Antrenorii Alberto Leonardi şi Emanuele Cugliana au acceptat să-l antreneze chiar şi atunci când familia lui avea dificultăţi financiare

Tecuceanul Adrian Ilinca a fost dat în urmărire generală pentru talent şi, chiar dacă nu a ajuns în Finala marii competiţii de la Pro Tv, toată ţara l-a văzut cât de bine dansează. Ar fi putut participa la „Italia’s got talent”, dar a preferat să vină la „Românii au talent”, chiar dacă pentru asta a trebuit să renunţe la job-urile din Italia pe care le avea - instructor de dans la „Ritmi Dance” şi de acrobatică la „Play Sport”. Tecuceanul în vârstă de 19 ani nu visează decât o carieră de dansator în România.

De la karate la dans

Atât în preselecţii, cât şi în semifinala concursului de la Pro Tv, Adrian Ilinca a cucerit publicul şi juriul – inclusiv pe exigentul Mihai Petre – dansând ca un robot. E drept, tecuceanul a avut un „profesor bun” pe Madd Chadd din filmul „Step Up 3”, pe care, în clipa în care l-a văzut făcând pe robotul şi-a dat seama că asta vrea să facă de acum încolo!

„Pe lângă ce aţi văzut la emisiune, eu mai ştiu să dansez şi alte stiluri: Breakdance, Hip-Hop, Popping, Vogue şi Locking. Participarea la «Românii au talent» a fost o modalitate de a-mi arăta pasiunea şi talentul meu la dans! Până acum acesta a fost cel mai important concurs la care am participat”, ne-a mărturisit Adrian. Chiar dacă doar atunci când dansează se simte cu adevărat liber, iar dansul reprezintă totul pentru el, tecuceanul nu uită că are centură neagră şi diplomă de instructor la karate. Acest prim sport i-a fortificat organismul după ce, în copilărie, a fost diagnosticat şi operat de ulcer intestinal, o maladie teribilă, care îi mai dădea doar două săptămâni de viaţă. Şi tot karatele, şi apoi dansul i-au făcut viaţa mai uşoară şi mai frumoasă în Italia.

Viaţa, de la zero

Când abatorul la care muncea s-a închis, tatăl lui Adrian a fost nevoit să ia drumul străinătăţii. Mama, chelneriţă la un restaurant, a rămas în Tecuci să aibă grijă de Adrian şi de fratele lui mai mic. Tatăl a plecat mai întâi în Turcia, apoi în Italia, unde şi-a chemat toată familia. Adrian avea aproape 11 ani, când a ajuns în Peninsulă: „Să încep viaţa de la zero, într-o ţară străină, n-a fost uşor. La şcoală mi-a fost greu să mă integrez. Eram privit cu reticenţă, aproape nimeni nu vorbea cu mine, nu înţelegeam ce vorbeau şi nici ei nu mă înţelegeau pe mine!”, îşi aminteşte Adrian.

Susţinut de antrenorii italieni

Învăţarea limbii italiene, dar în special talentul la karate şi dans l-au ajutat să se integreze. Antrenorii Alberto Leonardi (Artistic Freestyle Karate - Musical Forms) şi apoi Emanuele Cugliana (crew) au acceptat să-l antreneze chiar şi atunci când familia lui avea dificultăţi financiare şi nu-şi putea permite să-i plătească orele de sport. Adrian a câştigat de două ori campionatul italian de Musical Forms (karate pe muzică) şi apoi, când s-a descoperit că este român şi nu italian a fost ajutat de antrenorul italian să se înscrie într-un club de karate din ţară. Şi aşa a ajuns Adrian Ilinca, din Italia, să facă parte din lotul României şi să participe la competiţii internaţionale de karate pe muzică. Iar de la arte marţiale la Breakdance n-a fost decât un pas. Şi aici Adrian a reuşit să facă performanţă, ajungând instructor la sala de dans în care venise să se antreneze!

Părinţii lui nu ştiau cât este de talentat şi insistau să renunţe la sporturi, mai ales când venea acasă lovit rău de la antrenamente. Asta până în clipa în care l-au văzut dansând, într-un spectacol. S-au convins cât este de talentat şi că viitorul lui este în dans. Adrian este hotărât să rămână în Romania doar dacă îşi va găsi un loc de muncă pentru a se întreţine. Succes, Adrian!

viata-libera.ro