Economia Galaţiului a pierdut 125.600 de locuri de muncă

[dcp100168]

Economia Galaţiului a pierdut 125.600 de locuri de muncă

După ce marile societăţi comerciale din producţia de maşini au fost închise, economia gălăţeană este dominată de capacităţile de producţie a două companii multinaţionale, grupul ArcelorMittal, care deţine din 2001 fostul Sidex, şi grupul olandez Damen, care a preluat în 1999 şantierul naval.

Dacă în urmă cu 15-20 de ani la Galaţi erau produse şi exportate laminate, nave, echipamente hidraulice, tablouri electrice, elici şi lanţuri navale, acum exporturile gălăţene sunt reprezentate în principal de laminate şi nave. Potrivit datelor Direcţiei de Statistică Galaţi referitoare la situaţia exporturilor şi importurilor realizate de agenţii economici din Galaţi în noiembrie 2012, exporturile au însumat 81,448 milioane de euro, iar importurile au însumat 89,263 de milioane de euro.

Comparativ cu luna noiembrie 2011, exporturile au scăzut cu 32,3%, iar importurile au scăzut cu 13,2%, valorile fiind exprimate în euro. În raport cu luna octombrie 2012, exporturile au crescut în noiembrie cu 28,4%, iar importurile au scăzut cu 11,4%. Soldul comercial a fost negativ, în valoare de minus 7,815 de milioane de euro. Volumul importurilor şi exporturilor este legat în principal de activitatea combinatului siderurgic ArcelorMittal Galaţi.

În noiembrie 2012, ponderi însemnate în structura exporturilor şi importurilor s-au înregistrat la metale comune si articole din acestea (69,5% la export şi 15,0% la import), mijloace de transport (21,5% la export şi 4,6% la import), în procentul de mijloace de transport intrând navele, produse ale industriei chimice (0,4% la export şi 1,9% la import) şi maşini, aparate şi echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile (4,5% la export şi 17,7% la import).

O economie vulnerabilă

Economia gălăţeană, care în cea mai mare parte funcţionează prin cele două companii multinaţionale, se încadrează într-un model existent la nivel naţional. Potrivit prof. dr Cezar Mereuţă, membru de onoare al Consiliului ştiinţific al Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române, contribuţia celor mai importante companii cu capital majoritar străin la exportul României este de circa 62-67%.

Altfel spus, două treimi din exportul României este apanajul companiilor cu capital majoritar străin, iar de aici rezultă forţa acestor companii, dar şi vulnerabilitatea economiei noastre. Referindu-se la impactul asupra exportului al deciziilor luate de către companiile cu capital majoritar străin, profesorul Mereuţă a prezentat câteva ipotetice scenarii. „Dacă Arcelor Mittal retrage doar o unitate, Galaţi, de exemplu, România pierde un export de 700 milioane euro. Dacă Automobile Dacia ar vrea să transfere producţia în altă ţară pierdem cel puţin 1 miliard de euro, anual”, a declarat profesorul.

În două decenii au fost desfiinţate 125.600 de locuri de muncă. Dacă în 1990 în judeţul Galaţi existau 234.400 de salariaţi, la sfârşitul lui ianuarie 2013 numărul salariaţilor era de 108.807 persoane, în creştere faţă de luna decembrie cu 925 de salariaţi şi mai mare cu 3.139 faţă de numărul de salariaţi din ianuarie 2012.

În luna ianuarie, câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 1.887 lei, în scădere cu 3,2% faţă de decembrie 2012 şi în creştere cu 8,9% faţă de ianuarie 2012.

Faţă de luna precedentă, câştigul salarial mediu nominal brut în luna ianuarie 2013 a scăzut cu 21,4% în agricultură, vânătoare şi servicii anexe, silvicultură şi pescuit, cu 4,9% în industrie şi construcţii şi cu 1,7% în servicii.

Câştigul salarial mediu nominal net în luna ianuarie 2013 a fost de 1.372 lei, în scădere faţă de decembrie 2012 cu 2,8% şi în creştere cu 8,8% faţă de luna ianuarie 2012.

La nivelul judeţului Galaţi, câştigul salarial mediu nominal net a scăzut faţă de luna ­decembrie 2012 cu 20,7% în agricultură, vânătoare şi ser­vicii anexe, silvicultură şi pescuit, cu 4,6% în industrie şi construcţii şi cu 1,4% în ser­vicii.

romanialibera.ro

[dcp100168]

În două decenii, la Galaţi au fost desfiinţate 125.600 de locuri de muncă

În cele două decenii de reforme economice, restructurări şi privatizări eşuate, la Galaţi au fost desfiinţate 125.600 de locuri de muncă. Dacă în 1990 în judeţul Galaţi existau 234.400 de salariaţi, la sfârşitul lui  ianuarie 2013 numărul salariaţilor era la mai puţin de jumătate, adică 108.807 persoane. A fost înregistrată o creştere cu 925 de salariaţi în raport cu luna decembrie 2012 şi o creştere cu 3.139 salariaţi în raport cu ianuarie a aceluiaşi an, dar aceste fluctuaţii nu schimbă cu nimic efectele economice şi sociale ale desfiinţării a 125.000 de locuri de muncă.

Cum majoritatea celor 108.000 de locuri de muncă este în zona prestărilor de servicii este evident că restrângerea activităţilor de producţie industrială a instaurat la Galaţi o sărăcie lucie. Au scăzut pe rând contribuţia la PIB şi nivelul de trai.

Munca în industrie nu mai are căutare la Galaţi, iar meserii ca rabotor sau sculer-matriţer sunt deja pe cale de dispariţie. Dar dacă în 1989 Combinatul Siderurgic avea 28.000 de angajaţi şi producea 7.663.000 tone de oţel, acum se îndreaptă spre o producţie de 3,5 tone oţel şi 8.400 de salariaţi. La celelalte întreprinderi de pe platformă, în principal la IACMRSG şi IUG, mai erau alte 7.000 de locuri de muncă.

Fosta întreprindere de echipamente hidraulice, Mehid SA, a ajuns de la 578 angajaţi şi o cifră de afaceri de 4,7 milioane lei în 1999, când a fost preluată de omul de afaceri Corneliu Mangalea, la 67 angajaţi şi o cifră de afaceri de 2,4 milioane în 2009. Sistematic, Fiscul scoate la licitaţie hale, terenuri, spaţii de depozitare, atelierele de turnătorie şi forjă.

Trefo SA, Fosta Fabrică de Cuie şi Lanţuri, înfiinţată în 1955 şi care producea, sârmă, cuie şi lanţuri navale, a fost preluată de un investitor italian şi mutată la Brăila. Are o producţie anuală de 40.000 tone. Pe terenul fostului Trefo se ridică un ansamblu rezidenţial al altui investitor italian.

Altă mare întreprindere gălăţeană, laminorul Intfor SA, avea în 1999 un număr de 1.322 angajaţi şi o cifră de afaceri de 32 milioane. A fost preluată de grupul Profiland al omului de afaceri Andrei Lişinschi, dar pe fondul actualei crize a ajuns într-o situaţie falimentară. Dacă în 2008, după retehnologizări, avea 578 angajaţi şi o cifră de afaceri de 118 milioane lei, anul trecut ajunsese la pierderi de 40 milioane euro.

A fost pusă pe butuci şi una dintre cele mai profitabile afaceri de la Galaţi, Elnav SA. Înfiinţată în 1978, producea elice pentru nave de diferite tonaje, până la petrolierele de 150.000 tone, cum era „Independenţa”, propulsat de două elice cu diametrul de 10,5 m şi greutatea de 40 tone. Elnav producea elice şi pentru export şi lucra şi pentru industria de apărare, producând elicele cu diametrul de 0,5 m pentru amfibiile produse la Moreni. Anual, pe porţile uzinei ieşeau 20.000 tone de piese turnate. Dacă ar fi fost bine administrată, Elnav SA ar fi putut rămâne o afacere profitabilă, producând elice pentru navele construite în cele 7 şantiere navale care funcţionează în România, dar şi pentru export. Ar fi putut produce şi piese turnate pentru industria auto. A ajuns în faliment şi Fiscul a pus sechestru pe atelierul „Forja” de 3.313 mp, un teren de 12.317 mp, în valoare totală de 3.197.319 lei şi un imobil şi un teren de 1.347 mp, în valoare de 311.700 lei. Au mai fost scoase la licitaţie, pentru 659.293 lei, o maşină de frezat palele de elice navale şi un strung carusel cu diametrul de 6 m, pentru prelucrarea elicelor navale. Maşina de frezat a fost cumpărată cu 170.000 lei de o firmă din Roman.

presagalati.ro

[dcp100168]

17.000 de gălăţeni şi-au pierdut slujbele în perioada crizei

De la inceputul crizei si pana in prezent, mii de muncitori din industrie si constructii au fost concediati si sute fabrici au fost inchise. O amenintare directa a venit in aceste zile chiar de la Mittal Steel Galati! Iar acest trend ar putea continua daca nu se iau masuri rapide.

In total, 421.232 de angajati din industrie si constructii au fost concediati in cei patru ani de criza (septembrie 2008 - septembrie 2012). Cat 5-6 orase medii la un loc!

De la un total de 2.105.327 de angajati in septembrie 2008, pana la 1.684.095 in septembrie 2012! O cincime! Imens! IMENS! Dupa Bucuresti (+Ilfov), printre cele mai drastice concedieri au avut loc in judete puternic industriale, precum Prahova (21.512 de angajati dati afara), Galati (16.949 de muncitori radiati), Hunedoara (16.005), Arges (14.754), etc.

 

 

 

 

 

econtext.ro

[dcp100168]

Judeţul Galaţi a pierdut în patru ani circa 20.000 de salariaţi

*  Cei mai mulţi şomeri sunt foşti angajaţi ai combinatului sau ai şantierului naval
Dacă înainte de a izbucni criza economică, Galaţiul se putea mândri cu o economie în creştere, în prezent judeţul nu se poate "lăuda" decât cu un loc fruntaş în topul judeţelor cu cel mai mare număr de şomeri neindemnizaţi (locul 3 pe ţară, potrivit ANOFM) şi cu recordul de a fi pierdut în patru ani 20.000 de salariaţi, majoritatea din industrie. De asemenea, tot în aceas­tă perioadă, respectiv 2009-2013, Galaţiul a pierdut circa 3.000 de comercianţi.
Galaţiul, în cifre
Direcţia Judeţeană de Statistică Galaţi a raportat 109.148 de salariaţi, dintre care peste 66.000 în servicii şi doar 40.000 în industrie, restul în agricultură. În schimb, la sfârşitul lui 2008, Galaţiul avea 129.832 de salariaţi, dintre care 70.000 în servicii şi 60.000 în industrie.
La polul opus, numărul şomerilor a crescut simţitor ajungând de la o rată a şomajului de circa 6 procente la finele lui 2008, la peste 9 procente în februarie - martie 2013. Mai mult, majoritatea şomerilor sunt neindemnizaţi, astfel încât Galaţiul se clasează pe locul trei în topul pe ţară.
De asemenea, în tot acest timp, când firmele mari îşi restrângeau rând pe rând activitatea devenind din coloşi industriali, făbricuţe, cele mai mici întreprinderi au dispărut din viaţa economică. Aşa se face că în primele luni ale lui 2009, la Galaţi erau peste 23.000 de comercianţi activi, iar în prezent numărul acestora a ajuns la 20.000.
Coloşii industriali, transformaţi de criză în făbricuţe
Concret putem vorbi despre combinatul siderurgic care la sfârşitul anului 2008 înregistra un profit record şi număra peste 13.000 de salariaţi, adică dublu câţi are în prezent. Cât despre rezultatele financiare ale companiei, se ştie că de patru ani ArcelorMittal Galaţi înregistrează pierderi.
Un alt simbol al Galaţiului, Şantierul Naval, a contribuit la creşterea numărului şomerilor. Astfel dacă la începutul crizei avea circa 3000 de angajaţi, acum mai numără doar 1500. Cu toate acestea, afacerile unităţii au început să-şi revină, iar în prezent merge pe profit.
Nici Profiland Intfor nu a trecut prea bine peste această criză. Dacă în perioada 2007-2008, patronul grupului de firme Andrei Lişinschi vorbea despre investiţii majore şi chiar despre deschiderea unei fabrici de biodisel pentru care inves­tea 5 milioane de euro, câţiva ani mai târziu cele două firme aveau datorii atât către creditori cât şi către stat, dar şi pierderi masive. Toate au culminat cu concedieri în masă, astfel încât, în prezent, au ajuns să mai muncească doar câteva sute de salariaţi faţă de câteva mii câţi erau înaintea declanşării crizei economice.
La aceste exemplu se mai pot adăuga şi situaţia fostei firme de echipamente hidraulice Mehid, patronată de Corneliu Mangalea, care în prezent este scoasă la licitaţie "pe bucăţi" de către Fisc, datoriile firmei ajungând la peste 9 milioane de lei, cu circa 2 milioane de lei mai mari decât la sfârşitul lui 2008.
În acest context economic, autorităţile gălăţene au vorbit, la un moment dat, chiar de declararea Galaţiului ca zonă defavorizată. Propunerea a venit atât din partea preşedintelui Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Marian Filimon, cât şi a liderului sindicatului Solidaritatea din ArcelorMittal Galaţi, Gheorghe Tiber. Mai mult, o analiză întocmită de reprezentanţii Prefecturii Galaţi a arătat că 22 de comune din judeţul Galaţi îndeplinesc criteriul legal pentru a fi declarate zone defavorizate, respectiv au ponderea şomerilor în totalul populaţie stabile cu vârstă cuprinsă între 18 şi 62 de ani de cel puţin trei ori mai mare decât media naţională.

bursa.ro

[dcp100168]

Radiografia dezastrului economic cu care se confruntă Galaţiul

* „Am distrus industria, am nenorocit agricultura şi nu am pus nimic în loc”, spune preşedintele PIMM Galaţi, Marian Filimon.

Căderea economică accelerată cu care se confruntă acum Galaţiul este agravată de criza economică, dar principala cauză a sărăciei care pune stăpânire pe oraş şi pe judeţ este managementul administrativ şi politic de foarte proastă calitate din ultimii 23 de ani, care a distrus puterea economică cu care, în 1990, cei peste 650.000 de locuitori din municipiul şi judeţul Galaţi treceau la capitalism. Au fost distruse cele două componente de bază ale economiei gălăţene: industria şi agricultura.

Industria gălăţeană, pusă pe butuci prin „privatizare”

Radiografia dezastrului economic prin care trece Galaţiul poate fi diagnosticată cel mai bine din zona mediilor de afaceri. Din punctul de vedere al preşedintelui Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (PIMM) Galaţi, Marian Filimon, care este şi vicepreşedinte la nivel naţional al PIMM, dezastrul a fost produs prin distrugerea zecilor de fabrici şi uzine care făceau ca Galaţiul să fie unul dintre centrele economice cele mai puternice din ţară. Dacă în urmă cu 10-15 ani Galaţiul era pe locul al 4-lea pe ţară în privinţa contribuţiei la PIB, acum este pe locul 4 pe ţară la rata şomajului. „Am distrus toată industria, dar ce am pus la loc? Să spunem că unele dintre aceste capacităţi industriale erau energofage, dar puteam să le modernizăm. Dacă nu aveam bani găseam soluţii, făceam parteneriate, se puteau găsi multe oportunităţi. Dar cea mai mare pacoste a acestei ţări, ca şi a Galaţiului, a fost modul în care au fost vândute sau au fost făcute cadou aceste uzine şi fabrici, la toţi sinecuriştii de partid, în loc ca aceste capacităţi industriale să fie date, aşa cum au făcut nemţii, specialiştilor, care ştiau să le administreze, să facă producţie. Formula lor era «dacă în trei ani de zile modernizezi întreprinderea şi o pui pe picioare, este a ta». La Galaţi, s-au împroprietărit cu fabrici şi uzine oameni care nu aveau nicio specializare, nu aveau cunoştinţe sau experienţă de management, dar s-au trezit, peste noapte, proprietari de fabrici şi uzine”, ne-a declarat preşedintele PIMM Galaţi, Marian Filimon.

Lista fostelor glorii

Desfiinţarea, din 1990 până în 2013, a 125.600 de locuri de muncă din judeţul Galaţi este urmarea dispariţiei principalelor capacităţi de producţie din industria constructoare de maşini, construcţii civile şi industriale, industria uşoară şi industria alimentară. A dispărut fabrica de elice navale Elnav SA, care ar fi putut lucra pentru cele opt şantiere navale care mai funcţinează în ţară, dar şi pentru export. Din fosta Uzină Mecanică Navală nu a mai rămas decât jumătate. După ce a eşuat privatizarea Menarom SA cu olandezii, acum este o privatizare bună cu cei de la PEC, actualul director, Virgil Vals, este apreciat ca un bun director, dar ca volum de producţie societatea nu se poate compara cu ce a fost Menarom-ul. S-a şi dus întreprinderea de construcţii hidrotehnice, Hidrotehnica, o întreprindere care avea dotări extraordinare, un corp ingineresc foarte bine pregătit din punct de vedere profesional şi mii de angajaţi. Hidrotehnica Galaţi era o societate comercială de elită, a construit porturi în Algeria şi Maroc. A dispărut şi întreprinderea de elemente hidraulice de pe Coşbuc, Mehid SA, care era unică în ţară. Înainte de 1989 primise utilaje noi-nouţe, din Japonia. Actualul Atlas SA, fostul IUGC Galaţi, a participat la construirea combinatelor siderurgice şi întreprinderilor metalurgice din România, dar şi la combinatul de la Krivoirog. Acum, sunt probleme cu plata salariilor. S-a dus şi întreprinderea de textile, la care munceau peste 7.000 de femei şi aproape toată producţia era destinată exportului. S-a dus şi fabrica de lacuri şi vopsele, s-a dus şi fabrica de prefabricate din beton. A dispărut din peisaj fabrica de accesorii metalice, FAM SA, fosta „11 Iunie”, la care erau peste o mie de locuri de muncă. Exemplul de privatizare reuşită la Galaţi este cea a Şantierului Naval, dar dacă ne raportăm la ce era Şantierul Naval înainte de 1990, când lucrau acolo aproximativ 7.000 de oameni şi se construiau cargouri de 12.500 tdw şi petroliere de 39.000 tdw este sesizabilă schimbarea. Acum se fac nave de coastă şi mai lucrează la şantier aproximativ 1.500 de navalişti. Dar, cel puţin, prin această reprofilare, activitatea şantierului este acoperită cu comenzi. Lista întreprinderilor desfiinţate ar putea continua cu celebra fabrică de biscuiţi „Dunăreana” sau şi mai celebra fabrică de conserve de peşte Pescogal SA, care asigura 19% din producţia de conserve de peşte a României. Ar mai fi şi reţelele fostelor magazine alimentare, aprozare sau „gostat”-uri. Este o listă foarte lungă…

Agricultura, distrusă prin furturi şi legi prost aplicate

Cealaltă componentă a economiei gălăţene, agricultura, a fost distrusă odată cu sistemul de irigaţii: „În 1990-1991 urmau să fie finalizate lucrările la Barajul de la Suhurlui şi asta însemna ca judeţul Galaţi să devină cea mai mare zonă irigabilă din România. Construirea sistemului de irigaţii şi Barajul de la Suhurlui erau finanţate cu bani de la Banca Mondială. Primele lucruri care au fost distruse în agricultura din judeţul Galaţi au fost sistemul de irigaţii şi Barajul. De toţi banii de la Banca Mondială s-a ales praful. Au furat conductele, au furat motopompele, electromotoarele, au furat dalele, au furat până şi locomotiva şi calea ferată de acolo. În aceste condiţii, cum vrei să ai agricultură performantă, într-un judeţ ce are climă de stepă, fără irigaţii şi în care agricultura nu face doi bani?”, spune preşedintele PIMM Galaţi. Un alt recul a venit din modul în care au fost aplicate legile de restituire a proprietăţilor. Au fost necesare trei legi ale fondului funciar, Legea 18/199, Legea 1/2000 şi Legea 257/2005, care au fost aplicate greoi, prevederile lor au dus la sute de mii de procese şi au avut ca efect fărâmiţarea proprietăţilor: „Apoi, am fărâmiţat proprietatea asupra terenurilor agricole. Nu am făcut dezbateri succesorale pentru că oamenii nu au bani şi toată proprietatea privată din ţară şi din judeţul Galaţi este în aer şi nu s-ar putea descâlci decât în eventualitatea în care guvernul ar da o ordonanţă în baza căreia toate notariatele să facă gratis, un an sau doi, dezbaterile succesorale pentru ca să se lămurească, o dată pentru totdeauna, proprietatea. Dar, de la 1 ianuarie mai vine ceva, străinii vor putea cumpăra terenuri agricole. Şi vom fi străini în ţara noastră. Vei fi român, dar nu ai nimic: nu ai nici pământ, nici industrie, nici agricultură. În ţara ta, vei fi sclav, pe moşia altuia. Domnul prof. univ. Dr. Mircea Coşea, un eminent economist, a declarat, clar şi concis, că România, aşa cum arată la ora actuală, îndeplineşte toate condiţiile, dar absolut toate, din punct de vedere economic şi din punct de vedere ştiinţific, pentru a fi declarată colonie”, a adăugat Marian Filimon.

Galaţi - oraşul hypermarketurilor

În ultimii ani, la Galaţi nu au lipsit totuşi momentele festiviste în care cei care conduc administraţia locală au tăiat panglici la inaugurarea unor noi afaceri, care au creat locuri de muncă, celebrele hypermarketuri, care au, fiecare, câteva sute de angajaţi. Este, însă, o falsă imagine a unui reviriment pe piaţa locurilor de muncă, pentru că, în lipsa unor activităţi de producţie suficient de bine consolidate economic, consumul va scădea inevitabil şi hypermarketurile şi-ar putea închide afacerea de la Galaţi. „Am distrus industria, am nenorocit agricultura şi nu am pus în loc nimic. Am crezut că o să trăim din marketuri şi hypermarketuri, dar acestea nu produc creştere economică şi de regulă profitul este repatriat, pentru că actorii care stau în spatele acestora sunt străini. Un procent de 70-80% din produsele comercializate în supermarketuri sunt produse străine. Deci, tot lor le facem jocul. Aşadar, ce beneficii avem noi? Nu avem vreun avantaj nici măcar din punctul de vedere al angajaţilor pentru că, dacă ne uităm la ce s-a demolat şi câte locuri de muncă au fost pierdute în favoarea celor nou înfiinţate, o să vedem că diferenţa este de 1 la 8. Un loc de muncă creat într-un market sau hypermarket a distrus opt locuri de muncă. Este o formă de comerţ civilizată şi modernă, dar ce câştigăm noi din asta?”, întreabă preşedintele PIMM Galaţi.

La Cluj se poate, la Galaţi nu

Prin această degradare continuă a situaţiei economice, Galaţiul pierde în competiţia cu alte mari oraşe din ţară, cum ar fi Clujul, Timişoara, Constanţa sau Ploieştiul, în care nu numai că nu s-a reuşit atragerea investiţiilor, inclusiv prin înfiinţarea parcurilor industriale, dar nici nu au fost închise fostele fabrici şi uzine de stat. Au fost privatizate, după lege, fără atribuiri clientelare, au fost retehnologizate şi acum merg pe profit. Cum de a fost posibil acest lucru la Cluj sau Timişoara şi nu a fost posibil la Galaţi. Răspunsul îl are preşedintele PIMM Galaţi: „Eu care, prin natura activităţii mele, merg foarte des prin ţară şi am văzut cum merg lucrurile în alte oraşe, în alte judeţe, m-am tot întrebat cum de la alţii se poate şi la noi nu? Cum unii au putut să păstreze fabricile şi uzinele şi le pună pe picioare, iar noi le-am distrus pe toate? Cum unii au fost în stare să atragă investitori, să facă parcuri industriale, iar noi nu? Răspunsul este unic: acele oraşe au avut la conducere bărbaţi cu sânge în vine, care au ţinut la interesele comunităţii locale, iar noi am avut la conducere mai mult venetici. Nu am avut la conducere oameni care să ţină cu oraşul Galaţi şi cu judeţul Galaţi. Nu i-a legat nimic de oraş şi de judeţ”, spune Marian Filimon. Şi într-adevăr, privind la lista celor care în ultimii 23 de ani au condus oraşul şi judeţul, cu greu am putea găsi pe vreunul pe care să îl dăm exemplu pentru ardoarea cu care s-a dedicat intereselor oraşului.

presagalati.ro

[dcp100168]

Economia gălăţeană, între agonia şi extazul capitalismului

* Din centru al industriei grele, Galaţiul a ajuns printre judeţele cu cel mai ridicat şomaj din ţară * Combinatul siderurgic şi şantierul naval rămân principalii piloni economici ai zonei, dar multe dintre foste întreprinderi de stat s-au făcut praf şi pulbere * Noul val de întreprinzători a reuşit, totuşi, să relanseze afaceri în domeniile construcţiilor, ingineriei, informaticii sau prelucrărilor industriale

Ne-am imaginat, în 1989, că tranziţia Galaţiului de la economia centralizată la capitalism va fi floare la ureche. Uşor de făcut, în cel mult vreo cinci ani… În fond, de ce ar fi fost aşa greu? Galaţiul era, la acea vreme, centrul industriei grele. Armate întregi de muncitori şi ingineri - 223.000 de oameni, cu totul - lucrau în fabricile gălăţene. Şi tot nu erau de ajuns. Se înfiinţase special o universitate care să instruiască viitoarele generaţii de ingineri metalurgişti, TCM-işti, navalişti, specialişti în piscicultură şi industria alimentară. În liceele şi şcolile profesionale se formau „pe bandă” sudorii, lăcătuşii, sablatorii, matriţerii şi forjorii de care industria grea avea cu aviditate nevoie.

Trecerea de la centralismul comunist la capitalismul nostru original n-a fost însă uşoară. Nimeni nu mai venea cu comenzi la poarta întreprinderilor, iar pieţele au căzut, una câte una. Din bunuri „ale întregului popor”, fostele întreprinderi gălăţene de stat au intrat în procesul de privatizare, iar multe dintre ele, în loc să devină mai performante, s-au transformat în ruine.

S-au ridicat, din fericire, şi noi afaceri, iar unele au ajuns chiar exemple de succes. Cu toate astea, Galaţiul este acum „o umbră” a ceea ce era odată. Mai are doar jumătate din salariaţii din 1990. Are, în schimb, o rată a şomajului de 8,99 la sută, dublă faţă de media pe ţară.

Privatizări celebre

Principalii piloni economici ai Galaţiului sunt şi astăzi combinatul siderurgic şi şantierul naval. Fiecare cu istoria lui, cu oamenii lui. Înainte de 1989, Galaţiul era sinonim cu Combinatul siderurgic SIDEX. Cu doar un an înainte de Revoluţie, aici se ajungea la o producţie record de 8,5 milioane de tone de oţel. Pe platformă lucrau 40.000 de oameni şi nu era familie din Galaţi care, într-un fel sau altul, să nu aibă legătură cu combinatul. Capitalismul nu i-a priit însă acestui colos.

„Căpuşat” de zeci de firme, în SIDEX s-a furat ca în codru. S-a ajuns la pierderi de 1 milion de euro pe zi. În 2001, când Combinatul a fost vândut, pe 70 milioane de euro, miliardarului oţelului, Lakshmi Mittal, preşedintele FPS de la acea vreme, Ovidiu Muşetescu, mai că nu lăcrima de emoţie că a luat de pe umerii statului „povara” combinatului siderurgic. În doar trei luni de la privatizare, după ce a scăpat de "căpuşe", acelaşi combinat a trecut pe profit. Astăzi, redenumit ArcelorMittal Galaţi, după investiţii în retehnologizare de 800 milioane de euro, combinatul produce în jur de 1,5-1,7 milioane de tone de oţel pe an, resimţind încă efectele crizei izbucnite în 2008. Combinatul mai are doar 7.000 de angajaţi şi încă ar fi prea mulţi, după normele de productivitate moderne.

Şantierul naval n-a fost nici el lipsit de perioade furtunoase, chiar dacă privatizarea, în 1999, cu grupul olandez Damen a fost una de succes. În primii ani de după Revoluţie, şantierul livra doar corpuri de navă, ulterior a (re)început să producă nave din ce în ce mai complexe, până la integrarea completă a instalaţiilor şi aparaturii de bord. Perioada 2008-2009 a fost însă una dramatică, iar restrângerea comenzilor s-a soldat cu pierderi de peste 50 milioane de lei. Jumătate din cei 3.200 de angajaţi şi-au pierdut locurile de muncă. Din fericire, în ultimii ani, şantierul a reuşit să-şi regăsească competitivitatea, atât prin diversificarea producţiei, în special pe segmentul navelor cu valoare adăugată mare, precum cele militare sau pentru platforme petroliere, cât şi prin regândirea întregului lanţ de producţie.

Damen Galaţi a devenit cea mai performantă întreprindere gălăţeană, cu un profit brut, anul trecut, de 77 milioane de lei. Şantierul are acum în jur de 2.400 de angajaţi, iar capacitatea de producţie este acoperită sută la sută pe 2015 şi deja sunt programate comenzi şi pe 2016.

Ce s-a întâmplat cu alte întreprinderi

În economia gălăţeană au fost însă şi întreprinderi care, prinse în vârtejul economiei de piaţă, au fost pur şi simplu spulberate. ICMRS, întreprinderea care a ridicat combinatul siderurgic, avea, la începutul anilor ’90, vreo 10.000 de angajaţi. A construit nu numai combinatul, ci şi cartiere întregi din Galaţi. Societatea a rămas însă în timp şi fără salariaţi, şi fără comenzi, prinsă în tot felul de blocaje financiare. Licitaţii au fost pierdute inclusiv din cauza datoriilor la bugetul de stat. Contractele mari ar fi fost singura şansă a companiei, dar „minunea” nu s-a întâmplat, iar ICMRS a ajuns în pragul falimentului.

La fel de crudă a fost şi soarta Elnav (fostul INETOF), acolo unde lucrau 800 de gălăţeni. Din cea mai mare turnătorie de neferoase din sud-estul Europei nu mai rămas nimic. Chiar dacă reuşise să realizeze chiar şi complexele elice de nave, Elnav a sfârşit sugrumată de lipsa de comenzi, sfărâmată într-un proces de privatizare eşuat şi, nu în ultimul rând, victimă a unui management defectuos.

Fabrica-soră, IMNG (actualul Menarom), a fost foarte aproape de a avea aceeaşi soartă, tot după o privatizare eşuată, dar din fericire a reuşit să se relanseze după ce a fost preluată de Euro PEC Group, iar astăzi produce din nou echipamente pentru industria navală, are aproape 250 de angajaţi şi a ajuns la un profit anual net de 2,8 milioane de lei.

Pe lista întreprinderilor gălăţene dispărute mai figurează Mehid, întreprindere specializată pe producerea de echipamente hidraulice, Fabrica de cuie, sârmă şi lanţuri - Trefo, care şi-a restrâns treptat activitatea pentru a se muta, în cele din urmă, cu totul, la Brăila.

S-a ales praful şi de Pescogal SA, una dintre cele mai importante fabrici de conserve de peşte din România, pe apa Sâmbetei s-au mai dus Hortigalul, întreprinderea „Fusul”, Galacta, Galmopan, Avicola. Şi lista rămâne deschisă.

Noul val al afacerilor

Prima companie privată înregistrată la Galaţi, în 1990, a fost firma din domeniul serviciilor turistice Galtour, a omului de afaceri Sandu Traian. La vremea respectivă, la nivel naţional nu erau înregistrate nici măcar 100 de firme, mediul privat fiind încă privit drept o formă „exotică”. Un „om serios” era musai unul care lucra la stat - un reflex de mentalitate ce reflecta, încă, sistemul comunist. Când întreg oraşul gravita în jurul unor întreprinderi mamut, micii „patroni” care îşi încercau norocul în economia de piaţă erau priviţi mai degrabă cu suspiciune. Cu toate astea, viaţa nu a stat în loc, iar Galaţiul a reuşit să dea câţiva oameni de afaceri de excepţie, iar unele companii au devenit noile branduri de succes ale judeţului.

De notorietatea cea mai mare se bucură, poate, Cezar Rapotan, fondatorul Arabesque. A început în 1994, cu un simplu depozit de materiale de construcţii la „Ultimul leu”, iar astăzi compania este un veritabil imperiu multinaţional, cu peste 2.500 de angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 1,5 miliarde de lei. Succesul a venit nu numai prin identificarea unei nişe de piaţă şi valorificarea acesteia, ci şi printr-o viziune pe termen lung, ce a depăşit confortul imediat, prin reinvestirea continuă a profitului.

Aceeaşi formulă a fost aplicată şi de alţi întreprinzători. Costel Miron a ajuns să fondeze un grup industrial puternic - Mairon SA Galaţi, în domeniul prelucrării materialelor metalurgice. Remarcabilă a fost şi evoluţia Grupului Arcada, fondat de Mihai Humă şi Spiru Mantu, din domeniul construcţiilor speciale (căi ferate şi poduri), dar şi grupul de firme Vega, fondat de Corneliu Istrate, cu afaceri în domeniul construcţiilor şi turismului.

În noul val al afacerilor gălăţene au mai intrat însă şi firme din domeniul IT, precum Selir, din domeniul proiectării navale, precum Ship Design Group sau Nasdis, în domeniul confecţiilor s-a ridicat Cozamin, cosmeticele şi articolele de menaj sunt temelia Asil Group, domeniul industrial şi-a găsit o bună valorificare la Criomec, Butan Grup sau Metaltrade.

Există, aşadar, o urmă de speranţă şi pentru economia Galaţiului. La urma-urmei, speranţa moare ultima, chiar şi în economia de piaţă. Ce le lipseşte întreprinzătorilor este un cadru care să încurajeze afacerile, predictibilitatea fiscală, proiecte de infrastructură care să servească drept fundaţie pentru viitoarele afaceri. Iar dacă nici una dintre toate astea nu este posibilă, autorităţile ar trebui cel puţin să nu-i încurce pe cei care vor să reclădească Galaţiul.

Câţi agenţi economici are Galaţiul

După 25 ani de economie de piaţă, nu se poate spune că Galaţiul duce lipsă, statistic cel puţin, de iniţiativă privată. Potrivit datelor Registrului Comerţului, la Galaţi sunt înregistraţi 22.516 agenţi economici, din care 7.807 sunt persoane fizice autorizate, iar 14.709 sunt persoane juridice. Majoritatea afacerilor sunt însă la nivel de subzistenţă, o alternativă spre care mulţi s-au îndreptat în lipsa unei oferte pe piaţa locală a muncii.

Unde sunt salariaţii de altădată?

Evoluţia numărului de salariaţi spune multe despre economia şi despre cadrul social al Galaţiului. În 1990, potrivit INS, Galaţiul avea 223.000 de salariaţi, din care 180.000 erau muncitori. În doar cinci ani, numărul de angajaţi a scăzut la nici 190.000 de persoane. În prezent, Galaţiul mai are doar în jur de 110.000 de salariaţi, jumătate faţă de acum 25 ani.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Galaţiul este în profund regres - cifre dezolante pentru fostul porto franco

68.000 de gălățeni și-au părăsit orașul în perioada 2002-2012 (peste 22% din total), ceea ce face ca orașul nostru să se regăsească în nedorita postură de a ocupa locul întâi din acest punct de vedere, la nivel național, între municipiile reședință de județ. Astfel, dacă la începutul anilor 2000 recensământul efectuat arăta că Galațiul are o populație spre 300.000 de locuitori (mai exact, 298.261 persoane), ultimele date, culese în 2012, exprimă o realitate crudă: doar 231.204 de persoane mai domiciliază în orașul dunărean. Cu alte cuvinte, Galațiul a pierdut aproape... un Focșani!

Cauzele acestei reduceri dramatice a numărului de locuitori sunt multiple, dar, per ansamblu, ele se pot reduce la una singură, esențială: lipsa locurilor de muncă în acest oraș cu mari posibilități, nevalorificate însă de o clasă politică ce s-a dovedit incapabilă timp de 25 de ani să creeze premisele unei dezvoltări durabile. Este suficient să amintim aici doar infrastructura precară, factor descurajant pentru investitori, deși localizarea geografică oferă multiple oportunități.

Plecarea masivă a tinerilor către alte meleaguri (în special în străinătate și către București, ambele "aspiratoare" de forță de muncă) în căutarea unui viitor decent, dar și pensionările și disponibilizările timpurii (coroborate cu o reîntoarcere către mediul rural), ca să nu mai vorbim de un spor negativ al natalității au condus la această stare de fapt ce nu pare să îngrijoreze prea mult factorii locali de decizie, nici măcar la nivel declarativ.

În continuare, economia gălățeană se află captivă în jurul fostelor mari zone industriale, a căror privatizare a fost urmată de o optimizare a numărului de salariați în funcție de evoluția cererii pe piețele specifice. Astfel, dacă în anul 2001, la momentul privatizării colosului SIDEX, aici lucrau circa 27.000 de salariați, astăzi doar sub 7.000 de persoane (25%) își mai desfășoară activitatea pe platforma siderurgică a actualului ArcelorMittal Galați SA.

În anul 2013, operatorii economici gălățeni au realizat venituri totale de circa 4,5 miliarde de euro, ceea ce a plasat, din acest punct de vedere, județul nostru pe locul 14 la nivel național. La aceasta contribuie o serie de agenți economici cum ar fi șantierul naval controlat de grupul olandez DAMEN, dar și investițiile cu capital autohton: Arabesque (specializat în desfacerea materialelor de construcții), Mairon (distribuitor de produse siderurgice), Prutul (producător de uleiuri vegetale), sau Vega 93 (cel mai important constructor din județ), aceștia fiind și principalii angajatori. Cu toate acestea, pe lista celor mai mari 30 de operatori economici (mai cunoscuți și sub denumirea de mari contribuabili conform criteriilor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice) regăsim și un număr de trei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, printre care și o regie autonomă.

Statisticile privind numărul mediu al salariaților din economia gălățeană relevă o reducere a acestora la mai puțin de jumătate în perioada 1990-2013, de la 223.000 de salariați la doar circa 109.000, la care am putea adăuga circa 30.000 de bugetari (funcționari publici, ordine și pază, profesori, medici, etc.)

Concluzia care se desprinde este că din cei aproximativ 530.000 de locuitori ai județului doar 26% au un loc de muncă, peste 140.000 sunt pensionari, alți aproape 20.000 aflându-se în evidențele AJOFM, din care doar aproximativ 3.500 sunt șomeri indemnizați.

Rata șomajului din județul Galați este în creștere. Ea a atins 9,42 puncte procentuale în luna februarie 2015, în condițiile în care media la nivel național se situează cu aproape patru (!) puncte mai jos, la doar 5,51%. Iar perspectivele sunt departe de a fi optimiste. Gestionarea deficitară a distribuitorilor și furnizorilor de energie termică locali (Apaterm și Electrocentrale), dar și nehotărârea și incertitudinile ce planează asupra activității unora dintre transportatorii locali pot îngroșa numărul celor fără un loc de muncă. Lipsa de claritate în abordarea includerii Galațiului în Masterplanul de transport ar putea fi actul de condamnare la un regres ireversibil al orașului.

nepasadegalati.ro

[dcp100168]

Salariile din Galaţi, printre cele mai proaste din România

• Printre primii la şomaj, printre ultimii la salarii
• În primul semestru al acestui an, în Galaţi a crescut numărul agenţilor economici, însă în majoritatea cazurilor e vorba de afaceri de subzistenţă
• Afacerile mor „cu zile” din cauza lipsei infrastructurii, a proiectelor mari de investiţii şi a pierderii personalului calificat

Chiar dacă nu se poate lăuda că traversează o perioadă înfloritoare, mediul de afaceri gălăţean merge pe principiul „moare, dar nu se predă”. În plan local, elementele stimulative pentru investiţii nu sunt dintre cele mai prielnice, dar spiritul antreprenorial mai are încă, pe ici, pe colo, oarece zvâcniri, atât cât să mai ţină pe baricade un Galaţi asediat de şomaj şi sărăcie.
Aşa se face că, în primul semestru al acestui an, numărul agenţilor economici gălăţeni a ajuns la 23.214, cu 8,65 la sută mai mulţi decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, după cum rezultă din datele furnizate Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). Vestea bună ar fi, aşadar, că sunt mai mulţi agenţi economici, vestea proastă este însă că vorbim mai degrabă de un antreprenoriat de subzistenţă. Mai exact, din cei 1.849 de noi agenţi economici care au înclinat balanţa spre „plus”, în 1.213 cazuri vorbim doar de persoane fizice autorizate, numărul persoanelor juridice, adică al societăţilor sau întreprinderilor cu potenţial de angajare, fiind de doar 636.
„În lipsa unor locuri de muncă, sunt destui gălăţeni care încearcă pur şi simplu să găsească pe cont propriu o activitate care să le asigure un venit lor, poate şi pentru încă o persoană, două. Aici vorbim în special de zona de servicii. De asemenea, în cazul unor proiecte, pentru a primi finanţare, în mediul agricol mai ales, una dintre condiţii este aceea ca solicitantul să fie constituit ca persoană fizică autorizată, iar acest lucru, de asemenea, a dus la creşterea numărului de înregistrări. Ceva, ceva se mai mişcă în ultimul timp în zona construcţiilor, dar în sectorul productiv, al industriei, lucrurile sunt în continuare greoaie. Iar una dintre principalele cauze este lipsa infrastructurii de transport, care ţine Galaţiul izolat şi descurajează investiţiile”, ne-a explicat preşedintele Patronatului IMM-urilor Galaţi, Marian Filimon.

"Unul se naşte, altul moare"

Dacă ar fi să privim partea plină a evoluţiei mediului de afaceri gălăţean din ultima jumătate de an, i-am putea menţiona pe cei 1.650 de agenţi economici înregistraţi la Registrul Comerţului strict în această perioadă. Cele mai numeroase au fost societăţile cu răspundere limitată (SRL), cu 943 de înregistrări, şi persoanele fizice autorizate (PFA), cu 403 înregistrări. Lor li se mai adaugă cu un număr destul de mare întreprinderile individuale, cu 279 de înregistrări. Mai degrabă „flori rare” în peisajul economic gălăţean, în primele şase luni ale acestui an am mai avut printre noii intraţi în economia de piaţă 23 de întreprinderi familiale, o cooperativă agricolă şi o societate pe acţiuni.
"Un lucru de care ar trebui să se ţină cont este şi cel al firmelor care, sub o formă sau alta, încetează să mai fie active. Desigur, faptul că unele întreprinderi apar, altele dispar, face parte din „circuitul natural” al unei economii. Problema, la Galaţi, e că dispar din cauza neajunsurilor locale şi societăţi care, în condiţii normale, ar fi viabile. Dar ce te faci când n-ai infrastructură, forţa de muncă este fluctuantă, nu există nici un proiect major în zonă care să pună în mişcare relaţia dintre companii, iar pe deasupra te mai trezeşti şi cu câte un control care îţi blochează din exces de zel şi ceea ce mai funcţiona în firmă? Ori închizi „prăvălia”, ori te muţi cu afacerile în altă parte, dacă-ţi permiţi asta", ne-a spus preşedintele Patronatului IMM-urilor Galaţi.
În partea goală a mediul de afaceri gălăţean s-au numărat, în primele şase luni ale acestui an, cele 1.507 firme care, sub o formă sau alta, au intrat oficial pe „linie moartă”. Potrivit datelor Registrului Comerţului, cele mai numeroase cazuri au fost cele de radiere voluntară, cu 1.043 de dosare, chiar dacă, teoretic, au fost cu 23,2 la sută mai puţine ca în aceeaşi perioadă a anului trecut. Mai puţine cu 11,58 la sută au fost şi suspendările de activitate, dar tot s-a ajuns la 168 de cazuri. În schimb, o creştere mare, de 37,67 la sută, s-a înregistrat la cazurile de dizolvare voluntară, cu 296 de cazuri.

Câţi gălăţeni au loc de muncă

Dincolo de fluctuaţiile din mediul de afaceri, una dintre întrebările principale este dacă numărul agenţilor economici care apar au capacitatea de a compensa aportul economic al agenţilor economici care dispar. Până la sfârşitul lunii iunie, cel puţin, aşa cum se văd lucrurile din datele furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică (DJS) Galaţi, lucrurile sunt de un optimism mai degrabă rezervat. Mai exact, la sfârşitul lunii iunie, la nivelul judeţului Galaţi erau înregistraţi 111.924 de salariaţi, în creştere cu 362 de persoane faţă de luna precedentă şi cu 1.853 mai multe faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Prea puţine, totuşi, dacă ţinem cont că, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), rata şomajului din judeţul Galaţi era, la sfârşitul primului semestru, a patra cea mai mare din ţară, de nu mai puţin de 9,48 la sută, în condiţiile în care la nivel naţional era de doar 4,99 la sută. Practic, situaţie mai proastă decât la Galaţi nu întâlnim decât în Vaslui şi în judeţele cele mai sărace din sud - Teleorman şi Mehedinţi. Mai mult, din cei 19.434 de şomeri, mai bine de 88,53 la sută nici nu erau indemnizaţi, iar şansele celor mai mulţi dintre aceştia de a se reintegra pe piaţa muncii sunt foarte mici, din cauza lipsei de interes şi a calificării reduse.

La aşa firme, aşa salarii

Slăbiciunile mediului economic gălăţean la nivelul companiilor se resfrâng şi în plan social, la nivelul veniturilor pe care oamenii se pot baza. Teoretic, salariul mediu brut la nivel naţional a fost, în iunie, de 2.516 lei, potrivit datelor DJS Galaţi. În mână, ca salariu net, salariaţii au rămas în medie cu 1.818 lei. Din păcate, salariile medii ale gălăţenilor au fost mult mai mici decât media naţională. Mai exact, chiar dacă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, salariul mediu brut al gălăţenilor a crescut cu 7,6 la sută, el nu a sărit de 2.269 de lei. În ceea ce priveşte salariul mediu net, acesta a fost pentru gălăţeni de doar 1.637 de lei, deci cu 181 de lei mai puţin decât media pe ţară. Altfel spus, la aşa mediu de afaceri, aşa salarii. Nici nu mori, nici nu trăieşti!

viata-libera.ro

[dcp100168]

În Galați au fost desființate 35.000 de locuri de muncă în 4 ani

Declinul economic al Galațiului continuă în ritm accelerat, închiderea activității întreprinderilor mici și mijlocii având ca efect desființarea, în medie, a aproximativ 10.000 de locuri de muncă anual. Dacă în urmă cu două decenii Galațiul era cunoscut ca unul dintre cele mai puternice centre industriale din ţară, acum orașul de la Dunăre supraviețuiește economic prin construcțiile navale și IT. În rest, sute de firme își închid activitatea, iar potrivit președintelui Patronatului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (PÎMM) Galați, Marian Filimon, mediul economic local „gâfâie“ din ce în ce mai greu: „Mediului de afaceri din Galați nu îi merge bine. Cu excepția Șantierului Naval Damen, care a prins comanda aceea salvatoare de 200 de milioane pentru construirea spărgătorului de gheață pentru Australia, cu excepția IT-ului, care cât de cât se mai mișcă la nivelul Galațiului, situația nu e prea bună. Dacă ați vedea la judecătorie cum stăm cu insolvențele, firme declarate recent în insolvență, veți avea niște surprize colosale. Ultimele insolvențe înseamnă mii de gălățeni rămași fără loc de muncă. Dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe lista datornicilor de la ANAF, veți avea iarăși surprize extraordinare. Gâfâim - asta este expresia“, ne-a declarat Marian Filimon.

Potrivit reprezentantului patronatului, în ultimii patru ani la Galați au fost desființate 35.000 de locuri de muncă: „În patru ani, Galațiul a pierdut zeci de mii de locuri de muncă. În urmă cu patru ani, pe Revisal aveam în jur de 160.000 de salariați. Acum mai avem 125.000 de salariați, dintre care numai 90.000 sunt în mediul privat, după care trăiește acest oraș și acest județ. E jalnic! Este dezastru“.

În condițiile în care întreprinzătorii gălățeni se confruntă cu o atât de abruptă cădere economică, politicienii care conduc administrația locală și în această perioadă chiar își propun să obțină voturile gălățenilor pentru un nou mandat de 4 ani, nu numai că nu au soluții, dar nici măcar nu sunt preocupați de găsirea acestora. În primele emisiuni electorale ale televiziunilor locale, principalii candidați au încercat să se remarce prin tot felul de promisiuni, dar nici unul nu are vreun plan care să se refere la salvarea economiei locale: „Asta este tema campaniilor electorale din acest an. Asta e marea durere a gălățenilor. Res­tul sunt minciuni, propagandă ieftină, promisiuni deșarte! (…) Nu vorbim despre mari investiții sau capacități noi de producție, nu vorbim despre angajări spectaculoase, pentru că la Galați nu vorbim nici de infrastructură, care ne este necesară ca aerul. Acestea ar trebui să fie subiectele care să îi preocupe în primul rând pe toți cei care în această perioadă candidează. Pentru că totul pleacă de la componenta economică. Dacă nu avem o dezvoltare economică sustenabilă, o dezvoltare economică cu o strategie bine pusă la punct, nu avem nimic și ne ducem la fund în continuare și nu ne mai oprim“, a mai adăugat Marian Filimon.

Spre deosebire de Galați, la Brăila este sesizabilă o schimbare în bine, administrația orașului vecin reușind să atragă investiții care înseamnă crearea a mii de locuri de muncă: „Brăila s-a oprit din căderea economică de 3-4 ani și a început să urce. Nu vă mai spun de investiția pe care o face Yazaki la Brăila și care trebuia să se facă la Galați“, a mai spus președintele PÎMM Galați.

S-a triplat numărul bugetarilor

În ultimul deceniu şi jumătate, căderea economică a Galațiului a produs un puternic dezechilibru în raportul dintre numărul de angajaţi din industrie şi numărul salariaţilor din administraţie. Dacă în 1990 în judeţul Galaţi existau 234.400 de salariaţi, în anul 2000 numărul angajaţilor se redusese cu 100.000 faţă de 1990. Din cei 137.000 de angajaţi, cei mai mulţi, adică 55.455 lucrau în industrie, alţi 11.200 în construcţii, 16.500 în comerţ, 6.700 în agricultură, 18.200 în învăţământ şi sănătate, iar 25.700 în diverse alte domenii. Cea mai severă reducere de locuri de muncă a fost în industrie, unde mai lucrează 29.000 de gălăţeni. În schimb, a crescut miraculos numărul salariaţilor din administraţie. Dacă în 2000 lucrau în administraţie numai 3.170 de gălăţeni, numărul lor s-a triplat, ajungând în 2014 la 9.067 de salariaţi.

romanialibera.ro