Apa Galaţiului este bună, dar...

[dcp100168]

Deficitari la apa de baut

Putin peste jumatate din populatia judetului este racordata la reteaua de alimentare cu apa, dar nu toti cei racordati beneficiaza de apa prelucrata in statii cu tehnologie moderna. "Avem 54 de statii de apa, dar doar in 43 dintre ele operatiunile de clorinare, dar si restul de actiuni care au ca scop livrarea catre populatie a apei potabile, se realizeaza automat. Restul de 11 sunt statii de epurare a apei vechi, unde toate aceste operatiuni, inclusiv clorinarea, se fac manual. Totusi nici aici nu se poate spune ca pot sa apara situatii in care se pune in pericol sanatatea populatiei, ci mai degraba pot sa apara mai des opriri ale activitatii din pricina unor defectiuni. Apa pe care o beau locuitorii judetului, inclusiv galatenii, este apa cu incarcatura microbiana normala. Noi am trimis probe si pentru analizarea concentratiei metalelor grele din apa la Institutul de Sanatate din Iasi, si la cel din Bucuresti, si am primit mereu buletine de analiza din care reiesea ca apa este buna de baut", a precizat dr. Elena Vrabie, Autoritatea de Sanatate Publica. Diferenta de culoare ce apare uneori intre apa potabila prelucrata din apa de suprafata si cea de adancime deriva nu din incarcatura microbiana mai mare, ci din elementele dizolvate in apele de suprafata. Apele de profunzime sunt insa mai bogate in saruri decat cele de suprafata.

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=6

[dcp100168]

Apa din Dunare, ba concesionata, ba "cadou" la privatizarea Sidex

» In timp ce edilii "electorali" de astazi sunt nepasatori fata de interesele galatenilor, cei din secolul XIX se dovedeau mult mai eficienti in conditionarea concesiunilor.

Unul dintre subiectele evitate de politicienii galateni lansati in cursa pentru demnitati locale este alimentarea cu apa a Galatiului, un oras de 350.000 de locuitori care, desi este situat pe malul Dunarii, nu are propria extractie de apa bruta din Dunare, ci cumpara apa de la ArcelorMittal. Asta se intampla din 2001, cand, la privatizarea Sidex, comisia guvernamentala condusa de Ovidiu Musetescu a vandut, in acelasi pret, la "cadouri", si priza de la Dunare, prin care este extrasa apa necesara prepararii apei potabile. Din apa de Dunare este preparata 60% din apa necesara Galatiului, restul de consum fiind acoperit din extractia de apa de profunzime de la Salcia-Liesti.

In 2005, Arcelormittal a dublat pretul, de la 406 la 958 lei/mc, dupa care a aplicat o majorare de 30%. Pretul apei din Dunare este mai mare decat cel al apei aduse din Vrancea, dar in cei 7 ani de cand Galatiul cumpara apa din Dunare la pretul dictat de furnizor, nici un edil nu s-a gandit ca dupa ce priza veche a fost vanduta de Musetescu, ar putea fi construita alta, a orasului, care ar costa numai vreo 2 milioane euro. Istoria alimentarii cu apa a Galatiului este un sir de concesiuni, dar prin conditiile puse e clar ca, spre deosebire de cei de azi, edililor din secolul XIX le pasa de galateni.

Un francez a produs prima "apa de baut"

Prima capacitate de productie de "apa filtrata de baut" a aparut dupa 1872, cand Primaria Galati i-a acordat concesiunea pe 45 de ani francezului D. Monnier, din Marsilia. Construirea "Uzinei de Apa" din Valea Tiglinei, cu 3 bazine de decantare si 3 de filtrare, a inceput in 1873, dar in acelasi an Monnier transfera concesiunea englezilor George Crawley si Fred Power. Productia de apa "de baut" a inceput in 1875, consiliul local a votat acordul de concesiune in 1878, Camera Deputatilor si Senatul l-au aprobat in 1881, iar in acelasi an Primaria Galati a semnat conventia de concesiune a productiei de apa catre societatea celor doi englezi, "The Galatz Water Works Co Limited". Municipalitatea le-a pus concesionarilor englezi mai multe conditii, intre care instalarea a 25 de cismele pentru "adaparea populatiei sarace", sa predea gratuit primariei 300 mc apa/zi in sezonul cald si 100 mc/zi in sezonul rece, dar si toata apa necesara pentru "stingerea completa a focurilor".

Pretul apei potabile era controlat strict

Pentru galateni, apa era distribuita in baza unui abonament, prin care "particularul" era obligat sa consume minimum 200 litri pe zi, adica 6 mc/luna, peste consumul lunar de astazi din apartamentele unora dintre galateni. Alt fapt notabil, conform conventiei, pretul platit de galateni pentru apa era in continua scadere, de la 50 bani/mc in primii 15 ani de concesiune la 47,5 bani/mc in urmatorii 10 ani si la 45 bani/mc, in ultimii 20 de ani. In timp ce edililor de astazi nu le pasa deloc de cresterea pretului platit de galateni pentru apa de la robinet cei din secolul XIX chiar obtinusera scaderea pretului. Chestie de mentalitate, probabil ca asa li se parea normal!

http://www.romanialibera.ro/a125624/apa ... sidex.html