AFDJ Galaţi are de plătit 12 milioane de euro în dosarul „Rostock“

[dcp100168]

Fantoma navei Rostock cere bani României la Tribunalul din Paris

* Ranfluarea epavei scoate din bugetul statului peste 13 milioane de euro, iar lucrările sunt departe de finalizare

Nava ucraineană Rostock, care a blocat canalul navigabil Sulina acum 17 ani, a produs economiei românesti pagube estimate la aproape un miliard de euro, iar lucrurile nu sunt nici pe departe clarificate. Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC) a înaintat acţiune pentru mediere la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, prin care solicită suma de 7.749.996 de euro pentru lucrări neprevăzute la ranfluarea navei. Contractul iniţial fusese semnat pentru 4,99 milioane de euro. Reprezentanţii RWRC se feresc de comentarii, asteptând medierea, în vreme ce Regia Autonomă Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi susţine că lucrările efectuate nu au fost asumate, asadar nu va plăti nimic.

Consorţiul Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), format din Multraship (Olanda)/Titan (SUA)/ Deltacons (România), a câstigat pe 9 septembrie 2004 licitaţia pentru ranfluarea navei Rostock, având o ofertă mai bună decât cea a asocierii Barthel/Maas din Germania. La acea vreme, lucrurile păreau să meargă strună pentru readucerea traficului pe Dunăre la condiţiile normale. Ranfluarea navei Rostock a fost prinsă într-un proiect mai amplu, denumit „Apărări de maluri pe Canalul Sulina si Sistem de Măsurători topohidrografice si semnalizare pe Dunăre“, în valoare de 76 de milioane de euro. Jumătate din fonduri erau asigurate de Banca Europeană de Investiţii (BEI), restul sumei fiind pusă la dispoziţie de Guvernul României. „În acest proiect era inclusă execuţia lucrărilor de protejare permanentă a malurilor Canalului Sulina, îndepărtarea epavei navei Rostock de pe Canalul Sulina, achiziţionarea a trei salupe de supraveghere hidrografică, a unui sistem de lumini, geamanduri si sisteme de semnalizare care să acopere integral sectorul românesc al Dunării. Valoarea contractului de îndepărtare a epavei navei Rostock a fost de 4.999.000 de euro. După finalizarea contractului de îndepărtare a epavei Rostock, în data de 27.06.2006, consorţiul Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC) a înaintat acţiune pentru arbitraj la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, prin care solicita suma de 7.749.996 euro pentru lucrări neprevăzute, în conformitate cu clauzele din Condiţiile Generale de Contract - FIDIC, Cartea Rosie 1999“, explică reprezentanţii Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ).

Solicitarea unor plăţi suplimentare pentru lucrări neprevăzute a luat prin surprindere AFDJ, care a recurs la mediere si a contactat firma de avocatură Raţiu&Raţiu pentru a-i reprezenta interesele la Curtea de Arbitraj.

Statul a săpat ani întregi în sacul fără fund

Pe 2 septembrie 1991, nava ucraineană Rostock s-a scufundat pe malul stâng al Canalului Sulina. Nava s-a răsturnat transversal pe canal, blocând navigaţia si deplasarea navelor. Epava a fost îngropată în nămol 15 ani în zona localităţii Partizani la Mm 30+1610. Nava ucraineană fusese construită în anul 1973 la Hetzun Rostock si avea o greutate de 5.657 tone, lungimea de 117,79 metri si încărcătură la bord de 4.990 de tone de baloturi de oţel. Potrivit autorităţilor române, nava era asigurată, dar prima de asigurare nu a ajuns în conturile Ministerului Transporturilor sau ale AFDJ.

Rostock s-a dovedit, de-a lungul anilor, o povară pentru guvernele care trebuiau să gestioneze această criză si o piatră de încercare prea grea pentru firmele autohtone specializate în lucrări de geniu si salvare maritimă. Rând pe rând, mai multe companii au apelat la fondurile pentru ranfluarea navei, dar niciuna nu a reusit să o scoată din adâncuri. În prima fază, AFDJ a intervenit si a lărgit malurile, pentru a debloca circulaţia, iar apoi a fost apelat Grupul de Intervenţie si Salvare Maritimă (GISN) din Constanţa. Esec pe toată linia însă, fiindcă nava părea de neclintit. În anul 1995, autorităţile au încheiat un contract cu societatea DROSINOS din Grecia, care s-a apucat imediat de lucru. Dar nu a reusit decât să taie prova, apoi s-a retras, nu înainte de a fi plătită pentru lucrările executate. Evenimentul a fost urmat de un imens scandal, deoarece în marinărie astfel de prestaţii nu se plătesc, în conformitate cu Convenţia asupra Salvării semnată la Bruxelles în 1910. Potrivit contractului cu GISN, în conformitate cu clauza 2, ce conţine articolul 14 din Convenţie „serviciile vor fi oferite si acceptate ca servicii de salvare conform principiului „NU SALVEAZA, NU PLATESC“. Cu toate acestea autorităţile au plătit sume necontabilizate până acum.

Consorţiul s-a spart

Din partea consorţiului RWRC, doar firma Multraship BV participă la mediere. Compania olandeză a continuat demersurile pentru a recupera banii, ca lider al asocierii, desi participarea la ranfluarea navei Rostock era de 40% pentru Titan (SUA) si 40% pentru Multraship BV.

Specialistii companiei olandeze s-au ferit de orice comentariu până la finalizarea medierii, dar au lăsat să se înţeleagă că lucrările în apă nu pot fi prevăzute 100% si că intervenţia a fost mai dificilă decât părea iniţial, drept dovadă că au murit doi scafandri la ranfluarea navei. Mai mult decât atât, toate tentativele anterioare de scoatere a navei Rostock au fost abandonate. „Din punctul de vedere al companiei Multraship, singura cale de a vedea cine are dreptate este decizia arbitrajului. Acesta este singurul comentariu pe care îl putem face acum“, ne-a declarat Eugen Buzatu, reprezentant al Multraship România.

Deconturi la fiecare „leuţ“

Din punctul de vedere al AFDJ, arbitrajul va dura mult timp de acum încolo, deoarece în momentul de faţă s-au pus doar documentele faţă în faţă. „Până acum s-a judecat pe excepţii (cine are sau nu are dreptate). Nu s-a ajuns la nicio concluzie, asa că am mers mai departe si am contractat o firmă de avocatură care să ne reprezinte interesele. Acum suntem în faza de deconturi. Din punctul nostru de vedere, lucrurile sunt foarte clare: ei nu pot să ne pretindă plata unor lucrări neacceptate de noi! Am cerut să ne arate ce au făcut la fiecare leuţ pe care l-am plătit. Dacă după epuizarea tuturor căilor de atac se va dovedi că au dreptate, probabil vom plăti. Poate să vină oricine de pe stradă să ne ceară bani la fel de simplu, dar asta nu înseamnă că trebuie să plătim“, apreciază directorul tehnic al AFDJ, Radu Mihail Rus.

Nemţii nu pot săpa Canalul Sulina

Dacă ranfluarea navei părea o treabă destul de dificilă si de durată, următoarea fază a proiectului, „consolidarea malurilor“, ar fi trebuit să se rezume la o simplă selecţie de oferte, urmată rapid de execuţie. Problemele au apărut încă de la organizarea licitaţiei, în data de 15 martie 2005, când s-au prezentat trei firme. Procedurile au fost contestate de societatea COIS din Italia si astfel adjudecarea licitaţiei s-a amânat până în 2006. S-a reluat licitaţia, iar firma care a contestat procedura si a întårziat lucările nici măcar nu s-a mai deranjat să participe. Contractul a fost semnat până la urmă cu firma Reinhold Meister din Germania, pentru suma de 24,63 milioane de euro. Nici aceasta nu a reusit însă să facă prea multe în ultimii doi ani, desi banii erau asiguraţi de BEI.

Pe de o parte, compania germană a acuzat că sunt sicane din partea fostei conduceri a AFDJ, care ar fi dorit să favorizeze ceilalţi competitori, formaţi din asocieri ale unor firme românesti: Hidroconstrucţii SA Bucuresti, Argus Cernavodă SA si SC Iridex SA - care au licitat 24,68 milioane de euro - si Vega 93 SRL Galaţi, Hidrotehnica SA Galaţi si Navrom SA Galaţi - cu ofertă de 31,3 milioane de euro. De cealaltă parte, actuala conducere a AFDJ spune că toată povestea este destul de ciudată, deoarece societatea germană nu are niciun subcontractant pentru furnizarea de materiale, ceea ce denotă neseriozitate. „Firma Reinhold ne-a dat în judecată, dar s-a ajuns la o înţelegere pe cale amiabilă în mai 2008. Cu toate acestea, ei încă nu au început lucrările în forţă. Ba, mai mult, după trei ani de încercări de a da drumul la lucrările de consolidare, ni se propune varianta să-l ia subcontractor pe Cois din Italia“, spune directorul tehnic al AFDJ, Radu Rus. Adică se încearcă introducerea în schemă a celor care au blocat iniţial întregul proiect.

Situaţia este si mai complicată pentru că cele sase mari firme românesti si colaboratorii acestora refuză orice contract cu Reinhold pentru furnizarea de materiale. Fără companiile românesti, firma germană nu are practic sanse de reusită. „Desi nu recunosc acest lucru, am impresia că firmele românesti au format o alianţă, iar acum Reinhold nu prea are cu cine să lucreze. Nu stiu cum se va debloca până la urmă această problemă. Este o situaţie stranie“, afirmă Radu Rus.

Chiar si cu sprijinul societăţilor românesti, lucrurile nu vor evolua prea rapid. Dacă firma germană s-ar apuca de lucru astăzi, lucrările s-ar finaliza peste patru ani. În ritmul actual, efectele scufundării navei Rostock se vor resimţi probabil si peste 20 de ani.

http://www.sfin.ro/articol_14859/fantom ... paris.html

[dcp100168]

Ranfluarea epavei "Rostock" - de la catastrofă navală la dezastru financiar

* Potrivit Curţii Internaţionale de Arbitraj, AFDJ Galaţi trebuie să achite cu 11 milioane euro mai mult pentru lucrările de ranfluare a epavei „Rostock” * Astfel, „nota de plată” pentru lucrările efectuate acum şapte ani urcă la 15 milioane de euro, de trei ori valoarea contractului * „Am fost jefuiţi!”, susţine actualul director al AFDJ Galaţi, Mircea Răzvan Cristea * Bătălia se va muta în instanţele din România

Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi este bună de plată! Şi încă ce plată: 11 milioane de euro! Aceasta este „factura” suplimentară pe care administraţia fluvială ar trebui să o achite - pe lângă cele patru milioane de euro plătite deja conform contractului - concernului Multraship - Titan - Deltacons pentru lucrările executate acum şase ani la ranfluarea epavei navei „Rostock”. Decizia este a Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Zurich de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris şi a băgat în stare în şoc atât actuala conducere a AFDJ Galaţi, cât şi conducerea Ministerului Transporturilor. „Sentimentul meu este că am fost pur şi simplu jefuiţi! Dar sentimentul meu este de două ori mai neplăcut, pentru că se pare că ne-am lăsat jefuiţi… Şi că nu tot ce s-ar fi putut face în acest dosar s-a şi făcut”, ne-a declarat actualul director general AFDJ Galaţi, Mircea Cristea.

Epava de la „Cotul dracului”

Eşuarea navei ucrainene Rostock, în septembrie 1991, pe canalul Sulina, în apropierea localităţii Partizani, a fost considerată una dintre cele mai mari catastrofe petrecute pe Dunăre. Circulaţia pe canalul Sulina a fost practic sugrumată dintr-o lovitură şi a fost nevoie de eforturi imense pentru a face o rută ocolitoare. Rută nu lipsită de primejdii. Marinarii au numit locul “Cotul dracului”, iar în timp nu au lipsit incidentele care să-i întărească faima. Marinarii au ajuns să crească că epava este blestemată, iar dacă ţinem cont de dezastrul financiar pe care l-a lăsat în urmă, mai că îţi vine să crezi că povestea are un miez de adevăr. De-a lungul timpului, au fost mai multe încercări de îndepărtare a epavei, dar ele s-au soldat doar cu îndepărtarea unor bucăţi din navă. Şansa reală pentru îndepărtarea epavei a apărut abia după 13 ani de la catastrofa navală, când în baza unui proiect mai amplu de modernizare a condiţiilor de trafic pe Dunărea Maritimă, finanţat prin intermediul Bancii Europeane de Investiţii, a fost prevăzută şi o sumă de cinci milioane de euro pentru ranfluarea epavei «Rostock». În urma unei licitaţii internaţionale, execuţia lucrărilor a fost încredinţată concernului format din firme de prestigiu în domeniu, respectiv Multraship (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons (Tucea). Din valoarea de cinci milioane de euro a contractului, un million de euro era rezervat pentru «cheltuieli neprevăzute», dar «neprevăzutul» a căpătat proporţii pe care nimeni nu le anticipa.

Moartea din adâncuri

Demarată în noiembrie 2004, finalizarea lucrărilor a fost fixată pentru aprilie 2005. Se miza pe o intervenţie în forţă, la faţa locului fiind aduse utiliaje puternice şi echipe de scafandri dintre cele mai bune din lume. Treptat, au început să apară complicaţiile: aluviunile din navă aveau consistenţa betonului, iar în magaziile navei se mai afla încă destulă marfă - baloţi de oţel. Iarna a adus geruri şi sloiuri cumplite, iar vara a adus inundaţii de proporţii nemaiîntâlnite de zeci de ani. Nu a lipsit nici… gripa aviară ! Dar cele mai cumplite încercări au fost când doi scafandri - unul britanic şi unul american - şi-au pierdut viaţa în timp ce lucrau în adâncuri. Ranfluarea navei s-a finalizat, în cele din urmă, în decembrie 2005.

Dincolo de drame, contează banii!

Dincolo de dramatismul situaţiei şi al dificultăţilor tehnice, deloc de neglijat nu a fost nici partea financiară. Încă de dinainte de finalizarea lucrărilor se contura un litigiu financiar între firmele care au executat ranfluarea şi AFDJ Galaţi. Pe de o parte, fiind invocate dificultăţile tehnice întâmpinate, concernul solicita sume cu mult mai mari pentru executarea lucrărilor. De partea cealaltă, conducerea AFDJ Galaţi susţinea că termenii contractuali erau clari şi nu se impuneau plăţi suplimentare. În aceste condiţii, în 2006, s-a ajuns la arbitrajul Curţii Internaţionale de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, unde firmele care au executat ranfluarea au cerut suplimentarea plăţilor cu 7,63 milioane de euro! Decizia Curţii de Arbitraj a venit în iunie a.c., la o săptămână după ce funcţia de director general al AFDJ Galaţi a fost preluată de Mircea Răzvan Cristea şi instituţia se pregătea de instalarea unui nou Consiliul de Administraţie. „Acest caz are mai multe aspecte care nu par în regulă. În primul rând, procedura de arbitraj s-a întins pe o perioadă foarte lungă, în condiţiile în care ideea unui arbitraj este tocmai aceea de a găsi o soluţie mai rapidă unui litigiu. A doua chestiune care nu mi se pare în regulă e - din discuţiile pe care le-am avut cu casa de avocaţi care ne-a reprezentat, Raţiu&Raţiu - că a existat o reţinere a celor care au lucrat sau chiar mai lucrează la AFDJ Galaţi, precum şi a unor persoane din Ministerul Transporturilor, pentru a participa la elaborarea strategiei tehnice de apărare!”, ne-a declarat actualul director general al AFDJ Galaţi, Mircea Răzvan Cristea, care este al şaptelea director la conducerea instituţiei de când s-a declanşat litigiul financiar privind ranfluarea epavei „Rostock”. Mai exact, ranfluarea epavei a început în timp ce la conducerea instituţiei se afla Valerică Anghel. Lui i-au urmat Mihai Ochialbescu, Ionel Malenda, Florin Uzumtoma, pe intervale mai scurte funcţia de director general fiind ocupată şi de Radu Mihail Rus, Alexandros Galiaţatos şi Teodor Iulian Gheorghe. În acest interval au fost şi mai multe schimbări la conducerea Ministerului Transporturilor, instituţia în subordinea căreia se află AFDJ Galaţi. Potrivit actualului director al AFDJ Galaţi, „cartoful fierbinte” al cazului epavei „Rostock” a fost aruncat de la o administraţie la alta, iar acum AFDJ Galaţi este în postura de a plăti o sumă imensă. Trebuie spus că „nota de plată” suplimentară a ajuns la 11 milioane de euro, după ce la cele 7,63 milioane de euro solicitate de concernul de firme s-au adaugat dobânzi, penalităţi, taxe de arbitraj şi onorarii pentru avocaţi.

Ultima linie de apărare

De voie, de nevoie, noua administraţie a AFDJ Galaţi şi, cu bătaie mai lungă, Ministerul Transporturilor, trebuie să dea piept cu decizia Curţii de Arbitraj Internaţionale. Desigur, ar mai fi de lămurit şi cum a ajuns AFDJ Galaţi în situaţia ca, de la cinci milioane de euro, să achite în final 15 milioane de euro, adică de trei ori mai mult decât valoarea iniţială a contractului! „Într-o primă etapă, Consiliului de Administraţie al AFDJ Galaţi analizează un raport preliminar cu privire la toate aspectele ce ţin de acest caz. În condiţiile în care se constată că, într-adevăr, ceva nu a fost în regulă, Consiliul de Administraţie este obligat să semnaleze acest lucru organelor în drept, altfel ar deveni complice la aceste nereguli”, a explicat Mircea Cristea. Acesta a mai precizat că AFDJ Galaţi nu poate să recunoască „decizia abuzivă” a Curţii de Arbitraj şi că, probabil, se va ajunge la un nou proces, în România. Mai exact, în baza deciziei forului internaţional, concernul Mutraship-Titan-Deltacons va cere în instanţă efectuarea plăţilor. „În prezent gândim o nouă linie de apărare, pe de o parte cu o echipă de jurişti - la care vrem să cooptăm şi specialişti ai consultantului din proiect, Louis Berger, precum şi o echipă tehnică de la nivelul AFDJ Galaţi şi Ministerul Transporturilor, care să stea la dispoziţia echipei juridice şi să furnizeze argumentele tehnice necesare în acest caz”, a arătat directorul AFDJ Galaţi. E greu de spus care sunt şansele de câştig într-un asemenea proces. Cert este că, în cazul în care procesul ar fi pierdut, paguba se va rostogoli la bugetul de stat şi, implicit, în buzunarul nostru, al tuturor!

viata-libera.ro

[Mikka]

Acesta a mai precizat că AFDJ Galaţi nu poate să recunoască „decizia abuzivă” a Curţii de Arbitraj

Asta-i doar asa, sa spuna si gura mea ceva... In baza hotararii arbitrale orice instanta nu are altceva de facut decat sa investeasca cu formula executorie ceea ce s-a hotarat la Paris. Cazul s-a judecat, asa cum te-ai inteles cu partenerul (la Paris), acolo trebuia sa te aperi, sa contesti, sa aduci probe, experti etc. Acum e muuult prea tarziu.

[dcp100168]

AFDJ Galaţi are de plătit 12 milioane de euro în dosarul „Rostock“

La şedinţa de ieri a Guvernului, s-a aflat pe ordinea de zi şi un punct la care membrii cabinetului au luat notă de faptul că în dosarul arbitral ICC nr.1431/AVH/FM/GZ, privind litigiul cu Consorţiul RWRC, referitor la contractul „Ranfluarea epavei Rostok din Canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărării de maluri”, partea română a pierdut procesul. În notă se arată că „în urma arbitrajului internaţional a fost emisă o decizie finală în disputa dintre Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi şi consorţiul RWRC, conform căreia, la data de 30.04.2013, suma datorată de AFDJ Galaţi consorţiului RWRC era de 11.925.935,91 euro şi 471.540,30 dolari SUA”.

Faptul că Guvernul Ponta a luat notă de pierderea definitivă a procesului deschide procedurile de stingere a litigiului. Cum Multraship este o companie din Olanda, ţară care s-a opus aderării României la Spaţiul Schengen, probabil că în stingerea litigiului vor conta şi deciziile politice. Un lucru este sigur: banii vor trebui alocaţi din fondurile de rezervă ale guvernului sau de la bugetul Ministerului Transporturilor, întrucât AFDJ nu dispune de fonduri importante. Compania are de susţinut financiar mai multe investiţii pentru asigurarea condiţiilor de navigaţie pe Dunăre, de la asigurarea adâncimilor de navigaţie, la achiziţia unui spărgător de gheaţă şi regularizarea malurilor Canalului Sulina.

După şapte ani de procese, AFDJ a pierdut

AFDJ a fost dată în judecată de Rostok Wreck Removal Consortium (RWRC), format din firmele Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons Tulcea, care au ranfluat epava navei Rostock. Contractul era de 4.999.000 euro. După ranfluarea epavei, RWRC a deschis acţiune la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, solicitând plata sumei de 7.749.996 euro, reprezentând lucrări suplimentare efectuate din cauză că directorii AFDJ nu au pus la dispoziţie toate informaţiile necesare ranfluării şi din această cauză proiectul a fost modificat pe parcursul executării lucrărilor.

AFDJ Galaţi a cheltuit sume importante pe asistenţa juridică. Războiul cu RWRC la Curtea de Arbitraj de la Paris era prea important, aşa că s-a apelat la serviciile unui cabinet de avocatură din Capitală. În 2005, fostul director al AFDJ, Mihai Ochialbescu, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură “Raţiu & Asociaţii” SCA. În timp, procesul a ajuns pe rolul Curţii de Arbitraj de la Zürich. Procesul a fost continuat de liderul consorţiului, Multraship, care a mărit şi pretenţiile, la 12,4 milioane euro. În dosarul arbitral CCI 1443/AVH/FM/GZ, judecat la Arbitrajul de la Zürich, proba decisivă a fost un document prin care conducerea de atunci a AFDJ a transmis executantului schimbarea metodei de ranfluare a epavei, document care a diminuat şansele AFDJ de a nu pierde procesul.

Un contract de pe vremea lui Mitrea

La momentul încheierii contractului de ranfluare, în 2004, au existat unele controverse în legătură cu atribuirea acestuia. A fost organizată o licitaţie internaţională, la care s-au prezentat două consorţii. Primul, consorţiul german Partel-Simas, cerea pentru ranfluarea navei 3.600.000 de euro, iar metoda tehnică era una prin care epava era scoasă la suprafaţă fără să fie nevoie de tăierea ei în bucăţi. Celălalt competitor a fost Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), format din compania americană Titan, firma Multraship BV din Olanda şi societatea Deltacons Tulcea, condusă de controversatul Alexandru Stroe, un apropiat al Miron Mitrea, care pe atunci era ministrul Transporturilor. RWRC a introdus în plicul închis o ofertă de 4.999.000 de euro, cu un euro sub suma de 5 milioane de euro oferită de statul român.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Un ministru olandez solicită sprijin pentru achitarea datoriei din litigiul referitor la nava Rostok
Ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, a solicitat, miercuri, sprijinul ministrului Transporturilor, Dan Şova, pentru achitarea unei datorii de circa 12 milioane de dolari rezultată în urma litigiului între consorţiul RWRC (Rostock Wreck Removal Consortium - n.r.) şi AFDJ Galaţi (Autoritatea Fluvială a Dunării de Jos Galaţi - n.r.) referitor la scoaterea la liman a navei ucrainene Rostok, eşuată în 1991 în Canalul Sulina.
Ministrul Transporturilor a asigurat partea olandeză, într-o întâlnire desfăşurată miercuri, că vor fi întreprinse toate măsurile pentru a lămuri situaţia. 'Cei doi oficiali au agreat ca relaţiile bilaterale dintre cele două state şi cooperarea în plan economic sunt foarte bune, lucru care favorizează dezvoltarea unor proiecte strategice comune. Ministrul olandez i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul 'Ranfluarea epavei Rostok din canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărărilor de maluri'. Suma care ar trebui achitată este de aproape 12 milioane de dolari', se precizează într-un comunicat al Ministerului Transporturilor remis AGERPRES.
Potrivit unei note prezentate într-o şedinţă de Guvern în luna mai a anului trecut, România va trebui să achite aproape 12 milioane de euro şi peste 470.000 de dolari consorţiului Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), compus din Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons Tulcea. Nota se referă la dosarul arbitral ICC nr. 1431/AVH/FM/GZ privind litigiul cu Consorţiul RWRC privind contractul ''Ranfluarea epavei Rostok din Canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărării de maluri''. În această notă se arată că, în urma arbitrajului internaţional, s-a emis o decizie finală în disputa dintre Autoritatea Fluvială a Dunării de Jos Galaţi şi consorţiul RWRC, conform căreia suma datorată de AFDJ Galaţi consorţiului RWRC este de 11.925.935,91 euro şi 471.540,30 dolari (la data de 30 aprilie 2013 inclusiv penalităţile), a informat Biroul de presă al Executivului.
Pe 2 septembrie 1991, nava ucraineană 'Rostock', fabricată în 1973 la Şantierul naval Heztun Rostock, în fosta RDG, a eşuat la Mila 31 a Dunării, pe partea cea mai îngustă a Canalului Sulina, blocând o scurtă perioadă navigaţia maritimă. În 1995, prova epavei navei Rostock a fost tăiată, fiind scoasă pe uscat în noiembrie 2004. Lucrările de ranfluare a epavei navei Rostock şi de reamenajare a Canalului Sulina costă 76 milioane euro, 50% din valoare reprezentând un credit rambursabil oferit de Banca Europeană de Investiţii, diferenţa fiind acoperită de la bugetul de stat. Contractul de împrumut cu BEI, pentru cele 38 de milioane de euro, a fost semnat în martie 2002, ultimul termen de rambursare a creditului fiind prevăzut pentru 15 septembrie 2026.

economica.net

[dcp100168]

„Greşeală“ tipic românească: cum s-au plătit 17,5 milioane de euro pe ranfluarea navei Rostock, când de fapt lucrarea costa cinci milioane de euro

Curtea Internaţională de Comerţ de la Paris a dispus ca statul român să achite 12,5 milioane de euro către consorţiul Rostock Wreck Removal Consortium, pentru un contract „cu probleme”, prin care RWRC se angaja să scoată la suprafaţă, din apele Dunării, nava eşuată Rostock. Eroarea de milioane s-a dovedit a le aparţine unor funcţionari ai Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos Galaţi, care au greşit datele din caietul de sarcini.

Nu mai puţin de 17,5 milioane de euro. Atât a ajuns să coste România un contract, încheiat în toamna lui 2004, între Ministerul Transporturilor şi consorţiul internaţional Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), care fusese semnat iniţial pentru cinci milioane de euro. Pe scurt, consorţiul se angajase să scoată din apele Dunării nava eşuată Rostock, câştigând o licitaţie internaţională, al cărei beneficiar era Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi.

După mai bine de opt ani de la semnarea contractului şi de la terminarea lucrărilor, RWRC a reuşit să demonstreze, la Curtea Internaţională de Comerţ de la Paris, că România îi este datoare cu 12,5 milioane de euro, din cauza unor date tehnice eronate din caietul de sarcini, greşeli care le aparţin specialiştilor gălăţeni de la AFDJ. Astfel, factura finală pentru această afacere costă statul român de mai bine de trei ori mai mult decât valoarea iniţială a contractului, stabilită la 5 milioane de euro.

Cine a greşit contractul

În toamna lui 2004, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi, prin Ministerul Transporturilor, a scos la licitaţie internaţională lucrările de ranfluare a navei ucrainene Rostock, care eşuase pe Canalul Sulina. Caietul de sarcini a fost întocmit de către Ministerul Transporturilor, pe baza informaţiilor tehnice primate de la AFDJ Galaţi, condusă, la acea vreme, de Valerică Anghel. Licitaţia a fost câştigată de consorţiul internaţional RWRC, format din Muller Maritime Holding BV. (Olanda), Titan Maritime LLC – S.U.A. (Florida) şi Deltacons S.A. – România (Tulcea), care s-a angajat să scoată epava la suprafaţă, primind în schimb 5 milioane de euro. Banii reprezentau, însă, 4 milioane de euro pentru lucrările efective şi încă un milion de euro, pentru eventualele situaţii neprevăzute.

În primăvara lui 2005, lucrările au început şi, tot în aceeaşi perioadă, conducerea AFDJ Galaţi a fost preluată de către Mihai Ochialbescu, care a supravegheat modul în care se desfăşura contractul, oferind, în acelaşi timp, toate datele tehnice de care consorţiul internaţional mai avea nevoie pentru a scoate epava. Odată cu lucrările, care au durat până în aprilie 2006, au apărut şi problemele. Mai exact, cei care au câştigat licitaţia semnalau periodic conducerii AFDJ Galaţi, ca beneficiari direcţi ai contractului, că lucrările pe care le fac sunt mult mai ample şi mai costisitoare decât erau prevăzute în caietul de sarcini întocmit pe baza informaţiilor date de specialiştii gălăţeni. Aşa s-a ajuns ca, odată cu scoaterea navei Rostock din apele Dunării, factura finală imputată statului român să ajungă la circa 17,5 milioane de euro, adică de mai bine de trei ori mai mult decât ce era prevăzut în contract.
„La numai câteva luni de la debutul contractului, consorţiul RWRC mi-a cerut majorarea cheltuielilor. Atunci, am discutat cu inginerul desemnat de consultant (n.r. - Luis Berger Group) şi am ajuns la concluzia că încă nu lucraseră nimic. Au motivat că au găsit mai mult noroi, că apa este mare, că-s curenţii puternici, că-i gheaţă, că a fost şi un accident mortal cu unul dintre muncitorii lor. Am zis că nu le dau niciun ban în plus până când nu văd scoasă o bucată din navă”, explică Mihai Ochialbescu, director al AFDJ Galaţi, până în 2007, şi cel care a supervizat contractul.

În aprilie 2006, cu o întârziere de câteva luni faţă de termenul prevăzut în contract, nava eşuată Rostock a fost scoasă la suprafaţă de RWRC. Pentru depăşirea termenului, consorţiul a fost sancţionat de AFDJ Galaţi cu suma de 300.000 de euro. În paralel, însă, Rostock Wreck Removal Consortium s-a adresat Curţii Internaţionale de Comerţ de la Paris, somând statul român să îi plătească încă 12,5 milioane de euro, pe lângă banii prevăzuţi în contractul iniţial. În urmă cu mai bine de un an, instanţa comercială de la Paris a stabilit definitiv ca statul român să achite această sumă, pentru erorile tehnice găsite în caietul de sarcini, dar şi pentru greşelile făcute de oficialii AFDJ Galaţi, pe parcursul lucrărilor.

Banii, luaţi din alte bugete

Cazul dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC a ajuns să fie judecat, în 2012, de un Tribunal de Arbitraj. Concret, RWRC a cerut ca regia să fie obligată să plătească cheltuielile făcute suplimentar pentru scoaterea epavei. Cei trei arbitri internaţionali, care au judecat cazul, au admis solicitarea consorţiului, şi au obligat AFDJ Galaţi să plătească cei peste 12,5 milioane de euro, reprezentând „plăţi suplimentare datorate RWRC derivate din executarea contractului, dobânzi aferente, taxe arbitrale, onorarii de avocat şi cheltuieli ocazionate de arbitraj”.

Până în acest moment, Guvernul României, care trebuie să plătească, de fapt, suma stabilită de instanţa de la Paris nu a achitat banii către RWRC. În urmă cu mai puţin de o lună, premierul Victor Ponta a comentat aceast caz, susţinând că va fi nevoit să adune cei peste 12,5 milioane de euro tăind din alte bugete. „Mi-a venit hotărârea definitivă, irevocabilă: trebuie să dăm 12 milioane de euro pentru nava Rostock. Eu uitasem de nava Rostock. Am pierdut toate procesele. S-a scufundat, a fost scoasă cu chiu, cu vai. Dar eu plătesc, ce să fac? O să tai din altă parte. Nu ştiu de unde. O să discut cu ministrul bugetului”, declara premierul, luna trecută.

adevarul.ro

[dcp100168]

Epava navei „Rostock“ blochează aderarea României la Spaţiul Schengen

După zece ani de la scoaterea la suprafață, epava navei „Rostock“ este în continuare un obstacol, de această dată blocând aderarea țării noastre la Spațiul Schengen. Blocajul a intervenit din cauza refuzului statului român de a plăti cele 12 milioane de euro pe care le datorează consorțiului olandez care a realizat operațiunea de ranfluare, cum este denumită în termeni marinărești scoaterea la suprafață a unei epave.

În aceste condiții, parlamentarii olandezi au un motiv în plus, dar evident nu singurul, în a se opune aderării României la Schengen, fapt confirmat și de ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, în cadrul unui interviu acordat Realitatea TV. Întrebat dacă Olanda susţine sau nu aderarea României la Schengen, van Bonzel a declarat că „în acest moment, aderarea nu este susţinută de Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene“.

Ambasadorul a mai adăugat că o altă nemulţumire a parlamentarilor olandezi este aceea că statul român nu a plătit compania olandeză care, în urmă cu şapte ani, a recuperat epava unei nave eşuate, deşi există şi un verdict al Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris.

Şi în 2014 Guvernul Olandei cerea stingerea litigiului

Nu este primul demers al guvernului olandez pentru recuperarea sumei datorate de statul român consorțiului olandez Rostok Wreck Removal Consortium (RWRC), format din firmele Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons Tulcea. Anul trecut, când ministru al Transporturilor încă mai era Dan Șova, a efectuat o vizită la București ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu Șova despre interesul Autorităţii Portului Rotterdam de a investi în zona de sud a Portului Constanţa, dar a abordat şi un subiect sensibil pentru guvernul român, plata daunelor de 12 milioane de euro către consorţiul olandez RWRC, care a scos la suprafaţă epava navei „Rostock“.

„Ministrul olandez i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul «Ranfluarea epavei Rostock din canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărărilor de maluri». Suma care ar trebui achitată este de aproape 12 milioane de euro“, se spunea în comunicatul Ministerului Transporturilor. Cele 12 milioane de euro trebuie plătite consorţiului olandez în urm a deciziei Curţii Internaţionale de Arbitraj, după ce olandezii au dat în judecată Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi pentru că nu a fost prezentată corect situaţia tehnică. Ca urmare, lucrările de ranfluare a epavei au fost mai complicate, dar şi mai costisitoare.

Guvernul Ponta „a luat notă“ încă din mai 2013

Într-o ședință de guvern din mai 2013, Guvernul Ponta a luat notă de pierderea, de către AFDJ Galaţi, a procesului de la Curtea de Arbitraj de la Paris în Dosarul arbitral ICC nr. 1431/AVH/FM/GZ, privind litigiul cu Consorţiul RWRC, referitor la contractul „Ranfluarea epavei Rostok din Canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărării de maluri“, partea română a pierdut procesul.

În „nota“ guvernului se arată că „în urma arbitrajului internaţional a fost emisă o decizie finală în disputa dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC, conform căreia, la data de 30.04.2013, suma datorată de AFDJ Galaţi consorţiului RWRC era de 11.925.935,91 euro şi 471.540,30 dolari SUA“. Au trecut doi ani în care statul român nu s-a conformat deciziei Curţii de Arbitraj și iată că acum s-a ajuns la blocarea aderării la Schengen, pentru o sumă ce reprezintă valoarea șpăgii unui singur protagonist din dosarul Microsoft.

În cazul „Rostock“ - statul român, mereu pierzător

Epava motonavei „Rostock“, sub pavilion ucrainean, bloca șenalul navigabil din 1991, locul fiind numit de marinari „Cotul dracului“ din cauza manevrelor complicate pentru traversarea zonei. În 1995, Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați a mai avut o tentativă de scoatere la suprafață care a eșuat în Afacerea „Drossinos“. Scandalul a fost provocat de faptul că firma din Grecia a scos numai prova și s-a retras, iar statul român prin AFDJ a plătit lucrările, deși în conformitate cu Convenţia asupra Salvării semnată la Bruxelles în 1910 astfel de prestaţii nu se plătesc. În 2004, AFDJ a organizat o nouă licitaţie internaţională, la care s-au prezentat două consorţii.

Primul, consorţiul german Partel-Simas, cerea pentru ranfluarea navei 3.600.000 de euro, iar metoda tehnică era una prin care epava era scoasă la suprafaţă fără să fie nevoie de tăierea ei în bucăţi. Celălalt competitor a fost RWRC. Contractul iniţial era de 4.999.000 euro. După ranfluarea epavei, RWRC a deschis acţiune la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, solicitând plata sumei de 7.749.996 euro, reprezentând lucrări suplimentare efectuate din cauză că directorii AFDJ nu au pus la dispoziţie toate informaţiile necesare ranfluării şi din această cauză proiectul a fost modificat pe parcursul executării lucrărilor. AFDJ Galaţi a cheltuit sume importante pe asistenţa juridică. Războiul cu RWRC la Curtea de Arbitraj de la Paris era prea important, aşa că s-a apelat la serviciile unui cabinet de avocatură din Capitală. În 2005, fostul director al AFDJ, Mihai Ochialbescu, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură „Raţiu & Asociaţii“ SCA.

După calculele noastre și pe contractul de asistență juridică AFDJ a plătit vreo șapte sute de mii de euro. În timp, procesul a ajuns pe rolul Curţii de Arbitraj de la Zürich. Procesul a fost continuat de liderul consorţiului, Multraship, care a mărit şi pretenţiile, la 12,4 milioane euro. În dosarul arbitral CCI 1443/AVH/FM/GZ, judecat la Arbitrajul de la Zürich, proba decisivă a fost un document prin care conducerea de atunci a AFDJ a transmis executantului schimbarea metodei de ranfluare a epavei, document care a diminuat şansele AFDJ de a nu pierde procesul.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Epava navei "Rostok" ar putea să coste 12,5 milioane de euro. Litigiul a ajuns la Tribunalul Galaţi

• Consorţiul RWRC a deschis o acţiune în instanţă pentru recunoaşterea unei decizii a Curţii de Arbitraj de la Zurich, care face praf contractul încheiat cu AFDJ Galaţi
• Lucrările au fost încheiate de nouă ani, dar litigiile au rămas la suprafaţă
• Martor-surpriză, presiuni diplomatice, dar ultimul cuvânt îl au judecătorii

Litigiul dintre Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi şi „Rostok Wreck Removal Consortium (RWRC), format din firmele Multraship, Titan şi Deltacons, ce are drept miză nu mai puţin de 12,5 milioane de euro, va fi tranşat, în cele din urmă, de judecătorii gălăţeni. Ieri a avut loc, la Tribunalul Galaţi, prima înfăţişare dintr-un proces de care depinde punerea sau nu în executare a unei decizii a Curţii Internaţionale de Arbitraj de Zurich, de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris. Potrivit acelei decizii, AFDJ Galaţi ar trebui să plătească firmelor care, în urmă cu nouă ani, au scos din apele Dunării epava navei Rostok, pe lângă cele aproape cinci milioane de euro achitate conform contractului, încă 7,63 de milioane de euro, plus dobânzi, penalităţi, taxe de arbitraj şi onorarii pentru avocaţi, ce duc suma totală la valoarea de peste 12,5 milioane de euro. Autorităţile române au pus însă sub semnul întrebării corectitudinea modului în care s-a desfăşurat arbitrajul, aşa că, până la urmă, tot judecătorii vor fi cei care vor avea ultimul cuvânt.

De unde a plecat totul

Eşuarea navei ucrainene Rostok, în septembrie 1991, pe canalul Sulina, în apropierea localităţii Partizani, a fost considerată una dintre cele mai mari catastrofe petrecute pe Dunăre. Circulaţia pe canalul Sulina a fost practic sugrumată dintr-o lovitură, traficul naval fiind blocat total aproape un an de zile. Au fost mai multe încercări de ranfluare a epavei, dar din cauza complexităţii tehnice a operaţiunii, acestea au eşuat rând pe rând. În cele din urmă, pentru reluarea traficului naval pe Canalul Sulina a fost nevoie de realizarea unei rute ocolitoare, pe lângă epavă, dar nu fără eforturi şi costuri imense, pentru a face faţă curenţilor puternici şi aluviunilor.

O şansă pentru îndepărtarea epavei a apărut însă la începutul anilor 2000, când în baza unui proiect mai amplu de modernizare a condiţiilor de trafic pe Dunărea Maritimă, finanţat prin intermediul Băncii Europene de Investiţii (BEI), s-au prevăzut fonduri şi pentru ranfluarea epavei „Rostok”. În urma unei licitaţii internaţionale, contractul a fost atribuit consorţiului format din Multraship (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons (Tulcea). Potrivit Memorandumului de Înţelegere, consorţiul se oferea să execute lucrarea la un preţ de 4.999.000 euro, la care se putea adăuga eventual, în cazul unor „cheltuieli neprevăzute”, o sumă de maximum 1 milion de euro.

De la contract la arbitraj

Contractul era unul de tip FIDIC (contract standard în domeniul construcţiilor, utilizat drept model de referinţă pe plan internaţional - n.r.), recomandat de BEI, iar acesta prevedea că firmele îşi vor primi banii doar dacă ranfluarea epavei va fi dusă la bun sfârşit. În caz de litigiu, contractul prevedea că se va apela la Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie Bucureşti. Iar probleme aveau să fie destule.

Demarate în noiembrie 2004, lucrările de ranfluare a epavei „Rostok” ar fi trebuit finalizate în şase luni. Se miza pe o intervenţie în forţă. La faţa locului au fost aduse utilaje puternice şi echipe de scafandri dintre cele mai bune din lume. Numai că, rând pe rând, au început să apară complicaţiile: aluviunile din navă aveau consistenţa betonului, iar în magazii se mai afla destulă marfă, baloţi de oţel, care îngreunau şi mai mult lucrurile. Iarna a adus geruri şi sloiuri cumplite, vara a adus inundaţii de proporţii. Cele mai dramatice momente au fost cele în care doi scafandri - unul britanic şi unul american - şi-au pierdut viaţa în cursul operaţiunilor. În cele din urmă, în ianuarie 2006, ranfluarea navei s-a finalizat, dar asta după ce corpul epavei a fost tăiat în mai multe bucăţi, acestea fiind transportate şi depozitate pe braţul Sf.Gheorghe. Încă dinainte de finalizarea lucrărilor, RWRC a solicitat o suplimentare a sumelor plătite în contul lucrărilor, însă atât conducerea AFDJ Galaţi, cât şi cea a Ministerului Transporturilor au refuzat acest lucru, termenii contractului fiind fermi în privinţa sumei de aproape 5 milioane de euro - nici mai mult, nici mai puţin.

De la Galaţi la Zurich via Paris

Chiar dacă, iniţial, litigiile între cele două parţi ar fi trebuit stinse la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bucureşti, RWRC, având compania olandeză Multraship drept lider de consorţiu, a deschis procedura de arbitraj direct la Camera Internaţională de Comerţ de la Paris şi, în ciuda obiecţiilor ridicate de AFDJ Galaţi, reprezentată de Casa de Avocatură Raţiu&Raţiu, cazul a intrat în pronunţare la Curtea de Arbitraj de Zurich. Din complet au făcut parte trei arbitri: unul desemnat de partea olandeză, unul de partea română şi un arbitru elveţian, desemnat de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris.

Compania olandeză a cerut în plus 7,5 milioane de euro (ulterior chiar 12 milioane de euro) plus alte cheltuieli, invocându-se, printre altele, faptul că documentaţia tehnică ce i-a fost prezentată iniţial nu a corespuns cu realitatea din tern, fiind nevoie de executarea de lucrări suplimentare. De partea cealaltă, AFDJ Galaţi a susţinut pe parcursul procesului de arbitraj că, de fapt, Multraship nu a făcut o evaluare corectă a situaţiei din teren şi şi-a supraevaluat forţele. Iar dacă preţul stabilit era de cinci milioane de euro, acesta nu putea fi modificat. Acesta era preţul cu care, de altfel, s-a câştigat o licitaţie de achiziţii publice, neexitând o bază legală pentru modificarea acestuia, în afara limitelor prevăzute de contract.

Martor-surpriză

Un fapt cel puţin bizar pe parcursul derulării procesului de arbitraj a fost că, la un moment dat, drept martor al companiei olandeze a fost citat un consultant, tot olandez, care în fapt ar fi trebuit să apere interesele AFDJ Galaţi. Mai exact, Johan M.H., care a îndeplinit calitatea de Inginer FIDIC şi ar fi trebuit să supervizeze în numele beneficiarului buna desfăşurare a lucrărilor, a susţinut în faţa arbitrilor că ar fi asistat la o discuţie între conducerea AFDJ Galaţi şi reprezentanţi ai Multraship, în urma căreia cele două părţi ar fi convenit să se renunţe la suma fixă de 5 milioane de euro prevăzută în contract! Chiar dacă AFDJ Galaţi a negat că ar fi existat vreun astfel de acord, chiar dacă nu există nici document care să ateste că o astfel de înţelegere ar fi avut loc, chiar dacă nu există nici un document prin care termenii contractului să fi fost modificat, Curtea de Arbitraj a reţinut declaraţia lui Johan M.H., fiind practic deschisă calea spre modificarea preţului iniţial. În cele din urmă, în 2012, Curtea de Arbitraj de la Zurich a dat câştig de cauză părţii olandeze, astfel că, în viziunea acesteia, AFDJ Galaţi e bun de plată pentru vreo 12,5 milioane de euro.

Demn de remarcat este însă că, deşi, în general, deciziile Curţii de Arbitraj se iau după ce arbitrii ajung la o concluzie unanimă, pe acest caz decizia a fost luată cu scorul de doi la unul. Arbitrul român, dr.Victor Tănăsescu, a prezentat şi înregistrat în decizia Curţii o opinie separată, atât în ceea ce priveşte modul de evaluare a lucrărilor şi caracterul „neprevăzut” al acestora, cât şi în ceea ce priveşte interpretarea privind modificarea clauzei prin care preţul lucrării putea fi mărit. „Tribunalul arbitral nu se poate baza pe o simplă afirmaţie (a lui Johan M.H. - n.r.) atunci când se analizează cazul, fără a fi coroborată cu elemente de probă prezentate în cursul arbitrajului care atestă contrariul şi anume că AFDJ nu a convenit niciodată la depăşirea plafonului de 1.000.000 euro (ce figura în contract pentru eventuale „Cheltuieli neprevăzute”)”, se precizează în opinia prezentată de arbitrul român. În opinia AFDJ Galaţi, „mărturia” lui Johan M.H. este, practic, o trădare chiar a intereselor celor care ar fi trebuit să beneficieze de serviciile sale, dar în acelaşi timp este uluitoare şi uşurinţa cu care arbitrul olandez şi mai ales cel elveţian au acceptat modificarea unui contract în baza unei simple declaraţii verbale.

Arbitraj cu suspiciuni

Circumstanţele în care a fost luată decizia Curţii de Arbitraj de Zurich a stârnit suspiciuni şi la nivelul altor autorităţi din România. Astfel, deşi în conformitate cu normele dreptului internaţional, în speţă „Convenţia de la New York” privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine, statul român ar trebui să execute voluntar punerea în aplicare a deciziei Curţii de Arbitraj, el nu a făcut acest lucru. La un moment dat, a fost chiar iniţiată o Hotărâre de Guvern, pentru acoperirea sumelor ce ar fi urmată să le primească RWRC, dar aceste suspiciuni privind modul în care a fost garantat un proces echitabil la Curtea de Arbitraj au dus la suspendarea acestor demersuri.

Chiar şi în aceste condiţii, dacă RWRC ar fi fost convins că are dreptate, ar fi putut cere deschiderea într-o instanţă din România o procedură de „exequator” (recunoaşterea în instanţă a înscrisurilor şi hotărârilor străine şi să aibă aceeaşi putere ca decizia unei instanţe naţionale şi, implicit, să devină executorii - n.r.). În mod bizar, RWRC, reprezentată de Multraship nu a făcut acest lucru până pe data de 4 iunie a.c., când mai era doar o săptămână până la termenul de prescripţie, şi a încercat în ultimii trei ani să obţină punerea în aplicare a deciziei Curţii de Arbitraj mai degrabă prin presiuni de natură politică şi diplomatică.

Înalţi oficiali ai statului olandez, inclusiv la rang de miniştri sau ambasador, au încercat să determine autorităţile române să plătească cele 12,5 milioane de euro, la un moment mergându-se până la a se sugera că neplata banilor din „cazul Rostok” ar fi o piedică în admiterea României în Spaţiul Schengen. Iar presiuni de genul acesta se pare că se fac şi în prezent, chiar dacă acum cazul este pe rolul unei instanţe de judecată, iar aceasta ar trebui să aibă deplina libertate de a stabili dacă, dincolo de litigiul în sine, au fost sau nu îndeplinite condiţiile unui arbitraj echitabil.

Următorul termen la Tribunalul Galaţi a fost fixat la sfârşitul lunii octombrie. Însă, oricum vor sta lucrurile acolo, dată fiind miza acestui proces, este previzibil că se va ajunge până la Curtea de Apel, unde decizia va fi una definitivă.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cazul „Rostock“: statul român, executat de un consorţiu care nu mai există?

La Tribunalul Galați a avut loc și cel de-al doilea termen de judecată în dosarul 2378/121/2015, a litigiului dintre Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați și consorțiul care a scos la suprafață epava, Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC). Consorțiul este format din compania olandeză Multraship BV, compania americană Titan și Deltacons Tulcea, a scos la suprafață epava în 2006, când a și încasat valoarea din contract, 5 milioane de euro. După câteva luni, s-a adresat Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cerând plata a 7,5 milioane euro, reprezentând costuri suplimentare. În 2009, RWRC și-a ridicat pretențiile la 12,5 milioane euro, iar în 2012 Tribunalul de la Zürich a obligat la plata celor 12,5 milioane euro. RWRC a deschis acțiune la Tribunalul Galați, demarând procedura „exequator“, de recunoaștere a hotărârilor străine, procedură care deschide calea executării silite a statului român.

Cum a fost înfiinţat Consorţiul RWRC

La cel de-al doilea termen din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Galați, apărătorul AFDJ, avocatul Adrian Rațiu de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu“ a invocat excepția lipsei de reprezentativitate a apărătorilor și excepția lipsei de capacitate procesuală a consorțiului, bazându-și cererile pe faptul că la momentul de față sunt indicii că RWRC nu mai există. La dosar, avocații RWRC au depus un contract de consorțiu, prin care se menționează că RWRC este o asociere de trei firme, liderul asocierii Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) și Deltacons Tulcea. Consorțiul RWRC a fost constituit în baza legii din Marea Britanie. Din document rezultă că RWRC a fost constituit cu unicul scop declarat ca cele trei firme să participe la licitația pentru acordarea contractului de lucrări pentru scoaterea la suprafață a epavei Rostockului. În baza legii britanice, consorțiul nu are calitate de persoană juridică, fiind, prin raportare la legea românească, un fel de asociere în participațiune constituită cu scopul ranfluării epavei. Consorțiul are două organisme de conducere, unul de decizie, numit „consiliul de supraveghere“ și compus din câte un reprezentant al fiecărei firme și care ia prin vot toate deciziile importante și un organ executiv, numit „administrator de consorțiu“, care are un mandat limitat de administrare, pentru îndeplinirea anumitor acte cu privire la contractul de lucrări.

Procedura „exequator“, deschisă legal sau ilegal?

În nici unul din documentele depuse la dosar nu se spune că printre atribuțiunile administratorului de consorțiu ar fi și aceea de a putea să introducă cereri în justiție sau poate să întreprindă alte activități în raport cu terții, singurele sale atribuțiuni fiind să comunice cu beneficiarul lucrărilor, adică AFDJ și cu consultantul.

Astfel, administratorul consorțiului nu putea să demareze o acțiune în instanță, cum se întâmplă în dosarul acțiunii de „exequator“ de la Tribunalul Galați. Cum avocații Consorțiului RWRC au depus la dosar doar simpla delegație avocațială semnată de administratorul consorțiului, dar nici o precizare din care să rezulte că administratorul ar fi primit în acest sens o împuternicire de la forul deliberativ al consorțiului, consiliul de supraveghere, care însemna o aprobare din partea fiecărui membru al consorțiului, în consecință nu există un mandat dat în numele consorțiului pentru acțiunea deschisă la Tribunalul Galați.

RWRC a deschis acțiune la Tribunalul Galați, demarând procedura „exequator“, de recunoaștere a hotărârilor străine, procedură care deschide calea executării silite a statului român.

Se pare că RWRC mai există doar în instanţă

Avocatul AFDJ a spus în pledoaria sa că din verificările întreprinse până acum sunt indicii că RWRC nu mai există, acțiunea fiind derulată doar de liderul asocierii Multraship BV (Olanda): „Am fost surprins că vorbind cu un reprezentant al fimei Deltacons, care este unul dintre cei trei membri ai consorțiului și întrebând «există un proces pe rolul Tribunalului Galați, ce ați făcut, ați dat împuternicire?» mi-a răspuns «Nu știu absolut nimic despre acest litigiu». La acest moment, dat fiind că acest consorțiu s-a constituit în anul 2004, nu se știe dacă mai există sau a încetat, respectiv firma americană, firma românească, în ce stadiu se află? Mai există, mai sunt înregistrate? Au dat mandat expres? Deoarece consorțiul s-a făcut pentru execuția acestor lucrări care s-au terminat în anul 2006 este posibil să nu mai existe de mult acest consorțiu. În consecință, neexistând un vot al organului deliberativ, al consiliu­lui de supraveghere, nu există calitatea de reprezentant nici unul dintre cei trei avocați, pentru că, încă o dată, nu am văzut semnături decât din partea unei singure firme din trei. Nu există nici o dovadă a consiliului de supraveghere în sensul că s-a dat un mandat și eu îndrăznesc să afirm că celelalte două firme din consorțiu, cea americană și cea română nici nu știu nimic de acest litigiu“, a pledat avocatul Adrian Rațiu.

Epava Rostock a îngreunat navigația pe canalul Sulina timp de 14 ani.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Dosarul „Rostock”. AFDJ Galați va fi executat silit de 12,5 milioane euro

• Conturi blocate, nave sub sechestru. Asta s-ar putea întâmpla după ce Tribunalul Galați a aprobat „exequator”-ul solicitat de consorțiul care a scos epava

Se anunță o perioadă dificilă pentru Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, după ce Tribunalul Galați a aprobat procedura de „exequator” solicitată de „Rostock Wreck Remouval Consortium” (RWRC), procedură de recunoaștere a sumei de 12,5 milioane de euro pentru care AFDJ urmează să fie executată silit. Această sumă daunele pe care Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris, prin Tribunalul de la Zurich a stabilit că AFDJ ar trebui să le plătească consorțiului ca daune în urma scoaterii la suprafață a epavei navei Rostock.

Marți, instanța de la Secția a II-a Civilă a Tribunalului Galați s-a pronunțat în dosarul 2378/121/2015, respingând excepțiile invocate de apărătorul AFDJ, avocatul Adrian Rațiu de la casa de avocatură „Rațiu & Rațiu”, respectiv excepția lipsei de reprezentativitate a celor trei avocați de la Conventional de Dentons Europe Todor şi Asociatii SPARL, care reprezentau în proces RWRC și excepția lipsei de capacitate procesuală a consorțiului, bazându-și cererile pe faptul că la momentul de față sunt indicii că RWRC nu mai există.

„Respinge ca nefondate excepţiile invocate de intimată (AFDJ - n red) potrivit cărora <<reclamantul nu a dovedit capacitatea sa procesuală si calitatea de reprezentant a semnatarului actiunii civile>>. Admite cererea având ca obiect <<exequator>> formulată de R.W.R. Consorţium în contradictoriu cu intimata R.A. A.F.D.J. Recunoaşte cu efecte depline în România şi încuviinţează executarea silită pe teritoriul României a Hotărârii Arbitrale pronunţate de Curtea Internaţională de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ-Dosar nr. 14431/AVH/FM/GZ. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Tribunalul Galaţi”, se spune în sentința nr. 362/24.11.2015.

Probabil că va urma recursul AFDJ și dosarul va ajunge pe rolul Curții de Apel Galați. Dacă instanța va menține decizia Tribunalului, va demara procedura de executare silită a AFDJ.

 

Executarea silită de 12,5 milioane euro ar însemna dezastrul AFDJ

Executarea silită a AFDJ ar putea fi evitată dacă Guvernul Cioloș va aloca suma de 12,5 milioane de euro. Printr-un Memorandum aprobat în 2013 Guvernul Ponta a luat notă de pierderea procesului de la Zurich, dar timp de doi ani nu s-a întâmplat nimic.

Să presupunem că Guvernul va admite plata celor 12,5 milioane de euro, alocând AFDJ-ului acești bani. Este o sumă destul de mare, care ar trebui prevăzută în bugetul pe 2016, la AFDJ prin Ministerul Transporturilor sau la Ministerul Finanțelor, pentru că până la urmă este o datorie a statului român. Dar asta nu se va întâmpla, pentru că bugetul pentru anul viitor se face acum și o sentință finală ar putea fi dată peste 2-3 luni. Astfel, s-ar putea ajunge ca prin februarie – martie sau aprilie RWRC, reprezentat de executorul Conventional de Dentons Europe Todor şi Asociatii SPARL, să înceapă executarea silită a AFDJ.

S-ar putea ajunge la blocarea conturilor și sechestrarea și scoaterea la licitație a navelor din flota AFDJ, probabil a remorcherului Perseu, a celor trei nave speciale Donaris, etc, până la acoperirea sumei de 12,5 milioane euro. Executarea silită și blocarea conturilor ar putea însemna și neplata salariilor. Asta ar însemna dezastrul AFDJ. Probabil că nu se va ajunge chiar atât de departe, pentru că AFDJ asigură condițiile de navigație pe Dunăre.

 „Ţepe” la nivel înalt

Litigiul a fost judecat de Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris prin Tribunalul de la Zurich, însă partea română nu a recunoscut autoritatea instanței arbitrale de la Zurich întrucât conform contractului încheiat în 2004 între AFDJ și RWRC orice litigiu trebuia judecat de arbitri numiți de Camera de Comerț și Industrie a României. Tribunalul nu a ținut cont de asta.

Doi din cei trei arbitri, un olandez și un elvețian, nu au ținut cont nici de această prevedere din contract, dar nici de o anexă la contractul AFDJ – RWRC, „Memorandumul de înelegere încheiat între AFDJ și RWRC”, prin care cele două părți au convenit, pe lângă prețul de 4.999.999 euro pentru scoaterea epavei și plafonarea cheltuielilor neprevăzute la un milion de euro.

„Prețul Contractului va fi stabilit prin adăugarea la Prețul Ofertei, depuse de Consorțiu, a Sumei pentru Cheltuieli Neprevăzute, de 1.000.000 Euro (un milion euro) (…) Această Sumă de Cheltuieli Neprevăzute constituie de asemenea limita maximă pentru toate pretențiile la care Consorțiul pentru Ranfluarea Rostock ar putea avea dreptul pe parcursul executării Contractului”, se spune în Memorandum.

Lucrările de ranfluare a epavei „Rostock” au fost finanțate dintr-un credit de 76 milioane euro obținut de la Banca Europeană de Investiții (BEI). La cererea BEI,

AFDJ a încheiat cu RWRC un contract de tip „fidic”, utilizat în construcții, în care între antreprenor și beneficiar se interpune consultantul, în cazul de față consorțiul Louis Berger, firma care a câștigat contractul de 3,9 milioane de euro, încheiat cu Primăria Galați pentru studiul de fezabilitate al tunelului. Însă Louis Berger nu avea experiență în ranfluarea epavelor și a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda, reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak, expert în ranfluări. Astfel, Hoptzak a devenit sub-consultant al AFDJ.

În timpul procesului, cei de RWRC au recurs la o stratagemă. L-au adus ca martor exact pe olandezul Johann Mauritzius Hoptzak. Avocatul AFDJ a cerut respingerea, pentru că olandezul avea o clauză de confidențialitate cu AFDJ, dar această solicitare a fost respinsă. Hoptzak a dat în fața curții de arbitraj o declarație împotriva AFDJ, afirmând că ar fi fost de față la o discuție dintre reprezentanții RWRC și AFDJ, în cadrul căreia AFDJ ar fi renunțat la Memorandumul care plafona cheltuielile neprevăzute. Nu există nici un document care să dovedească renunțarea la Memorandum.

Totuși, Curtea de Arbitraj a aprobat plata celor 12,5 milioane euro. Decizia a fost luată cu 2 la 1, cel care s-a opus fiind arbitrul român Victor Tănăsescu, care a ținut cont de Memorandum. Ceilalți doi arbitri, arbitrul olandez și arbitrul elvețian au votat pentru obligarea AFDJ la plata celor 12,5 milioane euro.

AFDJ, executat de un consorțiu fantomă?

Reluăm și un alt detaliu, dintr-un articol publicat recent: faptul că sunt anumite indicii că RWRC nu mai există. Avocatul AFDJ a spus în pledoaria sa că din verificările întreprinse până acum sunt indicii că RWRC nu mai există, acțiunea fiind derulată doar liderul asocierii Multraship BV din Olanda, nefiind nici un document care să demonstreze că sunt parte în litigiu și celelate două firme care făceau parte din consorțiu, Titan Maritime din Statele Unite și Deltacons SA Tulcea:

„Am fost surprins că vorbind cu un reprezentant al fimei Deltacons, care este unul dintre cei trei membri ai consorțiului și întrebând <<există un proces pe rolul Tribunalului Galați, ce ați făcut, ați dat împuternicire?>> mi-a răspuns <<Nu știu absolut nimic despre acest litigiu>>.

La acest moment, dat fiind că acest consorțiu s-a constituit în anul 2004, nu se știe dacă mai există sau a încetat, respectiv firma americană, firma românească, în ce stadiu se află? Mai există, mai sunt înregistrate? Au dat mandat expres? Deoarece consorțiul s-a făcut pentru execuția acestor lucrări care s-au terminat în anul 2006 este posibil să nu mai existe de mult acest consorțiu”.

stiridegalati.ro

[dcp100168]

Curtea de Apel a amânat judecarea cauzei pentru 13 aprilie

Astăzi, la Curtea de Apel Galați a fost primul termen în judecarea apelului Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) în procesul cu consorțiul  „Rostock Wreck Remouval Consortium” (RWRC), care a realizat în 2006 operațiunile de ranfluare (scoatere la suprafață) a epavei navei „Rostock” și solicită statului român, prin AFDJ, plata unor daune de 12,5 milioane de euro pentru lucrări suplimentare. Sunt daune de 2,5 ori mai mari decât valoarea inițială a contractului, de 5 milioane de euro.

La termenul de astăzi de la Curtea de Apel, avocatul care s-a ocupat de acest dosar din anul 2005, Adrian Rațiu de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu” a fost asistat de avocata gălățeană Angelica Roșu și de juriștii AFDJ.

Instanța Curții de Apel a luat notă de faptul că avocații RWRC, de la Conventional de Dentons Europe Todor şi Asociatii SPARL, au depus la Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere de strămutare a dosarului la altă curte de apel și în aceste condiții a luat decizia amânarea judecării cauzei până pe data de 13 aprilie, dată până la care ar urma ca Înalta Curte să se pronunțe în privința cererii de strămutare. „Este un dosar foarte important și ar fi păcat să pronunțăm o hotărâre care să fie anulată”, a explicat președinta completului de judecată.

stiridegalati.ro

[dcp100168]

Dosarul în care se judecă litigiul de 12,5 milioane de euro între Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) și Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC), reprezentat de Multraship BV din Olanda, a fost transferat de pe rolul Curții de Apel Galați pe rolul Curții de Apel Constanța, la cererea consorțiului.

[dcp100168]

Statul român a câștigat procesul în Dosarul Rostock, cu o miză de 12,5 milioane euro

Sentința pronunțată astăzi de magistrații de la Curtea de Apel Constanța în dosarul în care consorțiul Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC), care a scos la suprafață epava navei Rostock solicita statului român, prin Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, plata unor daune de 12,5 milioane de euro, pune capăt unui lung șir de controverse de-a lungul celor 10 ani de procese.

Respingerea cererii de către instanța din Constanța face dreptate părții române după ce statul român devenise victimă sigură într-un proces în care existau multe nereguli și coincidențe bizare. În primul rând, nu Tribunalul de la Zurich ar fi trebuit să judece un  litigiu între AFDJ și RWRC, ci arbitri desemnați de Camera de Comerț și Industrie a României, așa cum prevede una dintre clauzele contractului încheiat în 2004 între AFDJ și RWRC. Apoi, decizia arbitrală de la Zurich a fost luată la „scorul” de 2-1, de arbitrul elvețian Daniel Wehrli (președinte) și cel olandez Jan M. van Dunne, cel care s-a opus fiind arbitrul român Victor Tănăsescu. Decizia „2-1” de obligare a statului român la plata celor 12,5 milioane euro a fost luată în condițiile în care arbitrii din Olanda și Elveția nu au ținut cont de un Memorandum anexă la contractul încheiat în 2004 între AFDJ și RWRC, prin care erau limitate la un milion de euro eventualele cheltuieli neprevăzute. În al treilea rând, avocatul Adrian Rațiu, de la casa de avocatură „Rațiu & Rațiu”, care a asistat AFDJ în cei 10 ani de procese, a descoperit în cursul investigațiilor efectuate în toamna lui 2015 că Rostock Wreck Remouval Consortium, înființat după legea din Marea Britanie, nu mai exista și în consecință nu mai putea fi parte în proces.

Consorțiul RWRC era format din compania olandeză Multraship (Muller Maritime) BV, compania Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. La începutul lui 2006 a scos la suprafață epava și a încasat valoarea din contract, 5 milioane de euro. După câteva luni, s-a adresat Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cerând plata a 7,5 milioane euro, reprezentând costuri suplimentare. În 2009, RWRC și-a ridicat pretențiile la 12,5 milioane euro, iar în 2012 Tribunalul de la Zurich a obligat AFDJ la plata celor 12,5 milioane euro. Hotărârea arbitrală a Tribunalului de la Zurich are 238 de pagini. Decizia a fost dată cu 2 la 1, de instanța formată de trei arbitri, elvețianul Daniel Wehrli (președinte), olandezul Jan M. van Dunne și arbitrul român Victor Tănăsescu. Arbitrii din Elveția și Olanda au votat pentru acordarea despăgubirilor, arbitrul român n-a fost de acord și a votat împotrivă. Avocatul AFDJ, Adrian Rațiu, nu a recunoscut nici un moment pe parcursul procesului autoritatea Tribunalului de la Zurich, întrucât potrivit contractului joint-venture încheiat de AFDJ și RWRC pe 23 august 2004, litigiul trebuia judecat de arbitri desemnați de Camera de Industrie a României.

Olanda ne amenința cu blocarea aderării la Schegen

În ultimii ani, Guvernul Olandei a făcut demersuri energice pentru a determina statul român să plătească cele 12,5 milioane de euro consorțiului RWRC. În mai 2014, a efectuat o vizită la București ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu ministrul Transporturilor, pe atunci Dan Șova, despre interesul Portului Rotterdam de a investi în zona de sud a Portului Constanţa, dar, potrivit comunicatului „i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul <Ranfluarea epavei Rostock din canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărărilor de maluri>”. În martie 2015, ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, declara într-un interviu la Realitatea TV că aderarea României la Spațiul Schengen „nu este susţinută de Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene”, adăugând că o altă nemulţumire a parlamentarilor olandezi e aceea că statul român nu a plătit daunele companiei olandeze care în urmă cu şapte ani a recuperat epava unei nave eşuate. Adică Rostock.

De fapt, lucrările au fost întârziate de RWRC

Metoda prin care cei de la RWRC se oferiseră să scoată epava era aceea cu „lanțuri tăietoare”. Acestea sunt trecute pe sub corpul epavei de către scafandri, cu ajutorul lor este tăiată epava bucată cu bucată și e scoasă pe mal. Pentru că nu fuseseră aduse în țară „lanțurile tăietoare” s-a încercat tăierea epavei cu sudură oxiacetilenică. Au încercat să obțină aprobarea acestei metode, dar nu și-au dat acordul nici AFDJ, nici consultantul. Însă RWRC a încercat să taie astfel epava. Metoda nu a dat rezultate, pentru că epava era plină de aluviuni solidificate, ca o masă de beton. În plus, din cauza gazelor formate într-un compartiment, s-a produs o explozie în care și-a pierdut viața un scafandru. După patru luni, cei de la RWRC și-au dat seama că așa nu merge și au trecut la metoda din contract, cu „lanțuri tăietoare”.

Executant olandez, consultant olandez

Lucrările de ranfluare (scoatere la suprafață) a epavei „Rostock” au fost finanțate dintr-un credit de 76 milioane euro obținut de AFDJ de la Banca Europeană de Investiții (BEI). La cererea BEI, AFDJ Galați a încheiat cu RWRC un contract de tip „fidic”, utilizat în construcții, în care între antreprenor și beneficiar se interpune consultantul, în cazul de față consorțiul Luis Berger. Însă Luis Berger nu avea experți în ranfluarea epavelor și a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda, reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak, expert în ranfluări. Astfel, olandezul Hoptzak a devenit „sub-consultant” al AFDJ.

Un memorandum care spulbera pretențiile RWRC

Arbitrul olandez și arbitrul elvețian au luat decizia de a obliga statul român la plata daunelor de 12,5 milioane euro fără să țină cont de un document esențial în judecarea acestui litigiu, prin care erau plafonate  cheltuielile neprevăzute la 1 milion euro. Este vorba de „Memorandumul de înțelegere încheiat între AFDJ și RWRC”, prin care cele două părți au convenit, pe lângă prețul de 4.999.999 euro pentru scoaterea epavei și plafonareaa cheltuielilor neprevăzute. „Prețul Contractului va fi stabilit prin adăugarea la Prețul Ofertei, depuse de Consorțiu, a Sumei pentru Cheltuieliu Neprevăzute, de 1.000.000 Euro (un milion euro) (…) Această Sumă de Cheltuieli Neprevăzute constituie de asemenea limita maximă pentru toate pretențiile la care Consorțiul pentru Ranfluarea Rostock ar putea avea dreptul pe parcursul executării Contractului”, se spunea în Memorandum.

Lovitura: consultantul olandez a înclinat balanța în favoarea RWRC

În timpul procesului, cei de RWRC au aplicat o „strategie” să-i spunem incorectă pentru a nu folosi un termen jignitor. L-au adus ca martor exact pe „omul AFDJ”, olandezul Johann Mauritzius Hoptzak. Avocatul Adrian Rațiu a cerut Tribunalului de la Zurich respingerea mărturiei acestuia, pentru că olandezul avea o clauză de confidențialitate cu AFDJ. Arbitrii din Elveția și Olanda i-au ignorat cererea. Hoptzak a dat în fața curții de arbitraj o declarație împotriva AFDJ, afirmând că ar fi fost de față la o discuție dintre reprezentanții RWRC și AFDJ, în cadrul căreia reprezentanții AFDJ ar fi renunțat la Memorandumul ce plafona cheltuielile neprevăzute. Nu există nici un document care să dovedească renunțarea la Memorandum, acesta își păstra valoarea juridică, dar numai în baza simplei declarații a lui Hoptzak, olandez ca și cei de la Multraship, arbitrul olandez și cel elvețian au votat pentru obligarea statului român la plata celor 12,5 milioane euro. Cel care s-a opus a fost arbitrul român Victor Tănăsescu, care a ținut cont de Memorandum, dar asta nu a mai contat.

„Exequator” la Tribunalul Galați

Pe 4 iunie 2015, cu o săptămână înaintea prescrierii datoriei, RWRC a deschis acțiune la Tribunalul Galați, demarând procedura „exequator”, de recunoaștere a hotarârilor străine, pentru ca ulterior să poată fi demarată executarea statului român. Surse din AFDJ ne-au declarat că partea olandeză a continuat presiunile. După ce dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Galați, mai precis în septembrie 2015, Ministerul Afacerilor Externe a cerut, prin Ministerul Transporturilor, un punct de vedere al conducerii AFDJ, probabil tot ca urmare a unei noi intervenții a Guvernului Olandei.

AFDJ, executat de un consorțiu fantomă

Consorțiul RWRC a fost constituit în baza legii din Marea Britanie. Din contractul de consorțiu rezultă că a fost constituit cu unicul scop declarat ca cele trei firme să participe la licitația pentru acordarea contractului de lucrări pentru ranfluarea epavei „Rostockului”.

Avocatul AFDJ, Adrian Rațiu, a pledat la Tribunalul Galați că din investigațiile sale rezultă că RWRC nu mai există, litigiul fiind continuat doar de Multraship BV din Olanda și în aceste condiții acțiunea trebuie respinsă de Tribunalul Galați. „Am fost surprins că vorbind cu un reprezentant al fimei Deltacons, care este unul dintre cei trei membri ai consorțiului și întrebând "există un proces pe rolul Tribunalului Galați, ce ați făcut, ați dat împuternicire?", mi-a răspuns "Nu știu absolut nimic despre acest litigiu". La acest moment, dat fiind că acest consorțiu s-a constituit în anul 2004, nu se știe dacă mai există sau a încetat, respectiv firma americană, firma românească, în ce stadiu se află? Mai există, mai sunt înregistrate? Au dat mandat expres? Deoarece consorțiul s-a făcut pentru acestor lucrări care s-au terminat în anul 2006 este posibil să nu mai existe de mult acest consorțiu”, a spus Adrian Rațiu.

Instanța de la Tribunalul Galați nu a ținut cont de aceste argumente, dând dreptate RWRC. În dosarul 2378/121/2015, instanța a respins excepțiile invocate de avocatul Adrian Rațiu respectiv excepția lipsei de reprezentativitate a celor trei avocați de la Conventional de Dentons Europe Todor şi Asociatii SPARL, care reprezentau în proces RWRC, dar și excepția lipsei de capacitate procesuală a consorțiului.

Dosarul „Rostock”, strămutat la Curtea de Apel Constanța

După sentința Tribunalului Galați, AFDJ a făcut recurs și dosarul a ajuns la Curtea de Apel Galați. La termenul de pe 9 martie, avocații RWRC au anunțat că au cerut la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) strămutarea dosarului la o altă curte de apel. Pe 13 aprilie, instanța Curții de Apel Galați a luat notă de faptul că prin sentința nr 772/31.03.2016, pronunțată în dosarul 1090/1/2016, Înalta Curte a aprobat cererea firmei olandeze, strămutând Dosarul „Rostock” la Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința pronunțată astăzi, magistrații din Constanța au dat dreptate AFDJ.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Lovitură de teatru în „Dosarul Rostock”. După ce AFDJ a câștigat procesul, olandezii cer recurs în anulare

Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați a câștigat, prin sentință definitivă pronunțată de Curtea de Apel Constanța, procesul cu  Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC), consorțiul care a scos la suprafață epava navei „Rostock” și solicita plata unor costuri suplimentare de 12,5 milioane de euro, de 2,5 ori mai mari decât contractul, în valoare de 5 milioane euro.

Au fost zece ani de procese, în care litigiul deschis de RWRC la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris, a fost judecat de Tribunalul de la Zurich, dar dosarul a ajuns și pe rolul Tribunalului și Curții de Apel Galați, ajungând în cele din urmă pe rolul Curții de Apel Constanța, care a respins cererea olandezilor de „exequator”, procedură juridică de recunoaștere în România a unor daune stabilite de o instanță din altă țară.

Sentința fiind definitivă, litigiul era închis cu victoria AFDJ. Numai că după ce au pierdut procesul, reprezentanții RWRC încearcă și ultima cale de atac, recursul în anulare. Reamintim că daunele de 12,5 milioane de euro au fost stabilite de Tribunalul arbitral de la Zurich, însă de-a lungul celor zece ani de procese AFDJ Galați nu a recunoscut competența instanței arbitrale.

Recursul în anulare, bazat pe o „eroare materială” care nu există

 Nu vom intra prea mult pe terenul disputei juridice dintre RWRC și AFDJ care presupune cunoașterea prevederilor legii și procedurilor, dar vom remarca o chestiune simplă, că motivele recursului în anulare solicitat de RWRC intră în contradicție cu teoria şi practica judiciară, în sensul că „eroarea materială” poate fi motiv de contestaţie în anulare doar dacă vizează o confuzie sau o greșeală „mecanică”, de formulare a unei prevederi sau de transcriere eronată a unor date, dar nu poate fi considerat raționamentul instanței ca fiind o „eroare materială”.

 În cererea adresată Curții de Apel Constanța, avocații RWRC, de la „Dentons Europe Todor & Asociații”, invocă o „eroare materială” săvârşită de judecătorii care au pronunţat decizia civilă definitivă nr 348/16.06.2016, dar în realitate contestă fondul raţionamentului instanţei Curții de Apel Constanța.

AFDJ nu a recunoscut competența Tribunalului de La Zurich

Avocații RWRC acuză că „eroarea materială” a instanţei din Constanța constă în faptul că „a omis documentul intitulat de părţi Termeni de referinţă”, care ar fi constituit proba că Tribunalul arbitral de la Zurich a fost corect constituit de Camera Internaţională de Comerţ și în aceste condiții Curtea de Apel Constanța ar fi pronunțat o altă sentință, dând dreptate RWRC.

 De fapt, din studierea documentului respectiv rezultă că de la bun început avocatul AFDJ, Adrian Rațiu, de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu”, a contestat competența Tribunalului de la Zurich, „întrucât RWRC nu a încercat soluționarea disputei prin procedura Camerei de Comerț și Industrie a României”. Adrian Rațiu a solicitat respingerea recursului în anulare, precizând printre printre altele că „subscrisa AFDJ nu am acceptat regulile arbitrajului după inițierea arbitrajului, ci dimpotrivă am contestat constituirea și competența Tribunalului arbitral”.

Contract de 5 milioane euro, daune de 12,5 milioane

Consorțiul RWRC era format din Multraship (Muller Maritime) BV din Olanda, Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. La începutul lui 2006 a scos la suprafață epava și a încasat valoarea din contract, 5 milioane de euro. După câteva luni, s-a adresat Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cerând plata a 7,5 milioane euro, reprezentând costuri suplimentare. În 2009, RWRC și-a ridicat pretențiile la 12,5 milioane euro, iar în 2012 Tribunalul de la Zurich a obligat AFDJ la plata celor 12,5 milioane euro. Hotărârea arbitrală are 238 de pagini.

Decizia a fost dată cu 2 la 1, de instanța formată de trei arbitri, elvețianul Daniel Wehrli (președinte), olandezul Jan M. van Dunne și arbitrul român Victor Tănăsescu. Arbitrii din Elveția și Olanda au votat pentru acordarea despăgubirilor, arbitrul român a votat împotrivă.

Costurile suplimentare erau plafonate la un milion de euro

Tribunalul arbitral de la Zurich a obligat statul român la plata costurilor suplimentare de 12,5 milioane euro fără să țină cont de un document prin care erau plafonate cheltuielile neprevăzute la 1 milion euro.

Este vorba de „Memorandumul de înțelegere încheiat între AFDJ și RWRC”, anexă la contractul joint – venture încheiat de AFDJ și RWRC în august 2004, prin care cele două părți au convenit, pe lângă prețul de 4.999.999 euro pentru scoaterea epavei și plafonarea cheltuielilor neprevăzute. „Prețul Contractului va fi stabilit prin adăugarea la Prețul Ofertei, depuse de Consorțiu, a Sumei pentru Cheltuieli Neprevăzute, de 1.000.000 Euro (un milion euro) (…) Această Sumă de Cheltuieli Neprevăzute constituie de asemenea limita maximă pentru toate pretențiile la care Consorțiul pentru Ranfluarea Rostock ar putea avea dreptul pe parcursul executării Contractului”, se spunea în Memorandum.

Lovitura decisivă, dată de un olandez

În timpul procesului, cei de RWRC au aplicat o „strategie” să-i spunem incorectă pentru a nu folosi un termen jignitor. Lucrările de scoatere la suprafață a epavei au fost finanțate dintr-un credit de 76 milioane euro obținut de AFDJ de la Banca Europeană de Investiții (BEI). La cererea BEI, AFDJ Galați a încheiat cu RWRC un contract de tip „fidic” în care între antreprenor și beneficiar se interpune consultantul, în cazul de față consorțiul Luis Berger, care elaborează și studiul de fezabilitate pentru tunelul pe sub Dunăre.

Însă Luis Berger nu avea experți în ranfluarea epavelor și a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda, reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak. La proces, RWRC l-a adus ca martor pe Hotzpak, care a declarat că a fost de față la o discuție la care reprezentanții AFDJ au renunțat la Memorandum. Avocatul AFDJ a cerut respingerea mărturiei acestuia, dar arbitrii din Elveția și Olanda i-au ignorat cererea.

Astfel, deși nu există nici un document care să dovedească renunțarea la Memorandum, numai în baza simplei declarații a lui Hoptzak, arbitrul olandez și cel elvețian au votat pentru obligarea statului român la plata celor 12,5 milioane euro. Cel care s-a opus a fost arbitrul român Victor Tănăsescu, dar nu a mai contat.

Presiuni din partea Guvernului Olandei

În ultimii ani, Guvernul Olandei a făcut sistematic presiuni asupra Guvernului de la București pentru plata celor 12,5 milioane euro. În mai 2014, a efectuat o vizită la București ministrul Comerţului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu ministrul Transporturilor despre interesul Portului Rotterdam de a investi în zona de sud a Portului Constanţa, dar, potrivit comunicatului, „i-a cerut sprijinul ministrului Dan Şova în achitarea datoriei rezultate din litigiul între consorţiul RWRC şi AFDJ Galaţi, referitor la contractul <Ranfluarea epavei Rostock din canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărărilor de maluri>”.

În martie 2015, ambasadorul Olandei la București, Matthijs van Bonzel, declara într-un interviu la Realitatea TV că aderarea României la Spațiul Schengen „nu este susţinută de Parlamentul olandez pentru că Parlamentul nu consideră că România a implementat toate cerinţele iniţiale pentru a deveni stat membru al UE”, adăugând că o altă nemulţumire e aceea că statul român nu a plătit daunele companiei olandeze care a recuperat epava unei nave eşuate. Adică „Rostock”!

presagalati.ro

[dcp100168]

În Dosarul „Rostock”, recursul în anulare se judecă la Curtea de Apel Ploieşti

O nouă lovitură de teatru în „Dosarul Rostock”. După ce Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) a câștigat procesul cu „Rostock Wreck Remouval Consortium” (RWRC) prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța și cazul părea închis, olandezii încearcă să întoarcă situația în favoarea lor, solicitând recurs în anulare.

Simultan, avocații RWRC au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a doua oară strămutarea procesului, pentru ca judecarea recursului în anulare să nu se judece tot la Constanța. Luna trecută, Înalta Curte a aprobat strămutarea dosarului la Curtea de Apel Ploiești. Reamintim că recursul AFDJ trebuia judecat de Secția a 2-a Civilă de la Curtea de Apel Galați, dar avocații RWRC, de la „Dentons Europe Todor & Asociații”, au solicitat strămutarea la Constanța.

Miercuri, 23 noiembrie, este fixat termenul în dosarul 499/36/2016, la care magistrații din Ploiești ar urma să se pronunțe cu privire la cererea de aprobare a recursului în anulare solicitat de RWRC.

presagalati.ro

[dcp100168]

Dosarul „Rostock”, închis definitiv! Curtea de Apel Prahova a respins recursul în anulare

La finalul a peste 11 ani de procese, Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați a câștigat litigiul în instanță cu Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC), care cerea 12,5 milioane de euro cu titlul de cheltuieli suplimentare pentru scoaterea la suprafață a epavei motonavei Rostock, scufundată în 1991 pe Canalul Sulina.

„Instanța admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimată (AFDJ - n. red). Respinge contestaţia, ca inadmisibilită. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.11.2016”, se spune în sentința nr 817/2016 a Curții de Apel Ploiești.

presagalati.ro

[dcp100168]

Glonţul de 12,5 milioane euro care a şuierat pe lângă urechea AFDJ

Mâine, 23 noiembrie, se împlineşte fix un an de când Curtea de Apel Ploieşti a închis definitiv unul dintre cele mai importante procese din istoria Regiei Autonome Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi - dosarul epavei "Rostock".

În septembrie 1991, nava ucraineană "Rostock" a eşuat pe canalul Sulina, în apropierea localităţii Partizani, în ceea ce a fost considerată una dintre cele mai mari catastrofe de pe Dunăre. Traficul naval pe canalul Sulina a fost blocat complet timp de un an. S-a încercat de mai multe ori scoaterea epavei, de fiecare dată fără succes. În cele din urmă, cu eforturi şi cheltuieli foare mari, s-a realizat o rută ocolitoare. Cu ajutorul unei finanţări de la Banca Europeană de Investiţii şi în urma unei licitaţii internaţionale, consorţiul Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC) - format din firmele Multraship (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons (Tulcea, România) - a început lucrările de ranfluare a epavei, preconizate a se întinde pe durata a şase luni. Acest lucru se întâmpla în noiembrie 2004 şi nimeni nu bănuia atunci că va dura mai mult de zece ani până când "dosarul Rostock" se va închide definitiv.

Zece ani plini de surprize neplăcute

Foarte pe scurt, istoria celor peste zece ani de procese este următoarea: contractul dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC a avut o valoare de 4,999 milioane euro, plus maximum un milion de euro pentru "cheltuieli neprevăzute". Pentru orice litigiu, contractul prevedea ca părţile să apeleze la arbitrajul Camerei de Comerţ şi Industrie a României, de la Bucureşti.
Nimic nu a mers însă conform planului. Lucrările nu au durat şase luni, ci mai bine de un an, timp în care, din păcate, doi scafandri au murit. Iarna a fost una cu ger şi gheaţă, iar vara a adus inundaţii. După ce a primit cei 4,999 milioane de euro, conform contractului, RWRC a ajuns să ceară 7,5 milioane de euro în plus, încă dinainte de finalizarea contractului, sumă care apoi a crescut la peste 12,5 milioane, incluzând dobânzi, penalităţi, taxe de arbitraj şi onorarii pentru avocaţi. Litigiul dintre părţi nu a fost arbitrat la Camera de Comerţ a României, aşa cum prevedea contractul, ci a fost dus de liderul consorţiului, firma olandeză Multraship, la arbitrajul internaţional de la Paris şi apoi la Zurich. Acolo, lovitura decisivă, una cu cântec, a fost dată regiei gălăţene de un consultant olandez, care ar fi trebuit, de fapt, să apere interesele AFDJ. În fine, Curtea de Arbitraj de la Zurich a dat o decizie (de 2 la 1, nu în unanimitate) în favoarea consorţiului, declarând-o astfel pe AFDJ bună de plată pentru suma de 12,5 milioane euro, sumă ce reprezintă peste jumătate din bugetul anual al AFDJ. Însă atunci când consorţiul a încercat să investească cu formulă executorie în România decizia obţinută la Zurich, "jocul" s-a terminat. Mai întâi, investirea a fost respinsă de Curtea de Apel Constanţa, RWRC a folosit ultima cale de atac şi a cerut strămutarea la Curtea de Apel Ploieşti, care, pe 23 noiembrie 2016, a menţinut hotărârea judecătorilor constănţeni şi a respins contestaţia RWRC, ca inadmisibilă. Decizie definitivă!

Ploieşti, cap de linie

"Cel mai interesant lucru este motivarea judecătorului din hotărârea instanţei, unde se arată că se respinge investirea cu formulă executorie pe teritoriul României a titlului, deoarece titlul era emis de o instanţă care nu era competentă. Adică titlul a fost emis de către arbitrajul internaţional, iar acest litigiu comercial trebuia să fie judecat la arbitrajul de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti, cum era prevăzut în contract şi cum era agreat de către părţi", ne-a declarat directorul general al AFDJ, Dorian Dumitru.
Cu toate astea, există patru ţări în care decizia arbitrală de la Zurich poate fi pusă în executare. Cu alte cuvinte, dosarul "Rostock" nu este nici acum complet încheiat. "Pentru că titlul a fost dat în iunie 2012, au venit înainte de termenul de prescriere să-l investească cu formulă executorie şi dobânzile au crescut. Acum, cred că valoarea totală ar fi de vreo 14,5 milioane de euro. Pe teritoriul României nu are cum să se pună în executare, pentru că avem o hotărâre a unei instanţe competente din România. Ei au investit titlul acesta cu formulă executorie pe teritoriul Marii Britanii, Olandei, Belgiei şi Luxemburgului. Şi aici există un semn de întrebare, pentru că o navă a AFDJ, dacă ajunge într-una din aceste patru ţări, ar putea fi arestată. Dar există o convenţie privind arestul  navelor, din 1992, de la Bruxelles, care spune că o navă poate fi arestată numai din cauza unei creanţe maritime create de nava respectivă. Aici, creanţa nu este maritimă, este comercială", a mai afirmat directorul general Dorian Dumitru. Totuşi, probabilitatea ca vreo navă a AFDJ să ajungă în vreuna dintre cele patru ţări este destul de mică.

viata-libera.ro