Jump to content

Piroboridava, cetatea geto-dacică de la Poiana


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Antica Piroboridava

Dacii de la capătul uliţei

* La Poiana, cetatea uitată pe Siret * Nemurirea de la sat s‑a născut... în epoca bronzului * Arheologia, pe timp de pace şi război * "Aici au fost dacii lui Decebal şi Burebista!" * Cetatea pentru "cine are ochi să vadă" * Detectivi pe urmele istoriei * O "gură de rai" la răscruce de vremuri

Ştiam că străvechea davă a dacilor se află undeva, într‑o margine agăţată de cer, pe un promontoriu deasupra Siretului, la marginea comunei Poiana. Cu toate acestea nu mi‑am putut reţine o străfulgerare de uimire când, la capătul unei uliţe ca toate uliţele - năpădită de praf în timp de secetă, îngropată în noroaie după o rupere de nori - mi s‑a dezvăluit în faţa ochilor platoul unde, după cum mi‑a spus cineva din partea locului, "iaca, aici a fost antica Prioboridava!". Mi se părea oarecum ireal să mă aflu la 20 de paşi de locul în care dacii lui Decebal au clădit acum două milenii una dintre cele mai prospere aşezări ale timpului. Mă aşteptam, poate, ca locul să arate "altfel". În faţă nu aveam însă decât povârnişuri urcând şi coborând cu repeziciune, tăiate pe alocuri de straturi de lut, pe pantele unde pământul s‑a despicat copleşit de capriciile naturii. Câţiva cai păşteau nestingheriţi pe coama unui deal, acolo unde altădată stăteau de veghe străjerii, semn că vremea războaielor cu romanii sau iureşul popoarelor migratoare a trecut de mult. Locul pare însă a păstra o vibraţie misterioasă, amplificată şi priveliştea fără mărginire ce se dezvăluie de pe înălţimea promontoriului. Piroboridava pare, astăzi, o cetate uitată. Dar sângele amestecat cu bronz şi fier încă din epocile cele mai vechi îşi cere drepturile! "Pământul aista musteşte de istorie!", îmi zice cineva. O parte din destinul locului s‑a lăsat dezvăluit, o parte îşi mai aşteaptă încă descoperitorii.

Istorie via Ptolemeu

Pentru locuitorii din Poiana legătura cu trecutul de legendă pare a fi intrat într‑un soi de normalitate. Nu de ieri, de alaltăieri se întâmpla ca sapa să dea de cioburi de vase sau vârfuri de săgeţi. Demult s‑a dus vorba de aşa "minuni" şi poate astfel, pe la începutul secolului trecut, învăţatul Spiru Haret îl ruga pe istoricul Vasile Pârvan să se îngrijească de cercetarea locului. Pe la 1913 se făceau aici primele săpături, iar piesele găsite l‑au dus cu gândul pe neobositul Pârvan la "Geografia" lui Ptolemeu, din sec.I î.Hr, în care se pomenea de antica Piroboridava, aşezare la marginea Siretului, una dintre importantele aşezări fortificate ale geto‑dacilor de pe teritoriul actualei Moldove. Prin partea locului a trecut în perioada interbelică şi arheologul Gheorghe Ştefan, iar descoperirile sale au întărit ideile privind localizarea Piroboridavei în comuna gălăţeană Poiana. Mai mult, s‑a stabilit că aşezarea avea o prezenţă mult mai veche, încă din epoca bronzului. Un aşa filon istoric nu se putea să nu stârnească interesul cercetătorilor. Cei mai entuziaşti au fost istoricii Radu şi Ecaterina Vulpe, cei care, tot în perioada interbelică, au pus bazele primelor săpături sistematice. "Atât aceste cercetări, cât şi cele ulterioare au pus în valoare un sit arheologic de o valoare deosebită, ne‑a explicat muzeograful Costel Ilie, de la Muzeul de Istorie Galaţi. Gândiţi‑vă că pe aceste locuri au trăit oameni încă din epoca bronzului, în urmă cu trei mii de ani! Dovadă stau piesele ceramice din cultura Monteoru! Avem piese reprezentative şi din cele două epoci ale fierului - cultura Hallstatt şi, respectiv, La Tene. Dar perioada de maximă înflorire este cea traco‑dacică, fiind identificate cinci niveluri de locuire. Mai mult, descoperirile de factură elenistică şi romană dovedesc contactele economice ample pe care Piroboridava le avea şi, implicit, importanţa ei strategică în acest spaţiu."

Patimi de arheolog

Munca arheologilor nu a fost nici ea lipsită de capriciile istoriei. La izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial, săpăturile de la Poiana au fost întrerupte. O parte dintre descoperiri au ajuns la Institutul Naţional de Arheologie din Bucureşti, dar unele piese au avut o soartă nefericită. Un bombardament al aviaţiei germane avea să surprindă, în gara Chitila, şi un vagon în care se aflau piese descoperite la Piroboridava, acestea fiind distruse în totalitate... "A fost, din păcate, o pierdere importantă, însă este încă o dovadă că istoria, arheologia, îşi au un grad de neprevăzut, nelipsind nici episoade dramatice", ne spune Costel Ilie. Tenacitatea arheologilor a fost mai puternică decât... bombardamentele. Imediat după terminarea războiului, Ecaterina şi Radu Vulpe, sprijiniţi şi de alţi arheologi din ţară, au reluat săpăturile. O mână de ajutor au dat chiar şi sătenii din Poiana, iar mulţi dintre cei de azi, pe atunci elevi, încă îşi mai amintesc, nu fără emoţie, de acele zile. Chiar şi primarul comunei de azi, Tudor Trofim, a fost unul dintre elevii care, în anii �50, "căra cu roaba" pe şantierul arheologic din Poiana. "Elevi, erau şi studenţi, dar şi oameni din comună - vreo 50 cu totul, erau zi de zi la săpături. Pentru noi era şi o mândrie, că la lecţii ne ducea învăţătorul acolo şi ne zicea: Cum să nu te simţi mândru? Şi era şi curiozitate. Păi, pe unde s‑a mai pomenit să scoţi din pământ lucruri de mii de ani?", zice primarul Trofim. Astăzi, nu prea se mai cunosc urmele şantierului de altădată, decât pentru cel care "are ochi să vadă". "Iaca, aici s‑a săpat, şi pe dincolo, şi ceva mai la deal�", mi se zice. "Unii săpau, noii, ăia mai mici, căram şi scormoneam pământul, totul se spăla prin sită şi cum găseam ceva, cum chemam pe dom�profesor! Avea dl profesor Vulpe şi un cort, chiar pe marginea râpei dinspre Siret, şi acolo nota, cerceta � de! ‑ om de ştiinţă! Ne adunam buluc să vedem, ba o fibulă, ba un vas, ba ţin minte că s‑a găsit şi o sica - sabie din aceea, încovoiată, cum apar la dacii pe Columna lui Traian!" Unele descoperiri erau chiar mai ceva decât altele, îşi aminteşte şi "vicele", Ion Munteanu, şi el părtaş la săpăturile acum mai bine de 50 de ani: "Odată, au dat oamenii peste un inel frumos, din acela cu piatră preţioasă. Nu ştiu ce o fi fost cu inelul acela, dar profesorul Vulpe mult s‑a mai bucurat. A chemat toţi oamenii care erau acolo şi la toţi le‑a făcut cinste cu băutură la aşa descoperire!" Dincolo însă de descoperirile în sine, situl de la Piroboridava a fost şi o veritabilă şcoală pentru cercetătorii ce au urmat calea istoriei. Multe din personalităţile care aveau să marcheze arheologia românească au trecut pe la Piroboridava: N.Gostar, C.Matasă, A.Niţu, R.Petre, Şt.Ştefănescu sunt numai câţiva dintre cei care s‑au format, printre altele, şi pe şantierul arheologic de la Poiana.

Premiu la Academie!

Ultimele cercetări, dintre anii 1985 - 1990, au fost iniţiate de Muzeul de Istorie din Iaşi, alături de arheologul Silvia Teodor, de la instituţia sus menţionată, un rol activ având şi istoricii Stela Ţau şi Mircea Nicu, de la Muzeul Mixt din Tecuci. Însă nici munca lor nu a fost lipsită de aventuri. Pe lângă materialul arheologic nou descoperit, istoricii şi‑au propus şi o reevaluare a pieselor din campaniile precedente. Nu a fost o muncă uşoară. Pe lângă faptul că a trebuit adunat materialul arheologic risipit la mai multe muzee din ţară, multe dintre indicaţiile scrise care însoţeau piesele s‑au pierdut. A fost nevoie de o muncă de veritabil detectiv pentru a reconstitui circumstanţele în care s‑a făcut fiecare descoperire, acest lucru fiind totuşi posibil studiind caietele de şantier ale arheologilor dinainte, păstrate la Muzeul Mixt din Tecuci, în care era consemnată munca lor de zi cu zi şi observaţii, desene amănunţite despre fiecare piesă descoperită. Efortul a meritat, fiind concretizat în monografia "Piroboridava - Aşezarea geto‑dacică de la Poiana", realizată de Silivia Teodor în colaborare cu Radu Vulpe, recompensată, în 2003, cu premiul "Vasile Pârvan", acordat de Academia Română!

Trecut inestimabil

Munca desfăşurată de arheologi pe durata a aproape un secol a dus la realizarea unei colecţii de antichităţi dintre cele mai impresionante. În prezent, cele mai multe dintre piesele descoperite la Piroboridava se află incluse în colecţiile Muzeului Mixt din Tecuci, dar exponate reprezentative pentru istoria locului sunt expuse şi la muzeele de prim rang din Galaţi, Bucureşti şi Iaşi. "Piroboridava este unul dintre centrele istorice de o importanţă deosebită pentru judeţul Galaţi, dar piesele găsite aici au o semnificaţie specială nu numai pentru această zonă, ci şi pentru istoria naţională, în ansamblu. Trebuie să admirăm tenacitatea cercetătorilor care ne‑au precedat, dorinţa lor de a aduce la lumină acest crâmpei de istorie. Obstacolele nu au fost uşoare: războaie, lipsa de fonduri, degradările naturale, dar şi din cauze umane. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ne reamintim permanent că Piroboridava este un loc care merită valorificat din punct de vedere educaţional, turistic, la un nivel mult mai ridicat decât o facem în prezent", a subliniat Cotinel Munteanu, directorul Muzeului Mixt din Tecuci.

Pentru cei ce păşesc acum pe locul anticei Piroboridava, locul se înfăţişează paşnic, o "gură de rai" suspendată deasupra Siretului. Nu vă lăsaţi însă înşelaţi de aparenţe. Fiecare piatră poate ascunde un crâmpei al unor vremuri tumultuoase. De pe vârful colinelor ochiul poate surprinde un loc în care istoria capătă dimensiunea mileniilor. Merită să pătrundem trecutul pentru a înţelege, poate, mai bine, prezentul!

Tărâmul lui Dionysos

Comoara din... viţa-de-vie

Ca mai despre toate locurile în care au locuit dacii, nu se poate să nu fi venit vorba şi de bogăţiile lor. La Piroboridava nu s‑a pomenit de "focuri" peste comorile din vechime, dar asta nu înseamnă că pământul nu‑şi are secretele sale. S‑au descoperit câteva tezaure. Cel mai interesant este, poate, cel de monede callatiene (emise de Callatis, Mangalia de astăzi - n.r.), piese din bronz aurit. Importante sunt însă şi două tezaure de dinari romani din argint. Unul dintre ele, expus acum la Casa Cuza din Galaţi, a fost descoperit în anii 80 de un sătean din Poiana în timp ce săpa.. în vie. Tezaurul a fost însă recuperat de Miliţie... Apropo de vie, se pare că ea este adevărata "comoară" pe care dacii au lăsat‑o moştenire urmaşilor. Legenda spune că Băbeasca Neagră e un soi pe care dacii l‑au selectat din viţa‑de‑vie sălbatică de pe vremuri şi că o parte din viile de la Piroboridava îşi au originile celebrele podgorii de la Nicoreşti! O fi, nu o fi aşa, un miez de adevăr există, dat fiind faptul că printre descoperirile arheologice de la Piroboridava se numără şi unele de utilitate viti‑vinicolă! Poate că nu este deloc întâmplător că una dintre piesele cele mai frumoase descoperite la Piroboridava este un vas de teracotă reprezentându‑l pe Dionysos, în mitologia greacă, zeul vinului şi al viţei‑de‑vie!

În ziua de azi, sunt bineveniţi cei ce calcă pe urmele zeului în căutarea unui vin cu calităţi... olimpiene. Ce‑i drept, din câte am aflat, au mai fost şi câte unii care doreau să caute tezaure folosind detectoare de metal. Însă aceştia nu au avut nici o şansă de a da peste cine ştie ce comori, fiind luaţi la fugă şi de autorităţile, şi de localnici.

Din antichitate la... proiecte europene

Chiar dacă valoarea istorică a aşezării de la Piroboridava este incontestabilă, prea puţine sunt, deocamdată, modalităţile de punere în valoare a sitului arheologic. Pe drumurile din judeţ nu există nici măcar un indicator care să îndrume potenţialii vizitatori spre locul cu pricina. Ce să mai vorbim de hărţi sau panouri explicative. Doar la intrarea în comuna Poiana, deasupra indicatorului de localitate, mai este o plăcuţă în care suntem îndemnaţi să vizităm vechea aşezare. Chiar şi în aceste condiţii, o expediţie în zonă rămâne sub semnul întrebării dată fiind condiţia drumurilor rămase, parcă, neatinse, de pe vremea� dacilor, chit că în unele locuri s‑a turnat nişte piatră. Ce‑i drept, comuna este încă tânără, fiind înfiinţată din punct de vedere administrativ, prin desprinderea de Nicoreşti, abia în 2004. Actualul primar al comunei, Tudor Trofim, are, în principiu, planuri mari, stimulate şi de conjunctura electorală: "Intenţia noastră este ca, până în toamnă, să realizăm un proiect de amenajare a zonei unde se află Piroboridava. Vrem să împrejmuim locul, să amenajăm un parc - cu căi de acces, borduri, bănci, trandafiri - să realizăm un mic muzeu şi chiar nişte spaţii de cazare în care, eventual, vizitatorii să poată înnopta", ne‑a explicat primarul Trofim. Mai mult, ca să se simtă că pe acolo au vieţuit dacii, autorităţile locale şi‑ar dori să amplaseze pe platoul unde a fost antica Piroboridava şi o statuie a lui Decebal. Una peste alta, întreaga investiţie s‑ar ridica la 2 - 2,5 miliarde lei (vechi), iar primarul este convins că, într‑un fel sau altul, dacă va trece "examenul" electoral, va face rost de suma necesară. Deocamdată, el este pe drumul cel bun. Până acum, a reuşit cel puţin să pună stavilă celor care, într‑o vreme, depozitau tone de gunoi chiar la intrarea în cetate... Pentru "micul muzeu" s‑ar găsi unele piese chiar şi la şcoala din comună. În hol, în două vitrine prăfuite, stau de‑a valma piese de ceramică, proiectile din timpul războiului şi chiar un revolver ruginit, găsite de săteni prin grădini. Vitrinele au intrat "în decor", nu prea le mai bagă nimeni în seamă, dar - cine ştie? - poate că ar fi acolo nişte piese care chiar ar merita atenţie.

Idei alternative

Teoretic, pentru valorificarea turistică a Piroboridavei ar fi o şansă şi prin obţinerea unei finanţări europene, prin Regio - Programul Operaţional Regional, subliniază muzeograful Costel Ilie, din cadrul Muzeului de Istorie Galaţi: "Plecând de la partea de infrastructură până la realizare unui muzeu de sit ‑ unde să fie expuse anumite piese sau să fie organizate proiecţii de filme sau fotografii, s‑ar putea realiza un proiect care să atragă fonduri. Dar, desigur, asta ţine şi de interesul autorităţilor... Mai mult, s‑ar putea gândi un proiect mai amplu pentru judeţul Galaţi, să se realizeze un circuit turistic în care, pe lângă Piroboridava, să fie incluse şi mănăstirile din apropiere, cum ar fi cele de la Buciumeni şi Adam", a arătat muzeograful. O idee pentru valorificarea locului ar fi şi deschiderea unui şantier arheologic şcoală pentru studenţii la istorie, cu atât mai mult cu cât, Universitatea "Dunărea de Jos", de exemplu, are o astfel de specializare. Altfel spus, dacă ne batem mintea, idei s‑ar găsi. Mai rămâne ca şi ele să fie puse, cumva, în practică.

Circuit local

Horă la "Cetăţuie"

Din punct de vedere arheologic, sfârşitul aşezării de la Piroboridava poate fi datat undeva în sec.II d.Hr. Asta nu înseamnă că locul a rămas în părăsire. După închegarea satului Poiana, platoul unde se afla vechea aşezare dacică a intrat din nou în "circuitul" local. Oamenii au fost atraşi de priveliştea splendidă ce se desfăşoară de la înălţimea promontoriului aflat pe malul Siretului. În prezent, în zilele bune se vede până departe, până la Mărăşeşti, Adjud şi chiar până la Focşani. Acumularea de la Călimăneşti adaugă, la rândul ei, partea ei de farmec. Aşa se întâmplă că poienaşii, pe vremea când se făceau horele, tot pe platoul de la Piroboridava - la "Cetăţuie" se adunau. Ba într‑o vreme, aura "mondenă" a locului a fost amplificată de faptul că tot acolo se făceau şi nunţile. Cei mai în vârstă îşi amintesc cum tocmeau mirii fanfara de la Buciumeni să le cânte la nuntă şi cum se încingeau petreceri de sfârâiau călcâiele nuntaşilor. Acum, nici de hore, nici de nunţi nu prea mai vine vorba. Pitorescul locului mai are însă puterea lui de atracţie. În zile de sărbătoare, tineretul mai ales, mai urcă la "Cetăţuie", măcar aşa, pentru un picnic la iarbă verde. Cum am spus, nu de iarbă verde duc lipsă poienaşii, dar priveliştea este absolut fenomenală.

Piroboridava

Etapele cercetărilor arheologice

1913 - 1926 Sondaje arheologice ‑ Vasile Pârvan, Gheorghe Ştefan

1927 - 1933 - Cercetări sistematice - Radu Vulpe, Ecaterina Dunăreanu Vulpe

1939 - 1940 - Cercetări sistematice - Radu Vulpe, Anton Niţu

1949 - 1951 - Cercetări sistematice - R.Vulpe, Ec.Vulpe, A.Niţu, C.Mătasă, C.Cihodaru, C.Călinescu, N.Gostar, V.Bălan, Şt.Kiss, Ec.Negruţi, R.Petre, Şt.Ştefănescu

1985 - 1990 - Cercetări sistematice - Silvia Teodor, Stela Ţau, Mircea Nicu

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24400

Link to comment
Share on other sites

  • 4 years later...

Piroboridava urmează să fie amenajată

Comuna Poiana este una dintre cele mai noi şi mai vechi aşezări din judeţul Galaţi, cotată drept un pol al sărăciei. De fapt, vechea Piroboridava este însă mult mai bogată în istorie.

Poiana a devenit comună în 2004 şi după acest an s-au simţit unele semne de civilizaţie. „Din 2004 am reuşit să asfaltăm, să îmbunătăţim sistemul de alimentare cu apă şi să-l extindem, să reabilităm cele trei şcoli. Nu a reuşit însă primăria să facă mare lucru în privinţa punerii în valoare a vechii cetăţi Piroboridava, una dintre cele mai vechi aşezări din sudul Moldovei”, explica localnicul Ion Munteanu.

Reales în funcţia de primar, Tudor Trofim ne-a spus că între priorităţile celui de-al treilea mandat va fi şi punerea în valoare a anticei Piroboridava (Cetăţuia), actuala Poiana. „Dacă nu vom găsi resurse pe un proiect european, vom încerca să îngrădim locul şi să punem trandafiri”, a spus Tudor Trofim.

Antica Piroboridava a fost delimitată de marele istoric şi arheolog Vasile Pârvan, în 1926, când a identificat „Cetăţuia” după indiciile geografului Ptolemeu, 90-165 d. Hr., care menţiona Piroboridava ca veche cetate a geţilor (dacilor).

„În urma cercetărilor continuate de arheologul Radu Vulpe şi soţia sa Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, la Poiana, au fost scoase la iveală peste 20.000 de obiecte de ceramică, între ele obiecte de uz casnic specifice perioadei geto-dacilor din veacurile I î. Hr. şi I d. Hristos”, spune Laurenţiu Groza, directorul Muzeului de Istorie Tecuci.

Aşezată pe un pinten de deal, în apropierea confluenţei dintre Siret şi Trutuş, astăzi, bătrâna Piroboridava ar putea deveni un loc care ar reda puţin aer aşezării gălăţene.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Ceştile dacice - comoara de la Poiana

Ceştile dacice aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Tecuci şi descoperite la Piroboridava - astăzi Poiana, judeţul Galaţi - sunt între cele mai vechi mărturii materiale despre rădăcinile dacilor pe aceste locuri. „Ele sunt centrul de greutate al colecţiei noastre, fiind între cele mai vechi obiecte de ceramică ce vorbesc despre civilizaţia înaintaşilor geto-daci. Ceştile aparţin civilizaţiei şi culturii specifice perioadei dintre veacul II înainte de Hristos şi veacul I după Hristos”, ne-a spus Paul Ciubotaru, istoric la MIT.

Comoara antică de la Poiana numără peste 20.000 de obiecte de factură geto-dacică, descoperite, la mijlocul veacului XX, de cercetătorii Radu Vulpe şi soţia sa Ecaterina Dunăreanu Vulpe. Atunci s-a constatat că la Piroboridava sunt cinci straturi de locuire geto-dacică, iar obiectele pe care le deţine MIT sunt multe de fapt doar cioburi, fapt care necesită migăloasa muncă de reconstituire.

"Sperăm ca pe măsură ce muzeul va fi renovat, să fie amenajat corespunzător şi laboratorul de restaurare pentru reconstituirea unor obiecte care întregesc mărturiile materiale despre civilizaţia înaintaşilor noştri", spune interlocutorul.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Vechiul sit Piroboridava, uitat de autorităţile gălăţene şi măcinat de vreme

* Autorităţile locale din comuna Poiana nu au fost în stare să instaleze nici măcar un panou care să indice existenţa unui monument de importanţă internaţională

Pe teritoriul comunei Poiana din judeţul Galaţi se află situl arheologic Piroboridava, unul dintre cele mai cunoscute şi importante situri din Galaţi, pe lângă cel de la Barboşi. Situată la aproape 300 de metri deasupra nivelului mării, cetatea era considerată un punct strategic de către locuitorii antici.

Ani întregi de săpături arheologice

În anul 1913, Vasile Pârvan consemnează în lucrarea sa „Getica” realizarea primelor sondaje arheologice la antica Piroboridava. În document regăsim multe informaţii referitoare la sit şi la materialele descoperite acolo. Studierea sitului este continuată de mai multe grupuri de arheologi, în perioadele 1927-1931, 1939-1940 şi 1949-1950. Ultimele cercetări au fost realizate între anii 1985 şi 1990, prin colaborarea Institutului de Arheologie din Iaşi şi a Muzeului Mixt Tecuci.

Ca urmare a acestor cercetări, situl de la Poiana a fost încadrat cronologic începând cu Epoca Bronzului şi până la începutul secolului al III-lea după Hristos. Specialiştii au constatat existenţa a cinci niveluri de locuire, din care cel mai reprezentativ este cel din perioada geto-dacică. Astfel, situl cuprindea: aşezarea de pe "cetăţuie", două necropole tumulare, una din Epoca Bronzului şi cealaltă din perioada dacică, situate în partea de est a promontoriului, dar şi elemente de fortificaţie (şanţ şi val), existente încă din antichitate.

Primarul comunei, micul arheolog

Stând de vorbă cu primarul actual al comunei, am aflat că el însuşi a participat la săpăturile arheologice efectuate în vechiul sit Piroboridava, prin anii ’50. „Atunci eram elev, aveam vreo 12 ani. Îmi amintesc că am lucrat cot la cot cu profesorul Radu Vulpe, el era arheologul coordonator. Vreo doi ani s-au făcut săpături. Chiar dacă poate atunci nu conştientizam pe deplin importanţa muncii mele şi a colegilor mei, m-am simţit mândru”, spune zâmbind edilul comunei.

Descoperiri impresionante

„Au fost găsite resturi preromane, obiecte ceramice lucrate cu mâna şi la roată, ceramică de import grecească şi romană, instrumente de piatră, arme de bronz, tumuli funerari, unelte de fier care ilustrează diferite meşteşuguri şi ocupaţii, obiecte de podoabă, monede callatiene şi romane, mărturii arheologice, care, spun specialiştii, arată că aşezământul a fost locuit chiar de romani. Piroboridava nu era o cetate propriu-zisă, ci o aşezare civilă, întăriturile naturale uşurând foarte mult condiţiile de convieţuire”, ne-a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Galaţi.

Bogăţia materialului recoltat de pe dealul comunei Poiana a făcut posibilă constituirea unei colecţii valoroase la Muzeul Mixt din Tecuci, care oferă publicului ocazia să ia contact cu peste o mie de ani de istorie prin intermediul materialului arheologic, ce ilustrează etapele de evoluţie a populaţiei autohtone şi relaţiile intense cu civilizaţiile vecine.

„Patrimoniul Muzeului Mixt Tecuci "gravitează" în jurul colecţiei Poiana. Practic, piesele descoperite acolo, subiectul a zeci de studii de specialitate, au făcut ca numele instituţiei noastre să fie cunoscut în toată ţară. De asemenea, nu greşim dacă afirmăm că vestigiile descoperite aici au determinat într-o oarecare măsură şi înfiinţarea muzeului. Săpăturile efectuate de specialişti au scos la lumină sute de piese importante, în prezent păstrate în depozitele instituţiei“, ne-a declarat Doru Parascan, directorul Muzeului Mixt „Teodor Cincu” din Tecuci. Deocamdată, acestea nu pot fi admirate, pentru că muzeul a trecut printr-o perioadă lungă de modernizare, iar inaugurarea clădirii reabilitate va avea loc peste aproximativ o lună, conform surselor noastre.

Istoria, lăsată de izbelişte

Aflând povestea anticei Piroboridava, am fost curioşi să vedem cum arată locul unde au locuit strămoşii noştri, aşa că am mers acolo însoţiţi de primarul comunei Poiana. La capăt de uliţă asfaltată, am coborât din maşină şi am urcat uşor pe un deal. Nu mare ne-a fost mirarea să vedem că Piroboridava este acum un loc pustiu, uitat de autorităţi. În jurul nostru am găsit doar mult noroi, pe un câmp întins. Urmele săpăturilor făcute de arheologi au dispărut odată cu trecerea timpului. Niciun panou care să indice că păşim pe un pământ istoric, asta ca să nu mai vorbim de vreun indicator care ar fi trebuit să ne ghideze încă de la intrarea în comună.

Măcar primul pas către „normalitate", respectiv asfaltarea uliţei care duce până la cetate, a fost făcut. Cu greu, ce-i drept. De-abia anul trecut. "Până acum, nu am avut bani să mă ocup cum trebuie de fosta cetate. După ce am modernizat drumul până aici, în 2015 vreau să pun mai multe plăcuţe de informare, dar şi o cruce", se apără primarul, arătându-ne, în acelaşi timp, cum vrea să împrejmuiască locul unde s-au făcut săpăturile arheologice.

Situl arheologic de la Poiana a fost înscris în Lista Monumentelor Istorice de importanţă naţională şi internaţională încă înainte de anii '90. Starea avansată de degradare a fost constatată şi de reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură Galaţi, care, de mai multe ori, au „tras de urechi” autorităţile locale.

„Ultima oară, în decembrie 2014, am solicitat primarului localităţii Poiana să semnalizeze acest monument istoric. I-am dat termen până la sfârşitul acestui an să amplaseze acolo un marcaj specific monumentelor istorice, aşa cum prevedere legea. Cei de la Primărie ne-au contactat şi ne-au cerut amănunte despre acest panou, semn că vor să treacă la treabă. Ne-am bucura foarte mult dacă situl Piroboridava ar fi introdus într-un  circuit turistic, fiind astfel apreciat la adevărata sa valoare”, spune Marius Mitrof.

Din păcate, veştile triste nu se opresc aici. Tot primarul ne-a spus că au rămas în comună câteva obiecte din ceramică descoperite la situl Piroboridava. Însă acestea zac închise în saci, într-o sală a şcolii din Poiana. Nimeni nu se mai interesează de ele, nimănui nu-i pasă de aceste moşteniri de la strămoşi. Cum autorităţile locale sunt obligate să găsească un loc în care să expună piesele ce se află în patrimoniul comunei, edilul spune că intenţionează să amenajeze o sală şi speră să primească o vitrină de la Muzeul din Tecuci.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Istoria s-a scris la Poiana. Piroboridava, sit arheologic de importanţă naţională în judeţul Galaţi

Un ulcior cu masca lui Dionysos bătrân şi o ceaşcă dacică pe care este marcată o cruce sunt, alături de amfore, ceramică „terra sigillata” şi două ştanţe de bătut monedă, printre cele mai importante vestigii descoperite la Poiana, în antica aşezare de la Piroboridava şi care pot fi admirate la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci.

Comună săracă şi plină de nevoi, care abia în 2004 a revenit pe harta judeţului Galaţi, după ce, în 1968, fusese transformată în sat component al Nicoreştiului, Poiana deţine un monument arheologic de importanţă naţională. Situl arheologic de la Poiana, punct Piroboridava, se află pe Lista Monumentelor Istorice avizată de Ministerului Culturii - cod GL-I-s-A-02989, unde figurează, distinct, şi cele patru aşezări fortificate găsite aici.

Aşa cum aţi mai putut citi în ziarul "Viaţa liberă", Muzeul de Istorie din Tecuci deţine cea mai însemnată parte a patrimoniului arheologic descoperit la Poiana, vestigii pe care a reuşit să le recupereze de la Institutul de Arheologie din Bucureşti, de la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti, de la Institutul de Arheologie din Iaşi, instituţii ai căror specialişti au făcut cercetări aici.

Ce puteţi vedea

În Muzeul din Tecuci pot fi admirate artefacte din Epoca Bronzului, din Epoca Fierului, obiecte reprezentative din ceramică, din bronz şi fier şi chiar din import. De pildă amfore întregi şi chiar un urcior cu masca lui Dionysos bătrân, aduse de negustorii greci ce veneau cu corăbiile pe Dunăre şi urcau pe Siret, ca să le vândă geto-dacilor ulei de măsline şi vin. Mărturie a comerţului sunt monede callatine, romane, greceşti, bizantine, dar şi cele geto-dacice, din argint, bătute la Poiana! Pentru că aici au fost descoperite şi două ştanţe de bătut monedă, semn că Piroboridava era un veritabil centru politic, pentru că nu orice aşezare avea dreptul de a bate monedă!

„Poiana a fost o aşezare foarte mare şi bogată a geto-dacilor de pe Valea Siretului”, am aflat de la arheologul Paul Ciobotaru de la Muzeul din Tecuci. Şi tot la Poiana s-a găsit ceramică romană "terra sigillata", considerată un lux în perioada respectivă, ba chiar şi sticlărie.

În sala de muzeu dedicată sitului de la Poiana se află o ceaşcă dacică deosebită: pe fundul ei sunt marcate linii în formă de cruce.

Măcar un mini-muzeu…

„Prima ceaşcă dacică a fost găsită aici, la noi, la Poiana! Tot ce a fost de valoare s-a dus la Bucureşti, la Iaşi, la Tecuci. Dar tot mai avem amfore, ceva documente. Ţin cu tărie ca istoria comunei să nu se piardă! Şi nu o vom pierde! O s-o păstrăm, să avem ce arăta copiilor”, spune cu tărie primarul comunei Poiana, Ciprian Tudor, care a urcat, împreună cu noi, pe promontoriul de la marginea satului, unde se află situl arheologic. Priveliştea care se deschide în faţa ochilor este impresionantă!

„Situl a fost afectat de cutremur. Malul abrupt a luat şi el ce-a mai fost. Alte obiecte de valoare se aflau într-o garnitură de tren care a fost bombardată în al doilea război mondial”, ne-a declarat cu tristeţe primarul.

În biroul său, păstrează cu grijă monografia comunei, dar şi câteva obiecte de lut pe care ar vrea să le expună pentru a fi admirate măcar de localnici. „Mă străduiesc la anul să finalizez noua grădiniţă (începută de pe vremea când Elena Udrea era ministru al Dezvoltării n.r.), cu două săli de grupă şi să transform grădiniţa veche într-un mini-muzeu ca să expunem şi noi obiectele pe care le mai avem”, ne-a declarat primarul.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

Inel de aur descoperit la Poiana, expus la Lisabona

"Delicatul inel de aur cu camee de sardonix, găsit la Poiana Tecuci, o măsură a măiestriei meşterilor romani", aşa este descrisă preţioasa bijuterie pe care peste 50.000 de vizitatori, printre care şi preşedintele Portugaliei, au putut-o admira, până acum, la Muzeul Naţional de Arheologie din Lisabona, în cadrul expoziţiei "Aurul Antic. De la Marea Neagră la Oceanul Atlantic".

"Una dintre brăţările dacice de la Sarmizegetusa - parte a uneia dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice din ultimul secol din Europa, coiful princiar de la Coţofeneşti, patera din tezaurul de la Pietroasele, o aplică din cel de-al doilea mormânt princiar de la Apahida, rhytonul de la Poroina Mare şi delicatul inel de aur cu camee de sardonix găsit la Poiana Tecuci, o măsură a măiestriei meşterilor romani" se află la Lisabona, în cadrul expoziţiei "Aurul Antic. De la Marea Neagră la Oceanul Atlantic". Acestea sunt, potrivit unui comunicat de presă al Institutului Cultural Român din Lisabona, câteva dintre cele 21 de piese ce provin din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, expuse în Sala Tezaurului a Muzeului Naţional de Arheologie din Lisabona. Comorile vor mai putea fi văzute de publicul lusitan până pe 29 aprilie, laolaltă cu piese contemporane lor, provenind din patrimoniul portughez.

Conform sursei citate, expoziţia "Aurul Antic. De la Marea Neagră la Oceanul Atlantic" a înregistrat deja peste 50.000 de vizitatori şi a fost declarată de către partenerul portughez drept cel mai de succes parteneriat internaţional în care a fost implicat în ultimii ani! Potrivit Institutului Cultural Român (ICR) Lisabona, expoziţia şi-a deschis porţile pe 28 noiembrie 2017.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 years later...

Festivalul Dacic „Piroboridava” 19 – 21 august 2022

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci, în parteneriat cu Asociația „G.A.L. Tecuci”, Primăria Municipiului Tecuci, Primăria Comunei Poiana, Complexul Muzeal Banu Nicorești, Asociația Culturală Enciclopedia Dacica, Asociația Culturală Tomis, organizează în perioada 19-21 august 2022 Festivalul Dacic „Piroboridava”, la sediul muzeului tecucean și în situl arheologic de la Poiana.

Așezarea geto-dacică Piroboridava (Poiana) a fost una dintre cele mai importante așezări dacice din afara spațiului ocupat de romani. Poziția sa strategică, dar și priceperea locuitorilor au făcut din acest loc un adevărat centru de comerț. Schimburile comerciale intense dintre barbari și lumea greco-romană sunt astăzi documentate prin descoperirile arheologice prezente în muzeul tecucean, unde pot fi găsite monede, podoabe, ceramică, arme și alte artefacte care demonstrează efervescența economică a așezării și a regiunii pe care o domina. Situl arheologic a fost cercetat din perioada interbelică de către Vasile Pârvan și continuând cu Alexandru Vulpe, Silvia Teodor sau Nicu Mircea. Cercetările au dovedit existența unei comunității antice importante și a unui sistem social complex. 

Scopul reconstituirilor istorice care prezintă personaje din lumea dacică și romană, atelierelor tematice, precum și lecții de istorie vie, este acela de a valorifica istoria locală și a atrage atenția asupra acestui sit arheologic, marginalizat și aproape uitat de prea mult timp. 

Vă invităm să luați contact cu personaje, arme, ierarhii sociale, echipamente, unelte, tehnologii și meșteșuguri antice aduse la viață de către pasionații de istorie ai asociațiilor de reconstituire prezente la acest festival, cu stilul lor de viață, cu societatea antică și să parcurgeți o adevărată călătorie în timp. 

Accesul este gratuit. Proiectul este finanțat de Asociația G.A.L. Tecuci și susținut de Primăria Comunei Poiana, Primăria Municipiului Tecuci, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” și Complexul Muzeal Banu – Nicorești.

Evenimentul se va desfășura după următorul program: 

VINERI 19 august 2022 (Muzeu Tecuci) 

       16:00 – Deschidere 

       17:30 – Lupte daci și romani 

       18:00 – Prezentare echipamente, interacțiune cu publicul 

       20:00 – Paradă cu torțe 

       21:30 – Proiecție film 

SÂMBĂTĂ 20 august 2022 (Poiana) 

       14:00 – Deschidere 

       15:00 – Prezentare echipamente, interacțiune cu publicul, ateliere tematice 

       18:00 – Lupte daci și romani 

       20:00 – Foc de tabără 

       20:30 – Momente muzicale 

       21:30 – Proiecție film 

DUMINICĂ 21 august 2022 (Poiana) 

       11:00 – Deschidere 

       13:00 – Lupte daci și romani 

       13:30 – Ateliere tematice 

       16:00 – Momente muzicale  

       19:00 – Foc de tabără 

       21:00 – Proiecție film 

Vă așteptăm! 

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci 

Link to comment
Share on other sites

  • 5 weeks later...

(Duminică, 14 august 2022)

Tecuciul organizează Festivalul Dacic „Piroboridava”

Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" din Tecuci organizează, în perioada 19-21 august 2022, Festivalul Dacic "Piroboridava", la sediul instituției și în situl arheologic de la Poiana. Reconstituirea istorică va prezenta personaje din lumea daco-romană, ateliere tematice și lecții de istorie vie, pentru a valorifica istoria locală și a atrage atenția asupra sitului arheologic de la Poiana, marginalizat și aproape uitat. 

Așezarea geto-dacică Piroboridava (Poiana) a fost una dintre cele mai importante așezări dacice din afara spațiului ocupat de romani. Poziția sa strategică dar și priceperea locuitorilor au făcut din acest loc un adevărat centru al comerțului antic. Schimburile comerciale dintre daci, greci și romani sunt astăzi documentate prin descoperirile arheologice prezente în muzeul tecucean, unde pot fi găsite monede, podoabe, arme și alte artefacte. Scopul reconstituirilor istorice cu luptători daci și romani, atelierelor tematice dar și a prezentărilor istorie, este acela de a valorifica istoria locală și a atrage atenția asupra acestui sit arheologic, lăsat prea mult timp în părăsire. Vor putea fi văzute personaje, arme, echipamente, unelte, tehnologii și meșteșuguri antice, aduse la viață de pasionații de istorie ai asociațiilor de reconstituire prezente la festival.

În programul celor trei zile vor figura, printre altele, lupte între daci și romani, prezentare de echipamente, ateliere tematice, paradă cu torțe, proiecții de film, momente muzicale şi foc de tabără.

Accesul la festival este gratuit.

Așezarea geto-dacică Piroboridava (Poiana) a fost una dintre cele mai importante așezări din afara spațiului ocupat de romani. Poziția sa strategică și priceperea locuitorilor au făcut din Piroboridava un adevărat centru de comerț. Schimburile comerciale între barbari și lumea greco-romană au fost demonstrate prin descoperirile arheologice expuse astăzi în muzeul tecucean, unde pot fi găsite monede, podoabe, ceramică, arme și alte artefacte ce demonstrează efervescența economică a așezării și a regiunii pe care o domina. Cercetarea sitului arheologic a început în perioada interbelică, fiind conduse de Vasile Pârvan, şi a dovedit existența unei comunități antice importante și a unui sistem social complex.

Luni, 8 august 2022, în comuna Poiana, la sediul Asociației „G.A.L. Tecuci”, a avut loc întâlnirea cu voluntarii Festivalului „Piroboridava”, ce se va desfășura în perioada 19-21 august 2022, în Tecuci și Poiana. Întâlnirea a fost coordonată de managerului Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci, Daniel Dojan, președintele Asociației „G.A.L. Tecuci”, Valeriu Paul Căpraru și directorul Școlii Gimnaziale „Anghel Rugină” Tecuci, prof. Ovidiu Vrabie. Au fost prezenți membrii Clubului de Istorie „Excelsior” Tecuci, coordonați de Președintele Clubului, Marcello Oprea, dar și tineri din Comuna Poiana.

Întâlnirea a avut obiectivul de a reitera tinerelor importanța sitului arheologic din Poiana, un scurt istoric al geto-dacilor din așezarea Piroboridava, dar și stabilirea clară a sarcinilor pentru fiecare grupă de lucru pe perioada festivalului. Am stabilit amplasarea corturilor pentru atelierele de lucru și reconstituirile istorice, locul de amplasare al parcărilor, etc. De asemeni, tinerii au fost instruiți cu privire la toate regulile de respectat pe perioada desfășurării evenimentului. 

Proiectul este finanțat de Asociația G.A.L. Tecuci și susținut de Primăria Poiana, Primăria Tecuci, Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" și Complexul Muzeal "Banu" din Nicorești. Parteneri vor fi Asociația Culturală Enciclopedia Dacica şi Asociația Culturală Tomis.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Piroboridava redivivus - timpul, scuturat bine de naftalină!

Fondarea unui nou festival internaţional de reconstituiri istorice, la Tecuci şi Poiana, a prilejuit întâlnirea, între 19 şi 21 august, a publicului entuziast cu programul bogat pregătit de organizatori. Promovarea evenimentului de către Muzeul "Teodor Cincu" Tecuci a adus, o-ho-ho, peste 51.000 de accesări! Şi prestigioasa revistă „Historia” s-a grăbit să popularizeze evenimentul!

Din nou, membri ai Filialei Galaţi ai Asociaţiei Culturale Tomis din Constanţa au fost prezenţi la un eveniment de retrăire a Istoriei, alături de colegii din organizaţia-mamă. „Vă mulţumim: aţi reînviat Poiana”, i s-a adresat o doamnă venită de la Bucureşti arheologului constănţean Octavian Mitroi, costumat ca de obicei într-un dac uriaş, străjer al cumplitului steag dacic, „draco”, cel cu cap de lup şi coadă de balaur. Arheologul, membru expert în organizare, a mărturisit că acesta era cel mai frumos compliment care se putea aduce muncii lor. De altfel, cercetători în ale istoriei, profesori, autori de cărţi de specialitate au avut grijă ca fiecare amănunt istoric, din armament, vestimentaţie, strategie, comenzi în limba latină să fie respectat la sânge!

Arheologul Cătălin Borangic – „Dada”, pentru prieteni, înfăţişând un nobil dac, ne-a vorbit despre o altfel de Istorie, nu una bombastic trucată, ci care ţine cont de cele mai noi descoperiri arheologice. Autor de carte demistificatoare despre daci, istoricul a exclamat: „Se pun în cârca dacilor o grămadă de fantezii!”

Au explicat şi povestit interesant dr. Cătălin Borangic, preşedintele Asociaţiei Culturale Enciclopedia Dacica – Alba Iulia, prof. Ovidiu Vrabie, directorul Complexului Muzeal Banu din Nicoreşti, cu comori în judeţ pe care tânărul manager, nu demult  ca informat ghid într-un interesant periplu cultural-turistic prin judeţ, le-a promovat acum din nou.  Col. (r) Adrian Tăbăcaru, vicepreşedintele Filialei ACT Galaţi, căruia directorul Dojan i-a adus elogii publice, mărturisind că gălăţeanul a fost cel care i-a insuflat ideea îndrăzneaţă a festivalului, preşedintele ACT Constanţa, Radu Covaliu, arheologul constănţean Octavian Mitroi, îmbrăcat în dac („Cel mai bun cunoscător al armatelor romane este un dac – aceasta spune multe despre cât de mult au urmărit dacii ce se întâmplă în teritoriile romane” – a punctat dr. Borangic!), uriaşul legatus legionis roman Gabriel Lupaşcu – care şi în viaţa civilă face o curajoasă profesie de trăgător pe elicoptere militare, au oferit amănunte foarte interesante. De pildă, acela potrivit căruia proiectilele balistelor romane, în cazul în care nu ucideau de tot, erau şi... inscripţionate cu înjurături ofensatoare! Spectatorii au fost sfătuiţi să nu facă acasă astfel de lucruri periculoase şi să creadă în pace, nu în război!

Ambiţiosul director al Muzeului tecucean, Daniel Dojan, şi-a văzut visul cu ochii, după nopţi nedormite, negocieri, parteneriate  şi contracte semnate! Muzeografii săi, prezenţi peste tot, primitori şi discreţi, sprijiniţi de 50 de admirabili voluntari din Asociaţia Culturală Excelsior, entitate creată chiar de dumnealui. 

Au organizat reuşitul eveniment: Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" Tecuci, în parteneriat cu Asociația „G.A.L. Tecuci”, structură înglobând 13 localităţi din judeţ, umăr la umăr cu G.A.L.  Hisarrya din Bulgaria, cu sprijinul primăriilor Tecuci şi Poiana, al Complexului Muzeal Banu Nicorești, Asociației Culturale Enciclopedia Dacica Alba Iulia, Asociației Culturale Tomis Constanţa şi al filialei Galaţi a acesteia, Casei de Cultură Tecuci, Poliţiei, Jandarmeriei, ISU, Asociaţiei pentru Salvare, Recuperare şi Ajutor Umanitar – Galaţi, foarte implicaţi, cu decenţă. Aşa a fost organizată, între 19 şi 21 august, prima ediţie a Festivalului Dacic "Piroboridava", pe locul vechii dave a dacilor liberi, nume ce însemna „Cetatea focului”, adică a sfântului Soare. Lucru absolut remarcabil, reuşita s-a datorat nu banului public, ci sponsorizării oferite de preşedintele G.A.L. Tecuci, manager Valeriu Paul Căpraru.

Muzeul tecucean deţine, fără a avea şi unde expune în întregime artefactele antice, o colecţie importantă de piese descoperite în săpături arheologice încă de pe vremea părintelui arheologiei româneşti, Vasile Pârvan, continuate de alţi arheologi celebri, precum Alexandru Vulpe, Silvia Teodor sau Nicu Mircea, regretatul director al Muzeului. De aceea, prima zi din cele trei de festival s-a desfăşurat chiar în curtea muzeului: cu prezentarea uniformelor, a motivaţiilor, a antropologiei antice, urmată de o paradă cu torţe pe străzile municipiului, de o „bătălie”, în faţa Primăriei, între daci, sprijiniţi de aliaţii lor, sarmaţii, împotriva romanilor, care au folosit maşini de luptă şi un adevărat balet al zidului inexpugnabil de scuturi! Seara, tot la muzeu, publicul s-a bucurat, cu mic, cu mare, de proiecţia unui incitant film istoric, despre nimicitoarea bătălie a spartanilor cu perşii.

A doua zi, după „lupte”, în care am văzut ciocniri, deseori dure, chiar dureroase, între oştenii purtând, pe acea zi de foc, peste 20 de kg de zale şi ridicând săbii şi scuturi uriaşe, am asistat chiar şi la execuţia, foarte gustată de public, a unui roman, un dac arătându-ne „capul” retezat, primind şi adevărate lecţii de istorie, nu plictisitoare, din carte, ci foarte vii, atractive foc, desfăşurate chiar pe pajiştea plină încă de cioburi vechi de două milenii de la Poiana. Am avut parte de ateliere tematice, meşteşugăreşti antice, am tras cu arcul, am stat la un foc sacru, la care dacii şi-au invocat zeii protectori. În ultima zi, un spectacol al Casei de Cultură Tecuci a adus tradiţionala muzică populară în faţa unui public care nu putea fi lipsit tocmai de aşa ceva. A cântat solista Silvia Şaramet!

Peisajul natural de la Poiana, unde portul antic deschidea lumea pentru comerţul bogat cu grecii şi cu romanii, pentru corăbii care se strecurau aici pe Siret şi pe Trotuş, priveliştea aceea superbă chiar că a făcut toţi banii ca fundal pentru foarte spectaculoase reconstituiri istorice!

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Festivalul Dacic Piroboridava 2022

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci în parteneriat cu Asociația „G.A.L Tecuci”, Primăria Municipiului Tecuci, Primăria Comunei Poiana, Complexul Muzeal Banu Nicorești, Asociația Culturală Enciclopedia Dacica, Asociația Culturală Tomis, au organizat în perioada 19-21 august 2022 Festivalul Dacic „Piroboridava” 2022, la sediul muzeului tecucean și în situl arheologic de la Poiana. 

Au fost trei zile în care istoria antică a prins viață la Tecuci, iar toți cei care au participat s-au putut bucura de prezentarea echipamentelor de militare, a tehnicilor de luptă, atelierelor de lucru dar și a ritualurilor religioase. Aproximativ 1500 de persoane au participat în cele trei zile la acest eveniment.  

În prima zi evenimentul s-a desfășurat în curtea muzeului tecucean, unde a avut loc deschiderea oficială. A fost prezentat pe scurt istoricul așezării Piroboridava, iar ulterior președinții celor două asociații de reconstituire istorică au introdus publicul în lumea antică prin intermediul uniformelor și al armelor. După deschiderea evenimentului, publicul a interacționat cu luptătorii daci și romani și au probat toate echipamentele. 

 Spre seară dacii și romanii s-au încolonat și au mărșăluit cu torțe pe strada 1 Decembrie 1918, atrăgând atenția publicului. Ajunși în centrul orașului au desfășurat mai multe confruntări militare, individuale dar și de grup spre încântarea celor prezenți. După acest moment au revenit în curtea muzeului tecucean, unde spectatorii au putut viziona un film istoric. 

În cea de-a doua și a treia zi, cele două trupe de daci și romani și-au instalat tabăra la Piroboridava, unde au reclădit vechea așezarea. O scurtă introducere a fost realizată și la Poiana, acolo unde partenerii evenimentului dar și invitații au adresat alocuțiuni. În fiecare zi au fost reconstituite bătălii și asedieri ale așezării dacice. 

 Pe scurt povestea a fost următoarea: romanii avansau pe cursul Siretului și astfel amenințau siguranța dacilor de la Piroboridava, care își cereau justa răsplată pentru ordinea păstrată la marginea Imperiului Roman. Însă Legiunea a XI-a Claudia a refuzat să-i plătească și le-a cerut să se predea, dacii au rezistat iar confruntarea a fost inevitabilă. Alături de daci se afla și un luptător sarmat trimis acolo ca aliat. Asedierea așezării a început, după câteva șicane dacii au ieșit la luptă. După o confruntarea aprigă, om la om, soldații romani cădeau secerați de daci. Pierderi au fost în ambele tabere dar într-un final legiunea de romani a fost anihilată. După bătălie ambele tabere s-au regrupat și s-au salutat camaraderește. Spre seară dacii au aprins focul de tabără și au invocat zeitățile. 

Partea muzicală a evenimentului a fost asigurată de Casa de Cultură Tecuci și de către dna Silvia Șarament. 

Aducem mulțumirile noastre sponsorului și partenerului principal al evenimentului al G.A.L. Tecuci, Primăriei Municipiului Tecuci, Primăriei Comunei Poiana, Complexului Muzeal Banu Nicorești dar și celor două asociații: Asociația Culturală Enciclopedia Dacica, Asociația Culturală Tomis. De asemeni, mulțumim și voluntarilor care au desfășurat un efort comun pentru acest eveniment și s-au implicat permanent. 

Mulțumim pentru sprijin: Inspectoratului Județean de Jandarmi Galați – Detașamentul 4 Jandarmi Tecuci, Inspectoratului de Poliției Județean Galați – Secției 6 Poliției Rurală, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Galați – Secția de Pompieri Tecuci, Asociației pentru Salvare, Recuperare și Ajutor Umanitar Galați. 

Vă mulțumim, tuturor! 

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci 

ziarultecucean.com

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Piroboridava, marea așezare geto-dacică de pe malul Siretului. Unde se găsea Zidul lui Athanaric

Vestita cetate geto-dacă Piroboridava, al cărei nume se pierde în istorie, a fost descoperită de arheologul Vasile Pârvan. Pe locul acesteia a fost întemeiat un sat gălățean, atestat documentar acum 500 de ani.

Puțini știu că pe locul unde în Antichitate a fost celebra cetate Piroboridova, amintită de Ptolemeu în scrierile sale, a fost înființată comuna gălățeană Poiana. Cetatea era un centru comercial uriaș în perioada statului dac, prin care treceau mărfuri din orașele grecești către marile așezări din Dacia, și un punct strategic extrem de important.

Profesorul de istorie Doru Parascan a oferit informații interesante pentru „Adevărul“ despre așezare și cum a ajuns să fie construit un sat pe ceea ce a fost odată una din cele mai importante cetăți geto-dace. 

Cine a scos la lumină Piroboridava 

Vasile Pârvan, în 1913, pe când era director la Muzeul Național de Antichități, a făcut o primă recunoaștere și câteva cercetări sumare pe teritoriul localității Poiana. La acea vreme, platoul de pe malul stâng al râului Siret era cunoscut sub numele „Cetățuia”. În 1926, la inițiativa lui Pârvan, vine în comuna gălățeană un arheolog, Gheorghe Ștefan, pentru a face săpături.

Dar de departe cea mai serioasă campanie de cercetare este demarată un an mai târziu de Radu Vulpe, asistent universitar la acea vreme la Facultatea de Filosofie și Litere din București, catedra de Istorie Veche, și Ecaterina Dunăreanu, arheolog, care îi va deveni soție. Cei doi au făcut săpături în zonă în 1928, apoi în 1940, dar și între 1949 și 1951 când au demarat o vastă campanie arheologică în această parte a României. Fiul său, Alexandru Vulpe, i-a călcat pe urme. A fost profesor universitar în București, vicepreședinte al Academiei Române și unul din cei mai importanți arheologi români. „Profesorul Radu Vulpe a primit fonduri de la Academia Română și a avut posibilitatea să cerceteze sistematic situl arheologic”, explică Doru Parascan.

Mai târziu, în anii '80, săpăturile au fost continuate sub supravegherea Ecaterinei Dunăreanu Vulpe de către doi arheologi din Iași, Silvia și Dan Teodor, asistați de alți doi arheologi din Tecuci, Mircea Nicu și Stela Țau.

Descoperiri importante la Piroboridava

Când a început cercetările în 1913, Vasile Pârvan nu știa că descoperise Piroboridava, una dintre cele mai importante așezări pentru civilizația geto-dacă. Bănuia atunci că ar fi vorba de o tabără romană, unde fusese staționată o garnizoană.

Radu Vulpe a înțeles că „Cetățuia”, așa cum este înregistrat platoul de pe malul Siretului într-o serie de documente istorice, este, de fapt, cetatea Piroboridava.

„Este o descoperire extrem de importantă. Piroboridava a fost menționată pentru prima dată de Ptolemeu care a considerat-o <polis>, acesta fiind termenul grecesc pentru oraș”, spune profesorul Parascan.

La Piroboridava, Radu Vulpe a descoperit foarte multe unelte agricole, precum brăzdare, sape și târnăcoape. Au fost găsite peste 800 de monede romane, dar și multe monede grecești, articole de vestimentație, fibule de argint și bronz, pandative, cercei, brățări, coliere, dar și ceramică lucrată manual sau la roată, unele vase fiind de proveniență grecească și romană.

La toate acestea se adaugă scoaterea la lumină a unui întreg arsenal militar, vârfuri de suliță și de săgeți, acestea din urmă fiind din fier sau bronz, dar și două  săbii. „Toate aceste obiecte găsite demonstrează faptul că Piroboridava era o cetate cu funcție politică, militară și economică. Era o localitate importantă pentru această parte a Daciei”, explică profesorul Doru Parascan.

Valul lui Athanaric, o minune a lumii antice

Nu s-a aflat nici până acum când anume a fost părăsită cetatea dacică și de ce s-a întâmplat acest lucru. Radu Vulpe spune că, spre sfârșitul secolul I d.H., a fost cantonată acolo pentru o scurtă perioadă o garnizoană romană, o dovadă clară că Piroboridava era integrată în Imperiul Roman, mai exact în provincia Moesia Inferior.

Acolo au fost descoperite și monede romane din secolele II și III, ceea ce înseamnă că importanta așezare geto-dacă nu fusese încă părăsită. Au fost găsite și fibule (n.r. agrafe ornamentale de metal) romane, dar și de altă origine, iar profesorul Doru Parascan crede că, în secolul al IV-lea, când goții au ocupat tot sudul Moldovei, până spre Buzău, cetatea era deja părăsită de întreaga populație.

La mica distanță de fosta așezare dacică au fost vizibile mult timp urmele unei linii întărite, un val de pământ fortificat. Unii cercetători cred că este ceea ce în limbajul locului este cunoscut ca Valul lui Traian, iar alți istorici consideră că, de fapt, ar fi vorba de Valul lui Athanaric, situat între localitățile Ploșcuțeni pe Siret, la nord de satul Poiana, și Stoicani pe Prut, pe o distanță de aproximativ 90 de kilometri, separând Câmpia Română de Podișul Moldovei.

Este practic una dintre minunățiile lumii antice, ținând cont de lungimea construcției și de volumul uriaș de materiale și de oameni care au participat la realizarea ei. De altfel, Radu Vulpe a demonstrat că acest val de pământ fortificat a fost ridicat de Athanaric, un conducător vizigot, și chiar l-a cercetat pe toată lungimea lui, parcurgând pe jos, alături de A. Nițu, asistent la Universitatea Iași, toată fortificația, de la Siret la Prut.

„Vizigoții l-au construit ca să se apere la rândul lor, de huni, un alt popor migrator. Radu Vulpe demonstrează că este un important „vallum” din Moldova de Jos și îl numește <zidul lui Athanaric>. Vorbim de un val de pământ, care se ridica în anumite locuri chiar până la 2 metri, având o lărgime, cu tot cu șanț, cuprinsă între 20 și 40 de metri”, detaliază profesorul Doru Parascan.

Numele satului, păstrat timp de 500 de ani

Radu Vulpe a identificat toate nivelurile de locuire din așezarea geto-dacă, dar în perioada migratorilor, în secolul al IV-lea, nu a mai găsit urme de locuire. De aici și ipoteza că, în contextul atacurilor din partea hunilor, este posibil ca Piroboridava să fi fost părăsită pentru o scurtă perioadă de timp. La un moment dat, Piroboridava apare în documentele istorice ca locul „unde a fost Bâda”.

Era o modalitate la acea vreme de a identifica anumite locuri după numele unui lider local. Primul stăpân al zonei dădea și numele locului. În 1522 apare pentru prima dată numele satului Poiana într-o mențiune documentară, toponim care s-a păstrat până în ziua de azi. Nu se știe originea acestui nume, dar cel mai probabil provine, evident, de la o poiană sau un petic de pădure din apropiere.

De acum 500 de ani, locuitorii satului știau ce a fost pe platoul de pe malul Siretului și l-au numit încă de pe atunci „Cetățuia”. Într-un plan al moșiei Poiana, ce datează de la începutul secolului al XIX-lea, este înregistrată și „Cetățuia”, vestita așezare geto-dacă.

Piroboridava, un nume învăluit de mister

Denumirea „Piroboridava“ era folosită de populația geto-dacă, iar celebrul Ptolemeu a consemnat acest lucru în scrierile sale, menționând că era unul din orașele prin care treceau mărfurile de la Tomis, Calatis și Histria, fiind duse atât spre nordul Moldovei, cât și spre Ardeal. „Era un punct de legătură foarte important, o așezare strategică din punct de vedere economic, politic și militar. Nimeni până la Radu Vulpe nu și-a dat seama că această Cetățuie este, de fapt, Piroboridava”, remarcă profesorul Doru Parascan.

Comuna Poiana a fost construită exact pe locul fostei cetăți Piroboridava. Platoul de pe malul Siretului era zona centrală a cetății, unde locuia elita politică și religioasă a geto-dacilor.

După legile statului medieval și obiceiul pământului, satul medieval va avea inițial doar 10 sau 20 de case, locuințe ce vor fi ridicate pe locul unde odinioară fusese cetatea dacică Piroboridava. Nici până astăzi nu s-a aflat de ce au ales geto-dacii denumirea de „Piroboridava“ pentru cetatea lor.

Sufixul „dava” sugerează că era o reședința unui lider geto-dac. Tot ce avem sunt speculații. Potrivit unor ipoteze, este posibil ca numele cetății să provină de la un conducător sau de la un trib al dacilor, dar nu a fost găsită până acum nicio mărturie în acest sens.

Poate pe viitor istoricii vor desluși această enigmă și vor face din fosta cetate dacică un loc de vizitat de către toți cei interesați de trecutul acestei zone a României.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 5 weeks later...

Cetatea geto-dacică Piroboridava, pusă în valoare cu fonduri europene

Selecția siturilor incluse în cele 12 rute turistice culturale ce ar urma să beneficieze de finanțare prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) se face conform unei cartografieri a destinațiilor optime, pe baza capacității de a atrage turiști internaționali și naționali, precum şi a caracterului unicității și avantajelor comparative și competitive. Așa cum arătam recent în paginile cotidianului nostru, județul Galați nu a reușit să includă niciun obiectiv turistic în vederea obținerii de fonduri europene prin PNRR.

În cazul Rutei Cetăţilor, ca urmare a evaluării propunerilor din apelurile anterioare, au fost contractate finanţări pentru cinci cetăţi (Sighişoara, Colţeşti, Sarmizegetusa Regia, Cetatea Braşovului şi Cetatea Oradea), dar a fost lansat și un al treilea apel de proiecte. Având în vedere prevederile PNRR, Consiliul Județean (CJ) Galați consideră oportună formularea unei propuneri ca situl arheologic de la Poiana - Cetatea geto-dacică Piroboridava din nordul județului - să fie inclus în Ruta Cetăţilor, elaborându-se un proiect de hotărâre în acest sens. Totodată, ar urma să se solicite finanţare pentru restaurarea şi promovarea sitului, suma maximă acordată fiind de 2,155 milioane de euro/cetate, exclusiv TVA.

Piroboridava s-ar fi aflat pe malul stâng al Siretului, la vest de comuna Poiana. Primele sondaje arheologice în zonă au fost efectuate de renumitul istoric și arheolog Vasile Pârvan, în anul 1913.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Săpături arheologice preliminare la situl de la Piroboridava

Președintele Consiliului Județean (CJ) Galați, Costel Fotea anunță depunerea cererii de finanțare pentru a obține fonduri europene prin PNRR, în cadrul cunoscutei axe Ruta Cetăților, pentru renovarea sitului arheologic de la Piroboridava (Poiana), punerea lui în valoare și amenajarea unui muzeu subteran.

”S-au făcut deja la fața locului mai multe săpături arheologice preliminare, astfel încât specialiștii să vadă unde poate fi amenajat muzeul de sit și care este stratigrafia zonei, pentru a putea spune ce fel de lucrări sunt necesare pentru restaurarea cetății dacice. În cadrul acestor diagnoze arheologice, s-au descoperit mai multe fragmente de ceramică din perioada dacică, precum și un vârf de săgeată din bronz și oase de animal decorate cu diverse simboluri”, a precizat Costel Fotea, pe pagina sa de Facebook.

Conform sursei citate, toate aceste descoperiri sunt studiate de specialiștii de la Institutul de Arheologie Iași, care participă la aceste cercetări alături de experți de la muzeele de istorie din Galați și Tecuci.

În plus, CJ studiază și alte variante de finanțare cu fonduri europene pentru restaurarea și punerea în valoare a cetății dacice de la Piroboridava.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.