Fuga de muncă - sport naţional?

[Relu]

by mindbox on 15 May 2008, 23:39

Conform unui articol pubilcat in Evenimentul Zilei ,ministrul Paul Pacuraru face apologia muncii intr-un sistem corupt si murdar

Fuga de muncă, sport naţional

Printre justificările şomerilor români care nu vor să lucreze, deşi există locuri de muncă, se regăsesc salariile mici şi rigiditatea în schimbarea domiciliului.

Cu toate că piaţa muncii din România oferă numeroase posibilităţi de angajare, românii care nu au o slujbă preferă să stea acasă. Cauzele, care se regăsesc de altfel şi printre justificările şomerilor, sunt salariile mici sau refuzul schimbării localităţii de domiciliu în momentul în care locul de muncă este bine plătit şi se potriveşte celui care-l caută.

„Delocalizarea“ într-un oraş apropiat sau în alt judeţ este greu acceptată de români, în condiţiile în care în Occident a devenit un lucru comun, şi această practică a fost observată şi condamnată ieri chiar şi de ministrul muncii, Paul Păcuraru.

Specialiştii în resurse umane le iau apărarea parţial celor care spun că salariile sunt demotivante, dar adaugă faptul că - din evaluări în timp - reiese că până şi românii bine plătiţi muncesc doar la limita de jos a potenţialului şi evită „excesul de zel“.

CE SPUNE MINISTRUL MUNCII

„Unii aşteaptă să le aducă statul ceva“

Mulţi dintre români au o problemă de atitudine faţă de muncă, a spus ieri ministrul muncii, Paul Păcuraru.

„Trebuie să facem să fie clar că munca este singura sursă a bunăstării, iar la noi s-a uitat, se pare, că nu există un alt suport pentru asta. Sunt oameni care nu înţeleg rolul lor în propriul destin“, a precizat Păcuraru, care a spus că şi politicienii se feresc în general să vorbească despre această problemă. El a dat exemplul românilor care, dacă nu-şi găsesc de lucru în propria localitate, preferă să stea pur şi simplu decât să se deplaseze câţiva zeci de kilometri spre un loc în care este nevoie de ei.

„Înainte, forţa de muncă se deplasa de la sat la oraş“. Trebuie să gândim soluţii pentru ca forţa de muncă să se poată reorganiza“, a mai arătat ministrul, explicând că delocalizarea este foarte răspândită în ţările occidentale. Aproximativ 40% dintre românii care intenţionează să emigreze nu ştiu cât de căutată este meseria lor în alte zone ale ţării, rezultă dintr-un studiu realizat în octombrie anul trecut de Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi CURS, prezentat ieri la o dezbatere naţională despre migraţia forţei de muncă.

DEVIZA BUGETARULUI ROMÅN

„Lasă-mă să te las“

Românii fug de muncă, sau munca plătită bine fuge de români? Aceasta este dilema declanşată de declaraţiile ministrului Paul Păcuraru care a acuzat mentalitatea de tipul „să ne dea statul“ a angajaţ ilor. Ceva mai dispuşi să vadă şi cealaltă jumătate a paharului, specialiştii în resurse umane susţin că românii ar munci mai bine dacă la sfârşitul lunii cheful nu le-ar fi tăiat de salariile mici pe care le încasează.

Cheful de muncă, măsurat cu fluturaşul de salariu

Specialiştii în resurse umane sunt de acord doar parţial cu concluziile ministrului muncii. „Nu e vorba despre cheful de muncă, ci despre motivaţie. Nu cred că românii au chef de muncă mai puţin sau mai mult decât alţii. Sunt demotivaţi din cauza salariilor“, spune George Butunoiu, specialist în head-hunting. Pe de altă parte, Butunoiu observă că şi în domeniile plătite cu salarii rezonabile angajaţii muncesc doar cât sunt obligaţi s-o facă, fără excese de zel. „Majoritatea îşi fac treaba aşa cum le-o dau şefii din firmă. Dacă aceştia le lasă portiţe de scăpare, angajaţii le folosesc. Din acest motiv, productivitatea este responsabilitatea managementului“, spune Butunoiu.

Expertul în resurse umane Mihaela Forgaciu face însă o distincţ ie între felul în care angajaţii muncesc la stat şi la companiile private. „Bugetarii ştiu că indiferent de nivelul performanţei îşi iau banii, deci gradul de implicare este de genul «lasă-mă să te las». În companiile multinaţionale şi în corporaţiile mari, obiectivele sunt clare, pe fişa de post. Munca este măsurată, iar angajaţii ştiu că dacă nu muncesc sunt daţi afară“. „În ceea ce-i priveşte pe cei din sectorul de mijloc, de genul afacerilor mici sau al vânzătorilor la buticuri, aceştia sunt de cele mai multe ori persoane plătite la negru sau la gri (cu salariul minim pe cartea de muncă şi restul neoficial) şi răspund cu aceeaşi monedă: muncesc cum au chef şi cât au chef“, precizează Forgaciu.

Cât despre felul în care românii îşi schimbă conduita de muncă atunci când emigrează, George Butunoiu este de părere că modifică rile sunt reale: „Dacă pleacă, de exemplu, în Spania sau în Italia, oamenii devin mai productivi datorită salariului. Perspectiva pierderii unui job plătit bine te face să te gândeşti de cinci ori înainte de a face o prostie. Un job de 300 de euro găseşti mai uşor decât unul de 600 de euro pe lună“.

61% dintre tinerii şomeri (sub 25 de ani) nu îşi caută de lucru

FĂRĂ SLUJBĂ ŞI LENEŞI

Mai puţin de jumătate dintre şomeri îşi caută de lucru

În primele trei luni din 2008, în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) au fost înregistrate 262.000 de persoane, pe lângă cele 367.838 care se aflau deja în baza de date în decembrie anul trecut. Dintre persoanele intrate în evidenţele ANOFM, 16,4% sunt tineri cu vârste sub 25 de ani, iar 31,1% au peste 45 de ani. Din totalul de peste 620.000 de oameni înscrişi, doar 239.628 au participat la acţiunile organizate de ANOFM (în general burse ale locurilor de muncă), cifră destul de mică în condiţiile în care ajutoarele de la statul român pentru cei care nu au o slujbă sunt foarte mici.

Dintre cei care totuşi şi-au căutat un loc de muncă plătit, 42.118 sunt tineri (reprezentând 39% din numărul persoanelor sub 25 de ani aflaţi în evidenţe), iar 71.310 sunt persoane peste 45 de ani - adică 34% dintre cei din această categorie. Un număr de 130.911 de persoane care au luat parte la acţiuni şi-au găsit de muncă - aproximativ 55% din total. Persoanele de peste 40 de ani reprezintă, cu 48% din total, „grosul şomerilor“. Procentul şomerilor cu vârsta sub 25 de ani înregistraţi în evidenţele agenţiei în perioada ianuarie-martie 2008 a fost de aproximativ 15%.

FĂRĂ JOBURI

Lene şi în Spania

Aproape 60% dintre românii din Spania, care s-au prezentat luna trecută la Bursa locurilor de muncă organizată de Ministerul Muncii la Castellon de la Plana, au declarat că nu lucrează. Majoritatea românilor care au participat la Bursă vor salarii cuprinse între 800 şi 1.000 de euro pe lună, însă unii spun că s-ar întoarce şi pentru 300 de euro pe lună. În Italia, lucrurile stau ceva mai bine: doar 13,7% dintre românii care au răspuns invitaţiei ministerului au spus că se află în căutarea unui loc de muncă. 47% dintre participanţii din Italia au spus că au ajuns acolo în urmă cu cel mult şapte ani.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... -national/

Ori eu fiind unul dintre participantii acestui targ de munca desfasurat in Castellon si fiind un galatean vin si ma intreb retoric. Domnule Pacuraru va impartasesc dorinta Dvs de a motiva forta de munca activa (care a mai ramas in Romania),dar intr-un sistem corupt si "ticalosit" nu puteti motiva masele sa munceasca.

Voi face maine un mini editorial pentru a explica aceasta atitudine care sigur va naste polemici in acest forum si care sunt dealtfel binevenite (in scop constructiv)

[Relu]

by dcp100168 on 15 May 2008, 23:46

Am văzut imediat după declaraţiile respective un reportaj TV în care nişte săteni spuneau că ei s-ar duce la oraş să muncească (paznici) dacă li s-ar asigura transportul, cazarea şi 2.500 de lei pe lună Iar un profesor nu câştigă în primii ani mai mult de 800 de lei!

Oricum e mult de discutat pe subiect....

Şi se pare că lumea a şi început să o facă. Să vedem rezultatele...

Se naşte o polemică:

ESTE NESERIOS MUNCITORUL ROMÂN?

* Statisticile spun că da, iar patronii gălăţeni confirmă că sunt probleme

Potrivit unor statistici avansate de "Urban şi asociaţii", 75 la sută dintre românii care au depus un CV pentru angajare în cursul ultimilor doi ani nu s‑au mai prezentat, fără să dea o explicaţie, pentru interviul stabilit cu angajatorul. De remarcat că procentul de neprezentare e mai ridicat pe segmentul locurilor de muncă pentru care e necesară o calificare mai scăzută. Totuşi, este alarmant faptul că şi pe segmentul "manageriat" există un număr destul de mare de persoane - circa 33 la sută - care nu se mai prezintă la interviul de angajare.

Spre comparaţie, în Germania rata generală de neprezentare a unui candidat la un interviu programat, este de 9 la sută, iar în SUA de 2 la sută. Grăitor, nu?

Firesc, am vrut să aflăm părerea oamenilor de afaceri gălăţeni despre acest domeniu delicat. Iată câteva opinii.

Gabriel Ionescu, manager Atfab Tecuci: "Este din ce în ce mai greu de găsit mână de lucru calificată şi serioasă. Fabrica noastră nu are foarte mulţi salariaţi, dar ne‑am confruntat şi noi cu manifestările de neseriozitate. Am avut nu o dată persoane care au depus CV‑ul, dar apoi nu le‑am mai văzut la ochi".

Corneliu Istrate, managerul grupului de firme Vega: "Am întâlnit şi noi astfel de cazuri. Poate nu atât de multe pe cât spune statistica, dar sunt. Nu cred că pe baza unei simple statistici putem spune că muncitorul român este mai puţin serios decât cel american. Dar este clar că o diferenţă de mentalitate există. La drept vorbind, eu unul aş prefera să nu mai vină la interviu decât să vină, să‑l angajez şi să facă cine ştie ce boacănă. Mi se pare mai importantă seriozitatea la locul de muncă decât cea de dinainte de angajare".

Marian Băilă, managerul grupului de firme Mariano: "Cred că cei care nu se mai prezintă la interviul de angajare o fac pentru că depun CV‑uri în mai multe locuri, iar dacă le convine oferta de la primul interviu, atunci normal că nu se mai duc la celelalte. Românii pot fi uneori foarte serioşi, dar sunt şi momente când fac exact pe dos. Poate că şi companiile au un rol aici: seriozitatea impune seriozitate. Uite, în situaţia de faţă, elegant ar fi să dea un telefon şi să spună cinstit: <<ştiţi, domnule, am găsit de lucru în altă parte, aşa că nu mă mai aşteptaţi>>. Nu cred că s‑ar supăra nimeni, iar procentul acela de care vorbeaţi s‑ar diminua, pentru că neprezentarea ar fi justificată".

Nicolae Mănăilă, manager Helianthus Oil: "Că nu vin la interviu, asta e! Căutăm alţii. Mai grav este că vin, îi înveţi meserie pe banii tăi, iar după jumătate de an de ucenicie pleacă peste graniţă, că acuma‑s calificaţi. Asta e marea problemă".

După cum vedeţi, fenomenul există şi deschide o nouă polemică: este salariatul român un monument de neseriozitate?

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24179

[Relu]

Polemica acestui subiect

Postby mindbox on 16 May 2008, 15:36

Seris venit usus ab annis(Intelepciunea vine o data cu anii)

Sub acest auspiciu voi incerca sa pun in lumina cateva din aspectele amplului interviu acordat de Dl Paul Pacuraru tabloidelor centrale Acest subiect dezbate trei aspecte clasice cunoscute si foarte amplu dezbatuta. Latura economica cea administrativa si ce sociala care sunt dealtfel intr-o stransa legatura . Sa le luam pe rand.

Din punct de vedere economic tranzitia intre inceputul anilor 90 si finalul anul anului 2007 a fost as spune eu dramatica. Am variat de la o extrema la alta (ma refer aici la noi oamenii de rand) De la un mediu "stabil" cum era convigerea generala la inceputul anilor 90 (de unde te incadrezi de acolo iesi la pensie) la un mediu ce intrece fluiditate si tinde spre volatil in ziua de azi (nu stii ce se intampla maine la munca).Munca care la randul ei a devenit dinamica axata in principal pe PROFIT. Conceptul nostru de romani a privit din acest punct de vedere un singur concept PROFITUL. Domnilor profitul este o urmare fireasca a 2 factori importanti cantitatea si mai ales calitatea unu produs.Aceste lucruri au fost in decursul acestei lungi perioade de tranzitie uitate sau mai degraba ignorate.Ori economia bunastarea si acumularile se fac in primul si in primul rand prin munca (oricare ar fi natura ei).Sigur aici ma astept sa-mi atrag o serie de observatii dar analizand mai pe larg veti observa unde incerc sa ajung.

Natura noastra pur romaneasca a fost obisnuita sa traiasca dupa 1989 intr-o pseudo bunastatre, si spun pseudo pentru ca ea a devenitin timp o bunastare fara acoperire din punct de vedere economic.Mai pe romaneste suntem obisnuiti sa epatam sa devenim opulenti sa vedem doar BANUL (in diferitele sale forme).In timp s-a dovedit ca economi romaneasca este un urias cu picioare de lut ca asa zisa noastra stabilitate si bunastare economica era foarte volatila si ce am facut ? Ne-am divizat in cei care sunt in tara si cei care au plecat.Fiecare la randul sau din aceste categorii beneficiem de avantaje si dezavantaje (le voi enumera ulterior).Cea ce este insa relevant in acest post este ca cei care au iesit afara au invatat un lucru esential sunt necesare cel putin 3 conditii pentru o bunastare economica 1 PROFESIONALISMUL (aici nimeni nu contesta ca romanii sunt buni in cea ce fac) 2 CORECTITUDINEA (aici ne convine sau nu trebuie sa recunoastem ca avem mari lacune) 3 SPIRITUL DE NEGOCIERE (aici avem foarte mari lacune)

Noi nu suntem obisnuiti sa negociem cea ce firesc este carenta noastra majora intr-o economie fie ea si hibrida (voi completa aceasta latura).Obisnuti ani la randul sa fim aparati de sindicate, ne-am trezit ca azi fiecare ISI NEGOCIAZA SI ISI APARA INTERESELE. Sindicatele au rolul de a veghea normele bazice de respectare a Codului Muncii dar mai departe pentru bunastarea noastra trebuie sa ne preocupam FIECARE

Acum privind aspectul administrativ el este strans legat de latura politica deci cum GEO+IRINA=LOVE prin analogie ADMINISTRATIE+POLITICA=BIROCRATIE

Climatul actual nu permite la ora actuala prin suma de impozite si taxe existenta pe profit a unei activitati econumice fara a eluda intr-o masura mai mica sau mai mare Legea. Ori in acest context firmele sau agenti economici sunt nevoiti sa intre in zona gri a legii pentru a nu mari preturile (si asa mari) in zona bunurilor si serviciilor.In acest context vorbind de o baza legala interpretabila va recomand pentru bunastarea economica indeplinirea cat mai multor criterii din cele 3 enumerate mai sus(aceste criterii se refera la angajati).

Acum din punct de vedere social nu inteleg remarca Dl Pacuraru ca romanii nu vor sa munceasca mai departe de casa cand cea mai mare parte a fortei active de munca este comasata in strainatate. Flotare logica cel putin 1000 de km sunt putini.Ahhh nu muncesc in tara ....corect.....vor 800 ....1000 de euro.Dle Pacuraru clasa politica actuala (si viitoare) trebuie sa intelega ca BANU care intra in jocurile politice vine de la plebei (adica de la noi) si un lucru esential la sume mari se discuta pe comisioane cu un 0 si cu o virgula dupa gen 0,01% ca sa mai ajunga din banu public ceva in economie si sa repercuteze in calitatea vietii de zi cu zi din Romania.Ahh si cu cat mai putine comisioane mai bine.Macar asa se stie cine trebuie sa presteze Nu se mai arunca mataza in subcontractari de executie si de ce nu creati premiza aplicarii punctului 3 (negocierea) de pe alte baze

Sperand ca lema de la inceputul comentariului ne poate servi la ceva va salut cu o buna tema de casa as zice eu si astept posturi pe tema data. Nu ma deranjeaza polemica atat timp cat ea este de natura constructiva si pertinenta

Pana la un nou post .....sa reflectam

[Relu]

Postby mindbox on 16 May 2008, 15:36

Seris venit usus ab annis(Intelepciunea vine o data cu anii)

Sub acest auspiciu voi incerca sa pun in lumina cateva din aspectele amplului interviu acordat de Dl Paul Pacuraru tabloidelor centrale Acest subiect dezbate trei aspecte clasice cunoscute si foarte amplu dezbatuta. Latura economica cea administrativa si ce sociala care sunt dealtfel intr-o stransa legatura . Sa le luam pe rand.

Din punct de vedere economic tranzitia intre inceputul anilor 90 si finalul anul anului 2007 a fost as spune eu dramatica. Am variat de la o extrema la alta (ma refer aici la noi oamenii de rand) De la un mediu "stabil" cum era convigerea generala la inceputul anilor 90 (de unde te incadrezi de acolo iesi la pensie) la un mediu ce intrece fluiditate si tinde spre volatil in ziua de azi (nu stii ce se intampla maine la munca).Munca care la randul ei a devenit dinamica axata in principal pe PROFIT. Conceptul nostru de romani a privit din acest punct de vedere un singur concept PROFITUL. Domnilor profitul este o urmare fireasca a 2 factori importanti cantitatea si mai ales calitatea unu produs.Aceste lucruri au fost in decursul acestei lungi perioade de tranzitie uitate sau mai degraba ignorate.Ori economia bunastarea si acumularile se fac in primul si in primul rand prin munca (oricare ar fi natura ei).Sigur aici ma astept sa-mi atrag o serie de observatii dar analizand mai pe larg veti observa unde incerc sa ajung.

Natura noastra pur romaneasca a fost obisnuita sa traiasca dupa 1989 intr-o pseudo bunastatre, si spun pseudo pentru ca ea a devenitin timp o bunastare fara acoperire din punct de vedere economic.Mai pe romaneste suntem obisnuiti sa epatam sa devenim opulenti sa vedem doar BANUL (in diferitele sale forme).In timp s-a dovedit ca economi romaneasca este un urias cu picioare de lut ca asa zisa noastra stabilitate si bunastare economica era foarte volatila si ce am facut ? Ne-am divizat in cei care sunt in tara si cei care au plecat.Fiecare la randul sau din aceste categorii beneficiem de avantaje si dezavantaje (le voi enumera ulterior).Cea ce este insa relevant in acest post este ca cei care au iesit afara au invatat un lucru esential sunt necesare cel putin 3 conditii pentru o bunastare economica 1 PROFESIONALISMUL (aici nimeni nu contesta ca romanii sunt buni in cea ce fac) 2 CORECTITUDINEA (aici ne convine sau nu trebuie sa recunoastem ca avem mari lacune) 3 SPIRITUL DE NEGOCIERE (aici avem foarte mari lacune)

Noi nu suntem obisnuiti sa negociem cea ce firesc este carenta noastra majora intr-o economie fie ea si hibrida (voi completa aceasta latura).Obisnuti ani la randul sa fim aparati de sindicate, ne-am trezit ca azi fiecare ISI NEGOCIAZA SI ISI APARA INTERESELE. Sindicatele au rolul de a veghea normele bazice de respectare a Codului Muncii dar mai departe pentru bunastarea noastra trebuie sa ne preocupam FIECARE

Acum privind aspectul administrativ el este strans legat de latura politica deci cum GEO+IRINA=LOVE prin analogie ADMINISTRATIE+POLITICA=BIROCRATIE

Climatul actual nu permite la ora actuala prin suma de impozite si taxe existenta pe profit a unei activitati econumice fara a eluda intr-o masura mai mica sau mai mare Legea. Ori in acest context firmele sau agenti economici sunt nevoiti sa intre in zona gri a legii pentru a nu mari preturile (si asa mari) in zona bunurilor si serviciilor.In acest context vorbind de o baza legala interpretabila va recomand pentru bunastarea economica indeplinirea cat mai multor criterii din cele 3 enumerate mai sus(aceste criterii se refera la angajati).

Acum din punct de vedere social nu inteleg remarca Dl Pacuraru ca romanii nu vor sa munceasca mai departe de casa cand cea mai mare parte a fortei active de munca este comasata in strainatate. Flotare logica cel putin 1000 de km sunt putini.Ahhh nu muncesc in tara ....corect.....vor 800 ....1000 de euro.Dle Pacuraru clasa politica actuala (si viitoare) trebuie sa intelega ca BANU care intra in jocurile politice vine de la plebei (adica de la noi) si un lucru esential la sume mari se discuta pe comisioane cu un 0 si cu o virgula dupa gen 0,01% ca sa mai ajunga din banu public ceva in economie si sa repercuteze in calitatea vietii de zi cu zi din Romania.Ahh si cu cat mai putine comisioane mai bine.Macar asa se stie cine trebuie sa presteze Nu se mai arunca mataza in subcontractari de executie si de ce nu creati premiza aplicarii punctului 3 (negocierea) de pe alte baze

Sperand ca lema de la inceputul comentariului ne poate servi la ceva va salut cu o buna tema de casa as zice eu si astept posturi pe tema data. Nu ma deranjeaza polemica atat timp cat ea este de natura constructiva si pertinenta

Pana la un nou post .....sa reflectam

[Relu]

by oana6200 on 19 May 2008, 08:41

Si ce anume va faceti sa credeti ca romanii sunt mai certati cu munca decat alte popoare?!?! Parerea mea este ca romanii sunt mau obositi decat alte popoare, si de aceea este normal sa simta nevoia sa se refaca.

[Relu]

by mindbox on 19 May 2008, 23:30

Mai obositi?...De ce? Este o ipoteza interesanta.Voi reface in aceasta saptamana acest post(il voi reedita) mergand pe aceasta opinie.Dvs. toti ceilalti forumisti impartasiti aceiasi parere?Suntem o natie obosita suntem daramati si neputiciosi?Am asteptat un post reply pe aceasta tema care este de drept si de fapt unul dintre fundamentele bunastarii noastre ca si persoane!!!

Ne este frica de munca, munca este un obicei injositor, din munca niciodata nu poti deveni echilibrat (Atentie 1 din punct de vedere finaciar ma refer aici si 2 nu am spus nu spun si nu voi spune ca din munca poti deveni bogat)?Este munca fie ea si ca subiect un element tabu in conceptia noastra ?

Fericirea se obtine pe cai discrete.....

[Relu]

by tomcat0 on 20 May 2008, 13:03

daaaaaaaaaaaaaa asa este... suntem o natie de puturosi, nesimtiti, spagari... si ce mai vreti voi... nu suntem in stare se punem pe picioare economia unei tari mici.

[Relu]

by Relu on 21 May 2008, 22:58

Suntem o natie obosita suntem daramati si neputiciosi?

Da!

Pe vremea comunismului munceam după cum ne învăţa partidul. În stilul hei-rup, dar se muncea. În '90, după căderea comunismului, nu se putea spune că eram o naţie de căzuţi din copac.

Cu timpul unii au învăţat să-şi schimbe stilul de muncă, au devenit mai pretenţioşi, mai responsabili. Şi-au scos din vocabular vorba aia: "Las' că merge şi aşa ...". Dar au ajuns la o limită. Iar acea limită se cheamă lipsă de apreciere a eforturilor. Se mai cheamă şi politicieni sau patroni de doi bani ori specialişti făcuţi la f.f. (adică la normă), într-un cuvânt indivizi nici nu ştiu pe ce-şi iau salariul ...

Sunt o groază de indivizi în ţara asta care ne dau lecţii despre cum să muncim dar ei nu sunt în stare să puie două paie cruce darămite să mai facă un lucru durabil.

[Relu]

by flieder on 22 May 2008, 12:20

Din punctul meu de vedere, problema sta de fapt in pct 3. Adica nu stim sa negociem, asa ca nu cunoastem modul de autoapreciere a muncii depuse, iar in cazul in care o facem ne lovim de partea financiara pentru ca angajatorul nu este dispus sa plateasca in plus atunci cand se dau sarcini peste ceea ce s-a negociat anterior. Cunoastem o gramada de situatii cand s-au facut angajari pt o anumita pozitie, s-au dat sarcini in plus, dar salariul n-a crescut nici macar cu o centima. Si de-aici porneste lehamitea! De ce as face mai mult daca nu mi se recunosc meritele??

Apoi, nu exista niste normative clare in ceea ce priveste modalitatea de "apreciere baneasca", asa ca ramane la latitudinea fiecaruia cat sa ceara/ofere. La sarcini egale, plata egala (nu stiu daca se poate generaliza dar macar in cadrul aceleiasi institutii ar trebui sa se tina cont de acest aspect).

Atunci cand se trece de proba interviului/concursului, cei care trec "testul" trebuie sa accepte ceea ce li se ofera (material) fara dreptul de a putea negocia, iar instruirea initiala se face de-a valma, fara a se preciza clar pentru ce munca va fi platit respectivul angajat.

Daca privim pe site-urile de job-uri din Romania o sa observam ca fff putine posturi au prezentata si oferta salariala (un secretism nejustificat) comparativ cu site-urile de profil din alta tari (de ex. U.K.) unde este precizat clar: atributii, target-uri si salariul/saptamana sau ora sau zi.

[Relu]

by mindbox on 22 May 2008, 16:52

Observ ca totusi intr-o masura mai mare sau mai mica acest post fie produce indignare fie resmnarea in fata faptului implinit fara o minima posibilitate de a schimba ceva. Desi semnalele primite converg spre un comentariu mai succint si mai usor digerabil cred ca nivelul cititorilor acestui forum este elevat astfel incat sa poata analiza comenta si eventual combate tot articolul sau fie si elemente distincte ale sale.Tin din capul locului sa precizez ca nu sunt nici patron (nici nu cred ca exista...explic mai jos de ce!!),nici candidat nici inavutit dupa revoluitie si nici director la o Regie sau o Companie de stat.Sunt unul dintre cei care muncesc pentru un salariu ca marea majoritate

Am sa incep cu fiecare post in parte:

tomcatO...am specificat in post replici pertinete,si asta nu tine doar de sintaxa frazei !!!!

Relu....un punct nevralgic al nostru....hei rup (generic vorbind)...da el se mentine si va mai exista.Pana cand??? o alta reuniune NATO un Consiliu etc.Atunci suntem atat mandri cat si productivi (oare?) in rest functionam pe principiul ei se fac ca ne platesc.....noi....Nevralgia puctului hei rup e sindicatul DA e sindicatul. Noi nu am inteles pana acum sau nu vrem sa intelegm acest organism numit sindicatul e constituit sa te apere in caz de conflict cu patronatul in rest ...tu trebuie sa decizi pe ce bani ATENTIE esti de acord sa prestezi un anumit volum de munca (aici e de fapt acea filozofie cu care noi nu am fost invatati) si atunci va asigur dragii mei forumisti ca negocierea fiind individuala fiecare are un volum de sarcini in corespondenta cu salariul cu care A FOST DE ACORD.

PS am specificat din start ca sunt un....muncitor deci nu dau lectii ci ne sfatuim

Flieder...aici e misterul cand salariul sau nivelul salarial nu este public exista premiza unei marje de negocieri.Numai ca noi avem acest punct terminus foarte foarte nevralgic dupa care incepem sa ne plangem Mai pe romaneste ne vindem pielea ieftin si dupa inepem sa realizam punctele forte si marjele pe care le-am fi putut juca in acest pact salarial:Dealtfel lucrul acesta desi nu relizam constituie un avantaj numai ca iar il vedem tarziu faptul ca noi nu avem sefi in adevaratul sens al cuvantului pentru ca de ce sa nu recunoastem training-urile care se fac la noi in politica manageriala ajung doar in marile companii iar restul sunt doar scuze(niste baietii) care "au facut banu" si care au format o lozinca , pentru ca Romania nu reprezinta un brand pe linie de productie.

Daltfel lipsa unui joc strans al negocierii salariale INDIVIDUALE a si dus la comasarea fortei de munca in strainatate.

Pana la un nou post va salut

[Relu]

by dcp100168 on 23 May 2008, 00:09

Nu este mână de lucru?

Goana după muncitori

* Zilnic, în ziarele gălăţene sunt sute de oferte de muncă, dintre care câteva zeci pentru muncitori necalificaţi * În ciuda ofertelor de muncă, peste 1000 de oameni preferă să trăiască din ajutorul social dat de Primăria Galaţi pentru că, zic ei, n‑au unde munci * Oare de ce nu se angajează pe un post de necalificat, unde ar câştiga de trei‑patru ori mai mult? * Şi fermierii au probleme: zilierii sunt la căpşune în Spania sau sunt ‑ n‑o să credeţi! - în campanie electorală

Deschid "Viaţa liberă". Patru pagini "full" de oferte de muncă. Se caută de la manageri la muncitori necalificaţi. Nu mai puţin de 20 de firme căutau, doar ieri, muncitori necalificaţi. Alături de ziar am un raport al Primăriei Galaţi. La data de 18 mai erau în evidenţe 1.052 de gălăţeni beneficiari ai venitului minim garantat - care este de trei ori mai mic decât salariul minim pe economie.

Mai bine la 416 decât la muncă!

Carevasăzică, există 1.052 de gălăţeni în oraşul de la Dunăre care declară că n‑au unde munci şi primesc pe chestia asta 170 de lei pe lună. Aceiaşi gălăţeni au la îndemână o mulţime de oferte de muncă - la care pot face faţă clar, căci firmele caută necalificaţi - dar pe care nu le onorează. Nu le place să câştige de trei ori mai mulţi bani sau, pur şi simplu, le este jenă să muncească şi se mulţumesc cu pomana de la Primărie? Iată o întrebare interesantă pe care şi‑o pun mulţi angajatori.

În acelaşi timp, dacă tot e supraofertă de locuri de muncă, de ce totuşi autorităţile continuă să plătească venitul minim garantat? Nu cumva se intră în contradicţie cu legea? Un coleg mai bine informat decât mine îmi spunea că pentru a obţine venitul minim garantat trebuie să depui nu'şce hârtii cum că ai căutat de lucru şi n‑ai găsit, dar că adeverinţele respective se eliberează relativ simplu. Ca o formalitate menită să contrazică o realitate clară: e de lucru la greu, dar nu prea se găsesc amatori. Deşi pun unii patroni problema să aducă thailandezi, chinezi sau măcar moldoveni de‑ai noştri, de peste Prut.

La ţară, necalificaţii au dat sapa pe afişe!

La ţară nu‑i altfel decât la oraş. Lucrările agricole sunt în toi în această perioadă. Toţi fermierii ţipă după mână de lucru, mai ales pentru lucrările din legumicultură şi pentru prăşitul porumbului. Însă e criză mare de lucrători agricoli în judeţ. Dai cu tunul ca să aduni trei‑patru zilieri.

Cea mai scumpă mână de lucru necalificată pentru agricultură este la Matca. Legumicultura a cunoscut un avânt teribil aici, iar oamenii disponibili pentru a munci cu ziua se găsesc tot mai greu. "În perioada de vară, la noi în sat muncesc peste 500 de zilieri", estimează primarul comunei. "Plata este acum cam la 40 de lei pe zi, plus ţigări. Unii vor şi un prânz de mâncare. Cei mai mulţi zilieri sunt de la Bacău, caz în care trebuie să le asiguri şi un loc de dormit şi să le dai de treabă zi de zi. Altfel pleacă", adaugă primarul.

În zona Frumuşiţa, "scorul" este un pic mai jos: 30 de lei pe zi şi ceva de mâncare. Însă şi aici sunt probleme cu forţa de muncă. "Campania electorală parcă i‑a turbat de cap pe toţi. Se dau bani cu ghiotura pentru împărţit pliante şi lipit afişe, pentru propagandă la cârciumă, iar mulţi leapădă sapa pentru borcanul cu maglavais", ne‑a povestit, cu ironie amară, unul dintre fermierii din zonă. "Am erbicidat o mare parte din suprafaţă, tocmai pentru că ştiam că vom avea probleme cu zilierii, dar tot mai trebuie dată o praşilă de corecţie. Poate că după alegeri se vor întoarce la treabă că nu mai sunt afişe de lipit. Chiar mă rog în gând să nu avem turul doi", a mai spus fermierul.

Într‑un alt bazin legumicol important - Cosmeşti - pare să se simtă din plin faptul că foarte multă lume a plecat la cules căpşune în Spania. Din câte am aflat de la fermieri, mâna de lucru sezonieră este greu de găsit, iar faptul că e penurie a crescut tarifele: minim 35 de lei pe zi, plus mâncare. Eventual şi ceva de băut. Asta pentru prăşit, pentru că la lucrările de irigaţii, unde e muncă mai grea, se cer şi 50 de lei pe zi.

În final, o constatare interesantă. În întreg judeţul Galaţi există în plată vreo 10.000 de dosare la ajutorul social. Teoretic, acestea sunt instrumente prin care statul îi ajută pe cei care nu au surse de venit. Cum ar veni, n‑au unde munci, de obicei mai mulţi decât cei care nu o pot face din motive obiective. Practic avem de‑a face cu o mare problemă. Situaţia este nu doar paradoxală, dar şi lejer penală. Să plăteşti unui om ajutor social într‑o vreme când este o gravă penurie de forţă de muncă (patronii şi fermierii fac mari eforturi să aducă lucrători din alte judeţe sau chiar din alte ţări!) este o deturnare clară de fonduri publice. Cu scopuri cam electorale. Iar cineva trebuie să dea socoteală pentru asta! Că banii sunt din buzunarul nostru.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=24328

[Relu]

by dcp100168 on 23 May 2008, 13:18

Aproape două milioane de români sunt apţi de muncă, dar nu lucrează!

Aproape două milioane de români sunt apţi de muncă, dar nu lucrează în prezent, iar aceşti oameni ar putea susţine programele investiţionale, a declarat vineri ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. "În primele luni din acest an am avut o dinamică a investiţiilor străine de 32%. Am recomandat investitorilor să traverseze Carpaţii, în Moldova şi în alte zone", a spus Vosganian la masa rotundă "Evoluţiile socio-economice din România: valorificarea oportunităţilor oferite de către Strategia Lisabona a Uniunii Europene pentru dezvoltare şi locuri de muncă".

La rândul lui, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin, a afirmat că în România există un deficit de forţă de muncă. În acest context, el a nominalizat locuitorii din zona rurală, care sunt puţin educaţi şi care vor fi greu de "adus la şcoală". Costin a apreciat că acestor oameni le va fi foarte greu să îşi găsească locuri de muncă. "Ministrul Vosganian s-a referit la două milioane de oameni care sunt apţi de muncă, dar care nu au pregătire calificată", a spus preşedintele BNS.

[Relu]

by patricia on 23 May 2008, 17:01

eu nu inteleg unde sunt cei 2 milioane de romani mentionanti de varujan.

daca accept ca ei exista, ei sunt concentrati in marile orase si raspanditi in sate.

sau poate ca muncesc la negru.

mindbox, nu cred deloc ca "Natura noastra pur romaneasca a fost obisnuita sa traiasca dupa 1989 intr-o pseudo bunastare", cum scrii tu.

daca te referi la natura noastra pur romaneasca, aminteste-ti de taranii care pleaca dimineata de acasa pentru a lucra pamantul.

daca te referi la natura umana insa, tind sa iti dau dreptate, desi cred totusi ca exista trei categorii de persoane. una care dupa 89 a mers la turci sa vanda rulmenti, dar care acum nu o duce grozav. sunt oameni care acum sunt mici comercianti si muncesc pe rupte pentru putinul pe care il au. a doua categorie care are pile, cunostinte si relatii, nu fac nimic si castiga din speculatii. si castiga bine nefiind nevoiti sa faca nici un efort. iar a treia categorie e formata din persoanele plecate in strainatate si cele care muncesc in romania dar nu o duc asa cum ar merita.

pe romaneste, am fost invatati sa epatam. mergi in satele din maramures si ai sa vezi ce frumos pica antenele satelit pe casele vechi. dar nu am fost invatati. am vrut sa intram in rand cu lumea si uneori ti-e rusine sa intri intr-o casa de tara si sa vezi in plina saracie, un tv cu plasma.

si e normal ca Romania sa nu reprezinte un brand de productie, cat timp s-a vandut tot. dar am putea reprezenta, avand in vedere sidex, damen... mai exista?

[Relu]

by mindbox on 23 May 2008, 23:07

Patricia punctul in care tu si eu avem o reala convergenta se refera la 2 puncte si anume

1 Ne place sa epatam

2 (aici convergenta e un pic mai sensibila) Privind din zeppelin manageriatul privat autohton (fara aport managerial sau de knowhow extern) se imparte intre cei care au inceput cu turcii si acum continua cu chioscurile sau ma rog o forma de comert en detailes si cei care au fost mai "relationati" de la bun inceput si au facut afaceri cu aparatul politico-administrativ.E logic clar si vizibil cine ruleaza mai multi bani cred.

Dar cea ce este cel mai important aspect si nu stiu inca (din lipsa de posturi sau de raspunsuri in PM) cati ati remarcat ca problema nu am enuntat-o din pozitia sefului sau al managerului ci din pozitia in care ma aflu si eu adica a muncitorului a prestatorului a salariatului. Ori aici nu discut nici de brand(si asa nu exista) nici de cum trebuie organizata o afacere sau cati bani trebuie sa dai unui muncitor.

Cea ce am vrut eu sa pun in lumina a fost modalitatea perceptia noastra de a ne negocia pielea fara sa ne mai plangem ca o facem prost si nu mai avem ulterior cu ce sa....evident...epatam

Discutia si opiniile Dvs. sunt binevenite si nu in ultimul rand va multumesc pentru posturile acestei teme(si nu numai)

Pana la un post ulterior va salut

[Relu]

by oana6200 on 26 May 2008, 09:48

In alta ordine de idei, - de ce preferam sa culegem capsuni in Spania si sa construim blocuri in alta tara decat in Romania? Pentru ca la noi munca de jos este rusinoasa, dar in alte tari nu. Daca ai terminat o facultate, dar nu ai pile pentru un post cu studii superioare si accepti un post de studii medii, devii mai mult decat umilit.

[Relu]

by flieder on 26 May 2008, 11:37

oana6200 wrote:In alta ordine de idei, - de ce preferam sa culegem capsuni in Spania si sa construim blocuri in alta tara decat in Romania? Pentru ca la noi munca de jos este rusinoasa, dar in alte tari nu. Daca ai terminat o facultate, dar nu ai pile pentru un post cu studii superioare si accepti un post de studii medii, devii mai mult decat umilit.

Dar sunt si cazuri in extrema cealalta. 10-11 clase, In Italia pot face menaj, dar in RO nu se pot cobora, asa ca se agita in cautarea unui post de secretara sau ceva asemanator ca doar stie o limba straina, ce naiba!

[dcp100168]

Acest topic a fost şters din greşeală şi refăcut. Discuţiile pot continua. Sper că nu sunt probleme deosebite de vizualizare.

[mindbox]

Extremele sunt cazuri puncuale. Voi reveni sambata cu un comentariu mai amplu

[dcp100168]

Topul ţărilor cu populaţie obsedată de muncă

Japonezii sunt cei mai obsedaţi de muncă, doar 33% dintre ei îşi folosesc concediul alocat. la polul opus sunt francezii, deoarece 89% din populaţie îşi foloseşte timpul alocat concediului.

Muncitorii cu normă întreagă din majoritatea ţărilor beneficiază de sărbători legale, care se pot transforma în zile de concediu plătit, dar nimeni nu este forţat să utilizeze acest timp. Ipsos Global şi Reuters, citaţi de capital.ro, au realizat un sondaj pe 13.000 de persoane din ţările dezvoltate pentru a vedea cine utilizează cel mai puţin zilele de concediu.

Francezii sunt cei mai relaxaţi, deoarece 89% din populaţie îşi foloseşte timpul alocat concediului. China este pe ultimul loc în top 10 al celor mai workaholice ţări, unde 65% din populaţie îşi utilizează zilele de concediu primite. În China sunt 11 sărbători naţionale, iar angajatorii trebuie să ofere cel puţin 10 zile de concediu.

Doar 63% din suedezi îşi iau concediul legal. Aceştia sărbătoresc tot 11 zile şi muncesc circa 1.610 ore pe an.

În India, 59% din populaţie apelează la zilele de vacanţă. Indienii au 16 sărbători legale, însă angajatorii sunt obligaţi să dea zile libere doar pentru 12 zile.

Pe locul şapte în top se situează Brazilia, unde 59% din muncitori îşi iau zilele de concediu. În Brazilia sunt 11 zile de sărbătoare, iar angajatorii sunt obligaţi să ofere 30 de zile de concediu adiţional.

În Canada, procentul muncitorilor care apelează la concediu este de 58%. Canadienii au puţine sărbători legale, doar nouă pe an. Aceştia muncesc anual 1.699 de ore.

În Statele Unite ale Americii există 10 sărbători libere, însă angajatorii nu au o limită în numărul de zile de concediu pe care trebuie să le dea angajaţilor, dar în medie, sunt 15 zile. Americanii lucrează, în medie, 1.768 de ore pe an.

Doar 53% din sud-coreeni îşi utilizează zilele de concediu legal. În Coreea de Sud angajaţii au libere 15 zile pe an, de sărbătorile naţionale, însă angajatorii sunt obligaţi să ofere 19 zile de vacanţă.

Locul trei este ocupat de Africa de Sud, unde doar 47% din populaţia muncitoare se atinge de zilele libere. Aceştia au 12 zile de sărbătoarea, iar angajatorii trebuie să le asigure 21 de zile libere muncitorilor.

În Australia, 47% din populaţie îşi ia zilele libere alocate. Australienii beneficiază de opt sărbători pe an, iar numărul de ore lucrate anual se ridică la 1.690.

Japonezii sunt cei mai obsedaţi de muncă, doar 33% dintre ei îşi folosesc concediul alocat. Totuşi, Japonia are şi multe sărbători legale, respectiv 16 zile. Populaţia japoneză munceşte anual în jur de 1.714 ore.

http://www.realitatea.net/topul-tarilor-cu-populatie-obsedata-de-munca_808181.html