George Fernic - călătoria fantastică

[dcp100168]

George Fernic - călătoria fantastică

„Era îndrăgostit de arta zborului.

Ca şi Leonardo da Vinci, voia să stăpânească aerul”

(Grigore Trancu)

Fiu al proprietarului Şantierului Naval din Galaţi, inginerul George Fernic şi-a petrecut anii copilăriei în preajma zgomotelor ambarcaţiunilor, fiind atras de motoare şi inovaţii tehnice. Atmosfera favorabilă dezvoltării viselor adolescentului a fost perturbată de intrarea României în Primul Război Mondial. Fernic a văzut în acest eveniment o oportunitate de care putea să profite, aşa că a urmat cursurile de observator foto şi s-a înrolat în aviaţia militară, fiind un membru activ în escadrilele de recunoaştere. În perioada studenţiei, a ocupat funcţia de director de design în cadrul firmei „Deutscher Llozd Flugzeuge Werke” din Berlin, pe care a cumpărat-o pe când se afla în momentul falimentului, producând aici avioane de mici dimensiuni şi proiectul primului său avion. S-a întors cu el în România pentru a pune bazele unei companii aerodinamice şi a unei şcoli de pilotaj, însă s-a lovit de obtuzitatea autorităţilor şi de condiţii nefavorabile dezvoltării unei asemenea companii. În baza acestui context, George Fernic se hotărăşte să emigreze în America, unde a avut şansa de a-şi materializa proiectele.

„Sunt aviatorul George Fernic şi sunt gălăţean”

Ţelul vieţii sale era acela de a construi un aeroplan cu care să poată stabili un nou record – să devină primul român care parcurgea distanţa New York-Bucureşti fără escală. Pentru realizarea acestui demers însă, avea nevoie de numeroase fonduri, pe care le-a obţinut de la românii stabiliţi în America. În 1928 a înfiinţat în S.U.A, la Richmond Terrace, Arlington, firma „Fernic Aircraft Corporation” cu capital majoritar românesc. Adiacent proiectării şi construcţiei avioanelor, Fernic se ocupa şi de testarea avioanelor sale. „Tânărul înalt, chipeş, cu ochi scăpărători de inteligenţă, fire deschisă şi în perpetuă mişcare” îşi uimea de fiecare dată spectatorii. Urmărindu-şi cu ardoare visul, a început să construiască transatlanticul aerian „Fernic IX”, având primul zbor de încercare la 10 septembrie 1929, pe aerodromul din Long Island „Roosevelt Field”, sub ochii a peste 100 de aviatori şi a mai multor curioşi. Zborul a durat 22 de minute şi a fost descris pe larg în presa americană. În anul 1930, Fernic va smulge, pentru ultima oară, ropote de aplauze şi aclamaţiile a peste 40.000 de oameni prezenţi la mitingul de aviaţie din Chicago, pentru a-l vedea la bordul monoplanului „Cruisaire”, proiectat şi construit de el.

„Pentru cei ce îl priveau a fost o jumătate de oră de admiraţie şi groază…” (Gheorghe Negrescu)

Motorul a explodat la aterizare, iar monoplanul s-a zdrobit de pământ, răpindu-l pe cel care a realizat atât de multe în doar treizeci de ani de viaţă şi l-a transformat într-o legendă a aviaţiei române. „… de mine te rog să nu ai nicio grijă, aici sunt foarte sigur de aparatul meu şi de persoana care mă va însoţi… Scumpul meu tată, îmi este aşa de dor de tine şi de ţară că aş zbura în jurul pământului numai să vă întâlnesc. Pe curând. La revedere şi te îmbrăţişez cu toată dragostea de fiu. George”. Acestea sunt ultimele sale cuvinte adresate tatălui său înainte de tragicul eveniment.

Prin grija tatălui, Gheorghe Fernic, urna funerară a fost adusă în ţară, aviatorului gălăţean Adamiu revenindu-i onoarea să presare din avion, deasupra oraşului Galaţi, cenuşa lui George Fernic. Numele său poate fi găsit, astăzi, alături de cel al altor 269 de temerari ai zborului, încrustat pe una din plăcile de bronz ale Monumentului Eroilor Aerului din Bucureşti. George Fernic a fost primul aviator român care a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” ce i-a fost înmânat tatălui său cu puţin timp înainte ca acesta să treacă la cele veşnice.

presagalati.ro