La medicamente contează numele sau substanţa activă?

[dcp100168]

Te îmbolnăveşti, sărăceşti

Decizia Ministerului Sănătăţii care îi dă dreptul medicului să scrie pe reţetă denumirea comercială a medicamentului şi nu denumirea substanţei de active, induce în eroare pacienţii, care de cele mai multe ori renunţă să-şi mai cumpere medicamente din cauza preţului ridicat. Preţul de referinţă al unui medicament reprezintă preţul celui mai ieftin medicament înregistrat la Ministerul Sănătăţii din categoria celor cu aceeaşi substanţă activă. În acest moment nu se ţine cont de substanţa activă, ci de denumirea comercială, iar pe reţetele oamenilor apar medicamente scumpe, pe când ar putea fi prescrise alte medicamente, mai ieftine şi cu aceeaşi substanţă activă, cunoscându-se faptul că valoarea compensată este aceeaşi.

Există tot mai multe nelămuriri şi nemulţumiri, în special, în ceea ce priveşte eliberarea de medicamente în regim compensat sau gratuit. Toate aceste neînţelegeri au apărut ca urmare a deciziei Ministerului Sănătăţii de a da dreptul medicilor de a scrie pe reţetă denumirea comercială a medicamentului şi nu denumirea substanţei active. De cele mai multe ori, oamenii renunţă să-şi mai cumpere medicamente din cauza preţului ridicat. Preţul de referinţă este stabilit în funcţie de substanţa activă şi reprezintă preţul celui mai ieftin medicament înregistrat la minister, dar cu aceeaşi substanţă activă. Folosirea denumirii comerciale, fapt ce implică preţ diferit de la o denumire la alta, îi determină pe oameni să renunţe să-şi mai cumpere tratamentul din cauza sumei mari pe care trebuie să o scoată din buzunar, având în vedere că valoarea compensată este aceeaşi, pentru medicamentele din aceeaşi categorie de substanţă activă. Doar preţul de raft diferă în aceste condiţii. Spre exemplu, pacientul are nevoie de un medicament cu substanţa activă indapamid, aflat pe lista A (compensare de 90%). Cel mai ieftin medicament cu substanţa activă indapamid este Rawel şi costă 9.19 lei, iar pacientul va plăti 79 de bani, compensarea fiind de 8.4 lei. Dacă medicul a prescris alt medicament cu aceeaşi substanţă activă, respectiv Tertensif, care costă 18.39 lei, atunci pacientul va plăti 9.99 lei (compensarea fiind tot de 8.4 lei ca şi în cazul Rawel). Tertensif şi Rawel sunt medicamente de import. Dacă se doreşte medicamentul românesc, acesta este Indapamid şi costă 13.9 lei, iar pacientul va plăti 5.5 lei (compensarea fiind aceeaşi, de 8.4 lei). Un alt exemplu se referă la diferenţele de plată ce apar în cazul reţetelor compensate 100% pentru copii (lista de medicamente C1). Substanţa activă „ibuprofenum” se regăseşte în mai multe forme farmaceutice, dintre care suspensiile pentru copii sunt foarte cunoscute de către mame. Exemple: Ibalgin, produs românesc, Nurofen şi Ibugesic, produse de import. Preţurile maximale (impuse) pentru aceste produse sunt următoarele: Ibalgin (5.05 lei), Nurofen (5.57 lei) şi Ibugesic (4.05 lei). Preţul de referinţă (cât suportă CNAS) este de 4.05 lei, iar diferenţa achitată de pacient este pentru fiecare produs următoarea : Ibalgin (1 leu), Nurofen (1.52 lei) şi Ibugesic (0 lei). "Farmaciile eliberează două categorii de produse: medicamente care se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală (reţetă) şi medicamente sau alte tipuri de produse care se eliberează la cerere, fără prescripţie medicală, numite OTC-uri. Activitatea de bază a farmaciilor este eliberarea de medicamente din prima categorie, al căror preţ este impus de către Ministerul Sănătăţii. Înainte de a ajunge la pacient, medicamentul parcurge un drum relativ simplu: de la producător ajunge la depozitul farmaceutic, care are şi rol de distribuitor, după care ajunge în farmacie. Preţul cu care medicamentul este eliberat de către farmacie, fiind impus de către minister, suportă un adaos comercial cu atât mai mic cu cât produsul este mai scump. Au existat şi situaţii în care preţurile la unele medicamente au suferit scăderi semnificative în timp. Cealaltă categorie de produse eliberate de către farmacii cuprinde: vitamine, minerale, suplimente nutritive, produse din plante, produse cosmetice, articole medicale, produse de igienă. Preţul, în cazul unor astfel de produse, este stabilit la nivel de farmacie, în funcţie de adaosul comercial practicat. Astfel, produsele din această categorie au preţuri diferite de la o farmacie la alta. În cazul medicamentelor eliberate pe bază de reţete compensate, apar diferenţe de plată datorită faptului că procentul de compensare (de 50%, în cazul medicamentelor aflate pe lista B sau de 90%, în cazul medicamentelor aflate pe lista A) se aplică la preţul de referinţă impus de către Ministerul Sănătăţii şi avizat de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Preţul de referinţă reprezintă preţul medicamentului cel mai ieftin înregistrat la Ministerul Sănătăţii din categoria celor cu aceeaşi substanţă activă", a declarat Farm. Maria Stratulat, preşedinte Colegiul Farmaciştilor Galaţi. În acelaşi timp, conducerea Colegiului Farmaciştilor consideră că actuala decizie a Ministrului Sănătăţii ca medicul să scrie pe reţetă denumirea comercială a medicamentului şi nu denumirea substanţei active (DCI a denumire comună internaţională) reprezintă, de fapt, o limitare a dreptului la asistenţă cu medicamente al bolnavilor. "Oamenii sunt obligaţi, de cele mai multe ori, să renunţe la a-şi mai cumpăra medicamentele, atunci când medicul prescrie un medicament mai scump. Argumentul adus de ministrul sănătăţii în favoarea acestei modalităţi de prescriere, care ar pune stavilă risipei, este complet eronat, având în vedere faptul că decontul făcut de Casa de Asigurări este în acelaşi cuantum, indiferent de medicamentul prescris. Singurul păgubit este bolnavul care trebuie să suporte din propriul buzunar diferenţa", a mai spus Maria Stratulat.

http://www.impartial.ro/index.php?func= ... articol=12