"Antidotul" - o nouă premieră pe scena Dramaticului

[dcp100168]

Teatrul Dramatic deschide stagiunea 2013 cu două comedii

* Actualul şi fostul director de la Dramaticul brăilean montează piese noi şi vechi la Galaţi

Teatrul Dramatic „Fani Tardini” se pregăteşte pentru începerea stagiunii cu două noi montări. Prima ofertă este din dramaturgia europeană actuală care vine din Franţa. „O comedie de foarte bună calitate”, ne asigură directorul teatrului, actorul şi regizorul Cristian Gheorghe, care ştie din interior: joacă în ea. Premieră pe ţară. Piesa "Antidotul" este scrisă de Raffy Shart, un autor francez contemporan - regizor de teatru şi film, dramaturg, scenarist şi compozitor. Premiera va fi pe 19 sau 20 octombrie. Regia aparţine lui Lucian Sabados, noul director al Teatrului „Maria Filotti” Brăila, care a condus 21 de ani şi Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti, a iniţiat şi organizat şapte ediţii ale unui festival de Jazz la Sibiu, a fost bursier al unui program al Ministerului Culturii şi Francofoniei din Franţa, cu stagii la teatrele din Tours, Bordeaux, Angôuleme, Poitiers, curs de regie teatru la Paris, o specializare prin British Council Bucureşti etc. Din distribuţia spectacolului fac parte Cristian Gheorghe, Oana Preda Gheorghe, Ciprian Braşoveanu, Cristina Uja, Petronela Buda, Stelian Stancu, Florin Toma. „O comedie interesantă despre lumea filmului, despre cum sunt de fapt vedetele şi cum se „mănâncă” între ele, în spatele imaginii strălucitoare. Despre cum sunt puşi oamenii în faţa unui eveniment care îi va schimba sau nu. Dar nu e bine să dezvăluim surprizele”, ne spune directorul teatrului.

Comedie veche, îndrăgită

Premiera, chiar înainte de Festival naţional de comedie care se va desfăşura probabil între 21 şi 30 octombrie, va fi urmată, după festival, de o altă comedie: celebra „Jocul dragostei şi al întâmplării” a lui Pierre de Mariveaux, în regia lui Radu Nichifor, fostul director interimar la „Filotti”. Deci, de două ori „Filotti” la Galaţi. După o piesă contemporană, una „clasică” - piesa lui Mariveaux, cea mai cunoscută şi mai jucată comedie a sa, a fost scrisă la 1730.

În continuare, pe afiş

De asemenea, începutul stagiunii aduce în continuare pe scena Dramaticului gălăţean producţii rodate şi apreciate deja de public: „Peţitoarele”, „Puşlamaua de la etajul 13”, „Fiarele”, „Năpasta” şi „Şarpele în iarbă”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

"Antidotul" - o nouă premieră pe scena Dramaticului

Cu două zile înainte de începerea ediţiei cu numărul XXV, a Festivalului Naţional de Comedie, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, le mai pregăteşte o surpriză gălăţenilor. În perioada 19-20 octombrie va avea loc premiera spectacolului „Antidotul”, în regia lui Lucian Sabados. „Premiera este un spectacol foarte interesant, este un spectacol despre lumea filmului, lumea teatrului, dar nu e foarte elitist în sensul că se ating probleme universal valabile, despre moarte, despre viaţă şi despre cum ajungem când suntem puşi în situaţii limită. E o comedie până la urmă, dar e o tragicomedie de fapt. Din distribuţie fac parte actorii Stelian Stancu, Oana Preda Gheorghe, Carmen Albu, Ciprian Braşoveanu, Cristian Gheorghe, Toma Florin, Petronela Buda”, a declarat Cristian Gheorghe, directorul dramaticului gălăţean.

presagalati.ro

[dcp100168]

Raffy Shart, autorul „Antidotului” de la Dramatic: Poate vin să filmez la Galaţi următorul meu film

Ultima reprezentaţie a piesei „Antidotul” la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” a avut o încărcătură aparte pentru regizorul Lucian Sabados, actorii de pe scenă şi publicul care a umplut până la refuz sala teatrului: prezenţa în sală a autorului piesei, francezul de origine armeană Raffy Shart.

„Antidotul” s-a jucat la Galaţi în premieră mondială, „Fani Tardini” fiind primul teatru din lume care a pus în scenă această piesă. De asemenea, a fost pentru prima dată când Raffy Shart şi-a văzut vreo piesă jucată mai întâi într-o altă limbă decât franceza.

Şi încă o premieră: Raffy Shart a stat de vorbă cu PresaGalati.ro timp de o oră în ceea ce a fost primul şi singurul său interviu de până acum acordat vreunei instituţii mass-media din România. 

„Am avut mari emoţii aici, la Galaţi, pentru că mi-am auzit piesa, în premieră, în altă limbă. Şi am înţeles-o în cea mai mare parte, pentru că limba română şi cea franceză au origini comune. Iar Lucian, regizorul, a respectat piesa cu fidelitate, cu excepţia dansului de la final. Dar a fost  un final bun, o găselniţă reuşită. Pe Lucian Sabados îl ştiu de vreo zece ani, a pus şi cealaltă piesă a mea (<<Soţia mea se numeşte Maurice>> – n.r.) şi ştiam că va respecta exact ce am scris”, spune autorul „Antidotului”. 

Pe scurt, povestea din „Antidotul” este următoarea: Arnold Bremen (jucat de Cristi Gheorghe), un actor celebru pe vremuri, dar care nu a mai fost chemat demult să joace nimic şi care trăieşte cu amintirea femeii iubite, decide să-i adune la un loc, în apartamentul său din Paris, pe un impresar cu iubita lui (jucaţi de Florin Toma şi Oana Preda Gheorghe), un producător şi iubita sa (Ciprian Braşoveanu şi Carmen Albu), precum şi pe un regizor şi „favorita” sa (Stelian Stancu şi Petronela Buda). După ce toţi s-au adunat şi s-au destins, Arnold îi anunţă că, intenţionat, a pus otravă în şampanie şi că soarta le este pecetluită. De aici începe suspansul, dar şi umorul negru, cu toţii fiind supuşi unor încercări disperate de a demonstra că merită să capete antidotul.

La început a fost femeie

Interesant este că, la început, nuvela „Antidotul” a avut ca personaj principal o femeie, pe Gloria Borand, dar în piesa de teatru cu acelaşi nume, cea jucată la Galaţi, în rolul principal e un bărbat.

Raffi Shart: „Iniţial, personajul principal din <<Antidotul>> a fost o femeie, dar am schimbat totul. Am zis că o să rescriu piesa, dialogurile, tot. Iniţial, acţiunea se petrece într-un castel pe o insulă din Scoţia, iar invitaţii vin din America, din Franţa şi din Anglia. Şi toţi se întâlnesc într-un castel. Nu e ca în <<Zece negri mititei>>, este exact opusul, pentru că acolo aştepţi până la sfârşit să descoperi ucigaşul. În piesa mea ştii de la început. Dar este aceeaşi poveste, a unei doamne care devine star, are un eşec răsunător şi cade de sus, apoi se reîntoarce în industria filmului. A fost mai interesant pentru mine să scriu pentru o femeie în rolul principal. Cred că creierul unei femei este mai complicat, în sensul că analizează mai multe lucruri decât un bărbat. Câteodată sunt mult prea analitice, dar în interiorul lor, nu arată acest lucru, de aceea trebuie să fii mult mai atent cu o femeie. Asta a fost ideea mea. Să arăt cum o femeie poate pune la cale un astfel de plan de răzbunare foarte sofisticat”.

„Când am scris rolul femeii care vrea să devină cu orice preţ actriţă (jucată de Petronela Buda - n.r.), mi-a fost frică să nu fiu judecat drept un misogin, ceea ce e total greşit. Dar am întâlnit atât de multe astfel de fete, dar şi băieţi, care voiau doar să devină bogaţi şi celebri. Nu cred în inocenţă, pentru că atunci când începi să-ţi foloseşti corpul ca să ajungi celebru, nu mai eşti inocent, ci pervers; nu neapărat într-un mod sexual, ci pervers în sens intelectual. Dacă ai o pasiune, urmeaz-o, sau las-o pe ea să te urmeze. O singură dată în viaţă m-am gândit să renunţ la scris, la filme, şi să-mi deschid un restaurant, deşi nu ştiu nici să fac ouă prăjite. Am vrut să am un restaurant elegant, unde să invit toate starurile, să am bucătari celebri. Dar nu m-a ţinut mai mult de două minute, pentru că prietena mea de atunci mi-a spus: Renunţă, e o idee proastă. Şi a avut dreptate”.

„În cazul lui Van Gogh, el a avut doar pasiunea, niciun ban, şi a încercat să trăiască doar cu această pasiune. Apoi a înnebunit, pentru că nu a putut să-şi vândă nici măcar o lucrare. Aici a fost drama. Dar în cazul meu, când pot să vând bilete, nu e nicio dramă. Merg în China şi sunt ovaţionat, merg în Scandinavia… În Finlanda, când am auzit primele cuvinte ale piesei (<<Soţia mea se numeşte Maurice>>) în acea limbă, i-am zis prietenei mele: <<Suntem morţi. Ieşim din sală şi ne întoarcem la Paris acum>>. Dar după numai cinci minte, publicul râdea cu lacrimi. Au jucat apoi piesa în cinci oraşe diferite. Deci, cum pot să mă plâng, când merg în Finlanda, în China, în Mexic, în Argentina, în Mongolia, iar publicul reacţionează mereu la fel?!”.

„Îmi place să ascult oamenii, să le <<fur>> poveştile şi să le scriu folosindu-mi propria imaginaţie. În <<Antidotul>>, de exemplu, toate personajele parcă sunt desprinse dintr-o farsă. Dar nu e o farsă, am întâlnit mult mai mulţi oameni ridicoli în viaţa mea decât în această piesă. Mi-ar trebui câteva zile, cred, să vă vorbesc despre cât de superficiali sunt mulţi, despre imoralitatea acestui business, în care unii doar pun în faţa operei lor cuvântul <<artă> şi pretind că şi fac artă”, spune Raffy Shart.

Arnold B. ar fi putut fi jucat de Marlon Brando

Deşi piesa „Antidotul” nu a fost jucată până acum decât la teatrul gălăţean, Raffy Shart a vrut să facă şi filmul. Dar până acum nu a reuşit.

„Acum câţiva ani, Marlon Brando, căruia agentul meu îi trimisese scenariul,  m-a sunat acasă, la ora 2 noaptea, iar eu am crezut că e o farsă jucată de vreun prieten de-al meu, care ştie că fac comedii. Vocea îi suna ciudat, nici engleza mea nu era foarte bună, aşa că nu am crezut de la început că era Brando. L-am întrebat în franceză <<Cine sunteţi şi ce vreţi?>>, iar el mi-a răspuns tot în franceză <<C’est moi, Marlon Brando>>. Şi i-am răspuns <<Da, şi eu sunt Dumnezeu>>. Aşa că i-am închis, dar m-a sunat din nou şi am început să vorbim. Mi-a spus că nu mai trăia în Tahiti, ci în Los Angeles, că era foarte bolnav şi că urma să moară. (Şi acum mi se încreţeşte pielea când îmi amintesc). Citise scenariul şi mi-a spus: <<Dacă aş fi în viaţă, aş face acest film>>. Două săptămâni mai târziu, a murit. Apoi, agentul meu mi-a spus că cel care ar putea face rolul este Ben Kingsley. M-am întâlnit cu el la Londra, a zis că vrea să facă filmul. M-am gândit la producătorul Jean Francois Lepetit, cel care a făcut şi ambele variante ale comediei <<Trei bărbaţi şi un bebeluş>>. L-am sunat, i-am zis că îl am pe Ben Kingsley, l-am întrebat dacă vrea să producă filmul şi mi-a zis <<Niciodată>>”.

O familie de artişti

Raffy Shart se recomandă, zâmbind, „parizian, nu francez”, la doar câteva minute după ce vorbim de aceeaşi „aroganţă” a newyorkezilor faţă de restul americanilor. S-a născut, aşadar, la Paris, dintr-o familie de artişti de origine armeană: bunicul - poet, scriitor şi compozitor; tatăl - artist plastic, iar mama - cântăreaţă.

Este realizator TV, scenarist, compozitor şi, mai nou, producător, deşi spune că „mie îmi place să cheltuiesc banii, nu să-i caut”.

Raffy Shart a devenit faimos în calitate de scriitor şi regizor de teatru odată cu montarea spectacolului „Soţia mea se numeşte Maurice” (1997), piesă care s-a jucat apoi în 44 de ţări. A fost co-scenarist al filmului „Quasimodo din Paris” (1999), după care a regizat şi produs el însuşi filmul „Incontrolabil” (2006).

Raffy Shart este şi compozitor de muzică de teatru şi de film, dar şi autor de cărţi pentru copii. Este şi realizator de videoclipuri publicitare.

Primul său film de scurtmetraj, „Sub soarele verii”, a fost cumpărat de compania Twentieth Century Fox pentru a-l difuza în toate ţările anglofone.

A publicat romanul „Les enfants de l’oubli” într-un tiraj de 20.000 de exemplare. Aceasta frescă romanescă a lui Shart începe în 1914 într-o provincie armeană din cadrul Imperiului Otoman şi antrenează cititorul într-un turbion al istoriei în care sunt protagonişti cei doi eroi, tânărul Zevart şi fiul lui, Kevork. Sunt relatate, pe rând, întâmplările prin care trec cei doi şi prietenii lor turci sau armeni, de-a lungul timpului până-n zilele noastre. Cartea este un omagiu adus lui Kevork Garvarents, bunicul lui Shart, cel care a şi compus imnul naţional armean.

„E o nuvelă uriaşă pe care sper ca într-o zi să o văd tradusă şi aici, la Galaţi.  Mi-a luat 25 de ani ca să fac toată documentarea istorică, iar patru ani ca să o scriu. Iniţial, mi-am zis că o voi scrie într-un an, dar apoi mi-am spus: ok, o să fac în realitate absolut tot ceea ce face şi eroul cărţii, aşa că am mers în deşert şi am trăit acolo doi ani, am fost în Damasc, în New York, am fost în toată lumea…”, spune francezul de origine armeană. 

Prieten cu Woody Allen

Locuieşte în Paris şi Los Angeles şi are legături numeroase cu lumea filmului. Printre prietenii săi apropiaţi se numără şi celebrul Woody Allen. De altfel, în filmul „Midnight in Paris”, scris şi regizat de Woody Allen, scenele în care eroul principal (Owen Wilson) urcă într-un taxi care îl transportă, în timp, în Parisul de altădată au fost filmate chiar în faţa casei lui Raffy Shart. 

„Deşi a ajuns foarte bogat, Woody este un tip foarte simplu, întotdeauna poartă aceeaşi cămaşă. Râd de el, îi spun <<Woody, să-ţi împrumut o cămaşă, nişte pantofi>> şi el îmi spune <<Eşti amuzant>>”, povesteşte Shart.

Piesa Dramaticului din Galaţi, de bun augur?

Deşi până acum s-a lovit de refuzuri când a fost vorba să monteze piesa „Antidotul” în Franţa, se pare că evenimentul de la Galaţi ar putea schimba situaţia.

„Cu doar o zi înainte de a veni în România, m-am întâlnit pe stradă, întâmplător, cu cel care iniţial refuzase să producă piesa în Franţa. I-am zis că vin în România să văd <<Antidotul> şi nu i-a venit să creadă. Iar persoana respectivă mi-a spus să-l sun imediat cum mă întorc din România ca să facem piesa, pentru că e o ruşine pentru Franţa”, spune Raffy Shart.

La finalul discuţiei cu PresaGalati.ro, autorul „Antidotului” a dat de înţeles că nu ar fi imposibil să se reîntoarcă la Galaţi, cu ocazia turnării noului său film, care l-ar putea avea pe Adrien Brody („Pianistul”, printre altele) în rolul principal. „Vreau să fac un film despre rasism, în engleză, poate cu Adrien Brody, şi poate vin să filmez aici. Pentru 80 la sută din filmări este nevoie doar de un platou, ceea ce pot să filmez la Galaţi, iar exterioarele le voi face la Opera Garnier din Paris”, a încheiat Raffy Shart.

presagalati.ro