Biserica din Bădălan, ameninţată de pânza freatică

[dcp100168]

Biserica din Bădălan, ameninţată de pânza freatică

Biserica „Sfântul Dimitrie” din cartierul Bădălan a schimbat - în ultimii şase ani - configuraţia vechiului cartier gălăţean, zonă pustiită după 1986, când fostele autorităţi au declanşat „marea sistematizare”. Atunci, casele oamenilor au fost dărâmate, iar oamenii strămutaţi în cartierul „Aviaţie”. După acest episod de tristă amintire, în Valea Oraşului, doar Biserica Izvorâtorului de Mir a rămas pe verticală.

Din 1986 a stat în tăcere până în 2007, când rugăciunea a fost reluată.
Actuala biserică din Bădălan a fost sfinţită la 13 noiembrie 1894. Este a treia biserică din Galaţi închinată Sfântului Dimitrie şi considerată (potrivit studiului părintelui Eugen Drăgoi) "continuatoarea ctitoriei lui Vasile Lupu", ridicată la începutul veacului al XVII-lea.
În 2007, părintele paroh Costică Cimpoieşu a reluat rugăciunea în vechea parohie gălăţeană. Nu înainte ca slujitorul şi câţiva creştini să scoată din biserică tonele de gunoi de pe urma porcilor crescuţi de un gălăţean în sfântul locaş! Încet-încet au fost refăcute zidurile, gardul, curtea, o casă praznicală. A fost ridicată o Troiţă.

Anul acesta, principala preocupare a părintelui Costică Cimpoieşu şi a creştinilor de aici a vizat restaurarea vechii şi noii biserici. În această toamnă, biserica şi-a recăpătat înfăţişarea de Casă a Domnului.

Însă rănile vechi nu sunt vindecate pe deplin, fiindcă biserica este aşezată la câţiva zeci de metri de malul Dunării, pânza freatică fiind la 1,50 metri sub zidul edificiului. „În 2013, am primit 30.000 de lei de la Primăria Galaţi, bani cu care am pus pardoseala pentru a mai opri infiltraţiile apei în zidul bisericii. Cum însă nu are subzidire, e greu de crezut că această soluţie este durabilă. S-a făcut un studiu pentru realizarea subzidirii şi ar fi nevoie de fonduri considerabile, pe care nu le avem”, ne-a spus părintele Costică Cimpoieşu.
În acest an au mai fost alocaţi 110.000 lei, de la Ministerul Culturii şi Cultelor, sumă cu care a fost reconstituit la interior zidul, care stătea să se prăbuşească. Pereţii sunt pregătiţi pentru pictură, dar cum pânza freatică este destul de ridicată, nu se poate începe această lucrare până la remedierea problemei, altfel pictura ar putea fi compromisă.

viata-libera.ro

Alte altare gălăţene închinate Sf.Dimitrie

Cea mai veche menţiune despre un altar al Sfântului Dimitrie este din 30 aprilie 1618, când domnul Radu Mihnea (1616-1619), cu binecuvântarea mitropolitului Mitrofan al Huşilor, „întărea egumenului Galaction de la Mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi, „o biserică - cu viile ei - în târgul Galaţi, cu hramul Sfântul Dimitrie, ctitorită de Crâstea, mare vornic, strămoş al familie Conachi, dăruită de soţia Anghelina”, reţinem din Credinţă, istorie şi cultură la Dunărea de Jos, 2005. Posibil ca edificiul să fi fost ridicat în aprilie 1603. Istoricul Paul Păltănea ne relata (într-un interviu publicat în anii din urmă) că biserica era una din cele opt altare din Galaţi care existau aici în septembrie 1641. Era din lemn, acoperită cu şindrilă şi paie. Pe la 1618, biserica era un fel de „metoc” al Mănăstiri Sfântul Sava Iaşi. Existenţa bisericii a fost menţionată, în mai 1653, şi de Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, aflat într-o călătorie în Ţările Româneşti. Sfântul Altar dăinuia la mijlocul veacului al XVII-lea şi, posibil, să fi fost închinat, la 1797, Mănăstirii Esfigmenu, de la Muntele Athos. Se crede că a fost doborâtă la cutremurul din 1802. Tot istoricul Paul Păltănea ne relata ca e posibil ca aşezarea să fi devenit mănăstire, anume "Mănăstirea Badiului", şi era situată cam pe unde este acum restaurantul „Pescarul”.
A doua biserică închinată Sfântului Dimitrie a fost o mănăstire ridicată pe la 1641, de Voievodul Vasile Lupu. A fost zidită pentru a o întâmpina pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei Moaşte au fost aduse de la Constantinopol în Moldova, pe calea apei, prin Galaţi. După secularizarea averilor mănăstireşti, în 1863, a devenit biserică de mir. În 1872, starea sa nu era foarte bună, în 1886 a fost închisă. Fără acceptul Episcopiei, biserica a fost dărâmată pe la sfârşitul lui 1897, începutul anului 1898.

viata-libera.ro
 

[dcp100168]

Povestea unei biserici care a scăpat de demolare în comunism

* Actuala biserică împlineşte 120 de ani de existenţă şi şapte ani de când şi-a redeschis porţile pentru credincioşi * Numărul enoriaşilor a scăzut de aproape zece ori, în ultima sută de ani * Apele n-au cruţat-o, dar buldozerele n-au putut-o atinge * Acum, treizeci de familii găsesc, la biserica de lângă Şantierul Naval, asistenţa duhovnicească de care au nevoie * Peste nici două săptămâni, restrânsa comunitate creştină se va aduna la hram

Biserica Sfântul Dimitrie "Izvorâtorul de Mir" a renăscut, în primul rând, pentru că până şi o mână de oameni pierduţi în pustia Bădălanului au nevoie de o poartă deschisă spre Cer. Dacă astăzi nu se mai slujeşte, în sfântul lăcaş, pe paleţi de lemn aşezaţi pe podeaua umedă - aşa cum se întâmpla în urmă cu mai mulţi ani - e pentru că s-au găsit, în eparhia noastră, slujitori ai altarului care au înţeles că trebuia dusă învăţătura ortodoxă peste tot unde e nevoie de ea. Câţi credincioşi are parohia "Sfântul Dimitrie" în prezent? Treizeci de familii de creştini din Bădălan. Atât.

Biserică mică, dar puternică

Ca să ajungi la poarta sfântului lăcaş, de pe Calea Prutului, intri pe un drum lăturalnic, semnalizat cu indicatorul "Spre Biserică". Dacă n-ai fi intrat pe aici şi ai fi ţinut drumul asfaltat tot înainte, în câteva minute ai fi ajuns la intrarea în Şantierul Naval. De altfel, din depărtare, biserica se profilează pe imensa hală albastră a olandezilor de la Damen Shipyard. Dar poate că aşa, la marginea gigantului industrial, e şi mai vizibil acest mic lăcaş de suflet. Cu această ţinută a traversat biserica Sfântul Dimitrie vremurile. E mică, dar nu a fost niciodată neînsemnată. E suplă, dar a fost întotdeauna puternică, născută la iniţiativa mai marilor Bisericii vremii, cu participarea mai marilor vremii.

Istoria sfântului lăcaş

Reabilitarea bisericii Sfântul Dimitrie "Izvorâtorul de Mir" a început abia în 2007. Lăcaşul căzuse, cu totul, în uitare, din anul 1988, când gălăţenii de aici au fost mutaţi în partea de sus a oraşului Galaţi. Fără enoriaşi care să-i mai treacă pragul, biserica s-a închis atunci. Cu aceleaşi probleme şi cam în aceeaşi perioadă se confruntase şi biserica Izvorul Tămăduirii, aflată la câteva minute distanţă, spre intrarea în oraş. Sunt şi acum destui locuitorii din Valea Oraşului care nu ştiu nici măcar să-ţi arate calea spre cele două lăcaşuri de cult, darămite să mai bată şi drumul anevoios până aici. Dacă nu s-ar fi intervenit la timp, peste o sută de ani de istorie şi spiritualitate s-ar fi făcut una cu pământul, lângă Şantierul Naval.

Potrivit scurtei istorii redate pe un panou din curtea bisericii, parohia în sine s-a format prin desprinderea de o parohie mai mare a locului, Izvorul Maicii Domnului. Terenul era, iniţial, în administrarea Spitalului "Sfântul Spiridon" din Iaşi, iar sprijin bănesc au dat şi enoriaşii şi fabrica de cherestea Goetz. La acea vreme, slujitori ai altarului la biserica Sfântul Dimitrie erau preotul Constantin Verju şi preotul Ioan Caraman. Pe data de 13 noiembrie 1884, biserica a fost sfinţită de către episcopul vremii la Dunărea de Jos, Partenie Clinceni. Biserica funcţionează în deceniile care urmează, dar inundaţiile repetate o avariază grav. Probleme de acest fel au avut, de-a lungul vremii, şi alte biserici de pe Faleză, cum ar fi fosta Biserică a Pescarilor, "Sfinţii Petru şi Pavel".

În anul 1921, odată cu reparaţiile pe care le primeşte, biserica va fi şi pictată la interior şi resfinţită, un an mai târziu. Potrivit textului monografiei bisericii - care poate fi consultată la biblioteca Arhiepiscopiei Dunării de Jos - în perioada de înflorire a cartierului Bădălan parohia avea peste 260 de familii. Acum mai are 30, adică de peste opt ori mai puţin. Problemele grave apar abia după 1970, când comuniştii risipiesc întreaga comunitate de creştini din Bădălan şi îi mută în Micro 38 şi 39. Terenul ar fi trebuit eliberat, iar biserica dărâmată. Totul făcea parte dintr-un plan al comuniştilor care n-a mai fost niciodată dus la îndeplinire.

Hristos li se împărtăşeşte şi celor puţini şi săraci

Că slujitorii altarului ştiu să se gospodărească fără mari finanţări se vede, la Sfântul Dimitrie, "Izvorâtorul de Mir". Curtea e curată, cu flori pe lângă aleile betonate. Nu e nimic luxos, dar totul e în spiritul locului. Pentru că suntem oameni simpli, trăim simplu, ne închinăm simplu şi autentic, asta îţi spune biserica de lângă Damen, prima dată când îi treci pragul. E un loc aşezat şi în curs de renaştere.

Înăuntru, la altar, lumânările îl aşteaptă aprinse pe pelerin. Icoana Maicii Domnului e îmbrăcată, aşa cum obişnuiesc să îmbrace această icoană părinţii de la Mânăstirea Frăsinei, Athosul României. Pe o masă, la stânga icoanei Maicii Domnului, ard candele, răspândind în jur acea lumină caldă pe care creştinii ştiu că o găsesc în biserici. Nevoile bisericii sunt nenumărate pentru că, pe măsură ce se înfăptuiesc lucrările coordonate de părintele paroh Costică Cimpoieşu, apar alte şi alte nevoi şi probleme. Dar poate mai acută decât toate celelalte e nevoia bisericii de enoriaşi, care să vină să o redescopere.

Sâmbătă, 25 octombrie, la ora 17.00, e vecernie, iar duminică, pe 26 octombrie, la praznicul Sfântului Dimitrie "Izvorâtorul de Mir", e hram. Dacă tot nu ajungem aici tot anul, merită să venim la mica biserică din Bădălan măcar când aceasta se îmbracă în haine de sărbătoare.

viata-libera.ro