Primele manifestări ale presei gălăţene

[dcp100168]

Primele manifestări ale presei gălăţene

Galaţiul ajunge să aibă legături cu alte mari porturi şi oraşe comerciale ale Europei, după pacea de la Adrianopol din 1829. Jurnalele franceze, italiene şi germane ajungeau cu o mare întârziere la Galaţi, iar apariţia unui ziar comercial care să pună la dispoziţia negustorilor gălăţeni, informaţii privitoare la cererile de marfă şi fluctuaţia preţurilor era absolut necesară. Cel care a întreprins un astfel de ziar a fost Mario Pietro Cugino, sard, stabilit în Galaţi, în jurul anului 1841. În 1843, se adresează Consulului Sardiniei din Galaţi, mărturisindu-i intenţia sa de a tipări un ziar exclusiv comercial.

Încercările lui Cugino de a tipări la Galaţi

Datorită unor divergenţe avute cu Gheorghe Asachi  în tipografia în care urma să ia o formă materială ziarul, ce ar fi purtat numele de „Gazzetta Commerciale”, nu a apărut. Acest lucru l-a determinat să ceară domnitorului Mihail Sturdza, la 29 august 1845, privilegiul apariţiei ziarului şi înfiinţarea unei tipografii la Galaţi, doar că, între timp, deschide o tipografie Gheorghe Asachi. La sfârşitul anului 1846, îi expiră privilegiul lui Asachi de a avea tipografie, moment în care Cugino profită pentru a-i cumpăra maşinile de tipărit ale lui Asachi. Din cauza lipsei de abonaţi, Cugino lărgeşte profilul ziarului său, care din 1849 se numeşte „Jurnalul Dunărea ştiinţificu, literaru şi comercialu”, în paginile sale apărând şi poezii scrise de către G. Rozali, N. Nicoleanu, schiţe, documente şi chiar ştiri politice.

Datorită numărului rămas mic de abonaţi, a faptului că pierduse 170 de galbeni şi pentru că domnitorul nu i-a acordat ajutorul solicitat în anul 1850, apariţia ziarului este întreruptă.

Ziare multe. Ediţii prea puţine…

După 1850 şi până în 1918, au apărut aproximativ 250 de titluri periodice, majoritatea dintre ele fiind ziarele partidelor politice.

Ziarul „Jurnalul de Galaţi” avea doar 109 de abonaţi, în condiţiile în care mulţi dintre aceştia erau din Iaşi, şi nereuşind acoperirea cheltuielilor, proprietarul nu poate decât să asiste la sfârşitul ziarului. Remarcabilă este şi apariţia în 1858 a ziarului unionist „Libertatea Dunării”, proprietar fiind I.V Adrian.

 Primăria încheie un contract, în data de 26 ianuarie 1866 cu avocatul Panteli Popassu, pentru a edita ziarul „Ancora”, unde apăreau publicate „procesele verbale încheiate de Consiliul Comunal, Consiliul de Higienă, precum şi al Camerei de Comerciu”, primul număr al acestuia apărând pe 11 februarie 1866.

Apariţii sporadice au avut ziarele liberale şi conservatoare fiind, cu precădere, determinate de campaniile electorale, scopul lor fiind acela de a atrage majoritatea unei opinii publice, care ar fi garantat câştigarea alegerilor parlamentare. Enumerăm aici „Ciolanul”, ziar naţional-liberal, care apare într-un singur număr, „Conservatorul gălăţean” care apare doar câteva zile în 1911, sau „Sfârşitul lumei” care se vinde cu un preţ „după obrazul omului, de la 10 bani în sus” şi s-a tipărit când a putut dispune de finanţe.

Pe o perioadă mai lungă de timp, au apărut „Vocea Covurluiului”, „Poşta” şi „Galaţii”.

Crearea societăţii „Înfrăţirea muncitorilor”, care tipăreşte „Frăţia gazetei partidei muncitorilor” este în strânsă legătură cu apariţia presei socialiste. Între 18 octombrie 1892 şi 23 februarie 1893, apare „Lucrătorul, organ social-democrat” care susţinea cu tărie necesitatea creării partidului muncitoresc.

„Vrem legalitate” a apărut numai în două numere, la 6 şi 13 februarie 1908, avându-i colaboratori pe I.C Frimu, N.D Cocea şi dr. Ottoi Călin, iar fiecare articol susţinea ideea că muncitorimea apără o cauză dreaptă.

Presa a fost tribuna în care glasul celor mulţi trebuia să răsune până la marginile lumii civilizate. Mihail Kogălniceanu era de părere că presa, mai ales cea periodică, joacă un rol important în unirea oamenilor prin legătura ideilor, reprezentând practic, o nouă putere în stat.

Aşa cum delicat punea în cuvinte Dem. Theodorescu, presa a fost abecedarul însuşi al naţiei. Primii dascăli au fost primii ei gazetari. La început a fost gazetarul…

presagalati.ro

[Mikka]

Ce inseamna sa (nu) fii persoana publica in tara asta! Pentru un (presupus) plagiat, Ponta e calcat in picioare. Altfel, un asa-zis ziarist din provincie, poate copia linistit dintr-o carte si tranti un articol sub numele sau intr-o gazeta... 

Pentru cei care nu cred - consultati Paul Paltanea - Istoria orasului Galati, capitolele referitoare la presa galateana. O sa fiti surprinsi

[riaji]

Din cauza asta nici nu-i mai baga nimeni in seama cu adevarat, Mikka.