Daniel Spoerri, un mare artist născut la Galaţi

[dcp100168]

Daniel Spoerri expune in Fribourg

Daniel Spoerri, cel mai mare artist roman in viata, reprezentant al neo-realismului, expune la Muzeul de Arta si de Istorie din Fribourg. Expozitia lui Daniel Spoerri, artist elvetian de origine romana, expusa la MAHF (Musée d’Art et Histoire de Fribourg), permite dezvaluirea nenumaratelor fatete ale artistului, informeaza Casa Romanilor din Elvetia. Nascut la Galati in Romania pe 27 martie 1930, dupa uciderea tatalui sau de catre nazisti, Daniel Spoerri se instaleaza cu familia sa in Zürich in 1942. Debuteaza cu o cariera de dansator, ca prim solist al Stadttheater din Berne intre 1954 si 1957 si mai apoi ca regizor-coregraf. O prietenie stransa se leaga intre tanarul artist si Jean Tinguely, Dieter Roth, Bernhard Luginbühl, Eugène Ionesco si Picasso. Intre 1966 si 1967, se instaleaza pe insula Symi in marea Egee unde lucreaza ca artist plastician si scriitor. Intre 1978 si 1989, Daniel Spoerri este numit profesor la Cologne la Kunstakademie din Munich, la Brest si Vienne. Intre 1990 si 1997 creeaza gradina cu sculpturi la Seggiano, gradina care va fii obiectul unei expozitii sentimentale la Espace Jean Tinguely – Niki de Saint Phalle din Fribourg. Intre 1964 si 65, Daniel Spoerri sta la New York, unde si dezvolta ideea "Eat Art" lansata deja la Copenhaga in 1960: o reflectie artistica despre arta comestibilului. Organizeaza banchete ce le asociaza unei vointe artistice, creeaza restaurante in Zürich, Paris, Milano si la Düsseldorf unde de altfel se va instala in 1968. Principiul: banchetul este oprit la momente precise si mesele imortalizate pentru a deveni tablouri-capcane. In anii 1970 Daniel Spoerri adera la manifestul curentului "Fluxus", de care apartine si Georges Maciunas, John Cage si Yoko Ono.

http://www.rgnpress.ro/Cultura/Daniel-S ... bourg.html

[dcp100168]

Artistul cu origini romanesti Daniel Spoerri a transformat mancarea intr-un concept artistic

» Nascut la Galati in 1930, Daniel Spoerri este una dintre figurile importante ale pop-art-ului european de dupa razboi, fiind unul dintre semnatarii manifestului "Noul Realism", versiunea intelectualizata, europeana, a pop-art-ului american » Operele sale faimoase graviteaza in jurul ideii de "Eat Art"/"Mananca arta", Spoerri creand "obiecte-capcana", colaje din resturile ramase dupa pranzul unor artisti celebri. Astfel, un colaj Spoerri rezultat dintr-un pranz al lui Duchamp s-a vandut cu 200.580 dolari in 2008 » In proximitatea acestui concept, artistul a deschis la sfarsitul anilor ’60 un restaurant "Eat Art" la Düsseldorf si, de curand, unul intr-un sat din apropierea Vienei. Acestuia din urma cotidianul "New York Times" ii dedica o cronica.

In 1964, Daniel Spoerri a organizat o expozitie in New York, "31 Variations on a Meal"/"31 variatiuni la un pranz". El a servit masa pentru 31 de artisti faimosi (printre care figureaza cei doi parinti ai pop-art-ului, Andy Warhol si Roy Lichtenstein), ulterior creand colaje cu farfuriile lor murdare si cu resturile lasate dupa festin, pe care le-a atarnat pe un perete pentru a le consfinti statutul de obiecte artistice.

Daniel Spoerri: "Un restaurant e ca un atelier"

La patru decenii de la expozitie – scrie "New York Times – amatorii de restaurante se pot bucura de creatiile artistului de 79 de ani intr-un sat aflat la 35 kilometri de Viena. Intr-o piata idilica din Hadersdorf am Kamp, elvetianul de origine romana Daniel Spoerri a cuplat un minimuzeu care expune opera sa cu un restaurant botezat "Eat Art Esslokal"/ "Localul Mananca Arta". Restaurantul serveste mancare in functie de sezon, cu un meniu ce se schimba saptamanal. Acesta include unul sau doua aperitive, doua feluri principale si un desert. In acord cu manifestul "Noului Realism" pe care Spoerri l-a semnat in 1960 la Paris, principiul "Eat Art"/"Mananca arta" incearca sa integreze viata cu arta. Ibu Altun, seful bucatar, prepara cu rabdare mancarea facuta din ingrediente locale. Astfel, un meniu de sfarsit de vara incepe cu un trio de supe reci – de castraveti, pepene si rosii – si un mango lassi (un fel de iaurt de mango), servite impreuna in miniportii (de 6 euro sau 8 euro). Urmeaza un risotto, care combina impecabil aroma iute a parmezanului cu dulceata prunelor proaspete, culese din livezile din zona. Felul principal consta intr-o tocanita de vita cu o aroma subtila de sofran, servita cu cuscus (12 euro). O crema de ricotta cu alune si suc de portocale ofera un final perfect pentru un pranz (4 euro). Asemenea meniului, lista de vinuri se bazeaza pe recoltele locale – mai exact, licori din podgoriile din Turnhof, un sat din apropiere. Serviciul e prietenos si lipsit de eticheta, iar deasupra restaurantului se afla o camera spatioasa unde se organizeaza lecturi si concerte. Dincolo de asta e, fireste, arta, reprezentata prin colaje ale artistului, facute special pentru local, care impodobesc peretii interiori. E o optiune deschiderea unui restaurant, la 79 de ani, intr-un mic sat? – se intreaba cronicarul "NY Times". Pentru Daniel Spoerri nu e nimic nou – mancarea a fost intotdeauna importanta in munca sa de artist. "Un restaurant e ca un atelier", spune el. "Am vrut sa am un spatiu unde obiectele sunt manuite automat: dupa ce ai mancat, nu stai sa te gandesti unde sa pui lingura pe masa. O mai fac si pentru ca asta ma tine viu."

12 ani petrecuti in Romania

Artistul s-a nascut la Galati, pe 27 martie 1930. Chiar daca tatal sau, Isaac Feinstein, s-a convertit la crestinism, a fost arestat si ucis in 1941. Mama sa, nascuta Lydia Spoerri, a reusit, un an mai tarziu, sa emigreze in Elvetia. Acolo, viitorul artist a fost adoptat de unchiul pe linie materna si inregistrat in scripte ca Daniel Spoerri. In anii ’50, artistul a studiat dansul si baletul, devenind dansator principal la Opera de Stat din Berna. In acest interval a intalnit artisti suprarealisti, printre care Jean Tinguely, Marcel Duchamp si Man Ray. In 1959, Spoerri a fondat editura MAT ("Multiplication d’Art Transformable"/"Multiplicarea artei transformabile"), o afacere ce producea si vindea copii ale operelor tridimensionale produse de Duchamp, Dieter Roth, Jean Tinguely si altii. Unul dintre cele mai cunoscute produse create de MAT a fost "Obiectul indestructibil" al lui Man Ray.

Resturile unui pranz, lipite pe perete, devin pictura

In 1960, Spoerri a semnat manifestul "Noului Realism", un corespondent european al pop-art-ului american, care se opunea artei abstracte a modernismului tarziu, propunand "concepte" pe drumul deschis dupa razboi de Duchamp. In acelasi an a creat primul obiect-capcana, pe care, ceva mai tarziu, l-a teoretizat in felul urmator: "Obiectele gasite in pozitii intamplatoare, in ordine sau dezordine, pe mese sau in cutii, sunt fixate pe un suport similar, exact in pozitia in care au fost gasite, si atarnate pe un perete. Singur planul e schimbat si, de vreme ce pozitia orizontala devine acum verticala, obiectul astfel creat ar putea fi numit pictura".

Inainte de obiectul-capcana care a imortalizat pranzul celor 31 de artisti pop a fost un alt obiect pe un concept similar, al unui pranz servit de guru Marcel Duchamp. Aceasta opera a fost vanduta la o licitatie, in ianuarie 2008, cu 200.580 dolari. In conexiune cu o expozitie de obiecte-capcana de la galeria pariziana "Lawrence" din 1962, Spoerri a scris "Topografia anecdotica a hazardului". La intrarea din camera hotelului din Paris, unde locuia in acel moment, era o masa pe care sotia sa a pictat-o in albastru. Spoerri a desenat o "harta" a celor 80 de obiecte aflate pe masa la ora 3.47, 17 octombrie 1961. Fiecarui obiect i s-a atasat un numar, Spoerri scriind "legenda" (in sens cartografic) subiectiva a fiecarui obiect, asa cum ii aparea in memoria afectiva. Rezultatul a fost o carte de 53 de pagini, cu o harta si un index al obiectelor, care a fost distribuita ca anunt publicitar al expozitiei de la galeria "Lawrence".

Cartea a devenit ea insasi obiect de arta, coplesind prin notorietate expozitia pariziana pe care o promova. "Topografia anecdotica a hazardului" a fost numita, conform Wikipedia, "probabil cea mai importanta si delectanta carte de artist de dupa razboi". A fost tradusa intai in engleza, la New York (1966), apoi in germana (1968), devenind o carte-cult – astfel ca, in 1990, Centrul Pompidou a reeditat originalul francez din 1962.

Conceptul "Eat Art"/ "Mananca arta"

O tema majora a artei lui Spoerri este mancarea, pe care artistul o tematizeaza sub forma "Eat Art". Conceptul nu se refera doar la obiectele-capcana cu resturi de mancare, ci si la alte contexte artistice. Astfel, in 1961 el a vandut intr-o galerie din Copenhaga resturi de mancare reimpachetate in conserve, pe care le-a semnat, adaugand si un avertisment – "Atentie: Opera de arta". In 1963 el a deschis un restaurant la "Galeria J" din Paris, unde chelnerii erau artisti. Ulterior, a extins afacerea folosindu-si conceptul de "Eat Art" ca un carlig; astfel, el a deschis in Düsseldorf (1967) un restaurant Spoerri, pe care l-a imbunatatit in 1970 cu o galerie "Eat Art", la etaj. De asemenea, tot in 1970 a publicat un jurnal al perioadei petrecute pe insula greceasca Symi, in care a inclus numeroase retete ale mancarurilor de care s-a bucurat in acest timp, intitulat "Itinerar gastronomic".

http://www.romanialibera.ro/a170128/res ... -arta.html

[dcp100168]

Arta-hrană din grădinile Spoerri
Cum să îi spun lui Daniel Spoerri şi cum să denumesc arta? Poate pentru despicătorii de detalii este o mină de aur, dar pentru noi, cei care scriem şi vrem să citim clar şi răspicat, cum să vorbim despre arta sa? Este un dialog continuu între imagine, idee şi obiect. La propriu, pe pânzele sale se află viaţa însăşi, obiecte care vin din viaţa noastră şi ne exprimă. Ele ajung acolo prin viziunea artistului - gata, aşa îi spunem, Artistul! El a trăit viaţa, una de mai multe romane, el a văzut viaţa şi obiectele, pe el l-au bântuit ideile şi viziunile. A lucrat 3D dintotdeauna şi tot aşa a trăit, cu evidenţe, cu contondenţe, cu asperităţi, cu înălţimi şi platitudini, cu îngăduinţă generoasă, dar şi opinie vizuală ce vrea să se exprime. Este un alt fel de realism, unul palpabil, care vorbeşte despre ce ar putea să fie. De fapt, este doar o propunere de reflecţie despre ce este şi ce suntem, fără să ne fi dat seama sau nici măcar nu am catadicsit să observăm. Este multă ironie şi sarcasm în lucrările artistului, sunt din cele de mare inteligenţă, care îşi modelează cam fără milă efectele asupra privitorului. Cadrele sale trezesc până în suprarealismele conştiinţei şi te împing să gândeşti. Deşi sunt nenumărate detalii, totul este ordonat şi răspicat, nimic nu este în plus sau nelalocul său. Micile obiecte ce se alătură în cadrele lui Daniel Spoerri nu sunt participanţi la discurs, ci sunt înseşi cuvintele, cele care comunică, ne spun din capul locului că, la început, a fost Cuvântul.
În octombrie 1961, pe 17, mai exact, Daniel Spoerri a purces la un inventar detaliat şi personal până la sentimental al împrejurimilor sale directe. A ieşit un planiglob al propriului univers, cu menţionarea exactă a locului fiecărui obiect din camera artistului, în regia maestrului Hazard, şi o carte care îi este dedicată "Topographie anecdotée du hasard ", ilustrată de Roland Topor. Era deja cunoscut pentru invenţia sa, mâncarea/mâncatul ca artă. Staţi, nu are nicio legătură cu jamieoliveris¬mele de astăzi, când pasiunea culinară a devenit o fiţă tocmai bună de afişat, de băgat în ochi. Nicidecum, Eat Art-ul lui Daniel Spoerri este o viziune şi o acţiune artistică intrate deja, şi pe cel mai aurit drept, în istoria artei. După masă, obiectele rămase pe magica suprafaţă a mesei, cea ca o pânză de pictură, erau lipite acolo, ca o umilă recunoaştere a plasticităţii acestei întâmplări pe care o credem comună doar pentru că se repetă zi de zi. Efectul era covârşitor, planurile se răsucesc, nu mai ştii care e linia normalului, gândeşti că poate peretele cu masa imortalizată este normalul iar tu, privitorule, eşti lipit de un perete ca o podea. Este Noul Realism căruia Daniel Spoerri i-a dat masă, dar şi casă.
Inevitabil, la unele dintre aceste cadre este ataşat şi un nume celebru, al celui care a stat la respectiva masă, când "fierbea" la 90 de grade, şi a şi consumat alimentele perisabile şi consumabile ce au sejurnat pe farfuriile pline de urmele trecerii respectivei mâncări prin farfuriile vieţii. De fapt, orice se află în aceste opere de artă ce-ţi îngheaţă clipa în vene, aceste tableaux pieges, orice este mai tare şi mai important decât umanoidul care a fost doar o unealtă a întâmplării, mâncând la această operă de artă pe vremea când era o simplă masă. Daniel Spoerri a făcut galerii de artă din/pentru restaurante şi, invers, a făcut artă din mâncatul mâncării.
În 1997, Daniel Spoerri şi-a amenajat o grădină, în Toscana. Pe 16 hectare, artistul a adus semne şi gânduri, imagini şi viziuni, mesaje şi opinii. Turiştii care au ajuns acolo, cu uneltele acestei îndeletniciri, au dat cea mai frumoasă critică la această artă: plimbarea pe pământ este senzaţională, este ca o hartă a comorilor în căutarea expoziţiilor. Pentru că asta este, o grădină cu expoziţii din opera lui Daniel Spoerri. Aici nu există spaţiu, această noţiune dispare, se dizolvă în natură şi în orizont. Este, doar, un imens atelier al artistului care îşi croieşte exponatele fără să îi pese, fără să realizeze măcar că nu există ziduri. Locul se numea, de mult timp, "Il Paradiso", acum este "Il Giardino di Daniel Spoerri". Acolo, artistul nu este singur, este cu prietenii săi, cu ideile lor, cu atmosfera îndelung căutată.
Întotdeauna, Daniel Spoerri a modelat realitatea palpabilă în care se întrupează spiritele din care ne este făcută viaţa. În alt peisaj, cel aus¬triac, lângă oraşul Krems, Daniel Spoerri a amenajat două case, ample, le-a inundat cu obiectele pe care le simte şi le ştie, le-a făcut Kunst-Staulager, nume de-a dreptul filosofic. Sunt acolo expuneri de artă, tot aşa, de-ale artistului, dar şi ale altor artişti, un muzeu Ab Art şi un restaurant Eat Art. Tot la Kunst-Staulager Spoerri, obiectele selectate de el din piaţa de vechituri se însăilează într-un lanţ genetic ce străbate timpul şi estetica.
Numele artistului îl aflăm tot de pe o simeză, de pe o lucrare din 1977: Daniel Isaak Finstein Spoerri. Este născut la Galaţi, oraşul danubiano- pontic, în 1930. Mama este elveţiană, iar tatăl, tragicul său tată, evreu bucureştean. Isaac Feinstein l-a aflat pe Iisus şi i s-a dedicat în mod dramatic. Cu toate acestea, la Iaşi, în 1940, numele şi originea evreieşti îl duc în vagoanele de deportaţi, unde moare sufocat în dementa acţiune antisemită. Artistul era fiul său cel mare şi tot universul s-a răsturnat atunci. O recentă vizită care trebuia să îi ducă artistului paşii prin locurile de început ale vieţii s-a încheiat zdrobită de grozăvia amintirilor despre Podu Iloaiei din 1940. Daniel Spoerri a mers înainte, de mână cu destinul, dansând, poetând, scenografiind, bucătărind, închipuind, desenând, decupând, pictând, căutând ceea ce era deja făcut, pentru a le pune pe pânză, pe mozaic, pe hârtie, pe pământurile Toscanei. Este atâta forţă şi prospeţime, atâta imaginaţie şi îndrăzneală, atâta ordine într-un ocean de cel mai inteligent ecletism, încât nu poţi să nu devii imediat fan Spoerri. Acum mă gândesc dacă l-am întâlnit cu adevărat, zilele trecute, în ospeţie prin lumea sa generoasă, sau este doar o fantezie a celui care scrie de câte ori se vinde Spoerri prin străinătate sau din 5 în 5 ani, când încă o dată, româ¬nii şi chiar gălăţenii habar nu au că ultimul mare avangardist născut în România nu şi-a primit încă toate onorurile din partea noastră, cei care avem şansa să îi fim contemporani, aici, în lumea noastră, care seamănă atât de mult cu splendidele târguri de vechituri unde se află viaţa, istoria, viitorul şi foarte multă filosofie 3D.
bursa.ro

[dcp100168]

Filmul documentar „Topografia Hazardului”, despre artistul elveţian de origine română Daniel Spoerri, în cinematografe din 24 martie

Filmul documentar despre artistul elveţian de origine română, Daniel Spoerri - „Topografia Hazardului”, în regia Evei Pervolovici, va avea premiera în cinematografe pe 24 martie, cu doar câteva zile înainte ca acesta să împlinească 93 de ani. Spectatorii se vor putea întâlni cu regizoarea la avanpremierele ce vor avea loc în Bucureşti pe 6 martie la Cinema Elvire Popesco şi 20 martie la Cinema Union şi Cluj-Napoca, pe 15 martie la Cinema Victoria.

Cel de-al treilea documentar al Evei Pervolovici, cunoscută deja publicului pentru „Marussia” (2013) şi „Delta Bucureştiului” (lansat anul trecut în cinematografe), „Topografia Hazardului” încearcă să explice actul artistic al lui Daniel Spoerri desi nu este un portret de artist, ci un eseu despre o practică artistică ce chestionează însăşi funcţia operei de artă. „Totul a început cu interesul meu pentru artiştii care-şi îngroapă operele, chestionând vizibilul şi invizibilul, parcursul personal dar şi locul lor în societate. Plecând pe pista artei îngropate, am ajuns la artistul Daniel Spoerri, al căruit parcurs mă impresionează în mod special, cu atât mai mult cu cât s-a născut în Galaţi - oraşul bunicilor şi părinţilor mei, oraşul unde am copilărit”, mărturiseşte Eva Pervolovici.

„Daniel Spoerri foloseşte ca materie primă viaţa, lucrurile, realul, făcându-ne să medităm asupra realităţii însăşi - nu acesta este rolul gândirii artistice?”, spune Alain Jouffroy.

În anul 1983, Daniel Spoerri îngroapă undeva în suburbiile Parisului resturile unui festin la care au participat 80 de persoane. În 2016, odată cu redescoperirea acestora de către arheologi, începe şi călătoria filmului care urmează amintirile artistului înspre locurile unde şi-a petrecut copilăria. Un festin asemănător unei încercări de a învinge moartea.

Spoerri este o figură cheie a Noului Realism, curent definit de Alain Jouffroy - poet, scriitor şi critic de artă, ca fiind „o nouă abordare perceptivă a realităţii”. Artişti ca Spoerri, Yves Klein, Jean Tiguely, Niki de Saint-Phale, Cesar, Arman, „au contribuit la schimbarea lumii contemporane, relaţia noastră cu lumea, cu obiectele care ne înconjoară, s-a schimbat. Arta devine o acţiune spectacol, o demonstraţie al cărei scop este de a provoca participarea publicului”.

Daniel Spoerri este cunoscut pentru actul artistic de a lipi pe pânză obiecte din viaţa de toate zilele, în special compoziţii de prânzuri pe care le ridică pe verticală şi pe care le numeşte „tablouri capcană”. Această deturnare a realului, acest alt fel de a privi un act banal, cel de a mânca, i-au adus notorietatea internaţională. Ca în cazul unui cineast, ce contează este punctul de vedere, unghiul din care privim, doar că nu e vorba de a schimba perspectiva mutând aparatul de filmat, ci de a deplasa subiectul: să vezi un prânz pe verticală, lipit de perete, îţi schimbă total perceptia despre tine, despre locul tău în jurul unei mese. Pentru Alain Jouffroy, Spoerri este cineva care descoperă realul ca pe o civilizaţie necunoscută: „M-am gândit imediat la un soi de arheologie a prezentului. Ca şi cum Daniel ar face săpături şi ar extrage din cotidian lucruri care nu sunt făcute pentru asta”.

„Topografia Hazardului” este o producţie Midralgar şi Strada Film Internaţional în co-producţie cu BIP TV, realizată cu sprijinul Centre National du Cinéma et de l’Image Animée, Centrului Naţional al Cinematografiei, La Région Nouvelle-Aquitaine et La Région Ile-de-France în parteneriat cu CNC, Societatea Română de Televiziune, Friesland Câmpina, La PROCIREP Société des Producteurs, L’ANGOA, cu participarea TV7 Bordeaux.

Filmul a avut premiera mondială la Le FIFA - Festival International du Film sur L’Art Montréal şi este scris şi regizat de Eva Pervolovici, directori de imagine sunt: Dominique Colin, Galatee Politis şi Ana Draghici, montajul este semnat de Eugen Kelemen şi Benjamin Helius iar muzica originală îi aparţine lui Benoît Maerens. Producători: Martine Vidalenc, Emmanuel Quillet, Cătălin Mitulescu, Ruxandra Slotea.

„Topografia Hazardului” este distribuit de Strada Film Internaţional şi va putea fi văzut din 24 martie în cinematografe şi în alte câteva spaţii alternative.

news.ro

[dcp100168]

A murit artistul vizual elveţian Daniel Spoerri

Artistul vizual elveţian Daniel Spoerri, figură marcantă a mişcării artistice "Nouveau Réalisme" ("Noul Realism") şi părintele "Eat-Art", care constă în fixarea urmelor unei mese într-o operă de artă, a încetat din viaţă, a anunţat miercuri Centrul Pompidou din Paris.

"Suntem profund întristaţi de moartea lui Daniel Spoerri, figură emblematică şi membru fondator al Noului Realism", a declarat pe reţeaua socială X muzeul francez de artă modernă şi contemporană, potrivit AFP. "Perspectiva sa unică asupra artei, prin 'tablourile-capcană' şi asamblajele sale neaşteptate, a surprins momentul, obişnuitul şi surprinzătorul. Moştenirea sa va rămâne o sursă de inspiraţie şi de reflecţie unică", a continuat Centrul Pompidou.

Artistul elveţian de origine română, născut Daniel Isaac Feinstein în 1930 pe malul Dunării, la Galaţi, este cunoscut pentru naturile sale moarte tridimensionale legate de arta mesei. Principiul este simplu: la sfârşitul unei mese, Daniel Spoerri "îngheaţă" urmele acesteia (tacâmuri, farfurii, resturi de mâncare, ambalaje şi altele), lipindu-le de suport. El a denumit "Eat-Art" operele şi acţiunile care au ca subiect alimentele şi obiceiurile noastre alimentare. Cu acest concept, fostul dansator a fondat mişcarea "Nouveau Réalisme" în 1960, alături de artişti precum Yves Klein, Arman, Raymond Hains sau Jean Tinguely.

Daniel Spoerri a mers până într-acolo încât, între 1968 şi 1972, a condus un restaurant în Düsseldorf, Germania, de unde clienţii care îşi permiteau puteau să plece cu propriile opere. El a dublat iniţiativa prin crearea galeriei Eat Art Gallery, unde artişti precum Cesar, Ben sau Arman şi-au expus creaţiile comestibile efemere, în timp ce pictori precum Pierre Soulages au luat parte la unele dintre banchetele lor.

Însă Spoerri a încercat să scape de eticheta de "artist al farfuriilor murdare". În seria sa "Détrompe-l'oil", el fixează un obiect real pe o pânză sau pe o tapiserie găsită la un târg de vechituri, provocând graniţele dintre realitate şi iluzie.

Operele lui Spoerri au făcut obiectul unor retrospective în numeroase muzee, printre care Centrul Pompidou din Paris, în anii '90.

Recent, în 2021, Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană (MAMAC) din Nisa a dedicat o expoziţie majoră operei lui Daniel Spoerri.

agerpres.ro

[dcp100168]

A murit artistul vizual cu origini gălăţene Daniel Spoerri

Artistul vizual Daniel Spoerri, figură marcantă a mişcării artistice "Nouveau Réalisme" ("Noul Realism"), a încetat din viaţă, miercuri, 6 noiembrie, a anunţat Centrul Pompidou din Paris.

Născut Daniel Isaac Feinstein, Spoerri este cunoscut pentru naturile sale moarte tridimensionale legate de arta mesei. El şi-a denumit "Eat-Art" operele care au ca subiect alimente şi obiceiuri alimentare. Operele sale fixează o masă după un festin, cu toate obiectele, detaliile și resturile ei, și o transformă într-un tablou expus pe perete.

Artistul s-a născut la Galaţi, pe 27 martie 1930. Chiar dacă tatăl său, Isaac Feinstein, s-a convertit la creştinism, a fost arestat şi ucis în 1941. Mama sa a reuşit, un an mai târziu, să emigreze în Elveţia, unde viitorul artist a fost adoptat de unchiul pe linie maternă şi înregistrat ca Daniel Spoerri. În anii ’50, a studiat dansul şi baletul, devenind prim solist la Opera de Stat din Berna. În această perioadă, a întâlnit artişti suprarealişti celebri, printre care Jean Tinguely, Marcel Duchamp şi Man Ray.

În 1960, Spoerri a semnat manifestul "Noului Realism", un corespondent european al pop-art-ului american, care se opunea artei abstracte a modernismului târziu. Considerat până acum cel mai mare artist român în viaţă, Daniel Spoerri a fost un artist tipic pentru fenomenul interferenţei artelor, fiind în acelaşi timp balerin, mim, regizor, poet, fondator al curentului „Eat Art“, reprezentant al dadaismului, semnatar al manifestului Noului Realism şi proprietar de gradină-expoziţie.

Operele lui Spoerri au făcut obiectul unor retrospective în numeroase muzee ale lumii, printre care şi Centrul Pompidou din Paris, în anii '90.

În anul 2020, i-a fost acordat titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Galaţi.

viata-libera.ro