Povestea din spatele Casei Macri

[dcp100168]

Povestea din spatele Casei Macri

Pe strada Domnească, la nr. 80, înainte de actuala construcţie, a existat o casă ce i-a aparţinut generalului Alexandru Cernat, care s-a făcut cunoscut graţie curajului de care a dat dovadă în timpul Războiului de Independenţă din anii 1877-1878. Acest loc pe care se afla clădirea a fost vândut, conform actului de vânzare datat 11 aprilie 1880, lui Dimitrie Climis, care era un personaj cu multe proprietăţi din judeţul Galaţi şi care a cumpărat această proprietate pentru a  i-o oferi zestre fiicei sale, Elena. Ea s-a căsătorit în anul 1889, cu fiul dr. Christofer Macri, şi anume dr. Nicolae Macri. Cei doi soţi au locuit împreună cu fiii lor o perioadă la Constantinopol, un bun prilej pentru Climis să se apuce de un nou proiect, pentru care a încheiat un contract cu doi antreprenori italieni, în care era prevăzută dărâmarea casei cumpărate de la Alexandru Cernat şi construirea alteia. Astfel, au început lucrările la casa pe care o putem vedea astăzi pe Domnească. Imobilul avea trei corpuri: unul destinat locuirii, un garaj şi o anexă pentru centrala electrică.

Casa Macri, consulat portughez pentru 21 de ani

Imobilul a devenit centru al consulatului portughez, din anul 1927, când Christofer Macri a fost numit Consul Onor al Portugaliei la Galaţi. Aici se desfăşurau şedinţe, întruniri şi recepţii. Recepţiile oficialităţilor erau deseori acompaniate de acordurile lui George Enescu, cântate la orga sa construită la comandă în Germania, în 1920, de E.F. Walcher. Orga se află, astăzi, în salonul de recepţii.

La data de 14 iulie 1948, consulatul şi-a încetat activitatea, motiv pentru care Christofer Macri a rămas fără slujbă, fiind nevoit să presteze diverse servicii - să monteze broaşte şi lacăte, să fie laborant încercări betoane şi să ajungă, într-un final, violonist la orchestra simfonică din Galaţi, de unde a şi ieşit la pensie.

Imobilul face parte din seriea clădirilor superbe: draperii ţesute din fir de aur, candelabre din Veneţia, piese de mobilier aduse din străinătate şi covoare ţesute manual, provenind din diferite colţuri ale Europei, puteau fi întâlnite în această casă. Aceste obiecte de o veritabilă valoare au fost furate de cei care au fost chiriaşi în casa Macri, pe vremea comunismului.

Clădirea a fost renovată la începutul secolului trecut, însă, doar pe alocuri mai seamănă cu felul în care obişnuia să arate. De-a lungul anilor, clădirea a îndeplinit funcţii diverse, fiind transformată în sediu pentru Uniunea Tineretului Comunist, sedil al Colegiului Medicilor sau chiar sediu pentru întreprinderi.

Lupta familiei pentru revendicarea imobilului

În această casă, în anul 1935, s-a născut Pierre Macri, cel care după 1990 a început lupta de recuperare a imobilului. Casa a fost naţionalizată în anul 1950, moment în care soţii Macri au devenit simpli chiriaşi. Din 1983, clădirea a fost administrată de Spitalul Judeţean, în timp ce foştii proprietari au fost siliţi să se mute. Deoarece o anexă a clădirii era nelocuită, cei doi au revenit. După adoptarea Legii caselor naţionalizate, au solicitat restituirea imobilului, cerere ce le-a fost respinsă şi au fost somaţi să părăsească clădirea. După numeroase procese, Judecătoria a decis să le dea câştig de cauză şi, astfel, clădirea să ajungă în posesia familiei. Soţii Macri au reuşit să salveze sute de fotografii ale familiei, păstrând, odată cu ele, şi imaginea Galaţiului de la începutul secolului trecut.

presagalati.ro

[dcp100168]

Casa în care s-a născut strămoşul celui care a prezis apariţia telefoniei mobile

Unul dintre cele mai vechi imobile păstrate în Galaţi, chiar pe strada Domnească nr. 80, obiectiv elegant însă deloc ostentativ, face parcă legătura, ca o plombă arhitectonică, între mai celebra Casă Macri, „casa cu orgă”, şi noul bloc albăstriu ridicat ad-hoc postrevoluţionar la intersecţia străzii cu fosta stradă Lascăr Carargiu, acum biata stradă a Gării - denumire comunală.

Pentru informaţii, am apelat la vecini, la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, mutată de ani buni în blocul albastru, şi am aflat multe despre clădirea unde până de curând funcţiona un pub - „Score”. Consilierul Marius Mitrof de la Direcţie, care a desfăşurat propriile cercetări privind multe imobile gălăţene cu istorie, a avut dărnicia de a-mi oferi destule date interesante despre imobilul construit de Ulise Negropontes (ortografiat mai târziu Negroponte) - un nume sonor în oraşul de la Dunăre!

Clădirea face parte din ansamblul istoric protejat, fără să fie o casă de patrimoniu, dar trebuie bine înţeles că şi un palat, fiind înconjurat de blocuri noi sau de colibe insalubre, va pierde din valoare. Iar oraşul îşi pierde blazonul permiţând decăderea şi demolarea unor vechi imobile, chiar dacă acestea nu sunt cu adevărat bijuterii arhitectonice sau importante istoric. Din fericire, casa despre care vorbim are o istorie importantă şi, revendicată de moştenitori, a fost refăcută, pierzând doar dependinţele din spate.

Chiar pe pământul generalului Cernat!

Cel care purta numele viteazului, dar şiretului învingător de la Troia cumpăra, în 1866, ne spune consilierul, un teren pentru casa de pe Domnească. Vremuri noi - căci facem legătură cu schimbarea lui Cuza şi venirea prinţului Carol în ţară. Terenul aparţinea şi el unui nume de seamă: locotenent colonel Alexandru Cernat! Născut la 17 ianuarie 1828, la Galaţi (decedat pe 8 decembrie 1893, la Nisa), nepot al protopopului ţinutului Covurlui, ajuns general de brigadă şi de două ori ministru de Război, apoi comandant de operaţiuni al Armatei în încleştările cu turcii din 1877-78, Cernat a condus atacul redutei Griviţa 1. Ofiţerul vânduse comerciantului „locul sterp” învecinat cu casa mamei sale de pe Domnească nr. 80 de azi, cunoscută drept Casa Macri, fost consulat portughez.

Încă un grec atras de climatul Unirii

Ulise („Odiseus”) Zannis Negropontes se năştea în 1832, la Constantinopole, actualul Istambul, pe atunci capitala Imperiului otoman, ca fiu al lui Teodor Zannis Negropontes şi al Caterinei Memarides Negropontes. Ulise s-a căsătorit cu Sofia Zarifi, cu care a avut cinci copii. El a păşit în Principate în jurul anului 1860, deci imediat după Unire, întemeind o afacere de comerţ la Galaţi. Familia avea multe proprietăţi la Galaţi, Brăila şi Constanţa. În 1869, Ulise Negropontes, capul familiei, cerea Primăriei Galaţi autorizaţia de construcţie a unor „atenanţe” - anexe, deci clădirea principală de la stradă exista deja. Copiii lui Ulise se numeau: Caterina, Giohni, George (Georges) Ulise, Teodor Ulise, Elena.

A dăruit pământ Mausoleului!

Doar unul dintre copii, Georges Ulise, se năştea aici la Galaţi, la 1871, în casa de pe str. Al. I. Cuza, peste care vremurile au ridicat actuala Casa Românească. Acest Georges Negropontes este cel care a cumpărat importante moşii la Mărăşeşti şi a donat în 1921 statului român pământul necesar construirii cunoscutului Mausoleu al eroilor de acolo. Sora sa, Elena Negroponte, a fost soţia generalului Eremia Grigorescu, stăpâna întinsei moşii cu vii de la Iveşti, mai spune cercetătorul, care nu certifică, dar nici nu poate nega faptul că ar exista într-adevăr o legătură de rudenie între familiile lui Ulise Negropontes şi Anton Negropontes, cel ajuns consul onorific al SUA la Galaţi, după ce se ocupase cu taxe de ancoraj, vama domnească şi apoi ridicase o fabrică de lumânări de lux.

Arhitectură cuminte

Consilierul Mitrof vorbeşte despre o arhitectură „simplistă” a acelei perioade, cu doar câteva elemente decorative pentru înfrumuseţarea faţadei, fără a o încărca ostentativ. Clădirea avea în spate şi anexe în stil vernacular specific epocii - adică înşirate în „stil vagon”, demolate în 2004, după ce moştenitorul, care a revendicat clădirea după anul 2000, a vândut-o. „A rămas corpul principal, care aminteşte de arhitectura vremurilor de odinioară şi ale cărei ziduri, dacă ar putea, ne-ar vorbi despre cel care a fost Ulise Negroponte”, mai spune consilierul Mitrof, amintind că, după 1950, după naţionalizarea comunistă, clădirea a adăpostit la parter un aprozar, etajul fiind împărţit între chiriaşi de stat repartizaţi acolo.
Proprietarul avea să se mute de altfel la Bucureşti, la fel cu bunul său prieten şi intim al familiei principesei Maria, marele bancher gălăţean Nicolae Crissoveloni, proprietar a jumătate din capitală, după cum se zicea… Nu se ştie dacă Ulise a şi locuit pe Domnească sau a avut birouri, dar casa părintească de pe str. Cuza a fost donată de Ulise regelui Carol I, deci era o casă destul de impozantă. Vadul care începea în apropierea casei şi cobora în valea oraşului s-a numit chiar Vadul Negroponte, apoi Vadul Comisiunii Europene. Cu seriozitatea şi cumpătarea cunoscută, regele a refuzat în 1892 donaţia casei, cedând-o Ministerului Instrucţiunii Publice, pentru deschiderea unei şcoli de fete.

Şi legături actuale internaţionale

Merită cercetat mai mult pe marginea unui nume cu rezonanţă. Presa naţională a scris de mai multe ori despre personalităţi contemporane, precum John Dimitri Negroponte, american care şi-a recunoscut rădăcinile vechi cu Mărăşeştiul, Bucureştiul şi Galaţiul - fost ambasador al SUA în Irak şi China, apropiat al fostului preşedintelui George W. Bush şi şef de servicii secrete americane, sau Nicholas Negroponte, fondator al revistei Wired, cel care a prezis apariţia telefoniei mobile şi a televiziunii prin cablu. În 2009, murea la Bucureşti Sanda Tătărăscu Negropontes, una dintre româncele cele mai bogate şi o fostă victimă a regimului comunist, a cărei avere era apreciată la peste 20 de milioane de dolari.
Casa de pe Domnească a trăit sub apăsarea politicului, de la o căsuţă burgheză elegantă, la aprozar comunist, apoi pub de tranziţie, la cine ştie ce o mai deveni.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ce se ascunde în casa din Galaţi a renumitului general Alexandru Cernat

Pe locul fostului Consulat portughez din Galaţi a fost o casă ce a aparţinut generalului Alexandru Cernat, renumitul comandant care a decretat mobilizarea armatei şi a decis apărarea frontierei de sud a ţării de atacurile otomane în timpul războiului de independenţă a României.

Generalul Alexandru Cernat a locuit într-o frumoasă casă situată pe strada Domnească, la numărul 80, unde a funcţionat fostul Consulat portughez.

Potrivit unui act semnat la 11 aprilie 1880 chiar de general, Alexandru Cernat îi vinde imobilul lui Dimitrie Climis, proprietar al unor întinse moşii din fostul judeţ Covurlui. Acesta a cumpărat impunătoarea casă cu gândul de a întregi dota fiicei sale, Elena.

„Prin Actul de vecinica vînzare, General Alecu Cernat, declar că locul cu case pe el, ce am în acestu oraşu pe strada Domnească, vis-a-vis de strada Holban, în înconjurimea dupe cum se găsesce astăzi... Acestu locu... l-am vîndut de veci Dlui Dimitrie Climis ...", se arată în documentul semnat de general.

Tânăra Elena s-a căsătorit în anul 1889 cu doctorul Nicolae Macri, cu care a avut doi copii: Alexandra şi Christofer. Fiul cuplului a avut o carieră diplomatică strălucită graţie căsătoriei surorii sale cu un fost ministru al Portugaliei.

În timp ce doctorul Nicolae şi Elena Macri se aflau la Constantinopol, Dimitrie Climis se îngrijeşte de amenajarea unei locuinţe la Galaţi, imobil în care, la revenirea în ţară, cei doi tineri să îşi poată creşte copiii.

În acest sens, Dimitrie semnează un contract cu antreprenorii italieni Felice Denardi şi Francesco Butti în care sunt prevăzute „dărmarea şi construirea din nou" a imobilului din strada Domnească. Astfel, lucrările de construcţie au început în anul 1909 şi au fost finalizate în anul 1910.

Potrivit datelor oferite de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, în poliţele de asigurare încheiate după 1910, se precizează principalele caracteristici ale imobilului asigurat: trei corpuri de casă, corpul principal avea destinaţia de locuinţă, o anexă pentru centrala electrică şi un garaj construit din materialele rezultate din demolarea casei lui Alexandru Cernat.

„Construcţia este din caramidă cu var, tencuită cu piatră măcinată, tablă şi zinc - parter şi etaj - patru odăi sunt tapiţate la pereţi cu Tekko, ornament cu gips la tavan fin lucrat, precum şi lambriuri de jur împrejur, mai ales în sufragerie unde lambriurile de 2 metri înălţime sunt mahon cu corniere lucrate în stilul mobilei. Uşile din hol au toate geamurile de cristal linotat şi două din ele de oglinzi linotate. În hol, o oglindă de trei metri lărgime şi doi metri înălţime încadrată în rama de lemn ornamentat în stilul lambriurilor, ramă care face parte integrantă din lambriuri", a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

La 26 octombrie 1927, Christofer Macri, nepotul lui Dimitrie Climis, este numit Consul Onor al Portugaliei la Galaţi. Începând din acest an, în imobilul din strada Domneasca numărul 80, a funcţionat Consulatul Portughez, unde aveau loc recepţii, întruniri şi discutii ale reprezentanţilor consulari la Galaţi.

La unele dintre acestea era invitat şi George Enescu pentru a-i delecta pe cei prezenţi cu acordurile sale cântate la impozanta orgă construită la comandă, în anul 1910, în Germania, de E.F. Walcher. Orga face parte din planul arhitecturii interioare, fiind amplasată în salonul de recepţii.

Consulatul a funcţionat până în 14 iulie 1948, când, printr-o notificare a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Populare Române (R.P.R.) se preciza: „Întrucât nu avem consulate pe teritoriul Portugaliei, pe bază de reciprocitate şi consulatele Portugaliei existente pe teritoriul R.P.R. de la Bucureşti, Constanţa şi Galaţi îşi încetează activitatea.”

Ulterior, imobilul a fost naţionalizat, în el funcţionand de-a lungul timpului diverse instituţii de stat.

După anul 1948 , consulul onorific al Portugaliei la Galaţi, Christofer Macri, a fost pe rând montator de lacăte şi broaşte, ajutor de magaziner, laborant încercări betoane şi, în final, violonist la orchestra simfonică din Galaţi, de unde a ieşit la pensie. Acesta a murit în anul 1988.

În anul 1997 familia Macri devine iar proprietara imobilului printr-un proces de revendicare imobiliară.

adevarul.ro

[dcp100168]

Casa Macri, locul unde a concertat George Enescu

Pe strada Domnească, la numărul 80, a fost ridicată, în urmă cu peste un veac, una dintre cele mai frumoase clădiri din Galaţi. Imobilul nu mai impresionează acum în aceeaşi măsură în care o făcea fără îndoială în alte vremuri. Faţada de la stradă suferă de pe urma reparaţiilor făcute din zgârcenie, bucăţi întregi de perete coşcovit aflându-se într-un contrast evident cu porţiunile rămase încă intacte. Totuşi, istoria din jurul acestei clădiri este mai mult decât suficientă pentru a umple paginile unei cărţi.

De la general, la moşier

Generalul Alexandru Cernat, un cunoscut comandant militar român din timpul Războiului de Independenţă a României (1877-1878), era proprietarul unei clădiri construite, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe locul actualei case Macri. Casa ofiţerului a fost cumpărată, la 11 aprilie 1880, de Dimitrie Climis, cu suma de 29.000 de lei aur.
"Proprietar al unor întinse moşii din fostul judeţ Covurlui, Dimitrie Climis a cumpărat această casă cu gândul de a-i întregi dota fiicei sale, Elena. În 1899, Elena se căsătoreşte cu doctorul Nicolae Macri, unul din cei trei copii ai doctorului Christofer Macri. Au avut împreună doi copii, pe Alexandra şi pe Christofer. Ultimul va avea o carieră diplomatică strălucită, graţie căsătoriei surorii sale cu un fost ministru al Portugaliei", se arată într-un material al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Planul lui Dimitrie Climis

În timp ce soţii Macri se aflau la Constantinopol (actualul Istanbul - n.r.), unde dr. Nicolae Macri lucra ca medic voluntar, moşierul Dimitrie Climis plănuieşte construirea unei case la Galaţi, în care fiica şi ginerele său să-şi poată creşte copiii atunci când se întorc la Galaţi. Climis semnează un contract cu antreprenorii italieni Felice Denardi şi Francesco Butti, unde era stipulat ca imobilul din strada Domnească, numărul 174, să fie dărâmat şi construit altul, după planurile arhitectului italian Loizo.
"La 12 mai 1919, Serviciul Tehnic al Primăriei oraşului Galaţi elibera autorizaţia de construcţie doctorului N. Macri [...]. În poliţele de asigurare încheiate pentru casa din strada Domnească, numărul 128, după 1910, avem detalii despre noua casă. Imobilul era alcătuit din trei corpuri: corpul principal, care avea destinaţie de locuinţă, o anexă pentru centrala electrică şi garajul. Casa era construită din parter şi etaj, fiind executată din cărămidă cu var tencuit şi piatră măcinată, fiind acoperită cu tablă şi zinc", spune istoricul gălăţean Valentin Bodea, în primul volum al lucrării "Monumente istorice şi de arhitectură din oraşul Galaţi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea".
Din aceeaşi sursă aflăm că imobilul era gata în anul 1912, inaugurarea fiind făcută printr-o recepţie grandioasă. Interioarele erau decorate cu cele mai de preţ piese cumpărate de la Viena, de la Veneţia, sau comandate special pentru această locuinţă. Piesele de rezistenţă erau o oglindă înaltă de Murano şi o orgă construită la comandă.

Enescu, în concert la Galaţi

La 26 octombrie 1927, Christofer Macri este numit Consul Onorific al Portugaliei la Galaţi. Începând din acest an, în imobilul din str. Domnească a funcţionat Consulatul Portughez, unde aveau loc recepţii, întruniri sau discuţii ale reprezentanţilor consulari la Galaţi, potrivit Direcţiei de Cultură Galaţi. La unele dintre aceste evenimente era invitat şi George Enescu, muzicianul delectându-şi asistenţa prin acordurile cântate la impozanta orgă construită în 1910, în Germania, de E.F. Walcher.
"Consulatul a funcţionat până în 14 iulie 1948, când, printr-o notificare a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Populare România (RPR) se preciza: "Întrucât nu avem consulate pe teritoriul Portugaliei, pe bază de reciprocitate şi consulatele Portugaliei existente pe teritoriul RPR de la Bucureşti, Constanţa şi Galaţi îşi încetează activitatea". Imobilul a fost naţionalizat, în el funcţionând diverse instituţii de stat. După 1948, consulul onorific al Portugaliei la Galaţi, Christofer Macri, a fost pe rând montator de lacăte şi broaşte, ajutor de magaziner, laborant încercări betoane şi, în final, violonist la orchestra simfonică din Galaţi, de unde a ieşit la pensie. În 1988 a plecat la cele veşnice. În 1997, familia Macri devine iar proprietara imobilului, printr-un proces de revendicare imobiliară", se mai arată în materialul Direcţiei de Cultură Galaţi.

Byron şi Teresa Macri

Potrivit scriitorului şi jurnalistului Victor Cilincă, impozanta oglindă din salonul casei Macri se află acum la capătul de sus al scărilor din holul de intrare al Palatului Prefecturii Galaţi. În cartea sa, "Abecedar istoric gălăţean", Victor Cilincă a mai semnalat un fapt deosebit de interesant, în legătură cu vestita familie gălăţeană Macri. "Şi apropo de marele poet romantic englez Byron, poate istoricii gălăţeni vor descoperi legături interesante cu o familie importantă de gălăţeni, familia Macri, care a deţinut şi Grand Hotel, actualul sediul al Primăriei Galaţi, şi, tot pe strada Domnească, o frumoasă casă cu orgă, la care a cântat şi Enescu. Moştenitorul familiei, Pierre Macri, mi-a povestit că a avut un bunic medic-şef al oraşului Constantinopol. Ori, tot la Constantinopol, în casa unei familii Macri, marele poet englez s-a îndrăgostit de adolescenta… Teresa Macri, pe care a încercat, fără succes însă, să… o cumpere de la tatăl ei, cum era obiceiul vremii şi al locului".

viata-libera.ro