Omul şi casa Robescu

[dcp100168]

Omul şi casa Robescu

Pe strada Mihai Bravu, nr. 28 se află clădirea care adăposteşte Palatul Copiilor, sau cum o cunosc alţii, Casa Robescu.

Gheorghe C. Robescu a fost un personaj interesant în istoria oraşului Galaţi. A fost doctor în drept, a absolvit facultatea la Bruxelles, a devenit primar al urbei şi mai apoi prefect. A fost prim-procuror al Tribunalului Galaţi într-o perioadă zbuciumată, când, în aprilie 1883, la alegerile parlamentare, s-a ajuns în situaţia în care s-a folosit forţa brută, alegerile în sine transformându-se într-o isterie şi o bătaie generale. Ajutaţi de poliţişti, bătăuşii au reuşit să anuleze libertatea alegerilor, cetăţenii fiind constrânşi de loviturile primite să voteze după cum le „dicta bâta”. Deşi s-au depus nenumărate plângeri guvernului şi regelui, alegerile nu au fost anulate. Robescu însuşi a redactat o scrisoare către ziare importante ale vremii, spunând: „Colectiviştii disperaţi de înfrângerea lor au blocat stradele cu bătăuşii şi gardişti dechizaţi. Alegătorii atacaţi pe strade, Lascăr Cernat, ales eri, Vlaicu, Pacu şi alţii grav bătuţi. Siguranţa nu mai există pentru noi…”.

Scandalul alegerilor şi achitarea lui Robescu

În acest scandal au fost implicate personalităţi precum: V.A. Urechia, Moise Pacu, Lascăr Catargiu, Gh. Robescu şi alţii care au fost bătuţi, arestaţi şi trimişi în judecată sub diverse pretexte. Alegerile din 1897 au urmat acelaşi desfăşurător: candidaţii opoziţiei unite pentru colegiul 1 comunal au fost Gh. C. Robescu, Nicu Madgearu, Gh. Fulger, Moise Pacu şi alţii. Rezultatele din mai 1887 au fost: „La colegiul 1 comunal: votanţi 382, majoritatea absolută 193, opoziţia 199, guvernamentalii paşalei 144, guvernamentalii anti-paşali 36”. După alegeri, la tribunalul din Galaţi au fost judecaţi L. Catargiu, Robescu, Constantin Ressu şi alţi 200 de învinuiţi de delicte politice, acţiuni împotriva poliţiei şi a administraţiei, chiar şi de omor. Verdictul, însă, a fost favorabil inculpaţilor, ei fiind achitaţi. La doi ani după ce şi-a terminat mandatul de primar, a cumpărat un loc de pe strada Mavramol, însărcinându-l pe Ion Mincu să ridice Palatul Administrativ, cu condiţia ca valoarea să nu depăşească 500.000 lei.

Construirea actualului Palat al Copiilor

Casa Robescu a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, între anii 1896 şi 1897, după proiectul arhitectului Ion Mincu, având filiaţii cu „Casa Lahovary” şi „Bufetul” din Bucureşti, lucrări în care arhitectul a încercat să realizeze clădiri cu o inspiraţie din tradiţia naţională. Casa are 460 mp, 41 de camere, subsol supraînălţat, două etaje cu foişoare-balcon şi un alt balcon la parter. Decoraţiile exterioare sunt din ocniţe cu butoni, plăci de ceramică lustruită şi brâu în stil brâncovenesc.

Casa a fost deţinută de familia Robescu până în noiembrie 1945, când a fost vândută Casei Centrale a Asigurărilor Sociale din Bucureşti. Din anul 1924, clădirea a folosit scopurilor diverselor instituţii, precum Inspectoratul Şcolar, reprezentantul Ţinutului Dunărea de Jos, Comisariatul Militar. După ce a trecut printr-un proces de refacere, în imobil a funcţionat sediul Direcţiei Miliţiei Regionale, iar din anul 1958 a fost sediul Filialei Arhivelor Statului până în 1979, când casei Robescu i s-a dat o nouă destinaţie. Din 1981 a devenit Casa Pionierilor, iar după 1990, Clubul Copiilor şi Elevilor, devenit Palatul Copiilor în 1994. Acum casa răsună de cântece, de veselie şi de bucuria multor copii.

presagalati.ro

[dcp100168]

Bijuteria lui Mincu, o emblemă a Galaţiului/ Casa Robescu - fost sediu administrativ pentru zece judeţe

* Pe inventar, clădirea Palatului Copiilor face cât cinci apartamente, dar valoarea arhitectonică şi istorică e inestimabilă

Casa prim-procurorului, primarului şi prefectului Gheorghe Constantin Robescu, str. Mihai Bravu, nr. 28, actualul Palat al copiilor şi elevilor, are valoare de inventar 522.235 lei, evaluare la nivelul anului 2013. Pare modest, cât preţul a numai vreo cinci apartamente… În schimb, întotdeauna valoarea artistică face un lucru mult mai scump pe piaţă decât valoarea sa de inventar. E o bijuterie!
Dacă s-ar cunoaşte şi mai mult din istoria noastră, am înţelege că, aşa cum, în apropiere, Biblioteca „Urechia” a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării, şi Casa Robescu a adăpostit, între 1938-40, sediul (închiriat) Rezidenţei regale a ţinutului Dunărea de Jos, CU CAPITALA LA GALAŢI - 37.958 de kilometri pătraţi, al doilea ţinut ca mărime din zece ţinuturi (deh, „regionalizare”), compus din zece foste judeţe: Brăila, Covurlui, Fălciu, Ismail, Putna, Râmnicu Sărat, Tecuci, Tulcea şi Tutova. Rezident regal era istoricul Constantin Giurescu, în timpul căruia s-au croit principalele drumuri judeţene de până azi. Ar trebui, credem, montată o placă în acest sens! Oraşul care, în viziunea lui Cuza, dar şi a Imperiului ţarist, trebuia să fie capitala României nu trebuie să-şi uite paginile de glorie!

„Dantela” smălţuită

Superbe decoraţiuni exterioare, scară monumentală interioară! Direcţia Judeţeană pentru Cultură publică situaţia clădirii: cod GL-II-m-A-03064 pe Lista Monumentelor Istorice, construită între 1896 şi 1897, declarată, în 1953, „monument de arhitectură”!
Sculptorul gălăţean Liviu-Adrian Sandu ne-a spus că o încadrează în stilul neobaroc, pătruns târziu la noi, la sfârşit sec XIX (barocul vine din portughezul "barocco", perlă neregulată). Sculptorul semnalează aceiaşi manieră a decoraţiilor exterioare din ceramică smălţuită la clădiri de secol XIX final din Timişoara. Din neobaroc, găsim exemple ca: foaierul Operei din Paris, Băile Széchenyi din Budapesta sau Palatul Alferaki din Taganrog, Rusia. Stilul baroc, poate şi neobarocul, reînvie acum, cred designerii. Casa Robescu Galaţi, construită între 1896 şi 1897, de extraordinarul arhitect Ion Mincu, de talia Casei Lahovary ori Bufetului din Bucureşti, prinde spiritul naţional pe care arhitectul l-a promovat primul. Clădirea cu etaj are 460 mp, 41 camere, două ceardace, cu stâlpi de lemn sculptaţi. Ornamentaţia exterioară are motive inspirate din arta românească veche, pictate pe ceramică smălţuită policromă. Deasupra ferestrelor, un motiv inspirat din pomul vieţii. Iniţialele proprietarului rezistă şi acum pe o mare fereastră.

Comisariat, Miliţie, Arhive…

Clădirea a fost folosită, după moartea proprietarului, drept Inspectorat Şcolar, Reşedinţa rezidentului regal la Dunărea de Jos, iar în 1945 familia Robescu a vândut-o Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Aici au mai funcţionat Comisariatul Militar, Direcţia Miliţiei Regionale, Direcţia Arhivelor Statului, Casa Pionierului. „Casa Robescu a fost închiriată de Ecaterina Robescu, pe doi ani (26 octombrie 1938-26 octombrie 1940), cu preţul de 200.000 de lei, plătibili în două rate, lui M. Miloteanu, reprezentantul Ţinutului Dunărea de Jos, Galaţi, în calitate de secretar. Printre personalităţile care au ocupat funcţia de rezident regal la Galaţi în această perioadă, menţionăm pe istoricul C.C. Giurescu” găsim în „Galaţii de altădată” - Proiect cultural realizat de Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Primăria Galaţi, finanţată din timbrul arhitecturii.

Mincu… deputat

Arhitectul Mincu (1952-1912), absolvent al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase Paris, distins cu Premiul Societăţii centrale a arhitecţilor francezi (1883), a contribuit la înfiinţarea Şcolii de arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români, prima din ţară şi a inventat un stil românesc!
Mincu, proiectantul, pentru Galaţi, şi al Prefecturii (gata în 1905), al Catedralei din Constanţa, al Palatul Băncii Comerţului din Craiova, al unor vile şi edificii mari în Bucureşti şi în ţară, al unor cavouri celebre, decoraţiuni interioare superbe, restaurator, este, se ştie, promotor al stilului neoromânesc în arhitectură. A proiectat pentru Robeşti trei clădiri în ţară, se pare că erau rude, dar este greu de stabilit exact toate legăturile între ramurile de familie.
Astfel, avem Vila Robescu din Sinaia (1897, când se inaugura şi casa gălăţeană), pe fondul apariţiei Peleşului, şi două vile la Bucureşti, una aproape distrusă, în stiluri diferite, locuite de Robeşti - profesori, demnitari, generali, oameni politici, care îşi merită paginile lor… Arhitecta Ruxandra Nemţeanu nota pe monumente.ro despre „familia boierilor Robescu, mari proprietari de teren în zona Buzăului şi Vrancei, materializată prin edificarea celor trei „vile” construite pentru această familie în Bucureşti, Galaţi şi Sinaia în perioada 1896-1899”, perioadă în care arhitectul a fost… deputat de Vrancea. Un alt Robescu celebru, general şi maestrul Curţii princiare, juca iarna la Sinaia whist cu principele Ferdinand, pe mize simbolice. Timpuri, oameni...

Robescu - arestat, condamnat, graţiat...

La Galaţi, Gheorghe Constantin Robescu a fost prefect conservator. Ca şi acum însă, politica  însemna atacuri, inclusiv în justiţie! Robescu, doctor în Drept de la facultatea din Bruxelles, a fost prim-procuror la Tribunalul Galaţi - aflăm de pe site-ul Galaţii de altădată.
Am găsit în ziarul gălăţean conservator „Poşta” referiri detaliate la scandalul alegerilor parlamentare din 1883, când Robescu, Urechia, Lascăr Catargiu, profesorul şi ziaristul Moise Pacu au fost bătuţi sau chiar arestaţi, numai să nu voteze, armata intrând în Primărie.  La alegerile din 1887, Robescu, Catargiu, viitorul primar Constantin Ressu şi alţi 200 au fost acuzaţi de dezordini şi chiar de crimă, fiind judecaţi la Galaţi şi achitaţi la Brăila.
Primar între februarie 1891 şi august 1892, Robescu este numit prefect în 1894 şi hotărăşte achiziţionarea unui loc din strada Mavromol pentru construcţia Palatului Administrativ de către Mincu (rudă, se pare, cu Robeştii), neconcretizat. În 1897, liberalii îi trimit în justiţie pe prefectul Robescu şi primarul Ressu, în scandalul iluminatului public cu gaz aerian. Condamnaţi, cei doi sunt achitaţi de Curtea de Apel Iaşi (Ressu moare înainte de a afla bucuria).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Istoria tristă a Casei Robescu din Galaţi: la 10 ani de la renovările prost făcute, imobilul are nevoie de lucrări noi

Casa Robescu reprezintă o raritate arhitectonică în judeţul Galaţi, spun oamenii de cultură din oraş. Construită acum 120 de ani de Ion Mincu, Casa Robescu găzduieşte acum Palatul Copiilor din Galaţi şi reprezintă un adevărat pericol.

Planul oraşului Galaţi, din anul 1897 prezintă toată reţeaua stradală din zona istorică. Dar ceea ce dă planului o valoare sporită este marcarea cu semne convenţionale şi numere a instituţiilor şi personalităţilor. În acest context, pe strada Mihai Bravu, cu semn de avocat, este marcată reşedinţa lui Gheorghe C.Robescu, marcat[ pe plan drept Casa Robescu.

Cine a fost, de fapt, Gheorghe Robescu aflăm de la consilierul cultural Marius Mitrof, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi. „Gheorghe C. Robescu, doctor în drept al facultăţii din Bruxelles, a fost prim procuror al Tribunalului Galaţi. A avut o mare reputaţie în calitate de avocat. În anul 1887 a fost ales deputat în Parlamentul României, din partea Colegiului II Covurlui, iar în 1891 ajunge senator tot din partea Colegiului II Covurlui. A fost ales primar al oraşului Galaţi din februarie 1891 şi până în august 1892, din partea liberalilor, iar în 1907, tot în calitate de primar se ocupă cu răscumpărarea Vilei Cuza Vodă, pentru a instala în ea Biblioteca V.A.Urechia, tranzacţie nereuşită, din păcate”, ne povesteşte consilierul cultural. Să mai spunem că în data de 23 aprilie 1889, Gheorghe C.Robescu, o autorizează pe soţia sa Ecaterina Robescu să cumpere casa de pe Mihai Bravu nr.16, pentru suma de 25.000 lei. Casa era ipotecată, iar Banca o scosese la licitaţie prin intermediul Tribunalului Covurlui. Din suma respectivă, Ecaterina Robescu a achitat băncii 18.000 lei, restul de 7.000 lei urmând a-i plăti în rate.

Imediat după ce au cumpărat imobilul, soţii Robescu îşi propun să construiască o nouă casă pe locul clădirii vechi. Acesta trebuie să fie motivul pentru care Ecaterina Robescu, cu asentimentul soţului, se împrumută în acelaşi an, 1889, cu suma de 12.000 lei de la Creditul Funciar Urban Bucureşti. Considerăm că lucrările pentru casă au început în 1889-1890, deoarece într-un contract de ipotecă din anul 1893, semnat de Ecaterina Robescu cu asentimentul soţului, imobilul din „strada zisă actualmente Mihai Bravul nr.16, cartierul al patrulea, cumpărat de mine…compus dintr-un loc cu toate clădirile construite şi actualmente în construcţiune, cu grădinile aflate pe dânsul şi cu construcţiunile care se vor mai face, pe care toate le afectez cu această hipotecă.” Un nou împrumut ipotecar este contractat de Ecaterina Robescu în anul 1894, în valoare de 45.000 lei de la Societatea Creditul Funciar Urban Bucureşti. Documentele prezentate contrazic afirmaţia făcută de arhitectul Mihail Caffe, care aprecia că 1896 este anul în care s-a construit Casa Robescu la Galaţi, la câţiva ani după construcţiile reprezentative din Bucureşti, în acelaşi an cu Casa Robescu din Bucureşti şi cu un an mai devreme decât Vila Robescu de la Sinaia. Tot Mihail Caffe face afirmaţia că între Ion Mincu şi familia Robescu ar fi fost „ceva relaţii de rudenie”.

„La sfârşitul veacului al XIX-lea, Casa Robescu din Galaţi era compusă dintr-o clădire din zid, în două etaje acoperite cu table,având în etajul de joscinci camere cu trei antreuri, şi în etajul de sus, opt camere cu un antreu şi scări; sub această casă se află o başcă. Atenanse tot din zid, în două etaje acoperite cu table, având în etajul de jos două camere, un antreu şi sus două camere. Sub atenanse, hrubă. Două şoproane de scânduri, acoperite cu tablă, curtea spaţioasă, cu grădină împrejmuită cu gard din fier, două sere, şi la stradă gard de fier”, completează Marius Mitrof.

Toate aceste împrumuturi cu ipotecă pe imobilul din Galaţi, strada Mihai Bravu, nr.16, neplătite la timp, au condus la un lung şir de procese pentru executare silită a proprietăţii ipotecate, până târziu în perioada interbelică. Între anii 1938-1940, în Casa Robescu din Galaţi a fost instalată reşedinţa Rezidentului regal de la Dunărea de Jos. În „Amintirile” sale, Constantin C.Giurescu face aprecieri la adresa familiei Robescu şi a casei, despre care spune că fusese reparată de predecesorul său Victor Cădere.

În anul 1945, Ecaterina Robescu a vândut proprietatea sa din Galaţi, strada Mihai Bravu, nr.28, Casei Centrale de Asigurări Sociale, pentru suma de 163472000 lei. În actul de vânzare cumpărare se dau dimensiunile terenului, suprafaţa construită, vecinii. Recensământul din 1948, care înregistrează proprietari şi chiriaşi, menţionează că în casa de pe strada Mihai Bravu, nr.28, funcţionează Comandamentul sovietic.

În perioada 1958-1979, în Casa Robescu a fost sediul Arhivelor Statului Galaţi, iar după lucrările de consolidare şi reparaţii, a devenit Casa Pionierilor, astăzi Palatul Copiilor. În anul 1979, Casa Robescu a fost înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. Poate nu este greşită denumirea de palat, pentru că această casă depăşeşte dimensiunile obişnuite ale reşedinţelor oamenilor bogaţi din Galaţi, contemporani cu Gheorghe Robescu. De altfel, şi Mihai Caffe apreciază „La Galaţi Mincu face un fel de vilă-palat”. Accesul principal este pe latura de sud, în curte. Un vestibukl face trecerea spre holul central, în jurul căruia gravitează spaţii cu funcţii diverse. În holul central, peretele opus uşii de acces are trei arcade, două formează nişe în care, probabil, erau montate oglinzi ori erau expuse obiecte de artă decorativă. A treia arcadă este deschiderea spre scara de lemn, cu balustradă masivă, care conduce la etaj.

În unele camere se mai păstrează şi astăzi sobe cu cahle din teracotă albă având motive ornamentale, sau cu medalioane centrale şi feroneria originală. Prin decoraţiunile interioare şi exterioare, Casa Robescu este cea mai frumoasă reşedinţă particulară din Galaţi. Este un echilibru al volumelor, al plinurilor şi golurilor, al felului în care este amplasată decoraţia. Dintre creaţiile arhitectului IoN Mincu, seamănă cu Casa Lahovary şi cu Bufetul de la şosea din Bucureşti.

Casa Robescu a fost renovată ultima oară în jurul anilor 2005-2006. Executarea de slabă calitate a lucrărilor, a fost cauza nesemnării nici până la această dată a recepţiei. „După aproape 10 ani, monumentul istoric cere o nouă intervenţie, poate chiar o restaurare făcută cu simţ de răspundere. De altfel, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi a propus ca acest monument istoric de grupă A, adică de importanţă naţională şi internaţională, să fie inclus în Programul Naţional Anual de Restaurare pentru 2015”, ne mai spune consilierul Marius Mitrof.

adevarul.ro

[dcp100168]

"Casa Robescu" are mare nevoie de reabilitare

Pe Strada Mihai Bravu la numărul 28 stă neclintită de 125 de ani una din multele clădiri reprezentative ale Galațiului istoric, care păstrează maiestuozitatea și aerul epocii moderne. Este vorba de „Casa Robescu”, cunoscută azi sub numele de Palatul Copiilor din Galați, centru de educație non-formală, deschis pentru toți copiii. Din nefericire, clădirea aflată pe lista monumentelor istorice aşteaptă de ani buni o finanţare pentru reabilitare, care nu mai vine.

Planul oraşului Galaţi din anul 1897 prezintă toată reţeaua stradală din zona istorică și ceea ce dă valoare documentului este marcarea instituţiilor şi personalităţilor pe profesii. Astfel pe strada Mihai Bravu este semnalată reşedinţa lui Gh. C. Robescu, cu simbolul de avocat.
În data de 23 aprilie 1889, Gheorghe C. Robescu o autorizează pe soţia sa, Ecaterina Robescu, să cumpere casa și terenul aferent de pe strada Mihai Bravu nr. 28 (fost nr. 16), unde îşi propun să construiască o nouă casă, după proiectul arhitectului Ion Mincu, fondatorul stilului arhitectural neoromânesc. Clădirea are 460 mp, subsol supraînălţat, terasă la parter, la etaj două foişoare-balcon, unul cu stâlpi de lemn sculptaţi, iar la al doilea foișor (spre vest, la strada Mihai Bravu) acoperișul nu are stâlpi de susținere și parcă „plutește”. Poate fi admirată ornamentaţia exterioară, importată din Viena, din ceramică smălţuită policrom, cu motive inspirate din arta veche românească. Partea centrală a imobilului, ce separă parterul de etaj, este decorată cu un proeminent brâu torsionat, în stil brâncovenesc. Deasupra ferestrelor de la etaj, se află alt registru ornamental, cu elemente luate, probabil, din „pomul vieții", ilustrat printr-un ghiveci din care se înalță trunchiul cu mlădițe volubile, frunze și fructe puternic stilizate. În dreptul cornișei, există un alt brâu, puternic reliefat, alcătuit din motive florale stilizate, iar la partea inferioară un chenar vălurat din arcuri frânte, care ornamentează ferestrele de la etajul clădirii, întocmai ca o draperie.
“Casa Robescu” formează un echilibru perfect al volumelor, al plinurilor şi golurilor, al modului în care este amplasată decorația și își merită pe deplin numele de azi - Palat.
După decesul lui Gheorghe C. Robescu, în 1909, soția lui, Ecaterina Robescu, a închiriat un spațiu din casă, în 1910, pentru Consulatul Republicii Poloneze de la Galaţi. Clădirea a fost închiriată în 1924 Inspectoratului Şcolar, iar între 1938-1940 Rezidenţei Regale a Ţinutului „Dunărea de Jos”, cu capitala la Galaţi. Printre personalităţile care au ocupat funcţia de rezident regal la Galaţi în acea perioadă, merită menţionat istoricul Constantin C. Giurescu. Între octombrie 1944 - posibil martie 1945, “Casa Robescu” era ocupată de Unitatea Militară UMB/01437. Clădirea a fost deţinută de familia Robescu până în noiembrie 1945, când a fost vândută Casei Centrale a Asigurărilor Sociale din Bucureşti. Recensământul din 1948 menţiona faptul că în casa de pe strada Mihai Bravu nr. 28, funcţiona Comandamentul sovietic.
După ce imobilul a trecut printr-un proces de refacere, aici a funcţionat Comisariatul Militar, sediul Direcţiei Miliţiei Regionale, iar între anii 1958 - 1979 Filiala Arhivelor Statului de la Galați. Clădirea “Casa Robescu” a fost înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din anul 1979, cod GL-II-m-A-03058, fiind de importanță națională și universală. Între anii 1967-1968, s-au efectuat lucrări de reabilitare curente și de consolidare a structurii, iar din anul 1981, alte lucrări de reparaţii (s-a refăcut instalaţia electrică şi sanitară, tencuielile exterioare - cu praf de piatră, s-a racordat casa la termoficare şi s-a schimbat tabla de pe acoperiş). Apoi “Casei Robescu” i s-a dat o nouă destinaţie, devenind Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Galaţi. Ultima intervenție asupra clădirii, prin schimbarea tablei de pe acoperiș, a fost în anul 2010.
După 1990 va primi denumirea Clubul Copiilor şi Elevilor din Galați, în 1994 Palatul Copiilor şi Elevilor din Galaţi, iar din anul 2018 până în prezent, Palatul Copiilor Galaţi.
Sperăm ca această clădire reprezentativă a Galațiului de altădată să fie reabilitată integral, pentru a oferi șansa de a fi vizitată și de generațiile viitoare. Palatul Copiilor din Galaţi, ca şi alte instituţii din ţară cu acest profil se află sub oblăduirea directă a Ministerului Educaţiei Naţionale, care nu a găsit o soluţie pentru finanţarea reabilitării valoroasei clădiri.

viata-libera.ro