Cizmăria care repară încălţăminte pe datorie

[dcp100168]

Cizmăria care repară încălţăminte pe datorie

* Impresionaţi de problemele financiare cu care se confruntă tot mai mulţi gălăţeni, patronii unei cizmării din cartierul Micro 19 repară încălţămintea pe datorie * Astfel, spun ei, reuşesc să-şi păstreze şi afacerea pe linia de plutire * O afacere înfloritoare cândva

Dumitra şi Vasile Nadă au lucrat de când se  ştiu în domeniul cizmăriei. În urmă cu câţiva ani şi-au deschis un mic atelier în cartierul Micro 19. Afacerea mergea bine, aşa că au decis să-şi mai deschidă un punct de lucru şi în Ţiglina IV. „Aveam clienţi mulţi în urmă cu vreo cinci ani. Unul intra, altul ieşea. Îi programam să-şi ia încălţămintea reparată şi peste o săptămână, pentru că aveam mult de muncă. Făceam de toate, de la schimbat fermoare la cizme sau ghete până la lipit tălpi sau chiar înlocuit. Păi veneau oamenii şi cu cinci perechi de pantofi sau cizme o dată. Atunci am decis împreună cu soţul meu să mai deschidem o cizmărie. Aşa că eu am rămas în Micro 19, iar soţul meu s-a mutat la cea din Ţiglina IV” a spus Dumitra Nadă.

Numai că afacerea nu a mai fost la fel de înfloritoare. Criza financiară a lovit şi acest domeniu, iar clienţii au devenit din ce în ce mai rari. Cei doi cizmari au închis pentru o vreme al doilea punct şi au încercat să supravieţuiască doar dintr-un singur punct de lucru. Pentru o vreme au crezut că nu o vor mai scoate la capăt. Aproape că nu reuşeau să câştige nici 500 de lei pe lună. „Cumpăram soluţii şi de multe ori eram nevoiţi să le aruncăm pentru că expirau. Aruncam banii, cu alte cuvinte. Chiria pentru spaţiul comercial trebuia plătită, pentru întreţinere ne trebuiau bani, iar clienţii erau din ce în ce mai puţini şi toţi vroiau la preţuri de nimic. Am vrut să plecăm în străinătate, dar când ai peste 50 de ani, cu greu îţi găseşti de lucru în România, darămite în afară. Mai trecea o lună şi parcă mai îmbătrâneam cinci ani”, îşi aminteşte Dumitra Nadă.

Şi parcă Dumnezeu le-a ascultat rugile celor doi soţi cizmari, iar încet, afacerea lor mică parcă a început să se mai „dezmorţească”. „A venit cineva şi ne-a întrebat dacă nu vrem să împărţim spaţiul comercial şi să plătim chiria în jumătate. Am acceptat imediat, aşa că soţul meu a plecat din nou la punctul din Ţiglina IV, iar aici, în micuţul chioşc, s-a deschis şi o cosmetică pentru animale. E spaţiu mic, dar ce să facem? Trebuie să trăim toţi”, a mai adăugat Dumitra Nadă.

Au reparat cizme şi pe bonuri de masă

Ca să nu-şi piardă clienţii, cei doi cizmari au încercat să fie îngăduitori cu fiecare în parte. Şi dacă pentru o perioadă scurtă de timp au acceptat să repare cizme pe bonuri de masă, acum îşi aşteaptă clienţii cu banii şi o lună. „Vin oamenii cu încălţări foarte uzate, de ţi se face milă când te uiţi la ei. Îmi dau seama că abia se descurcă cu banii şi au şi câte doi, trei copii acasă. Atunci când pun sacoşa cu ghete pe tejghea şi îmi spun să le repar, dar dacă pot să-i aştept cu banii, eu ce să le spun? Îi aştept, că nici eu nu sunt vreo bogată şi ştiu ce înseamnă să te descurci de pe o zi pe alta. Oamenii sunt serioşi şi vin şi îmi aduc banii: azi un leu, mâine alt leu şi tot aşa, până îşi achită datoria”, a spus Dumitra Nadă. Deşi preţurile la cizmărie sunt accesibile, cei doi patroni acceptă chiar şi negocieri. Ei spun că atunci când un client vine cu mai mult de trei perechi de încălţăminte care necesită reparaţii serioase, mai lasă la preţ. „Am avut şi persoane care au venit cu o geantă plină cu pantofi, cizme, ghete la care am muncit de dimineaţă până noaptea. Ei, acestui client i-am mai lăsat din bani, că dacă plătea preţul întreg pentru fiecare pereche, îşi cumpăra încălţări noi”, a spus cizmăriţa. Afacerea soţilor Nadă nu este înfloritoare, dar au reuşit să aibă suficienţi clienţi cât să ducă un trai decent.

presagalati.ro

[riaji]

Parca vad ca le darama chioscurile si astora..