Bruno Ribo: "Am injectat 700 de milioane de euro în Combinatul de la Galaţi"

[dcp100168]

Bruno Ribo: "Am injectat 700 de milioane de euro în Combinatul de la Galaţi"

* "Dacă acest combinat nu ar fi fost în portofoliul ArcelorMittal, cred cu tărie că acum nu aţi fi avut cui să luaţi interviu" * "Fiecare zi pierdută ne aduce mai aproape de un scenariu pe care nu ni-l dorim"

- Domnule director Bruno Ribo, care este situaţia generală a combinatului de la Galaţi? Care este viitorul acestuia?
- Ca să înţelegem prezentul şi viitorul Combinatului, trebuie să înţelegem ce s-a întâmplat în trecut. Haideţi să fim foarte corecţi: până în 1990, Combinatul producea pe baza comenzilor de stat în ţările fostului bloc comunist (CAER). Multă lume îşi aduce aminte că, în 1989, Combinatul a produs 7 milioane de tone, dar nimeni că în 1990, după desfiinţarea CAER, producţia s-a prăbuşit la 2 milioane de tone. A urmat o perioadă de creşteri şi scăderi. După privatizarea din 2001, unitatea noastră a început să îşi sporească producţia, pe fondul unor evoluţii pozitive ale pieţei.
Dar, pentru ArcelorMittal Galati, cel mai important moment din istoria noastră este 2008, când pieţele s-au prăbuşit. În Turcia şi în Balcani, de la subcapacitate de producţie, s-a trecut la supracapacitate. Turcia a devenit, din importator de oţel, exportator. Noi producători au apărut în zona noastră, accentuând situaţia de supracapacitate. Între timp, Combinatul a trebuit să se adapteze cu rapiditate şi să îşi reducă "amprenta industrială", proiectată pentru o producţie de multe milioane de tone anual, la noile realităţi de pe piaţă. Practic, producţia noastră a coborât de la 3,5 - 4 milioane de tone pe an la circa 1,7 milioane de tone pe an. În plus, piaţa românească a scăzut foarte mult.
Văd în spaţiul public o abordare cumva nostalgică privind trecutul nostru. Sigur, e simplu să spui: "Produceau cu şase furnale, acum doar cu unul, livrau 4 milioane de tone pe an, acum mai puţin de două, erau 27.000 de oameni, acum sunt 7.000". Am avut două opţiuni: adaptarea sau închiderea şi am ales-o pe prima. Alţii au închis. Iar eforturile noastre de a ne adapta s-au dovedit a fi calea corectă, până în momentul în care am fost puşi în faţa scumpirii gazului cu aproape 50 la sută (şi ar putea să mai continue până la aproape 150 la sută!) sau a suprataxării incorecte a electricităţii. Revenind la nostalgia despre care vorbeam: trebuie să înţelegem cu toţii că acele vremuri nu se vor întoarce în viitorul pe care îl previzionăm noi acum.
- Situatia suprataxării energiei nu s-a îmbunătăţit semnificativ. Cât e de gravă situaţia acum? Cât de gravă va fi peste un an?
- Situatia este foarte gravă şi s-ar putea înrăutăţi şi mai mult într-un an, dacă paşii anuntaţi de autorităţi nu se vor transforma în realitate şi nu vor fi luate alte măsuri complementare. Există, poate, impresia, că problemele noastre sunt rezolvate. Nu este adevărat! Suprataxarea energiei a fost redusă doar parţial, dar aceasta rămâne în continuare o povară, în timp ce problema gazului este încă nerezolvată.
- Dacă nu se ia nicio decizie care să stabilească acel "cadru corect" de care aţi vorbit de nenumărate ori, ce veţi face? Puneţi lacătul pe combinatul de la Galaţi?
- Avertizăm, de doi ani, clasa politică şi opinia publică asupra pericolului pierderii sustenabilităţii operaţiunilor noastre şi a întregii industrii din România. Cum putem produce oţel cu costuri energetice (electricitate şi gaz, în egală măsură) de două - trei ori mai mari decât cele ale concurenţilor noştri din regiunea Mării Negre? România trebuie să decidă dacă doreşte să producă oţel, aluminiu, ciment, sticlă şi alte produse specifice industriei energointensive sau dacă preferă să sprijine, în continuare, dezvoltarea unei pieţe de tranzacţionare a energiei de care să beneficieze doar câteva companii.
Mai exact, prin eforturile extraordinare ale Grupului ArcelorMittal şi mai ales ale oamenilor care lucrează în Combinat am reuşit să revenim aproape de linia de plutire, din punct de vedere operaţional. Dar problema energiei ne-a adus înapoi în aceeaşi situaţie. Vrem ca aceste măsuri să vină la timp, nu când este deja prea târziu. Nu exagerăm atunci când spunem că fiecare zi pierdută ne aduce mai aproape de un scenariu pe care nu ni-l dorim.
- Îmi închipui că nimeni nu subvenţionează o activitate economică fără să aibă convingerea că lucrurile se vor regla... Până la urmă e vorba de business...  Cât vă mai susţine compania-mamă? Aveţi un termen-limită până la care să reveniţi în zona de profitabilitate?
- Cred că este momentul să spunem lucrurilor pe nume. ArcelorMittal a "injectat" în combinatul de la Galaţi, în ultimii cinci ani de criză extremă, circa 700 de milioane de euro, inclusiv investiţii de 200 de milioane de euro. De asemenea, un alt adevăr este acela că dacă punem în balanţă câştigul şi pierderile grupului, la Galaţi, de la privatizare, vom vedea ca balanţa este negativă. Doar un grup care este lider mondial îşi putea permite un asemenea efort financiar pentru o unitate a sa. Dacă acest combinat nu ar fi fost în portofoliul ArcelorMittal, cred cu tărie că acum nu aţi fi avut cui să luaţi interviu.
Trebuie să înţelegem că acest sprijin financiar nu poate continua la nesfârşit. Repet, din punct de vedere operaţional, ne îndreptăm către ieşirea din zona de pierdere, dar impactul scumpirii energiei ne-a anulat toate reuşitele şi ne menţine sub nivelul de profitabilitate.
- Cât de mare a fost pierderea în 2013? Există şanse ca anul acesta să faceţi profit?
- Aş dori să mă refer la profitul operaţional (EBITDA) şi nu la pierderea financiară. De cinci ani, înregistrăm pierderi şi este posibil ca şi în 2014 să rămânem pe minus. Cu toate acestea, eforturile extraordinare din ultimii ani s-au dovedit eficiente, pierderile operaţionale fiind reduse semnificativ.
- Şi totuşi spuneţi că aţi investit sume destul de consistente în planuri de economisire a energiei (atât la gaz, cât şi la electricitate). Nimeni nu face aceste investiţii decât dacă ştie foarte clar că va menţine combinatul în funcţiune. Nu cumva toate aceste declaraţii şi ameninţări cu relocarea sunt doar mijloace de a pune presiune pe autorităţile române în speranţa obţinerii unor avantaje?
- Grupul a cheltuit 700 de milioane de euro pentru a salva combinatul, iar rezultatele sunt vizibile: suntem cu 15 la sută mai eficienţi, iar consumul de energie va scădea cu 15 la sută. Fluxul primar are acum indicatori tehnici care nu au fost atinşi niciodată în istoria combinatului, iar laminoarele lucrează, acum, la parametri de calitate şi servicii pentru clienţi fără precedent. Cu alte cuvinte, am făcut absolut tot ceea ce era în puterea noastră pentru a rezolva partea noastră de problemă. Din păcate, ne lovim de factori externi care ne-ar putea compromite eforturile.
- După câţiva ani în care aţi dat doar bonusuri, anul acesta aţi fost de acord totuşi cu majorarea salariilor de bază. O companie care îşi permite să crească lefurile nu prea mai e credibilă când susţine în faţa autorităţilor că are probleme financiare, că e în pragul închiderii... Cum comentaţi acest aspect?
- A fost o decizie extrem de dificilă. Dacă am fi ţinut cont de aspectul financiar, nu ar fi trebuit să fi acceptat aceste condiţii, dar am luat în considerare şi situaţia angajaţilor, care au făcut eforturi majore în ultimii ani. De aceea am luat această decizie, deoarece avem nevoie de mai multe eforturi pentru a continua să progresăm.
- Cât adevăr e în declaraţiile unor sindicalişti cum că aţi pregăti noi plecări din ArcelorMittal Galaţi?
- În acest moment, nu am iniţiat o asemenea acţiune cu impact social. Dacă şi atunci când va fi iniţiată, partenerii noştri vor fi primii care vor afla. Totuşi, cifrele arată faptul că trebuie să îmbunătăţim productivitatea muncii. În ciuda eforturilor depuse de-a lungul anilor trecuţi, ne aflăm, în continuare, mult sub standardele vestice. Drept urmare, trebuie să ne canalizăm asupa unei îmbunătăţiri constante a productivităţii. Nu ne putem opri pentru a ne odihni, trebuie să continuăm să ne eficientizăm costurile.
În acest sens, vrem să creştem productivitatea muncii nu doar prin reducerea numărului de angajaţi, ci şi prin creşterea producţiei, dacă piaţa ne va permite. Nu stăm pe loc: am realizat produse noi, cu valoare adaugată mai mare, am îmbunătăţit serviciile şi am câştigat clienţi noi.
- Continuaţi investitiţiile şi în 2014? Care sunt acestea? Ce vă propuneţi în acest an?
- Investiţiile nu s-au oprit niciodată, dar volumul lor este afectat de constrângerile financiare. Investim în echipamentele-cheie (la Furnalul 5, la Oţelărie) şi în laminoare. Scopul lor este clar: scăderea consumurilor, realizarea unei economii energetice, creşterea calităţii produselor şi serviciilor pentru clienţi, dar şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi a impactului pentru mediul înconjurător. Din păcate, vizibilitatea proiectelor noastre este pe termen scurt, din cauza cadrului financiar din România. În momentul de faţă, nu putem face un prognostic pe termen lung.
Aş mai vrea să adaug un lucru: am citit în presă materiale care afirmau că investiţia de la Furnalul 5 nu a fost bună. Realitatea este că acest furnal produce acum la cei mai buni parametri tehnici pe care i-a avut vreodată, la cea mai bună calitate şi la costuri reduse. Acum ne aflăm în cea de-a doua etapă a modernizării acestui echipament, cu un nou echipament de încărcare. Practic, în urma acestei noi îmbunătăţiri, Furnalul 5 nu va mai fi cu nimic diferit faţă de cele mai bune furnale din grup.
Revenind la ambiţiile pentru 2014, vrem să ne axăm pe obţinerea de rezultate operaţionale pozitive. Încă ne aflăm într-o situaţie dificilă şi nu putem estima dacă şi când vom depăşi aceste realităţi. Iar această situaţie este cauzată de faptul că depindem de decizia autorităţilor de resort, care trebuie să restabilească rapid competivitatea industriei româneşti.

viata-libera.ro

[riaji]

Cat ati investit? Mars, bre, cu capitalismul vostru prolific pe baza de FMI. Cred ca a tras prea mult cocs pe nas..

Edited April 25, 2014 by riaji

[dcp100168]

Bruno Ribo susţine că nu închide Combinatul: "Suntem aici să rămânem şi avem nevoie de tineri"

ArcelrorMittal Galaţi nu se închide, ci, mai mult, caută tineri pentru a-şi asigura viitorul. Este mesajul ferm pe care l-a transmis, încă o dată, directorul general Bruno Ribo, de data aceasta în faţa studenţilor participanţi anul acesta la programul de internship. Declaraţiile au fost făcute miercuri, pe platforma siderurgică, la una dintre sesiunile tematice ale programului care face legătura între mediul universitar local şi ArcelorMittal.
"Este cel de-al treilea an în care facem acest internship. Dovedim prin acest program că ne interesează viitorul. În ciuda dificultăţilor pe care le avem şi a ceea ce se promovează printr-o anumită parte a mass-media, suntem aici ca să rămânem. Iar pentru a rămâne este nevoie să aducem mereu specialişti noi. Avem nevoie de oameni tineri, cu mintea deschisă, gata să participe la confruntările pe care le avem", le-a spus Bruno Ribo studenţilor prezenţi.
De asemenea, Bruno Ribo a reamintit problemele cu care se confruntă ArcelorMittal Galaţi, subliniind că viitorul Combinatului depinde de deciziile care se iau la nivel central în ceea ce priveşte suprataxele la energie şi liberalizarea pieţei gazelor. "România are şansa de a produce 70 la sută din cantitatea necesară de gaze. Nu există niciun motiv pentru ca preţul gazelor din producţia internă să fie aliniat la preţul de import, pentru că ştim cu toţii că gazele de import reprezintă un capitol cvasimonopolist. Consider că acest avantaj, de a produce un procent însemnat din necesarul de gaze, trebuie folosit în sprijinul industriei din România", a mai spus Bruno Ribo studenţilor.
Programul de internship al ArcelorMittal Galaţi a fost lansat în anul 2012, se adresează nu doar studenţilor din Galaţi, şi presupune vizite active pe platforma siderurgică, stagii de practică, sesiuni tematice şi o şcoală de vară.

viata-libera.ro

[dcp100168]

ArcelorMittal Galaţi are cele mai bune rezultate din ultimii 34 de ani

* ...declară în exclusivitate pentru "Viaţa liberă" Bruno Ribo, directorul general al combinatului siderurgic gălăţean

 

Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi este, fără îndoială, o "ecuaţie" complicată din punct de vedere financiar, tehnic, social. După şase ani nu lipsiţi de convulsii în planul rezultatelor economice, dar şi în relaţiile cu angajaţii sau cu autorităţile, anul 2014 se anunţă drept unul decisiv pentru viitorul siderurgiei gălăţene. În ce privinţă, puteţi afla din interviul acordat în exclusivitate ziarului "Viaţa liberă" de Bruno Ribo, directorul general al ArcelorMittal Galaţi.

-Ce rezultate se conturează pentru anul 2014 în comparaţie cu 2013? Care sunt elementele de noutate?
-Producţia anului 2014 va fi similară cu cea din 2013. Există, însă, câteva diferenţe pe care aş vrea să le explic, deoarece sunt importante pentru viitorul nostru.

În prima jumătate a anului producţia noastră a scăzut, deoarece am oprit Furnalul 5 şi Oţelăria pentru investiţii-cheie şi lucrări de mentenanţă. La Furnalul 5, am finalizat cea de-a doua etapă a investiţiei majore începute în urmă cu trei ani, care a reprezentat, în total, mai mult de 90 de milioane de euro. Noul proiect a vizat instalarea unui nou sistem de încărcare, care ne-a adus rezultate excelente, pe termen scurt. În august, am depăşit cele mai bune rezultate obţinute în ultimii 34 de ani! De asemenea, am înlocuit în totalitate un convertizor.

Cele 90 de milioane de euro investite într-un singur echipament demonstrează, din punctul meu de vedere, angajamentul pe care ni l-am asumat faţă de industria oţelului din România.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, producţia a crescut în cea de-a doua partea a anului, compensând pierderile înregistrate în prima parte a anului. În privinţa parametrilor tehnici, suntem, de asemenea, bucuroşi să vedem rezultate excelente în reducerea consumului de combustibili şi energie, precum şi rezultate foarte bune ale calităţii şi serviciilor către clienţi. Mai mult, aceste rezultate readuc foşti clienţi şi câştigă alţii noi.

- Cum a evoluat producţia de oţel? Care este nivelul actual şi care sunt principalii clienţi?
- După criză, producţia a scăzut de la 3-4 milioane de tone de oţel pe an, la aproximativ 1,6 - 1,7 milioane de tone. Capacitatea actuală a producţiei este de 3 milioane de tone. Doar Furnalul 5 singur poate produce mai mult de 2 milioane de tone pe an. După cum puteţi observa, încă ne aflăm în situaţia de supra-capacitate.

Principalii noştri clienţi fac parte din industrii precum: construcţiile navale, industria auto, cea a construcţiilor şi altele. Planul nostru este acela de a utiliza la capacitate maximă echipamentele pe care le operăm acum, dar şi de a ne extinde portofoliul cu produse cu valoare adăugată mai mare. Anul viitor, ne-am propus să producem 2 milioane de tone, care reprezintă o creştere cu 15 la sută faţă de anul 2014!

 

Siderurgia gălăţeană, raportată la piaţa oţelului

 

- Care este nivelul actual al cererii pe piaţa oţelului? Care sunt perspectivele?
- Volumul producţiei noastre este, pur şi simplu, prea mare pentru România, acesta fiind motivul pentru care exportul este vital pentru noi. Furnizăm 60–70 la sută din producţia noastră pentru export, mai ales în zona Mării Negre, dar, în ultimele luni, am început să explorăm noi pieţe în Europa Centrală şi de Nord. Pe continentul nostru, cererea de oţel a înregistrat o uşoară creştere, dar încă se află sub nivelul cererii dinaintea crizei. Pentru anul viitor, sperăm că situaţia se va îmbunătăţi şi vom putea produce semnificativ mai mult decât în acest an.

În România, deţinem o cotă de piaţă bună, care a crescut în ultimii ani, în urma eforturilor noastre de a răspunde mai bine cerinţelor clienţilor noştri. Trebuie să continuăm să lucrăm în acest ritm pentru a ne ajuta clienţii industriali români să îşi câştige propriile lor pieţe.

- Care a fost dinamica competitivităţi combinatului siderurgic în comparaţie cu principalii concurenţi? Care au fost factorii care v-au afectat şi cum anume v-au influenţat?
- Principala noastră dificultate a rezultat din suprapunerea a trei elemente principale: criza economică, schimbarea completă a paradigmei economice pe piaţa noastră şi pierderile suferite, cauzate de creşterile explozive ale preţurilor principalelor noastre resurse energetice: electricitate şi gaz natural. Noi producători au apărut în regiunea noastră. Turcia, care este piaţa noastră tradiţională, a devenit din importator - exportator de oţel, iar piaţa locală s-a prăbuşit.

În urma acestui impact triplu, am lansat Programul de Transformare ARC 2015+, care reprezintă un set de 100 de proiecte şi măsuri cu scopul îmbunătăţirii competitivităţii combinatului. Rezultatele sunt vizibile acum, după aproximativ şase ani de transformare: fabricăm produse de oţel la o calitate mai ridicată, furnizăm servicii mai bune şi consumăm mai puţină energie şi materie primară, în timp ce echipamentele sunt mai fiabile ca în trecut.

- Ce investiţii plănuiţi pentru viitorul apropiat?
- Investiţiile în Combinat nu au încetat niciodată şi nu se vor opri. În prezent, Furnalul 5 este un echipament-cheie pentru Grup, care furnizează rezultate excelente, niciodată înregistrate în trecut. În momentul de faţă, ne axăm pe Oţelărie şi Laminoare, astfel încât să ne îmbunătăţim securitatea în muncă, serviciile şi calitatea. Spre exemplu, în prezent, investim 13 milioane de euro în noua Maşină de Planat la Cald de la Laminorul de Tablă Groasă nr. 2, investiţie programată pentru mijlocul anului viitor. De asemenea, toate investiţiile trebuie să aducă rezultate mai bune în privinţa eficienţei energetice, deoarece preţurile resurselor energetice sunt în continuare ridicate.

 

Nu suntem aici ca să închidem combinatul

 

- Încă persistă zvonurile cu privire la o posibilă închidere a Combinatului. Este acest scenariu posibil? Dacă da, în ce condiţii?
- Unele dintre măsurile implementate de noi au fost percepute ca fiind precursoare unei închideri: încetarea utilizării de echipamente învechite, demolări şi reducerea numărului de angajaţi. De asemenea, am trecut printr-o perioadă extrem de dificilă înainte de distorsiunile din piaţa de electricitate şi gaz, care au început să fie corectate de către autorităţi. Aceste situaţii au condus la întrebări legitime cu privire la viitorul nostru.

Dar adevărul este simplu: nu suntem aici să închidem Combinatul, ci să îl salvăm şi să îl readucem în zona de profitabilitate, bine adaptat la noile paradigme din piaţă. ArcelorMittal doreşte continuarea operaţiunilor din Galaţi.

Între timp, cu toţii trebuie să înţelegem că viitorul nostru va fi foarte diferit de trecutul cu care gălăţenii asociază Combinatul. Observ o abordare nostalgică, care nu are nicio legătură cu realitatea din 2014. Astăzi, vedem în Europa o supracapacitate structurală de 29 la sută comparativ cu perioada de dinainte de criză. Acest lucru înseamnă mai mulţi producători, consum redus şi o competiţie crescută. Nu putem schimba această realitate, de aceea trebuie să ne adaptăm la ea. Aceasta este una din priorităţile noastre.

Pentru a doua parte a întrebării: în acest moment cred că scenariul închiderii poate şi va fi evitat, atât timp cât România îşi menţine competitivitatea pentru marile industrii, în special în ceea ce priveşte sectorul energetic, pentru ca preţurile la electricitate şi gaz să fie accesibile şi comparabile cu cele de care beneficiază competitorii noştri din afara ţării.

Balanţă în siderurgie. Între producţie şi numărul de angajaţi

Îmbunătăţirea productivităţii muncii a fost principalul obiectiv al schemei de pre-pensioare derulate la ArcelorMittal, în urma căreia 365 de salariaţi au părăsit combinatul siderurgic, ne-a declarat directorul general Bruno Ribo: „A fost un program voluntar implementat special pentru angajaţii care au vrut să beneficieze de avantajele stipulate în noua legislaţie în domeniu. Nu putem spune că suntem mulţumiţi, nu am fost niciodată în momentul în care numărul de slujbe s-a redus. A fost o decizie dureroasă, luată pentru a îmbunătăţi productivitatea muncii. Pachetele financiare propuse de noi au fost primite în mod voluntar. Cei care au dorit să muncească în continuare, au rămas în companie. Procesul de îmbunătăţire a productivităţii muncii va continua acţionând ambele braţe ale balanţei: creşterea - cât mai mult posibil - a producţiei şi adaptarea numărului de angajaţi prin transformare şi investiţii.”

Corecţii organizatorice. Recalibrarea forţei de muncă

În timpul întâlnirilor directe avute de conducerea ArcelorMittal Galaţi cu angajaţii din combinatul siderurgic s-a constatat că, în unele zone, numărul de angajaţi este mai mic decât ar fi necesar, iar în altele mai mulţi decât ar fi necesar, a arătat directorul general Bruno Ribo: „În acest moment, implementăm un proiect pentru “planificarea forţei de muncă”, care analizează toate aceste aspecte, pentru a lua măsurile de corectare. De asemenea, folosim echipele din cadrul departamentului intern numit Structural and Skill Pool, care este creat special pentru a ne oferi flexibilitatea necesară în ceea ce priveşte personalul”.

Una caldă, alta rece. Salariile siderurgiştilor, raportate la restul industriei

Directorul ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo, a declarat pentru „Viaţa liberă” că, în ultimii ani, a fost necesară o îngheţare a salariilor angajaţilor, dar aceasta a fost o decizie corectă, ce a ajutat combinatul să supravieţuiască. Acesta a ţinut însă să precizeze: „În anii trecuţi, au fost aplicate măsuri corective, inclusiv o creştere generală a salariilor. Să nu uităm că am raportat pierderi financiare în ultimii şase ani consecutiv, timp în care am fost susţinuţi de Grup. Noi ne raportăm la media industriei siderurgice româneşti şi din acest punct de vedere, salariile noastre sunt cu 6 la sută mai mari decât aceasta”.

Pe segmentul materiilor prime. Conflictul din Ucraina afectează şi ArcelorMittal Galaţi

Evenimentele din Ucraina afectează ArcelorMittal Galaţi în ceea ce priveşte asigurarea unor materii prime, care nu se mai produc din cauza conflictului. „Ne asigurăm aceste materii din alte surse, în contextul supracapacităţii. Astfel, impactul asupra noastră este destul de limitat”, a precizat Bruno Ribo, directorul general al combinatului.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ionel Bors: ArcelorMittal Galati ar trebui sa investeasca 100 milioane euro pentru a deveni un combinat modern

ArcelorMittal Galaţi ar trebui să investească 100 de milioane euro pentru a ajunge la performanţele unui combinat siderurgic modern, a declarat joi Ionel Bors, country manager pentru România al companiei. "La un moment dat, vom investi aceşti bani", a spus Bors într-o conferinţă.

În septembrie, combinatul a anunţat că vizează creşterea producţiei cu 15% în 2015, la peste 2 milioane de tone, în urma unor retehnologizări în valoare de 10 milioane de euro, precum şi a "refacerii" de către stat a competivităţii mediului de afaceri. ArcelorMittal Galaţi estimează că în acest an va produce 1,6 milioane de tone, iar în 2015 nivelul producţiei va depăşi 2 milioane de tone.

zf.ro

[dcp100168]

Bruno Ribo, directorul ArcelorMittal Galaţi: „Nu se poate vorbi încă de o salvare a Combinatului"

* ArcelorMittal Galaţi lucrează "în mod de supravieţuire": şi-a oprit pierderile operaţionale, dar nu reuşeşte să-şi susţină singur investiţiile, nici să obţină profit net * Fără susţinerea la nivel de grup, combinatul gălăţean n-ar mai fi existat * Nostalgia după "anii de glorie" nu ţine loc de productivitate

- Ne apropiem de sfârşitul lui 2014. Cum a fost acest an pentru siderurgia gălăţeană? Care au fost momentele cele mai bune, care au fost cele mai dificile?

- 2014 a fost un an important pentru Combinat. În ansamblul său a fost un an în care am revenit în zona rezultatelor operaţionale pozitive (în a doua jumătate), am finalizat cu succes investiţia de la Furnalul 5 şi am pus bazele unei creşteri de producţie pentru anul viitor şi – sperăm – pe mai departe.

Prima jumătate a anului a avut o producţie mai mică pentru că am oprit Furnalul şi Oţelăria pentru modernizări şi investiţii importante. Cea de-a doua a fost mai bună. Nivelul anual este, însă, foarte asemănător cu ce s-a înregistrat în ultimii cinci ani: circa 1,7 milioane de tone.

Am continuat să ne îmbunătăţim calitatea şi serviciile, ceea ce a condus la recâştigarea unor clienţi şi la atragerea altora noi. Peste 100 dintre aceştia au vizitat Combinatul în noiembrie, în timpul unei zile speciale pentru clienţi, dedicată schimbului de experienţe.

Costurile noastre s-au îmbunătăţit semnificativ, în special cele energetice, mulţumită atât investiţiilor făcute, dar şi unui program special pe care îl derulăm şi care se numeşte „Energize”.

Pe planul securităţii muncii nu a fost un an foarte bun: după ce am avut trei ani la rând fără niciun accident mortal (un record în istoria noastră), în 2014 am avut două asemenea evenimente tragice.

- Una dintre ţintele pe acest an este revenirea „pe plus” în ceea ce priveşte profitul companiei. Va fi atins acest obiectiv?

- Înainte de a vă răspunde, aş vrea să fac unele precizări, pentru a fi bine înţeleşi. Noi vorbim în primul rând despre rezultate operaţionale (EBITDA) şi nu despre rezultatele financiare nete, adică profit financiar sau pierdere financiară.

Din punctul de vedere al rezultatelor operaţionale, sunt bucuros să vă spun că trimestrul al treilea al acestui an a fost unul pozitiv, asemenea trimestrului al patrulea. Aceste rezultate au fost înregistrate după 17 trimestre consecutiv negative şi relevă îmbunătăţirile care au fost aduse.

Totuşi, din cauza primului semestru, continuăm să înregistrăm pierderi operaţionale la nivelul întregului an 2014.

Trebuie spus că rezultatele operaţionale nu includ şi alte cheltuieli, cum ar fi investiţiile sau deprecierea activelor. Acest lucru înseamnă, în primul rând, că nu suntem încă “pe profit”. Este nevoie să generăm un rezultat operaţional îmbunătăţit, astfel încât să ne putem plăti investiţiile noastre.

Ca să simplific răspunsul la întrebarea dumneavoastră: am reuşit să stopăm pierderile operaţionale, dar încă nu putem finanţa singuri investiţiile şi nici nu putem produce un profit net. Acestea sunt obiectivele pentru anii viitori. Pentru atingerea acestui obiectiv, trebuie să continuăm procesul de transformare.

- Putem, totuşi, vorbi de o salvare a Combinatului?

- Nu, încă nu avem toate elementele care să ne îndreptăţească să afirmăm acest lucru. Am trecut printr-o perioadă extrem de dificilă, avem un trend pozitiv, dar încă suntem în ceea ce noi denumim “mod de supravieţuire”, deoarece încă nu putem raporta profit. Va trebui să continuăm să muncim pentru a putea atinge această ţintă.

Din păcate, putem vedea că în industria românească a oţelului nu toate unităţile au rezistat. Noi am ales să continuăm să producem oţel la Galaţi şi în România, dar trecând prin transformări importante care să ne adapteze la o piaţă schimbată complet faţă de cea de dinainte de criză.

- Dar cum a supravieţuit Combinatul până acum?

- Există trei explicaţii principale. Prima este cea legată de susţinerea importantă pe care am avut-o din partea oamenilor noştri, în această perioadă dificilă. Ei nu au renunţat şi au continuat să îşi îmbunătăţească performanţele.

A doua provine de la resursele financiare semnificative, dar şi cunoştinţele primite de la ArcelorMittal, compania - mamă. Am trecut prin mai mult de patru ani de pierderi operaţionale, adică am avut costuri de producţie mai mari ca veniturile din vânzări. Dacă ne întrebăm cine a finanţat diferenţa, răspunsul este simplu: Grupul ArcelorMittal a acoperit toate aceste pierderi, de zeci de milioane de euro anual. Mai mult, în condiţii de pierderi, ArcelorMittal a “injectat” peste 200 de milioane de euro doar în investiţiile derulate la Galaţi după izbucnirea crizei. Sprijinul a fost vital pentru a putea evita închiderea.

A treia explicaţie se leagă de programele noastre de transformare. Lansate în 2009, imediat după începerea crizei, aceste programe nu au fost simple cuvinte aruncate pe o hârtie, ci sute de proiecte, care au generat progres considerabil în toate sectoarele noastre de activitate, de la fiecare angajat, până la Directorul General. Obiectivul programelor ARC 2012 şi ARC 2015+ a fost clar şi a fost unul de succes: adaptarea Combinatului la noile realităţi economice.

- Toată lumea îşi aminteşte de „anii de glorie”…

- Da, vremurile de glorie au trecut şi – mai important – nu se vor mai întoarce! În opinia mea, mai degrabă decât să mă uit în trecut cu nostalgie mai bine mă orientez către viitor. Mulţi vorbesc de şase – opt milioane de tone anual, uitând să spună că erau comenzi în cadrul unei economii de tip monopolistic şi unde nu existau nici competiţia şi nici piaţa liberă. Alţii vorbesc de un personal de 30 – 40.000 de oameni, uitând să spună că doar în anul 1990 au fost angajaţi în Combinat 10.000 de oameni, pe o logică economică pe care astăzi nu o înţelegem. Nu putem să evităm realităţile din piaţă. Acest lucru nu îl putem schimba şi va trebui să ne adaptăm.

- Care vor fi reperele combinatului pe 2015 în materie de nivel al producţiei, număr de angajaţi, strategie de piaţă?

- Strategia noastră este bine stabilită şi reprezintă proiecţia pentru Galaţi şi România a strategiei Grupului. Sunt trei elemente importante. Primul este adaptarea a ceea ce noi denumim prin “amprenta industrială”, adică echipamentele cu care vom continua să producem.

Am văzut multă emoţie şi nostalgie în Galaţi ori de câte ori am demolat sau am oprit un echipament. O spunem din nou: am renunţat doar la acele utilaje învechite, ale căror nivel tehnologic era depăşit, reprezentau pericole pentru oameni, pentru siguranţa lor şi pentru mediu. Fierul vechi rezultat din demolări ne-a ajutat să supravieţuim, pentru că nu am mai cumpărat această resursă importantă pentru noi.

Desigur că înţelegem ceea ce simt colegii noştri care poate au petrecut multe momente fericite sau mai puţin fericite muncind pe acele echipamente. Dar noi lăsăm deoparte acele amintiri atunci când ne luptăm pentru salvarea Combinatului. Nostalgia nu ne va ajuta pe drumul greu pe care îl avem de parcurs.

Revenind la strategie şi la adaptarea “amprentei industriale” la noile realităţi, vă pot spune că – în linii mari - această etapă a fost încheiată. Ne este clar acum că viitorul aparţine unui grup modern de maşini de aglomerare (aduse la zi şi din punctul de vedere al mediului), Furnalului nr. 5 (dar şi Furnalului nr. 3 oprit acum din lipsă de comenzi), unei Oţelării pe care ne vom concentra din punctul de vedere al investiţiilor, dar şi pe laminoarele deja existente, de asemenea, în curs de modernizare. Nu vedem modificări majore în sensul reducerii vreunuia din aceste segmente. Investiţiile noastre se vor axa pe oţelărie şi laminoare.

O a doua axă este cea prin care facem eforturi să exploatăm “în plin” echipamentele pe care le avem, să le încărcăm la maximum posibil, pentru a reduce astfel costurile.

Cea de-a treia axă este cea prin care ne vom orienta către nevoile clienţilor şi către felul prin care putem să îi servim mai bine, cu produse mai bune.

- În august s-a obţinut cea mai mare producţie de oţel din ultimii 34 de ani. A fost doar un eveniment singular sau combinatul a revenit la un nivel superior de producţie?

- Într-adevăr, Furnalul 5 a obţinut un rezultat excelent în luna august. Nu a fost un eveniment singular, deoarece în noiembrie am depăşit această performanţă. Acest lucru a fost posibil datorită celor două etape de modernizare ale Furnalului. Practic, Furnalul 5, “inima Combinatului”, este acum unul din cele mai bune furnale ale Grupului din Europa. Ca noutate, recent am implementat un sistem de urmărire “de la distanţă” a proceselor din Furnal, care sunt - acum - supravegheate nu doar de specialiştii noştri, ci şi de experţii Grupului.

Pentru anul 2015 ţintim o creştere importantă de producţie, de la 1,7 la 2 milioane de tone. Este posibil din punct de vedere tehnic cu ajutorul Furnalului 5, după o retehnologizare de succes.

viata-libera.ro

[dcp100168]

ArcelorMittal a finalizat o investiţie de trei milioane euro pentru creşterea eficienţei energetice

ArcelorMittal Galaţi a investit trei milioane euro într-o nouă pompă de vid la Oţelărie, pentru creşterea eficienţei energetice a combinatului, în cadrul proiectului "Energize", care are ca scop reducerea consumului de energie al unităţii cu 15% până în anul 2018.

Potrivit unui comunicat al companiei, pompa de vid degajează oţelul lichid şi elimină hidrogenul, cu efect pozitiv asupra calităţii produselor finale, mai ales pentru tablele groase, în condiţiile în care pompa de vid anterioară utiliza abur de înaltă presiune, cumpărat din exteriorul companiei. "Un aspect major al strategiei noastre este creşterea eficienţei energetice şi - în acest fel - îmbunataţirea competitivitaţii la nivel local şi regional. Investiţia va sprijini atât strategia noastră de reducere a costurilor, cât şi cea de îmbunătăţire a calităţii tablei produse la Galaţi", a declarat directorul general al Combinatului ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo.

Grupul ArcelorMittal va investi în acest an 40 de milioane de euro la Combinatul din Galaţi, anunţa în luna martie Bruno Ribo, care vorbea despre realizarea unei noi linii de tablă acoperită organic şi a alteia de producere a apei demineralizate, precum şi de investiţii la linia de zincare sau la maşina de planat la cald de tablă groasă. Conducerea Combinatului se aşteaptă ca producţia de oţel de la Galaţi să depăşească 2 milioane de tone anul acesta, cu 300.000 de tone mai mult faţă de 2014.

Pe platforma siderurgică a Combinatului de la Galaţi lucrează aproximativ 6.500 de salariaţi.

mediafax.ro

[dcp100168]

"Cum să închizi un combinat care a investit 350 milioane de euro?"

După o perioadă în care piaţa oţelului părea a fi pe cale a-şi regăsi ritmul pierdut după izbucnirea crizei economice, deasupra industriei metalurgice se adună din nou „nori de furtună”. Primele semne s-au văzut încă din a doua parte a anului trecut, iar anul 2016 se anunţă şi el, în multe privinţe, unul destul de agitat. Cum se poziţionează combinatul gălăţean vizavi de noile provocări din siderurgie puteţi afla din interviul acordat în exclusivitate ziarului „Viaţa liberă” de directorul general al ArcelorMittal Galaţi, dl.Bruno Ribo:

- Cum a încheiat combinatul ArcelorMittal Galaţi anul 2015? Care au fost lucrurile bune, care au fost cele mai puţin bune?

- Anul 2015 a fost un an caracterizat prin două perioade diferite. În primele trei trimestre, mulţumită transformărilor ample începute încă din 2009, am reuşit să avem rezultate operaţionale pozitive. Nu trebuie să uităm că veneam după o perioadă de 17 trimestre consecutive de rezultate operaţionale negative, în urma cărora am rezistat doar pentru că am demonstrat că ne putem transforma şi adapta la noua realitate economică şi astfel am fost puternic sprijiniţi de Grup.
De asemenea, 2015 a însemnat şi confirmarea succesului Furnalului nr. 5. Acesta a livrat anul trecut două milioane de tone, după ce recordul fusese puţin peste 1,6 milioane de tone. Mai mult, din punct de vedere al eficienţei energetice, acest furnal este acum printre cele mai bune din Europa. Acest lucru a fost posibil nu doar pentru că s-au investit peste 120 de milioane de euro în zona de fontă lichidă, ci şi pentru că am schimbat complet multe alte lucruri: proiectul a fost definit şi condus în mod diferit, am schimbat complet modul de operare al Furnalului, dar şi mentenanţa acestuia, pe baza tehnologiilor cele mai moderne.
Problema este că, din trimestrul al treilea al anului trecut, ne confruntăm cu o scădere accentuată de preţuri. De ce? China este o ţară cu supracapacitate enormă de producţie şi care sprijină exporturile la preţuri de dumping în Europa şi în alte zone. Acest comportament pune o presiune enormă pe preţuri, care coboară chiar sub costuri, ameninţând sustenabilitatea producătorilor europeni de oţel.
În cazul nostru, acest fenomen ne-a readus, în ultimul trimestru, în zona de rezultat operaţional negativ şi ne ameninţă trendul de revenire în care ne înscrisesem. Această situaţie nu este sustenabilă pentru noi şi necesită măsuri puternice de corectare.

- Aţi anunţat reducerea programului de lucru pe primul trimestru. Care au fost motivele care au stat la baza acestei decizii? Va fi această măsura repetată şi în lunile viitoare?

- Motivele, după cum am arătat încă din momentul introducerii lor, provin mai ales din problema nivelul nesustenabil al preţurilor. Această situaţie ne-a forţat să luăm măsuri ample şi drastice de reducere a costurilor. Oamenii ştiu mai ales de această măsură, dar, de fapt, este ultima dintr-o listă mult mai amplă. Am decis să reducem toate cheltuielile neesenţiale, am încetinit sau chiar am amânat unele proiecte şi am fost forţaţi, într-un final, să hotărâm şi reducerea programului de lucru. Am decis să luăm măsura Săptămânii Reduse de Lucru pentru că este mai favorabilă pentru veniturile angajaţilor în comparaţie cu şomajul tehnic şi pentru că nivelul de producţie s-a redus pentru a ne adapta la acest moment greu din piaţă. Nu am luat deocamdată decizia de a repeta această măsură în lunile următoare, dar nici nu putem exclude această posibilitate.

- Puteţi compara dificultăţile de acum cu cele de la începutul crizei economice?

- Am o altă perspectivă în această privinţă: situaţia cu care ne confruntăm acum nu este o criză, ci o nouă paradigmă economică, noua “normalitate” la care trebuie să ne adaptăm. În termeni de severitate, situaţia este la fel de grea ca cea de la începutul crizei. Există însă unele diferenţe importante. Nu vorbim acum despre o criză de volum, despre o lipsă de comenzi, cererea este destul de bună. Ne confruntăm însă cu problema nivelului nesustenabil al preţurilor. O altă diferenţă este că acum suntem mai puternici şi “mai supli” ca în 2009. Am învăţat din ce s-a întâmplat atunci. Suntem mai bine pregătiţi ca în urmă cu şase ani.

- Combinatul este acum afectat de valul de importuri de oţel din China. Cum poate sprijini România protejarea industriilor locale afectate de politicile de dumping?

- În opinia noastră, România este o ţară importantă în Europa şi are o voce care ar trebui să orienteze politicile europene în direcţia corectă. Astăzi, China încearcă să obţină recunoaşterea economiei sale ca economie de piaţă. Sunt cinci criterii pentru ca o ţară să obţină acest statut, iar China satisface doar unul singur. Toate ţările Uniunii Europene trebuie să spună „Nu” acordării Chinei acest statut pentru că, pur şi simplu, China nu are o economie de piaţă. Să ne întoarcem puţin la situaţia noastră: decizia ar trebui suspendată până când China va deveni o economie cu adevărat deschisă. Decidenţii politici din România ar trebui să sprijine această abordare.

- Aţi participat, luna trecută, la protestul industriilor de la Bruxelles. Care este rezultatul acestui protest?

- Într-adevăr, alături de colegi din alte unităţi siderurgice din România am participat la protestul de la Bruxelles, unde peste 5.200 de oameni au manifestat faţă de posibilitatea acordării Chinei statutului de economie de piaţă, dar şi faţă de pericolul închiderii, rând pe rând, a unităţilor de producţie din cauza prăbuşirii preţurilor, pe fondul dumping-ului. Vocea noastră a fost auzită, iar reprezentanţii noştri s-au întâlnit cu oficiali europeni. Percepţia acestei probleme între decidenţii politici a început să se schimbe, dar încă mai sunt multe lucruri de făcut. Sperăm într-o rezolvare corectă, dar mai ales rapidă a acestei situaţii, care pune în pericol viitorul producţiei de oţel în Europa.
De asemenea, aş vrea să atrag atenţia şi asupra planurilor Uniunii Europene de a impune condiţii grele producătorilor de oţel, care vor trebui să îşi scadă amprenta de carbon până în 2030. Noile standarde sunt extrem de lipsite de realism şi nu pot fi respectate nici chiar de către cele mai bune unităţi. Practic, Europa va trebui să decidă dacă mai vrea ca pe continent să se producă oţel. Paradoxal, asemenea poveri financiare care ar trebui să întărească protecţia mediului înconjurător, vor îndepărta producţia de oţel din Europa şi o vor duce pe alte continente care nu au asemenea norme. Astfel, emisiile de CO2 nu numai că nu vor scădea, ci vor creşte, iar situaţia generală se va degrada. Încălzirea globală nu este locală, nicio graniţă nu o poate opri!

- Când estimaţi că se va ieşi din această situaţie dificilă, legată de piaţa oţelului?

- Este greu să vă răspund la această întrebare. Noi sperăm că această criză a preţurilor se va încheia cât mai repede, pentru că pune în pericol existenţa noastră şi a celorlalţi producători europeni. Vorbeam de programul nostru de transformare, aflat acum la cea de-a treia etapă. Aceste valuri de transformare au însemnat, de fapt, cheia salvării noastre. Suntem, acum, corect adaptaţi pe o piaţă schimbată complet şi într-o nouă paradigmă economică, orientată către piaţă.

- Care sunt planurile pentru 2016, în special pe zona de investiţii?

- Aud des: “Se închide Combinatul!”. Cum poate o unitate care se închide să investească mai mult de 350 de milioane de euro din 2009 şi până acum? Poate că nu comunicăm suficient tot ceea ce facem în cadrul Programelor noastre de Transformare - numite ARC - iar aceste lucruri nu sunt suficient cunoscute publicului şi decidenţilor politici. Acest program este în cadrul unuia mai larg, care se implementează în toate unităţile europene.
După ce am reuşit să transformăm zona de fontă lichidă în perioada 2009 – 2015, ne concentrăm acum eforturile şi resursele pe Oţelărie şi Laminoare printr-un plan multi-anual de îmbunătăţiri. În 2016 ar trebui să terminăm investiţia de la Maşina de Planat la Cald din cadrul Laminorului de Tablă Groasă numărul 2, noi macarale, un nou Convertizor, o logistică nouă la Oţelărie, noua Linie de Tablă Pre-Vopsită şi modernizarea Liniei de Zincare. Dar mai sunt şi multe alte proiecte, însă de mică amploare.

- Dincolo de planurile pe 2016, cum vedeţi pe termen mai lung viitorul Combinatului?

- Primesc deseori această întrebare şi cred că este una legitimă, pentru că se referă la o companie care reprezintă 27 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) al judeţului Galaţi. Cum am mai spus, cred că acum combinatul este mai puţin greoi şi mai bine adaptat noii paradigme economice. Viitorul nostru arată foarte diferit de trecut, mai ales în termeni de volum al producţiei. Vom continua să investim energie şi efort în transformarea proceselor noastre pentru a îmbunătăţi combinatul, pentru a-l face mai sigur, mai curat, mai eficient şi mai prietenos pentru angajaţi şi clienţi. Viitorul este în mâinile noastre şi se leagă de viteza şi profunzimea cu care ne transformăm. Cunoscând, însă, colegii cu care lucrez, ştiindu-le ataşamentul şi dedicarea, pot spune că sunt optimist la modul rezonabil.

viata-libera.ro