Peste 30.000 de gălăţeni muncesc "afară"

[dcp100168]

Peste 30.000 de gălăţeni muncesc „afară”

* Numărul celor care au migrat în Europa este egal cu 20% din forţa de muncă activă a judeţului

Mai multe sate din judeţul Galaţi au rămas doar cu jumătate dintre locuitori după ce persoanele cu vârste până în 40 de ani au plecat să lucreze peste hotare. În ultimii ani, zeci de mii de gălăţeni au părăsit ţara în căutarea unui serviciu în străinătate. Unii au pornit într-o aventură de câteva zile, alţii au rezistat ritmului cerut de patronii din Spania sau Italia câteva luni, iar alţii au prin rădăcini în noua lor ţară. Descoperim cu acest prilej şi o altă realitate: cu cât un emigrant a rezistat mai mult la job-ul occidental, cu atât a devenit mai dezinteresat de ţara în care s-a născut. Pentru foarte mulţi, cuvântul „acasă” nu mai este atât de clar legat de România, de Galaţi, ci tinde să fie în conexiune directă cu noua patrie.

La "munca de jos"

Cei mai mulţi dintre cei aproximativ 30.000 de gălăţeni plecaţi la muncă „afară” (estimarea ne aparţine şi este realizată în urma discuţiilor purtate cu primarii din judeţ), lucrează pe posturi pe care de regulă autohtonii le refuză. La „munca de jos”.

În general, bărbaţii muncesc în construcţii sau agricultură, iar femeile sunt menajere sau bucătărese. În jur de 20% din forţa de muncă activă a judeţului (125.000 de salariaţi, conform datelor furnizate de Direcţia de Statistică), a luat calea străinătăţii, legal sau ilegal. „Având în vedere situaţia actuală, determinată de criza economică cu care se confruntă piaţa muncii - respectiv disponibilizări şi oferta redusă de job-uri - persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se orientează către soluţia oferită de patronii din străinătate”, declară Nicoleta Harţegan, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Galaţi.

Salarii de opt ori mai mari

Un muncitor care lucrează în construcţii, în Italia sau Spania, ajunge să câştige într-o lună până la 1.500 de euro, adică de opt ori mai mult decât salariul pe care îl avea trecut în cartea de muncă (700-800 de lei) în România. Asta duce la o constatare stupefiantă: cele peste 30.000 de persoane care lucrează în ţările UE câştigă, în total, dublu faţă de restul celor 125.000 de angajaţi rămaşi în ţară! De cei plecaţi beneficiază şi firmele de transport sau de curierat, care transportă săptămânal sute de persoane în şi din străinătate şi aduc din „afară” tone de colete.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... afara.html

[dcp100168]

Gălăţenii de la ţară, în topul emigranţilor

* Trei sferturi din cei 30.000 de gălăţeni plecaţi la muncă afară sunt persoane de la ţară cu vârsta de sub 35 de ani

Tinerii de la ţară sunt gălăţenii cei mai tentaţi să ia calea străinătăţii, mai ales că în satele în care locuiesc nu prea au posibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Majoritatea tinerilor din mediul rural, mai ales cei din satele gălăţene slab dezvoltate din punct de vedere economic, muncesc afară. Dar nu este obligatoriu să fie vorba de o comună săracă. Mai apare şi fenomenul migraţiei în grup: emigranţii se „trag” unul după altul, demonstrând o solidaritate impresionantă.

La Corod, jumătate dintre săteni au emigrat

Unele comune au mai bine de jumătate dintre locuitori plecaţi la muncă în străinătate. Un exemplu este Corodul. „Avem aproximativ 2.200 de bărbaţi şi femei plecaţi prin Italia. Marea lor majoritate au vârsta până în 40 de ani. Unii au deja familia întreagă acolo”, mărturiseşte Vasile Carjeu, primarul comunei Corod. O situaţie similară este şi la Iveşti de unde au plecat, spre Europa, peste 2.000 de tineri. „Tineretul a migrat peste hotare. Peste 2.000 de oameni din sat sunt plecaţi. Bărbaţii sunt angajaţi pe şantiere, iar femeile fac ce au găsit: menajere, baby-siter”, declară Ion Corpaci, primarul din Iveşti.

Mihai Enache, un gălăţean de 2.500 de euro

Nu numai tinerii au succes. Sunt şi oameni între două vârste cărora patronii din Vest le dau o şansă. Gălăţeanul Mihai Enache este de loc din Pechea. Are 54 de ani şi munceşte cu forme legale în Spania, în zona Madrid, de opt ani. În România, a lucrat ca maistru la ICMRS Galaţi, dar nu are amintiri plăcute despre acea perioadă. „Eram plătit prost. Foarte prost”, spune Enache. În Spania, a început ca dulgher pe un şantier de construcţii, în 2001, cu un salariu de 800 de dolari. Apoi a ajuns la 1.200 de dolari. În 2008, avea 1.500 de euro. În 2004 şi-a adus şi soţia, care lucrează ca menajeră. „Am stat cinci ani cu chirie, iar din 2006 am cumpărat o garsonieră, pe baza unui credit bancar obţinut în Spania. Am făcut un sacrifiu, pentru că este destul de greu să plătesc ratele (circa 700 de euro pe lună), dar mă descurc”, povesteşte Mihai. „Din 2008 am o afacere personală, ca persoană fizică autorizată. Câştig în jur de 2.500 de euro pe lună din lucrări de dulgherie şi tâmplărie, în special mobilier de grădină, de curte sau anexe la vilele spaniolilor. Probabil că după pensionare o să rămân aici, ca e mai bine decât în România”, adaugă el.

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... tilor.html

[dcp100168]

Depopularea ameninţă existenţa satelor gălăţene

* Nu există comună din judeţ care să nu fi simţit, într-o măsură mai mare sau mai mică, povara depopulării * Toate localităţile sunt afectate, de la cătune ca Lupele sau Oanca la sate mici cum e Piscu Corbului şi chiar la comune bogate precum Cosmeştiul

Încet, dar sigur, satul gălăţean se pustieşte. Semnele depopulării încep să-şi facă simţită prezenţa chiar şi în comunele bogate, nu doar prin sate uitate de oameni şi timpuri, în mijloc de câmp sau prin cătune pe care o simplă ploaie le izolează de restul lumii pentru zile întregi. Case părăginite care stau să cadă din cauză că proprietarii au murit şi nu mai sunt moştenitori care să le reabiliteze sunt cu duiumul, în tot judeţul. Trecerea la cele veşnice a ţăranului bătrân, de plugul căruia asculta brazda înainte să avem combine automatizate, afectează întreg mediul rural.
Potrivit Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică (DJSP) Galaţi, natalitatea la ţară a fost, în cursul anului trecut, de 7,70 la suta de mii de locuitori, mai ridicată decât în oraş, unde procentul este de doar 6,10. Totuşi, indiferent ce spun cifrele, ţăranul dispare mai repede decât orăşeanul. Raportul de activitate al aceleiaşi instituţii arată că mortalitatea din comune şi sate a fost, anul trecut, de 12,08 la sută, în vreme ce la oraş cifrele au indicat o mortalitate de 8,91 la sută.

Chiar şi comunele bogate întâmpină probleme

La Cosmeşti, spre exemplu, una dintre comunele de oameni gospodari din judeţ, statistica arată că populaţia a scăzut cu circa 21 la sută în ultimii nouă ani. Mai exact, la recensământul precedent, în 2002, trăiau aici 6.599 de locuitori, în vreme ce în 2011 mai erau doar 5.196 de persoane cu domiciliul stabil în comună. S-au pierdut, deci, mai bine de 1.400 de locuitori. Cum s-a ajuns aici? Parte dintre oameni au murit, parte au emigrat.
Pe doamna Zaharia, am găsit-o pe la poartă. Are 80 de ani, aşa că îşi aminteşte multe despre felul în care se trăia aici, în secolul trecut. „Aici, în dreapta casei mele, este o gospodărie care se face una cu pământul. Femeia care trăia în ea a murit, iar singurul ei băiat nu trăieşte aici. Nu cred că mai are cine să vină să stea… Înainte, când eram eu tânără, chiar vizavi de noi era o fabrică. Erau oameni mulţi şi locuri de muncă. Acum, mai nimic… Eu am 80 de ani, iar bărbatul meu are deja 90. La ce să mă mai aştept?” se întreabă femeia, râzând amar.
Ne arată că, la câteva case distanţă, se mai prăbuşeşte o gospodărie. Nelocuită, făcută tot din lut, arată ca şi cum va cădea, în curând, peste toate amintirile rămase mute sub acoperişul scorojit. Proprietara, fiica celor care au locuit şi s-au stins aici, nu locuieşte în Galaţi şi, în afară de a vinde terenul, n-ar mai prea avea ce să facă.
„Nici nu mai ştiu bine cum era înainte. Erau case care au dispărut. Lucrurile s-au schimbat. Deh, a trecut timpul…”, ne spune Ionel Tănase, în vârstă de 76 de ani.
Din loc în loc, găsim alte şi alte case părăsite. Câte poveşti mor, odată cu lutul şi cu plecarea oamenilor tineri, care au prins rădăcini prin alte părţi…
Primarul Ion Tuchiluş spune că, într-adevăr, sute de oameni vârstnici au trecut la cele veşnice şi că, demografic, acest lucru s-a simţit. Totuşi, speră că populaţia comunei va creşte din nou, pe măsură ce gospodarii plecaţi la muncă în străinătate, în urmă cu mulţi ani, se întorc acasă şi îşi refac rostul, în localitate.

Cătunele din judeţ au zilele numărate

Chiar dacă are mare grijă inclusiv de localităţile mici, primarul Rădeştiului, Ioan Porumb, n-are cum să ducă tot confortul traiului dintr-o comunitate mare în cătunul Oanca, aflat la vreo doi kilometri distanţă de şosea. Mare n-a fost niciodată sătucul, dar a adăpostit vreo 50 de familii de creştini. Acum, abia dacă mai sunt aici vreo 14 case, dintre care jumătate cu uşile ferecate. Câteva zeci de ani şi istoria locului se va şterge, cel mai probabil.
Cătunul Lupele, din comuna Pechea, mai numără şi el doar vreo mână de suflete. Odată o comunitate bogată, a fost risipită de comuniştii care au tras brazde prin vatra satului. Cei mai mulţi dintre oameni s-au mutat în comună, dar câţiva au preferat să rămână la Lupele. Deşi le-a făcut drum de acces mai bun decât aveau în trecut, primarul Mihăiţă Măncilă ne-a declarat, într-o discuţie precedentă, că din punctul său de vedere, problemele oamenilor din cătun s-ar rezolva cel mai bine dacă ar accepta să se mute în reşedinţa comunei. Evident, oamenii nu vor accepta nici în ruptul capului.
Probleme similare sunt şi în satul Piscu Corbului din comuna Nicoreşti. Casă lângă casă, încă se ţin bine, pentru că moştenitorii foştilor proprietari mai trec pe aici o dată sau de două ori pe an şi le rostuiesc, fie le lasă în grija vecinilor. Satul are o şcoală reabilitată care rămâne închisă, din pricina faptului că în sat sunt doar vreo doi-trei copii şi nu se poate alcătui un colectiv.
Încet, dar sigur, toate aceste cătune vor avea soarta satului Huştiu, care mai figurează doar pe hartă şi despre care v-am scris în ediţiile noastre precedente. Acolo unde mai rămân doar câţiva oameni, fie mor împreună, fie să duc încotro văd cu ochii, se risipesc şi lasă în urmă poveşti pe care nimeni nu mai ştie să le asculte.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Galaţiul, în topul oraşelor din care au plecat definitiv cei mai mulţi tineri

Peste 10.000 de tineri au părăsit definitiv România în anul 2018, fără a se lua în calcul deplasările sezoniere pentru studii, muncă etc., ci doar emigranţii definitivi, se arată într-o analiză realizata de INACO - Initiativa pentru Competitivitate. În acest context, este evident că adminsitraţiile locale nu au capacitatea de a-şi reţine populaţia tânără acasă. Analiza gradului de părăsire definitivă a ţării de către tinerii cu vârsta între 15 şi 34 de ani relevă faptul că Bucureştiul deschide podiumul numărului de emigranţi tineri definitivi, urmat în clasamentul primelor 5 judeţe de: Iaşi, Timiş, Bacău şi Galaţi (foto). Pe ultimele locuri în clasament se află judeţele Mehedinţi, Gorj, Sălaj, Covasna şi Harghita, judeţe cu populaţie mai redusă.

„Raportul Băncii Mondiale, «Markets and People: Romania Country Economic Memorandul», relevă că un copil născut în România îşi atinge doar 60% din potenţialul său de productivitate odată ajuns adult. Perspectiva celor din Bucureşti-Ilfov este mai pozitivă, cu un indice al capitalului uman de 68%, urmată îndeaproape de judeţul Cluj cu 65%. Judeţele care oferă cele mai mici oportunităţi de educaţie, sănătate şi speranţă de viaţă sunt în: Satu Mare (53%), Călăraşi (52%), Ialomiţa (52%) şi Giurgiu (51%). Concluziile Raportului Global al Competitivităţii, care arată că România se află în topul ruşinii mondiale, pe locul 132 în lume din 137 de ţări analizate din perspectiva capacităţii de a-şi reţine resursa umană talentată în ţară, completează tabloul general şi ne cheamă la acţiune“, spun reprezentanţii INACO - Initiativa pentru Competitivitate.

monitoruldegalati.ro