Jump to content

Marin Petrache (din) Pechea, un saxofonist de excepţie


Recommended Posts

Posted

Pechea, cel mai mare patron dintre saxofonişti

Ne-am văzut la el la restaurant. L-am aşteptat două ore. Când, în sfârşit, a venit, mi-a zis satisfăcut: „Nu-i aşa ca n-ai mai aşteptat în viaţa ta un bărbat două ore?” I-am răspuns afirmativ. „Sunt flatat”, mi-a răspuns. A fost primul interviu când n-a trebuit să pun eu întrebările pentru că el le intuia. Îndrăznesc să-i spun „el”, deoarece mi s-a prezent drept: „Pechea, Pechea şi atât.”

Marin Petrache Pechea este unul dintre cei mai mari saxofonişti ai vremurilor noastre. Cu o mulţime de premii câştigate în spate şi câţiva artişti extrem de talentaţi pe care i-a lansat, şi-a făcut un nume atât în România, câţ şi peste hotare.

Începutul

„Familia mea nu a avut absolut nimic în comun cu muzica. Tatăl meu era şlefuitor de briliante, iar mama mea era evreică. Probabil că de la tata, fiind ţigan, am moştenit treaba cu muzica, deşi el nu era de acord să cânt şi-mi spărgea toate instrumentele muzicale. El mi le spărgea şi mama îmi lua altele. De la mama am moştenit talentul în afaceri. Am făcut un liceu de muzică, am intrat la Conservator… şi am ajuns saxofonist. Înainte spuneam că sunt băiatul lui Petrică Argintaru - pentru că aşa îl chema pe tata şi, mai târziu, a început el să spună „sunt tatăl lui Marin Petrache Pechea”. Părinţii mei au fost deportaţi în Transnistria… în fine, e un roman întreg viaţa mea, viaţa lor. Cert e că, după au scăpat, au poposit în satul Pechea de lângă Galaţi şi de acolo mi se trage şi numele. Eu port numele acelui faimos sat şi satul acela poartă numele acelui faimos saxofonist.”

Saxofonistul-profesor

„Au cântat lângă mine o mulţime de oameni. Unii acum îşi dau prea multă importanţă şi uită de unde au plecat, gen Marcel Pavel, dar ce să-i faci, asta-i viaţa.

Printre elevii mei s-a numărat şi Flavius Teodosiu, unul dintre cei mai buni saxfonişti ai lumii la ora actuală. Fiica lui, Linda Teodosiu, a ajuns în semifinală parcă la Megastarul din Germania. O voce extraordinară avea fătuca aia, dar iacă-tă că nemţii sunt nişte rasişti. Îţi spun eu de ce n-a câştigat. N-a câştigat pentru că e româncă.”

Pechea şi străinătatea

„Încet-încet mi-am făcut un grup, Cromatic Band şi în -68 am plecat cu el în Germania. Am cântat alături de mari stele. Tot acolo am avut şi o piesă, care ajunsese pe locul 2 în top. În '75 ne-am întors în ţară şi ăştia ne-au oprit viza, nemaiputând să plecăm. După patru ani am reprimit viza şi tot plecam, tot mă întorceam, doar că plecam cu muzicanţi după mine şi mă întorceam singur. Un ofiţer de la paşapoarte îmi zocea mereu: „Băi Pechea, tu pleci cu mulţi şi te întorci singur, da' lasă bă că ai mână bună!” În '86 am fugit din România în Danemarca, unde am stat doi ani, pe urmă am plecat în America şi din America m-am întors în România în '91. Am participat la Marele Festival Bucureşti cu Greta Pop, unde am luat tot ce se putea lua în materie de premii. De atunci am rămas în România. Dar evident că am concertat şi în alte ţări, unde am fost mai bine primit decât aici. În 2000 am mai făcut o formaţie, numai cu tineri luaţi de prin şcolile de muzică şi am numit-o Cromatic Junior Big Band. În fine… mi-am făcut restaurantul ăsta, unde mai şi cânt, mai şi gătesc, aici lucrează o bună parte din familia mea.”

Muzica de azi în România

„Este o concurenţă neloială pe piaţa muzicală din România, pentru că în momentul în care arăţi… eu ştiu ca Anda Adam sau mai ştiu eu cine, e mai uşor să evoluezi. Am mare respect pentru fetele astea tinere care ştiu să cânte live. În afară de fiica mea Nidia, care acum e mămică şi nu prea mai cântă, le ador pe Andra, pe Delia Matache, pe Nico. Deliei sper să-i pot face o piesă şi să mergem la anu- cu ea la Moscova. Dar, ca să fiu sincer, muzica pentru mine a ajuns acum pe planul doi şi îţi spun şi de ce: nu se mai cântă acum cum se cânta pe vremuri. Îmi aduc aminte, erau opt sectoare în Bucureşti şi 40 de orchestre. Acum… Mă, pentru generaţia asta a mea nu s-a făcut nimic. Absolut nimic. Şi vinovate de gustul execrabil al românilor în materie de muzică sunt şi televiziunile care promovează numai pe cine merită să fie promovat.”

Iubire

„Sunt despărţit de 12 ani, mi-am crescut copiii singur şi i-am crescut bine. Acum în „bojdeuca” mea am rămas numai eu şi câinele meu (lup) Robbie, aşa că, aviz amatoarelor, sunt disponibil. „

Prieteni

„Îmi place să merg la peşte cu prietenii. Printre ei se numără şi minunatul Arşinel sau Horia Moculescu, care îmi zice mereu: «Bă Pechea, tu eşti cel mai mare patron dintre saxofonişti şi cel mai mare saxofonist dintre patroni”.”

Danny De Vito şi Michael Douglas

„I-am întâlnit la Berlin în '90. De Vito este senzaţional! Stăteam la masă cu el şi cu Michael Douglas şi piticul m-a făcut să râd cu lacrimi. Am râs până am rupt scaunul!”.

http://www.atac-online.ro/08-06-2008/Pe ... nisti.html

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.