Caruz acuză autorităţile că i-au băgat firma în faliment

[dcp100168]

Caruz acuză autorităţile că i-au băgat firma în faliment

* Acuzaţii grave din partea fostului preşedinte al Patronatului Cărnii. Gheorghe Caruz spune că i s-a cerut şpagă pentru a scăpa de un scandal
 

Gheorghe Caruz, patronul firmei Galco Brăila, cea care a deţinut până de curând mai multe complexuri de creştere a porcilor şi care avea peste 500 de salariaţi, aproape toţi din Galaţi, acuză autorităţile statului că i-au băgat firma în faliment, iar statul a pierdut astfel o grămadă de bani: peste 25 de milioane de lei.

Concret, firma Galco a accesat fonduri SAPARD pe două proiecte mari, ambele de câte patru milioane de euro.

La patru ani de la derularea proiectelor, din Germania a venit o veste proastă pentru Galco: firma figura printre mai multe din România care ar fi fost suspecte de fraudă la folosirea acestor fonduri europene. "Aşa-zisa greşeală constatată de SAPARD este faptul ca o firma acuza ca Galco ar fi luat un utilaj de taiere a carnii de la o firma din Germania care n-ar fi depus oferta la licitatie. Eu am acea ofertă, cine ştie unde au întrebat cei de la SAPARD, poate pe la vreun funcţionar care atunci nu lucra la firmă", povesteşte Gheorghe Caruz.

Patronul de la Galco a demonstrat, de altfel, cu acte că tot ce a făcut a făcut legal, acest lucru fiind confirmat anul trecut chiar şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ciuda acestui lucru, firma fost introdusă în faliment.

Gheorghe Caruz crede că totul i se trage de pe vremea când era preşedintele Patronatului Cărnii şi când ar fi avut o atitudine critică vizavi de măsurile antieconomice luate de guvernarea Boc-Băsescu.

Gheorghe Caruz acuză legături evidente şi suspecte între reprezentanţi ai Agenţiei de Plăţi pentru Agricultură, directori din Ministerul Agriculturii şi chiar pe ministrul Agriculturii de atunci, Valeriu Tabără, care au refuzat să îndeplinească procedurile legale de evitare a falimentului.

Mai mult, omul de afaceri brăilean (cotat de Forbes, în 2012, cu o avere de 50-55 de milioane de euro) spune un lucru extrem de grav: “Un deputat din Brăila mi-a recomandat să dau câteva miliarde unui arab şi scap de totul”, spune Caruz. Omul nu a vrut sa dea şi astăzi îşi vede afacerea falimentară.

Gheorghe Caruz spune că are multe documente de susţinere, pe baza cărora a cerut ajutorul CNIPMMR, a trimis scrisori către instanţe, catre preşedinte, dar până acum nimeni nu a reacţionat.

adevarul.ro

[Mikka]

La naiba, numai amarati prin lumea asta a "greilor": averi de zeci de milioane de euro, firme, influente... Cand nu merge trampa, intervine insolventa,  "hartii" catre tot felul de institutii etc. Daca - nu cred, dar hai sa acceptam - ai o avere reala de 50-55 milioane de euro, nu pot in ruptul capului sa cred ca nu-ti poti salva afacerea intr-o "criza" de mai putin de 10% din avere. 

[riaji]

Daca vor, o salveaza, asa cum au si ridicat-o. Dar problema lor e alta: s-au obisnuit sa nu li se puna bete in roate in procesul de extindere, sa inchida institutiile si autoritatile ochii pentru cativa banuti aruncati in stanga si-n dreapta, iar cand gluma se ingroasa, ajung sa creada ca moaca li se cuvine. Si cand sunt lasati din mana, cu totii baga aceeasi placa: ca ei dau x% dari la stat pe an, ca tin y angajati, ca aduc z lei indirect la buget, etc Asta e al doilea mare motiv pentru care 'afaceristii de rumegus' autohtoni, care au distrus industria si au impartit-o pe nimic vor ajunge, rand pe rand, mai devreme sau mai tarziu, tot de unde au plecat, prin aceleasi metode prin care s-au lansat. Doar ca de data asta vor fi sub talpa marilor coporatii de-afara si nu se mai pot plange ca li se aplica acelasi tratament, la un alt nivel.

[dcp100168]

Abator distrus pentru a doua oară de funcţionarii statului

Una dintre cele mai profitabile firme gălăţene, abatorul Galco SA Galaţi, a fost distrusă de funcţionarii statului pentru a doua oară, în ultimii 24 de ani. În anii 80, abatorul producea foarte mult pentru export, produsele de Galaţi fiind preluate pentru trupele NATO şi Flota a VI-a a US Navy.

După 1990, a început declinul. Fiind administrată de directori numiţi politic de FPS, firma fusese „căpuşată” de clientela politică şi a ajuns la faliment. Lichidatorul a fost Fănel Păvălache, celebru protagonist al unui caz de corupţie.

După ce toate utilajele şi echi­pamentele din inox au fost vândute, Galco SA a ajuns în ruină. Ulterior, ceea ce rămăsese din firmă a fost preluat de omul de afaceri brăilean Gheorghe Caruz, preşedintele Patronatului Cărnii de Porc din România, care deţinea şi un complex de creştere a porcilor. Caruz a investit sume imense în reutilarea Galco, în înfiinţarea unei reţele de distribuţie cu peste o sută de autovehicule şi în spaţii comerciale. Galco şi-a reluat producţia, abatorul având 500 de angajaţi.

Firma a accesat şi două finanţări europene prin Sapard, de 4 milioane euro fiecare, pentru modernizarea producţiei. Atunci s-a produs şi al doilea dezastru. În primul proiect, a fost achiziţionată, de la firma germană Ritter, o maşină de tocat carne, în valoare de 30.000 euro. O firmă concurentă pe piaţă cu firma Ritter a făcut o sesizare conform căreia nu ar fi fost respectate regulile achiziţiilor europene. Fără să verifice dacă a fost încălcată sau nu legea, funcţionarii care conduceau Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), din Ministerul Agriculturii au emis Procesul-Verbal nr. 23.806/1.11.2010, prin care a fost consemnată frauda, cei de la APDRP fiind de fapt cei care nu au respectat legea: „În mod normal, când se întâmplă un astfel de incident, APDRP ar fi tebuit să ceară Departamentului de Luptă Anti-Fraudă (DLAF) să verifice dacă în acest caz a fost produsă o fraudă în utilizarea fondurilor europene. Şi în cazul în care DLAF constata o fraudă, cazul trebuia să ajungă în instanţă şi abia după ce instanţa hotăra că este un caz de fraudă, se putea face procesul-verbal care devenea titlu executoriu pentru executarea Galco SA”, ne-a declarat Gheorghe Caruz.

Eroarea APDRP costă statul 25,3 milioane lei

Prin decizia formală a funcţionarilor de la APDRP, fără să verifice, s-a ajuns la falimentarea, pentru a doua oară în ultimii 24 de ani, a abatorului gălăţean: „Acei domni de la APDRP au refuzat să vină la Galco şi să facă această verificare. Au dat, din birou, un proces-verbal care a devenit titlu executoriu şi s-a pus sechestru pe conturile Galco SA. Mai mult de atât, ca urmare a acestui proces-verbal, Fiscul a trimis somații la toţi partenerii Galco şi le-a luat banii din cont, pentru că Galco vindea cu plata la 30 de zile şi erau livrări neîncasate”, spune omul de afaceri Gheorghe Caruz. În loc să câştige din faptul că Galco producea, acum statul pierde bani. Prin oprirea activităţii Galco SA, statul pierde 1.240.000 lei din neîncasări de impozite pe salarii, 120.000 lei din neîncasarea altor impozite, dar şi 24 milioane lei prin plata, timp de un an, a ajutoarelor sociale pentru cei 500 de angajaţi trimişi în şomaj. În total, statul a pierdut 25.300.000 lei.

Crimă economică

Potrivit preşedintelui Patronatului IMM-urilor din Galaţi, Marian Filimon, reclamaţii similare referitoare la achiziţiile de echipamente au ajuns şi la autorităţile din Germania, Polonia, Italia, dar numai în România a fost distrusă o firmă fără să fie verificată situaţia: „Este crimă economică ceea ce s-a întâmplat aici, pentru că au fost distruse sute de locuri de muncă, care puteau să fie şi pentru o sută de ani. Nu este normal ca aceste persoane să facă ceea ce au făcut şi să nu păţească nimic. Astfel de lucruri se întâmplă numai pentru că în România nu se respectă principiul de drept aşa cum este respectat în Germania, „dubio pro reo”, adică atunci când o lege este neclară trebuie să prevaleze dreptul agentului economic”, spune Caruz.

Timp de câţiva ani, omul de afaceri Gheorghe Caruz a făcut demersuri pentru a demonstra că fusese respectată legea. Dar nici ordinul ministrului Agriculturii, nici ancheta DLAF, care confirma că nu a fost comisă nici o ilegalitate la achiziţia respectivă, nu i-au determinat pe funcţionarii APDRP să îşi recunoască greşeala şi să oprească distrugerea Galco SA Galaţi: „M-am prezentat la ministrul Agriculturii din acea perioadă, domnul Tabără, i-am arătat oferta firmei din Germania, ca să îi dovedesc că această ofertă exista. Domnul ministru Tabără a emis o adresă prin care a cerut să fie ridicat procesul verbal. Dar dl Găvan, care era directorul general al APDRP, a refuzat, deşi era subordonatul ministrului Agriculturii. Ne-am adresat şi la Bruxelles. Am fost la DNA Galaţi şi am cerut să vină să ne verifice şi răspunsul a fost nu venim când vreţi voi, ci când vrem noi. În aceste condiţii, am mers în audienţă la DLAF Bucureşti şi au fost trimişi doi ofiţeri care au stat la Galaţi o săptămână, au făcut toate verificările şi la final au spus că nu există nici suspiciune de fraudă la Galco Galaţi. Am cerut să mi se certifice acest lucru în scris şi mi-au spus că vor da rezultatul verificărilor numai la instanţă şi la APDRP”, spune Caruz.

S-a făcut dreptate, printr-o sentinţă tardivă

Între timp, instanţa de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) i-a făcut dreptate omului de afaceri. În dosarul 202/44/2011, instanţa ÎCCJ a pronunţat sentinţa 6.651/10.10.2013, prin care „anulează Procesul verbal de constatare nr. 23806/1.11.2010, Decizia nr. 28586/23.12.2010 și Nota nr.1011/17.01.2011 emise de pârâta APDRP din cadrul Ministerului Agriculturii”. Numai că până să i se dea dreptate, firma Galco SA a fost falimentată, muncitorii şi-au pierdut locurile de muncă, iar statul suportă pagubele de 25 de milioane lei. Se pare că, în pofida acestui dezastru produs printr-o decizie dată din birou, funcţionarii de la APRDP, nu vor răspunde în faţa legii: „Am făcut plângere penală împotriva celor de la APDRP, am cerut să se ia măsuri şi cei de la DNA au spus că nu e caz penal, pentră că nu a fost făcută cu intenţie. Doar prima dată pot să spună că n-a fost cu intenţie, atunci când a făcut procesul verbal şi l-au trimis, ca să fie executat de Fisc. Dar după ce au primit adresă de la Ministerul Agriculturii, de la Bruxelles, adresă de la DLAF, în care se spunea că nu este nici o fraudă, de ce nu au ridicat procesul-verbal?”, se întreabă Gheorghe Caruz.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Un om de afaceri cere statului 32 de milioane de euro

* Omul de afaceri Gheorghe Caruz a povestit pentru „Viaţa liberă” cum a fost „ajutat” de autorităţi să bage GALCO în faliment

Peste 500 de locuri de muncă pierdute în judeţul Galaţi şi o investiţie de opt milioane de euro prin fonduri SAPARD aruncaţi pe apa Sâmbetei. Cam aşa s-ar rezuma pe scurt falimentul GALCO, una dintre cele mai importante firme de pe teritoriul judeţului Galaţi.
„Cu doar câteva zile de a expira cei cinci ani de la accesarea ultimului fond SAPARD, conturile GALCO au fost blocate din cauza relei voinţe şi ale ordinelor „băieţilor deştepţi”. La Galco erau angajaţi 245 de oameni şi existau alte 200 de locuri de muncă adiacente”, explică Gheorghe Caruz.

Degeaba a bătut drumul patronul la DNA, la DLAF, care i-au dat dreptate la Parchete şi Judecătorii. Conturile nu au fost deblocate nici până în ziua de azi de APDRP, investiţia a fost pierdută şi utilajele distruse sau furate. GALCO este dată acum pe mâna unui lichidator, REAL CASA EXPERT SPRL din Bucureşti, lichidator care cere de la statul român nu mai puţin de 32 de milioane de euro, pentru a-i despăgubi pe toţi cei aflaţi la masa credală, printre care şi Gheorghe Caruz.
„Ceea ce au făcut băieţii deştepţi cu mine se cheamă atentat la siguranţa naţională. La GALCO vroiam să închid un cerc. Şi acum am în fişete planurile pentru abator şi fabrica de procesare a cărnii, planuri pentru care am plătit peste 200.000 de euro, din buzunarul meu. Nu mă voi lăsa până nu îi voi vedea destituiţi pe toţi cei care se fac vinovaţi”, a explicat Gheorghe Caruz.

Marian Filimon, preşedintele Patronatului Intreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi, îşi aminteşte foarte bine ce a însemnat GALCO pentru acest judeţ. „Era întreprinderea care înainte de 1989 trimitea produse doar la export. După ce a fost preluată de Caruz, această firmă crease sute de locuri de muncă şi plătea impozite uriaşe către statul român. Toate acestea s-au distrus din incompetenţa sau din dorinţa unora”, a explicat acesta.

Scurt istoric

După ce a fost preluată de Gheorghe Caruz, firma Galco a accesat două finanţări europene, prin intermediul programului SAPARD şi prin fonduri europene, fiecare finanţare fiind în valoare de patru milioane de euro. O componentă a primului proiect a fost reprezentată de achiziţionarea unei maşini de tocat carne, în valoare de aproximativ 30.000 de euro. Ofertele au fost primite de la patru firme, dintre care una a fost Ritter, firmă suspectată de fraudă de Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF). Acelaşi organism a constatat ulterior că oferta depusă la GALCO era în regulă, cu toate elementele de siguranţă în regulă, inclusiv cu ştampila personală a patronului. Practic, prin declararea acestei oferte drept suspectă, APDRP a putut falimenta GALCO.
Ministerul Agriculturii, condus atunci de Valeriu Tabără, a recunoscut că oferta e valabilă şi a făcut adresă la APDRP să anuleze procesul verbal prin care erau blocate conturile GALCO.

APDRP nu a ţinut cont de nicio atenţionare din partea Ministerului şi, fără o verificare prealabilă, a dispus blocarea conturilor, în ciuda faptului că DLAF (Direcţia de Luptă Anti Fraudă) a dat scris că GALCO nu este vinovat de nimic. În baza acestei contestaţii şi fără o verificare prealabilă, lucru demonstrat dealtfel prin intermediul corespondenţei pe care Caruz a avut-o cu toate organele de cercetare penală, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a emis un proces verbal prin care a fost consemnată această fraudă.

„Prin acest proces verbal au blocat absolut toate conturile. Chiar dacă ar fi fost o fraudă, deşi actele demonstrează că nu este cazul, ei ar fi trebuit să blocheze doar 30.000 de euro, nicidecum tot. Din acel moment nu s-a mai putut face nimic. Gândiţi-vă că numai materia primă mă costa în jur de şase milioane de lei lunar. Or, fără bani în cont, nu poţi să faci nimic. Mai mult, fiind dat şi ca exemplu de Băsescu, şi apărând pe site-ul APDRP ca firmă ce a făcut fraude, furnizorii au început să ne ocolească şi să ne ceară banii în avans. Ori în aceste condiţii, afacerea nu a mai putut continua”, a mai explicat Gheorghe Caruz pentru „Viaţa liberă”.

Printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie s-a pronunţat sentinţa 6.651/10.10.2013, prin care „anulează Procesul verbal de constatare nr.23806/1.11.2010, Decizia nr.28586/23.12.2010 şi Nota nr.1011/17.01.2011 emise de pârâta APDRP din cadrul Ministerului Agriculturii”.
Această decizie a fos însă una cât se poate de tardivă. „Am fost purtat prin procese şi tribunale ani buni. Practic, s-a vrut expres falimentarea acestei firme şi îngenuncherea mea”, a mai explicat Gheorghe Caruz. Între timp, tot băieţii deştepţi au blocat şi conturile Caruz SA, ale Complexului de Porci Brăila SA şi ale Complexului de Creştere a Porcilor SRL Tichileşti. Şi aici s-a reuşit să plătească cauţiune, taxe timbru, etc, care a obţinut sentinţa de la Curtea de Apel Galaţi în dosarul 639/113/2013, ceea ce demonstrează că acele procese verbale au fost distruse în mod abuziv. „Dacă cineva îşi închipuie că mă voi opri aici, se înşală. În aceste zile, inclusiv prin anchetarea Elenei Udrea, se vede exact magnitudinea mafiei. Ceea ce au făcut aceşti oameni cu epoleţi se cheamă atentat la siguranţa naţională”, mai spune patronul brăilean.

„La Galco s-au făcut furturi în valoare de 60 milioane de lei, iar Complexul de Porci de 1.7 milioane de lei prin furtul a 1.500 de tone de porumb. Am făcut plângere peste tot, dar nici până în ziua de azi nu s-a rezolvat nimic”, mai explică Gheorghe Caruz. „Ceea ce îmi doresc cel mai mult este să îi văd pe toţi aceşti oameni care şi-au bătut joc de munca mea destituiţi şi în spatele gratiilor. Nu pot să accept un răspuns aşa cum l-am primit, respectiv: nu se poate demonstra că aceste lucruri au fost făcute cu intenţie”, a mai spus Caruz.

Ce avea GALCO la Şendreni

Fabrica GALCO de la Şendreni avea, în perioada de maximă dezvoltare, pe partea de producţie, două secţii: cea de obţinere a preparatelor din carne fierte şi simplu sau dublu afumate şi cea de obţinere a preparatelor crud-uscate. De asemenea, la Şendreni exista şi cel mai mare depozit de frig din România. “Numai factura la energia electrică ne scotea din buzunare peste 1,7 milioane de lei lunar, iar după modernizare o redusesem la 0,6 milioane de lei, dar din cauza popririi contului nu a mai putut funcţiona decât două zile”, explică Gheorghe Caruz.

Despăgubire istorică

Dacă firma bucureşteană va primi decizie definitivă şi irevocabilă din partea instanţelor, atunci despăgubirea de 32 de milioane de euro, plătită din banii contribuabililor, ar putea fi cea mai mare din această zonă a României. Există de altfel şi un precedent. Urmaşii marelui industriaş interbelic, Max Auschnitt, au primit despăgubirea de 37 de milioane de euro pe care România o plăteşte pentru confiscarea, de la Auschnitt, a uzinelor Titan-Nădrag-Călan. Procesul pentru acordarea despăgubirilor a început în 2001. În anul 2011 s-a dat sentinţa finală care le dădea dreptul moştenitorilor lui Auschnitt să primească despăgubiri de 37 de milioane de dolari. Paradoxal, şi această despăgubire este legată de Galaţi! Max Auschnitt s-a născut în anul 1888 la Galaţi, într-o familie de emigranţi din Ucraina. A pus bazele primei întreprinderi de sârmă din vechiul regat al României. Max Auschnitt a condus Uzinele şi Domeniile de Fier din Reşiţa, aceasta având cel mai mare capital social din România (1 miliard lei), cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulţi angajaţi - 16.669 în anul 1938, respectiv, 22.892 în 1948. Împreună cu fratele său Edgar deţinea societatea Titan-Nădrag-Călan, cu peste 4.900 de angajaţi în 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în anul 1959. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Complex zootehnic falimentat de APIA, pe motiv de „intenţie“

Angajații Complexului de Creștere a Porcilor SRL de la Tichileşti au protestat în fața Prefecturii Brăila, după ce sucursala locală a Agenței pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) a notificat conducerea fermei că trebuie să returneze sumele primite în anii anteriori și că a fost suspendată plata sumelor pe care le avea de primit în continuare. În total este vorba de o sumă totală de 18 milioane de lei, care va aduce firma în faliment.

Prin adresa nr. A1.3Br007/05.10.2015 APIA Brăila a solicitat Complexului de Creștere a Porcilor SRL Tichilești returnarea ajutorului primit în anii anteriori, în valoare de 13 milioane de lei, anunțând totodată că nu va fi acordat ajutorul aferent anului 2014/2015, în valoare de 5 milioane de lei. Prin aceeași adresă, conducerea complexului de creștere a porcilor a fost anunțată și de excluderea de la plată pe anii următori. Potrivit proprietarului complexului de la Tichilești, omul de afaceri Gheorghe Caruz, aceste măsuri drastice ale APIA Brăila au fost motivate printr-o explicație halucinantă, prin faptul că „beneficiarul a avut intenția de a nu respecta condițiile din Angajament“.

Sancţiunile APIA, mai dure decât cele ale UE

Potrivit lui Gheorghe Caruz, care a fost mulți ani președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România, decizia APIA are la bază Ordinul 1438/2014, care este ilegal, deoarece stabilește sancțiuni unilaterale cu mult mai mari decât cele convenite cu crescătorii de porci la semnarea Angajamentului de 5 ani, care a avut loc pe 15 iulie 2012. La semnarea Angajamentului, singura sancțiune prevăzută în Ghidul Solicitantului, Măsura 2.1.5, dar și Regulamentele UE nr. 65/2011 și nr. 640/2014, era de neplata ajutorului pentru animalele la care au fost neconformități. În cazul în care neconformitatea este descoperită pe întreaga fermă, sancțiunea este excluderea de la plata pe anul respectiv, nicidecum sancționarea cu cod 8 (codul de sancțiune maximă, care este o măsură abuzivă și unilaterală. „APIA caută să aplice Ordinul 1438/2014 retroactiv pentru anul 1 și 2 de Angajament, deși acest lucru este interzis de art. 15 aliniatul 2 din Constituție și de articolul 6 al Codului Civil“, ne-a declarat Gheorghe Caruz.

„Nodul în papură“: pedeapsă maximă pentru intenţie

De fapt, funcționarii de la APIA Brăila au acționat pe principiul „căutării nodului în papură“, invocând noncorformități la trei cântăriri din anii 2 și 3 de angajament, în 2014 și 2015. În primul caz, pe 20 ianuarie 2014, când la Brăila a fost cod roșu de viscol și ger, la livrarea a nouă porci cântarele au dat erori mari din cauza temperaturilor mai scăzute de minus 10 grade, temperatura minimă pentru buna lor funcționare și măsurare corectă. Funcționarii APIA Brăila au mai invocat și neconformitățile la două cântăriri din anul 3 de Angajament, dar acestea au fost în limitele prevăzute de cărțile tehnice ale cântarelor și de ediția 1995 a Normelor de Metrologie Legală. „Chiar conform Ordinului ilegal 1438/2014 neconformitatea trebuie să fie de mai multe ori în cursul perioadei de 3 ani consecutivi. Ori societatea noastră a avut în anul 2 o așa-zisă neconformitate și în anul 3 două. Deci nu mai multe.

După logica APIA, dacă în fiecare an am fi avut câte o neconformitate, în cei trei ani ar fi fost trei, deci mai multe și trebuie să fim sancționati pentru intenție sau repetiție. Nu poate Ministerul Agriculturii să dea o altă definiție la intenție afirmând că a doua repetiție este intenție când intenția este definită în Codul de Procedură Penală ca fiind fapta săvârșită de contravenient sau făptuitor atunci când prevede rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârșirea acestei fapte. Ori noi nu am urmărit nici un avantaj când s-a produs așa-zisa neconformitate. Este clar chiar și conform Ordinului 1438/2014 că intenția presupune prevederea de către beneficiar a rezultatelor faptei sale și deci nu am produs ceva cu intenție și nu puteam fi sancționați cu codul maxim 8 de sancțiuni“, ne-a declarat Gheorghe Caruz. Potrivit acestuia, la întâlnirea cu APIA de pe 8 ianuarie, chiar ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a spus că Ordinul 1438/2014  are multe erori și trebuie modificat pentru a nu se închide societăți pe nedrept.

Abatorul care hrănea NATO şi US Navy, falimentat

Caruz este la a doua lovitură dată firmelor sale de funcționarii Ministerului Agriculturii. Una dintre cele mai profitabile firme gălăţene, abatorul Galco SA a fost distrusă de funcţionarii statului pentru a doua oară în ultimii 24 de ani. În anii ’80, abatorul producea foarte mult pentru export, produsele de Galaţi fiind preluate  pentru trupele NATO şi Flota a VI-a a US Navy. După 1990, a început declinul orchestrat de directorii numiți politic de FPS. După ce toate utilajele şi echipamentele din inox au ajuns la fier vechi, Galco SA a ajuns în ruină. Firma a fost preluată de Gheorghe Caruz, care a investit sume imense în reutilare și înfiinţarea unei reţele de distribuţie cu peste o sută de autovehicule şi spaţii comerciale. Galco şi-a reluat producţia, având 500 de angajaţi. Firma a accesat şi două finanţări europene prin Sapard, de 4 milioane euro fiecare, pentru mo­dernizarea producţiei. Atunci s-a produs şi al doilea dezastru.

În primul proiect, a fost achiziţionată, de la firma germană Ritter, o maşină de tocat carne, în valoare de 30.000 euro. O firmă concurentă pe piaţă cu Ritter a făcut o sesizare conform căreia nu ar fost respectate regulile achiziţiilor europene. Fără să verifice dacă a fost încălcată sau nu legea, funcţionarii de la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), din Ministerul Agriculturii au emis Procesul Verbal nr. 23.806/01.11.2010, prin care a fost consemnată frauda. Acel proces verbal, emis din birou, fără nici o verificare, a devenit titlu executoriu şi s-a pus sechestru pe conturile Galco SA. Fiscul a trimis notificări la partenerii Galco şi le-a luat banii din conturi, pentru că Galco vindea cu plata la 30 de zile şi erau livrări neîncasate. Ulterior, în dosarul 202/44/2011, ÎCCJ a pronunţat sentinţa 6.651/10.10.2013, prin care „anulează Procesul verbal de constatare nr. 23806/1.11.2010, Decizia nr. 28586/23.12.2010 și Nota nr. 1011/17.01.2011 emise de pârâta APDRP din cadrul Ministerului Agriculturii“. Însă între timp Galco intrase în faliment. În loc să câștige din faptul că Galco producea, statul a pierdut aproximativ 25.000.000 lei din neîncasări de impozite și ajutoarele sociale pentru cei 500 de angajaţi trimişi în şomaj.

romanialibera.ro