Muzeul "Vatra cu Dor" de la Şiviţa

[dcp100168]

Muzeul "Vatra cu Dor" de la Şiviţa

Sute de elevi participă anual la tabere de creație inițiate și conduse de cunoscutul mascolog și actor Paul Buța, la Muzeul Vatra cu Dor din comuna gălățeană Șivița, clădit cu mâinile lui, după tradițiile de la Dunărea de Jos.

La început fiecărei manifestări, meșterul are obiceiul de a le povestit adolescenților și vizitatorilor cum i-a venit ideea de a face acest muzeu, care cuprinde o casă tradițională și ateliere de olărit, de măști, de țesut și de lemnărie.

,,Activitatea efectivă a început în 2003 cu finanțare din propriul buzunar. Tot ce am adunat în ani ca să-mi cumpăr un apartament în Galați, am investit în acest loc de casă pe care l-am cumpărat, iar casa părăsită am renovat-o. În nebunia mea am crezut că în șase luni o voi inaugura, însă a fost extraordinar de multă muncă, iar lutul nu se usucă atunci când vrei tu, ploaia nu vine atunci când vrei tu și nici soarele și atunci a trebuit să o amân doi ani de zile timp în care am lucrat efectiv împreună cu soția mea și cu cei doi băieți ai mei. Doar câteva femei, pe care le-am chemat să vină și să lipească, m-au ajutat să facă o față frumoasă la pereții de la casa tradițională. A ieși exact cum mi-am închipuit-o în visele mele, începând de la troița de la intrarea în curte, făcută dintr-un salcâm aflat la poartă și până la ultimul colț, acolo unde mai facem câte un grătar și bem o ulcică cu vin. Până și buruienile le-am pus acolo unde știam eu că trebuie să crească lângă colțul de gard', a declarat, pentru AGERPRES, Paul Buța.

Muzeul cuprinde o gospodărie tradițională învelită cu stuf, cu cerdac, cu prispă de lut și cu cele două camere, casa de locuit și bucătăria. Fiecare dintre ele cu instrumentarul adecvat, bucătăria cu covețile din lemn, unde se frământă pâinea, cu tingirile sau tăvările tradiționale, în care se face mâncare, cu oalele de lut în care se pune laptele la prins și se obține chișleagul tradițional, sărărița din lemn, fundul pe care se răstoarnă mămăliga, linguri de lemn. Camera de locuit cu saltelele cu paie, iar pe pereți, levicerele vechi din cânepă sau lână. Are gard de nuiele și o fântână de 37 metri în pământ.

Bucătăria de vară cu cuptorul tradițional pentru copt pâine, lângă bucătărie fiind atelierul de olărit cu roata olarului, atelierul de lemnărie cu unelte, care astăzi nu mai sunt cunoscute, ca sfredelul și vranul. Nu există curent electric în niciunul dintre ateliere și nici în gospodăria tradițională, lumina fiind furnizată de opaiț sau lampă cu gaz.

Atelierul de țesut are război de țesut manual și o ladă de zestre cum era pe vremuri la fetele de măritat, din care nu lipsesc pernele cusute de mână cu modelele tradiționale, care însemnau fie pomul vieții, fie pasărea suflet, rozete solare, levicere simple, covoare în alesătură sau în chișcătură cum spun bătrânii.

''Fetele pot să vadă cum se trece suveica printre ițe și cum se țese un cot de pânză. Tot aici este instrumentarul necesar până la a se obține firul cu care se țese: furca de tors lână, lâna care este de scărmănat, cum se fac ghemele sau țăghiile cum le spun bătrânii, răsucirea lânii, vopsitul ei în culori tradiționale obținute din frunze, coajă de copac, rădăcini de ștevie, brusture, diferite nuanțe și culori. Mama Măriuța sau mama Vioara, unele dintre vecinele mele care vin de fiecare dată când le chem, își pun furca în brâu și torc, spre desfătarea vizitatorilor,' povestește actorul.

În atelierul de olărit, care inițial a fost un grajd pentru cal și care a fost transformat după un model tradițional într-o cameră frumoasă, a fost montată o roată a olarului, pentru că în județul Galați doar la Rădești este un centru vechi de olărit, dar care nu mai activează de foarte multă vreme.

''Am considerat că cei care vin aici, tinerii în special, să nu vadă numai măști, țesături, lemnărie, cioplituri, ci chiar și olărit. Este chiar și mai atractiv când bagi mâinile în nămol și începi să faci un hârgău, pentru că la mulți li se pare foarte ușor: la o roată pui un boț de lut și ai făcut imediat strachina. Ei, când se așează la atelier, nu-i tocmai așa, rămân cu o amintire extraordinară, pentru că indiferent câte ore ar sta ei, fără un meșter și fără o activitate de inițiere de cel puțin două-trei săptămâni, n-ai să reușești să faci niciodată un vas de lut. La mine, la Șivița, îi învață fie Marcel Mocanu, olarul de la Braniștea, fie meșteri olari pe care am de gând să îi chem chiar și de la Horezu, la taberele de creație cu copiii', spune Buța.

 

Actorul îi inițiază pe copii și în tainele meșteșugului măștilor, așa cum a fost și el învățat în urmă cu 20 de ani de mama Safta a lui Caramalău, o bătrână din satul Fundenii Vechi, ,,expertul meu în măști populare'.

Bătrâna l-a învățat să confecționeze măști unicat în țară din godii, jumătăți de tigvă, un bostănel necomestibil, și să folosească drept accesorii ''o pătlăgică, o nucă, un cartof, pentru că o noapte se jucau măștile, după care le distrugeau și era păcat să pui un nas de cârpă și să-ți strici pestelca'. Copiii sunt învățați că confecționeze personaje și nu măști.

Paul Buța spune că o parte dintre obiectele muzeului le-a cumpărat de la bătrânii satelor, iar altele i-au fost dăruite de bătrâni când ,,au văzut ce am eu în cap'. A primit prosoape vechi de zeci de ani, cu rugămintea să le pună la troiță.

,,Eu am ascultat rugămintea lor și troița, de fiecare dată, are un prosop pe ea. Prosoapele sunt date de bătrânii satelor și fac așa prin rotație, le spăl și iar le mai înlocuiesc cu altele, așa ca să mulțumesc pe toată lumea', afirmă Buța.

Meșterul spune că a făcut muzeul cu un singur scop. ''Am vrut să scot tinerii, copiii, din betoanele de la bloc și să-i aduc în acest cadru natural care este muzeul viu Vatra cu Dor, din localitatea Șivița și îi spun muzeu viu, pentru că nu suport ideea de muzeu în care vizitatorii să vină să vadă niște obiecte și să plece și să se întrebe: ce-a fost până la urmă?. Mă interesează această interactivitate, ceea ce se întâmplă, ce se face cu copiii, nu doar vizite, ci efectiv lucru. Nu vor reuși toți să se ducă la toate cele patru ateliere de lucru, dar dacă măcar jumătate dintre ei se vor murdări de lut, încearcă să facă ceva, dacă cealaltă jumătate trece la războiul de țesut și vede cum se țese un brâu sau un ițar, un cot de pânză atunci e bine, ei rămân cu aceste amintiri și știu să recunoască valoarea unui obiect', menționează Buța.

Paul Buța vrea să organizeze săptămâni ale olăritului, meșteșugirii de măști, lemnăritului și țesutului în fiecare trimestru al anului, la care să participe elevii din liceele gălățene, care vor să fie inițiați în tainele meșteșugurilor de meșteri din principalele zone ale țării de la Horezu, Maramureș, Rădăuți, Bacău.

Actorul creator de măști Paul Buța, recunoscut la nivel intern și internațional ca un ''autentic mascolog izvorât din matricea spirituală a Moldovei de Jos', cum spunea reputatul academician Romulus Vulcănescu, a participat la zeci de expoziții din țară, la Paris, Seujon și Macon, din Franța, Veneția, din Italia, Odessa, din Ucraina, Chișinău din Republica Moldova.

Este singurul creator de măști din România reprezentat printr-un alai de 12 măști la Muzeul Omului din Paris.

O parte dintre măștile sale au fost achiziționate de muzee din Tulcea, Sibiu, Paris sau se află în colecții personale din țară sau străinătate-Germania, Australia, Franța, Suedia, SUA.

Paul Buța este actor la Teatrul Muzical ''Nae Leonard'' din Galați.

AGERPRES

[dcp100168]

Din „Vatra cu dor” a lui Paul Buţa: Covor făcut pentru Regina Maria, la Biserica „Sf. Haralambie”

Artistul Paul Buţa şi-a deschis sipetul de la „Vatra cu dor” din Şiviţa pentru a împodobi, cu ştergare şi covoare, scena de pe care, la miezul nopţii, li se va striga enoriaşilor Bisericii „Sfântul Haralambie”: „Veniţi de luaţi lumină!”.  Pentru prima dată va fi expus un covor făcut pentru a-i fi dăruit Reginei Maria, atunci când revenea la Mănăstirea de la Adam.

Gălăţenii care, în noaptea de Înviere, vor veni să ia Lumină de la Biserica „Sfântul Haralambie” din Piaţa Centrală, vor avea bucuria să admire câteva dintre comorile de la „Vatra cu dor” a artistului Paul Buţa. Despre „Raiul mondial al măştilor populare de la Şiviţa”, comuna Tuluceşti, aţi mai putut citi în ziarul „Viaţa liberă”.

Numai că, de această dată, maestrul Paul Buţa a decis să-şi deschidă sipetul „Vetrei cu dor” pentru a amenaja, cu ştergare şi covoare, scena de pe care va fi săvârşită slujba de Înviere, la Biserica „Sfântul Haralambie”. Printre aceste comori, vechi de aproape o sută de ani, se află un covor făcut pentru Regina Maria care va fi expus pentru prima dată.

Căutând comori tradiţionale româneşti, Paul Buţa l-a descoperit în sipetul unei bătrâne din satul Posada din comuna Cavadineşti, judeţul Galaţi: „Covorul a fost făcut la Mănăstirea Adam pentru a-i fi dăruit Reginei Maria, care venea des acolo. Numai că Regina nu s-a mai întors, iar covorul a rămas. Când comuniştii au desfiinţat Mănăstirea, covorul a fost luat acasă de o femeie bătrână, în speranţa că-l va da înapoi. Dar n-a mai avut cui, că au venit comuniştii la putere. Îi spuseseră oamenii că, dacă va fi prinsă cu un covor cu însemnele regale, face puşcărie. Şi atunci a făcut un fund dublu la sipetul bunicii şi l-a ascuns acolo”, ne-a povestit Paul Buţa.

În sipetul lăsat de bătrână fiicei sale, l-a aflat Paul Buţa. „Pe covor este stema regală foarte naivă realizată, înconjurată de lujeri. Iar inscripţia Nihil Sine Deo nu e corect scrisă, semn că femeile care l-au ţesut nu erau prea bune cunoscătoare de carte”, spune artistul, căruia nu i-a fost uşor să o convingă pe păstrătoarea lui să renunţe, desigur, contra unei sume însemnate de bani, la o asemenea comoară.

Iată că acum gălăţenii vor avea ocazia să-l admire la Slujba de Înviere.

viata-libera.ro