Jump to content

Sediul Comisiei Europene a Dunării


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Sediul Comisiei Europene a Dunării

Galaţi, kilometrul zero al Europei, scria acum câţiva ani pe un indicator de „La Elice ”, acum desfiinţat. Într-adevăr, până aici era Europa, cu prima ei instituţie internaţională de pe pământ românesc: Comisia Europeană a Dunării (CED).
Palatul Comisiei de pe str. Mihai Bravu nr. 6, monument istoric, este o elegantă construcţie cu două etaje, în stil neoclasic - curent de sfârşit de secol XVIII ajuns mai târziu la noi. Construcţia sa a început în 1893, a fost inaugurat în ´96, distrus cumplit la război, reconstruit şi reinaugurat în 1923, transformat în bibliotecă în 1968 şi recent reabilitat.
Clădirea a fost evaluată în 2011 la peste 12,8 milioane lei (aproape 4,4 mil. euro), însă valoarea sa simbolică este cea esenţială: aici a fost „buricul Europei”, administrator al păstrării independenţei navigaţiei şi regularizării, adâncirii fluviului, mai mult din taxe de navigaţie (95 la sută) şi cu banii noştri însă.

„Creată prin Tratatul de la Paris (30 martie 1856) care îşi propusese prin prevederile lui să rezolve "criza orientală", instituţiei, compuse din delegaţii celor şapte puteri ale Europei, i s-a stabilit sediul la Galaţi”, clădirea fiind pe Lista Monumentelor Istorice, scrie pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.
Comisia trebuia să funcţioneze doi ani, însă nevoia de păstrare a echilibrului internaţional, presiunea Rusiei de a avea acces la gurile Dunării şi mai târziu a Germaniei, lunga prelungire a lucrărilor de la gurile fluviului au împins-o până în 1948, când puterea comunistă a desfiinţat, după ocuparea ţărilor de la gurile Dunării, instituţia în care nu avusese loc.

Istoricii Arthur Tuluş şi Ştefan Stanciu au scris şi despre cei 20 de ani de neînţelegeri ale Bucureştiului cu Comisia - Titulescu cerea chiar desfiinţarea CED şi, împăciuitor, delegatul Franţei a propus în ´38 acelaşi lucru. Dar aceasta ar fi însemnat creşterea puterii Germaniei naziste pe Dunăre.

CED a fost „ cea mai însemnată dintre instituţiile internaţionale ce posedă oraşul Galaţi”, scria Moise N. Pacu în „Cartea judeţului Covurluiu” (1891). Puterile reprezentante la înfiinţarea CED erau: Anglia, Austria, Franţa, Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia”. Înalţii delegaţi vor fi găzduiţi de familii bogate. Sediul CED, până la construirea Palatului, a fost în casa bogatului Antoni Negroponti (o vreme consul onorific al SUA), din capătul de sus al vadului numit chiar Vadul Negroponte şi apoi Vadul CED. Astfel, consulul şi delegatul Germaniei, Artur Rafauf, a cumpărat terenul pentru viitorul palat, cu rol de hotel administrativ pentru Comisie, unde vor funcţiona Secretariatul General, arhiva, biblioteca şi unde se ţineau şedinţele plenare.

Arhitectură europeană

Arhitectură suplă, cu lucrări de fineţe la interioare cu în stucatură pe pereţi şi tavane, coloane aparente cu însemne (ancora, tridentul, simbolul comerţului, cornul abundenţei), balustrade cu frumoasă feronerie la scările monumentale din marmură! Un uriaş luminator în sala de conferinţe/bal (sala «Eminescu), marchiza de la intrare, încadrată în decoraţiuni metalice amintind mănunchiuri de fascii - nuiele legate la un loc, care la romani erau simbolul puterii. A avut dotări tehnice extraordinare, de la băi la bucătării. Lemnăria uşilor era din diferite esenţe, unele rare. Avea până şi „hazna” modernă - o fosă septică din cărămizi austriece cu ştanţă, prinse fără mortar, care să permită filtrarea dejecţiilor - ştiu de la fostul administrator Nicolae Papadopol.
Site-ul GALAŢII DE ALTĂDATĂ, pe care îl urmărim mai demult cu interes, notează că în timpul Primului Război Mondial palatul „a fost bombardat la 10 octombrie 1917, de către armatele aliate bulgaro-germane. Bombardamentul a provocat un incendiu care a completat distrugerea acestuia. Din Palatul C.E.D. nu au mai rămas decât patru pereţi exteriori şi câţiva pereţi interiori puternic avariaţi. Toate rămăşiţele formau un morman de dărâmături.” După refacerea din ´23, arăta astfel: „o construcţie cu două etaje, cu subsol şi mansardă. Este solid construit din zidărie de cărămidă cu fundaţia de piatră. Cum intri în Palatul C.E.D., în zona centrală se află un hol pe mijloc, 9 camere unde sunt instalate birourile C.E.D. şi două grupuri sanitare. Accesul la primul etaj se face printr-o scară de marmură. La primul etaj se află un hol central, o sală de conferinţe, o sală de biliard, fumuar, 4 dormitoare, sală de baie, două grupuri sanitare şi bucătărie, plus o terasă. Tâmplăria este bogată, podelele sunt din mozaic sau în mai mică măsură din stejar. La etajul al doilea se aflau 4 camere”.

Celebrităţi

Istoricul Constantin Ardeleanu nota şi că după 15 ani de muncă la Comisie, britanicul John Stokes îşi transmitea în 1871 mandatul celebrulului Charles Gordon. Astfel venea la Galaţi cel care avea să ajungă celebrul erou de la Khartoum, unde a şi fost ucis, guvernator al unor state africane, secretar al viceregelui Indiei şi mandarin în armata chineză. Lume bună, altădată!

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 5 years later...

Cum a ajuns România să găzduiască sediul primei mari instituţii europene

Sediul Comisiei Europene a Dunării – organizaţie precursoare a Uniunii Europene – a fost stabilit la Galaţi, la sfârşitul secolului XIX. În centrul oraşului, a fost ridicat un palat somptuos, unde timp de un veac au fost luate cele mai importante decizii comerciale şi de transport la nivel mondial.

Pe o stradă liniştită din zona centrală a oraşului Galaţi, ascuns după o impresionantă perdea de brazi, se află un monument istoric cu o poveste fabuloasă. Dacă este să-i luăm în considerare trecutul zbuciumat, întins pe 13 decenii, am putea spune, fără teama de a exagera, că avem de-a face cu unul dintre cele mai importante imobile din istoria modernă a României.

A fost prima clădire construită din bani europeni şi, în acelaşi timp, a găzduit timp de mai bine de o jumătate de secol prima instituţie paneuropeană: Comisia Europeană a Dunării (CED), cu alte cuvinte o instituţie precursoare a întregii Uniuni Europene.

Astăzi, puţini mai ştiu că acolo, până în 1948, a fost centrul european al strategiilor pentru transporturi şi că în jur, pe o rază de mai puţin de 500 de metri, existau zeci de consulate şi sute de reprezentanţe ale marilor companii de transporturi şi de comerţ ale lumii. Acum, clădirea găzduieşte Biblioteca „V.A. Urechia“ şi un adevărat tezaur cultural, unic în România.

Galaţiul a luat faţa Vienei şi Budapestei

Alegerea Galaţiului drept sediu al celei mai importante instituţii europene de la acea vreme – prima instituţie care a reunit toate marile puteri şi, după o vreme, aproape toate ţările continentului – a fost destul de surprinzătoare.

Al doilea oraş ca însemnătate al Principatului Moldovei şi port important în drumul mărfurilor către şi dinspre Marea Neagră, Galaţi era în competiţie cu cosmopolitele Viena şi Budapesta, dar şi cu Brăila vecină, iar delegaţii la Congresul de Pace de la Paris (18/30 martie 1856) au făcut un adevărat slalom diplomatic. În esenţă, Congresul îşi propunea să reglementeze comerţul pe Dunăre, iar din prima CED a făcut parte câte un reprezentant al celor şase mari puteri: Al Doilea Imperiu Francez, Imperiul Austro-Ungar, Regatul Unit al Marii Britanii, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman.

După cum consemnează istoricul Ştefan Stanciu în volumul „România şi Comisia Europeană a Dunării“, interesele politice şi economice erau uriaşe, căci fiecare dintre puterile amintite îşi dorea să controleze zona de est a Europei şi cursul Dunării.

Însă era nevoie ca fluviul să fie amenajat, mai ales în partea dinspre vărsarea în mare, aşa că, iniţial, Comisia Europeană a Dunării ar fi trebuit să funcţioneze doar doi ani, în calitate de administrator al banilor donaţi de statele membre şi de supervizor al investiţiilor. Galaţiul a fost ales pentru că aceea era limita până la care şenalul navigabil putea fi menţinut pentru navele maritime mari, oraşul moldav fiind deja considerat principalul port răsăritean al Europei în comerţul cu cereale. În plus, era şi o variantă de mijloc agreată de ruşi, francezi şi britanici, căci elimina „din joc“ Brăila - susţinută de otomani - şi Viena şi Budapesta - susţinute de austro-ungari.

Pe 4 noiembrie 1856, a avut loc prima şedinţă de constituire. Reprezentanţii statelor membre au fost cazaţi la hoteluri şi în casele familiilor bogate şi influente din Galaţi: de exemplu, după cum scrie Tudose Tatu în „Farul bătrân de la Sulina“, la Antoni Negroponte, consul onorific al SUA. De altfel, în casa acestuia a funcţionat CED în primii ani.

Cine a fost „Părintele Dunării”

În perioada 1856-1872, inginerul-şef al CED a fost Sir Charles A. Hartley, numit pe bună dreptate de istorici Părintele Dunării. Majoritatea lucrărilor faraonice de îndreptare, lărgire şi adâncire a canalului Dunării, de la Galaţi până la Sulina, s-au făcut sub mandatul lui. Când a ajuns la Galaţi, inginerul de 31 de ani avea în spate o carieră fulminantă. 

La numai 23 de ani, condusese singur un proiect impresionant în portul Plymouth din sudul Angliei, cu ample lucrări de amenajare a cheiurilor, digurilor şi a bazinului portuar. La Plymouth, Hartley şi-a câştigat reputaţia că se încadra mereu cu precizie în devizele estimative pe care le propunea clienţilor săi, reputaţie consolidată la construirea portului Sutton.

În aprilie 1856 a fost angajat de CED, dar în paralel a contribuit şi la realizarea unora dintre cele mai mari şi mai importante căi navigabile ale lumii, inclusiv lucrările iniţiale de la Canalul Suez (1861) şi portul Odesa (1867). În 1875, a făcut parte din comitetul autorizat de Congresul SUA pentru a propune şi a raporta lucrările necesare pentru formarea şi menţinerea unui şenal navigabil suficient de adânc pe braţul sudic al deltei fluviului Mississippi. În 1884, guvernul britanic l-a numit membru al comisiei tehnice internaţionale pentru lărgirea Canalului Suez.

Primul sediul propriu al CED, tot la Galaţi

După câţiva ani în care Comisia a funcţionat în diverse imobile închiriate din Galaţi, în 1884, Consiliul Comunal al oraşului aprobă vânzarea către CED a unui teren de pe strada Domnească, în vederea construirii unui sediu administrativ, în răspuns la cererea făcută de generalul Pencovici, delegatul României la CED. Între timp, ca urmare a războaielor balcanice, a Unirii Principatelor Române şi a prăbuşirii Imperiului Otoman, la instituţie aderaseră toate ţările riverane nou-apărute, inclusiv Regatul României.

Afacerea propusă de Eforia Galaţiului pică însă: preţul cerut de Consiliul Comunal a fost considerat exagerat. Aşa că în 1885, CED cumpără un teren pe strada Mihai Bravu nr. 6, cu scopul de a construi un imobil cu dublă funcţionalitate: sediu administrativ şi hotel pentru membrii Comisiei. Terenul e lărgit în martie 1893, când Artur Raffauf, consul şi delegat al Germaniei şi membru al Comitetului Executiv al CED, cumpără un teren alăturat de la localnicul N.V. Theodoru.

Pe 14 mai 1894 e eliberată autorizaţia de construcţie – dar lucrările deja începuseră din aprilie –, suma investită fiind de 231.000 de franci. Lucrarea a fost realizată de Societatea Română pentru Construcţii şi Lucrări Publice, recepţia palatului făcându-se în 29 aprilie 1896, în prezenţa inginerului şef al CED, Karl Kuhl. Clădirea cu două niveluri găzduia secretariatul general, arhiva, biblioteca, şedinţele plenare şi asigura cazare pentru unii funcţionari.

Distrus de nemţi

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să găsească instituţia europeană într-o situaţie complicată. Ca urmare a bombardamentelor germane asupra Galaţiului, între 22 decembrie 1916 şi 1 februarie 1918, sediul secundar oficial al CED – „siège provisoire” – a fost nava de inspecţie Carolus Primus, care a ancorat în portul Odesa. Duiliu Zamfirescu, scriitor şi diplomat, delegatul României, a decis să transporte o parte din arhivă şi din personal, secondat de delegatul Rusiei, Piotr Kartamischev. Ceilalţi delegaţi au părăsit ţara. Drumul şi activitatea la Odesa au fost descrise de cunoscutul scriitor în povestirea „Călătoria în refugiu“. La bordul acestei nave s-a încheiat Convenţia între CED şi Ministerul Marinei Ruse pentru închirierea de către aceasta din urmă a materialului flotant la un preţ modic şi cu obligaţia de a continua lucrările de întreţinere pe şenalul Sulinei.

Pe 27 septembrie/10 octombrie 1917, somptuoasa clădire e bombardată de germani, fiind distrusă aproape în întregime. Acoperişul şi plafoanele au fost distruse complet, iar pereţii exteriori şi cei interiori au fost extrem de avariaţi. Una dintre explicaţiile bombardamentului distrugător este aceea că la începutul anului 1917 aici se instalase Cartierul General al Armatei Ruse în România.

Paguba a fost estimată de E. Magnussen, inginer rezident al CED, la 1.816.910 franci în aur. În dosarele păstrate de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale din Galaţi există procese verbale cu evaluarea amănunţită a pagubelor, după cum precizează scriitorul şi istoricul Tudose Tatu. O parte dintre bunurile salvate după bombardament se află, în prezent, la Muzeul de Istorie din Galaţi, la Biblioteca „V.A. Urechia“, la Palatul Copiilor şi la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale din Galaţi.

Pentru o perioadă scurtă, de la sfârşitul anului 1918 până în iunie 1919, CED a funcţionat în Palatul Navigaţiei din Galaţi, clădire proiectată de arhitectul Petre Antonescu şi construită pe malul Dunării. În decembrie 1920 s-a încheiat un contract de închiriere a unui imobil pe strada Victor Macri nr. 2 pentru sediul instituţiei, unde Comisia Europeană a Dunării a funcţionat până în 1923.

Comisia Europeană a Dunării, desfiinţată de bolşevici

Începând cu 1920, CED face demersuri repetate pentru reabilitarea imobilului după planurile iniţiale. Ulterior, acestea sunt modificate, din considerente estetice şi funcţionale. Ruinele fostului sediu sunt complet demolate, noua clădire primeşte încă un etaj, iar faţada este îmbogăţită cu un superb fronton.

Între 23 iunie 1922 şi 10 mai 1923, Societatea Română de Întreprinderi din Bucureşti a realizat reconstrucţia din temelie a clădirii, în stil neoclasic, pe trei niveluri, cu subsol şi mansardă, cu zidărie din cărămidă şi fundaţie din piatră, formă care s-a păstrat până în zilele noastre. Reconstrucţia se datorează unei echipe mixte, alcătuită din arhitectul Leon Goué pentru proiectare, Societatea Română de Întreprinderi din Bucureşti, condusă de arhitectul francez Godefroy Teisseir, ajutat de arhitectul român M. Manea.

Simbolurile abundenţei

Pe 13 noiembrie 1923, a avut loc recepţia. Clădirea este descrisă astfel în documentele vremii: „La parter – un hol central mare, flancat de 9 camere unde sunt instalate birourile funcţionarilor şi două toalete; către primul nivel urcarea se face pe o scară de marmură, dispusă central. La etajul I este menţionat un hol central, o sală de conferinţe, o sală de biliard, fumuar, 4 dormitoare, sală de baie, două grupuri sanitare, bucătărie, plus o terasă“.

Multe dintre elementele arhitecturale de la 1923 se regăsesc şi în zilele noastre. La intrare, atrag atenţia decoraţiunile metalice ce împodobesc uşa şi frontonul central de deasupra intrării principale, în formă de arc de cerc, unde se pot observa caduceul (simbol al comerţului) şi mănunchiurile de fascii legate la un loc (simbol al puterii). Interiorul este realizat cu elemente de fineţe: se remarcă holul mare de la parter cu stucatură pe pereţi şi tavane, cu coloane aparente, ornamentate cu motive vegetale (frunze de lauri) şi simboluri specifice – ancora, tridentul, cornul abundenţei.

Balustradele sunt cu feronerie sub formă de frunze de acant, monumentala scară interioară este din marmură, iar luminatorul de la primul etaj este o adevărată bijuterie: se întinde pe aproape întreg plafonul unei săli imense de şedinţe – actuala sală „Mihai Eminescu“ a bibliotecii având o porţiune centrală din sticlă transparentă, mărginită de porţiuni semiopace, colorate, împodobite cu frunze de laur din bronz. Practic este asemenea unui vitraliu de foarte mari dimensiuni. Lemnăria este realizată din diferite esenţe, unele rare, iar feroneria este din bronz.

Dotările tehnice de la 1923 erau de înaltă calitate, începând de la băi, bucătării, până la closet, care avea o fosă septică din cărămizi austriece cu ştanţă, prinse fără mortar. Clădirea avea un sistem centralizat de încălzire, printr-o reţea de coloane în pereţi. La demisol, într-o încăpere cu seif, reprezentanţii CED adăposteau valorile. Pe aripa stângă, un lift pentru obiecte leagă subsolul de etajul al doilea.

Declinul CED

În perioada 1935-1937, autorităţile române fac presiuni importante pentru desfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, pe care o considerau o intruziune în treburile interne, iar lucrurile se complică la începutul anului 1938. „Intenţiile revizioniste ale Germaniei includeau şi dreptul de jurisdicţie asupra sectorului maritim al Dunării. Încă de la 14 noiembrie 1936, statul german a denunţat unilateral regimul internaţional al fluviilor, înscris în tratatele de la Versailles, şi a hotărât să dispună conform propriilor interese de porţiunea acelor căi navigabile declarate internaţionale, dar care se aflau pe teritoriul său“, scrie prof. univ. dr. Arthur Tuluş, în lucrarea „Interese economice şi politice la gurile Dunării între 1936 şi 1940“.

Însă lovitura de graţie se va da în 1948, prin Acordul de la Belgrad, prin care Rusia bolşevică impune desfiinţarea CED, iar sediul de la Galaţi, împreună cu alte importante bunuri patrimoniale, revin statului român. Aproape 20 de ani, imobilul rămâne într-o soartă incertă, însă este bine conservat, fără a fi înregistrate distrugeri majore.

Palatul a rămas bibliotecă publică

Din 1968, palatul CED a devenit sediul Bibliotecii „V.A. Urechia“. De-a lungul timpului, construcţia a suferit unele modificări, cauzate fie de avariile produse de cutremurele din anii 1977, 1986 şi 1991, fie de îmbunătăţirea spaţiului funcţional al bibliotecii. În 2004, imobilul intră pe lista monumentelor istorice. Interesant este că în 2011, clădirea a fost evaluată la 12,8 milioane de lei (circa 4,4 milioane de euro la acea vreme).

Dincolo de faptul că imobilul păstrează numeroase elemnete arhitecturale din vremea CED, după cum ne-a explicat Corina Emanuela Dobre, managerul bibliotecii, în interior există şi câteva piese de mobilier originale, precum şi un superb candelabru. Biblioteca se poate mândri şi cu patrimoniul propriu, primit de la fondatorul ei, cărturarul unionist V.A. Urechia, cel care a fondat şi Academia Română, de la alţi mari înaintaşi şi dobândit în vremurile moderne.

Printre cele peste 1,1 milioane de volume, biblioteca deţine rarităţi bibliofile precum  cele din „Colecţia daco-romanica“, adusă de Urechia la Galaţi, cea mai însemnată din România, ce conţine peste 320 de titluri editate până la 1700 şi peste 300 de titluri din producţia editorială a anilor 1701-1800. Colecţiile speciale ale Bibliotecii conservă 12 incunabule, tipărituri preţioase datând din faza de „leagăn“ a tiparului, precum şi 14 ediţii Elzevir, cel mai vechi datând din 1599, „Lycophron Chalcidensis Alexandra: Poema obscurum“.

Cea mai veche tipăritură este incunabulul „De consolatione theologiae“ de Johannes de Tambaco, imprimat la Strasbourg în jurul anului 1472. Din categoria stampelor, cea mai valoroasă achiziţie realizată de V.A. Urechia este un exemplar al celebrei colecţii „Culegere de 85 de stampe originale“, cuprinzând tiraje executate la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în atelierul editorului francez Pierre François Basan, în mâinile căruia ajunseseră plăcile gravate în bronz de Rembrandt şi ucenicii săi. Preţiosul album este unicat în România şi este evaluat neoficial la circa 5 milioane de euro.

Însă mândria de a funcţiona într-o clădire-simbol a Europei rămâne un avantaj, spune managerul bibliotecii: „Suntem onoraţi că Biblioteca Judeţeană îşi are sediul într-o clădire monument istoric, emblematică, de care mulţi dintre gălăţeni sunt îndrăgostiţi. Suntem totodată şi responsabili de păstrarea şi protejarea acestor valori, dar şi de promovarea lor. Consiliul Judeţean Galaţi, în subordinea căruia se află Biblioteca Judeţeană, are în lucru un proiect de peste 1,5 milioane de euro, pentru restaurarea şi revitalizarea clădirii-monument, în cadrul căruia Biblioteca este partener. Proiectul este depus pentru finanţare în cadrul Programului RO-CULTURA“.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

Palatul Comisiei Europene a Dunării, în selecţia pentru acordarea Mărcii Patrimoniului

Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galaţi şi Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra de la Sibiu merg mai departe în selecţia din blocul comunitar pentru acordarea Mărcii Patrimoniului European, anunţă Institutul Naţional al Patrimoniului. Cele două situri ce vor candida din partea României pentru obţinerea Mărcii Patrimoniului European în sesiunea 2021, selectate în urma procesului de preselecţie naţională demarat în 2020.

Merg mai departe în selecţia europeană Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galaţi, gestionat de Biblioteca Judeţeană „V. A. Urechia", Galaţi, şi Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, gestionat de Complexul Naţional Muzeal ASTRA, Sibiu.

În conformitate cu prevederile Deciziei nr. 1194/2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2011 şi ale Regulamentului privind procedurile de preselecţie naţională pentru acordarea Mărcii patrimoniului european şi de monitorizare a siturilor preselectate pentru Marca patrimoniului european, aprobat prin Ordinul Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale nr. 2889/20.11.2018, juriul de preselecţie naţională pentru acordarea Mărcii Patrimoniului European, ai cărui membri au fost desemnaţi prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2588/04.02.2021, s-a întrunit în zilele de 18 şi 22 februarie 2021, în format de videoconferinţă, pentru evaluarea propunerilor de situri din România depuse în vederea obţinerii Mărcii Patrimoniului European. Deciziile juriului de preselecţie naţională se fundamentează pe analiza formularelor de cerere în raport cu criteriile specifice Mărcii şi au fost comunicate autorilor respectivelor propuneri. Astfel, din cele patru propuneri înscrise în competiţie la sesiunea de preselecţie 2020-2021, juriul a considerat că două îndeplinesc criteriile specifice Mărcii patrimoniului european şi le-a recomandat pentru participare la etapa de selecţie la nivel european, respectiv: Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galaţi, gestionat de Biblioteca Judeţeană „V. A. Urechia", Galaţi, şi Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, gestionat de Complexul Naţional Muzeal ASTRA, Sibiu.

Institutul Naţional al Patrimoniului a înaintat Comisiei Europene formularele de cerere ale celor două situri preselectate, în data de 26 februarie 2021. Juriul european, format din 13 experţi independenţi, va delibera asupra tuturor siturilor preselectate la nivel naţional şi urmează să se pronunţe asupra selecţiei finale până la sfârşitul anului 2021, potrivit calendarului oficial. Conform prevederilor Deciziei nr. 1194/2011/UE, maximum două situri pot trece de preselecţia naţională şi maximum un sit din fiecare stat membru va putea primi Marca în fiecare sesiune de selecţie. În forma actuală a propunerilor, celelalte două situri candidate nu au îndeplinit anul acesta criteriile specifice Mărcii Patrimoniului European, însă pot trimite noi cereri pentru preselecţia la nivel naţional din anii următori. Institutul Naţional al Patrimoniului, în calitate de coordonator, poate oferi consultanţă celor interesaţi să candideze în viitor. 

Palatul Comisiunii Europene a Dunării, Galaţi

Tratatul de Pace de la Paris din anul 1856 care a încheiat Războiul Crimeii (1853-1856) a reprezentat totodată şi actul de înfiinţare a Comisiei Europene a Dunării, după succesive negocieri diplomatice. Menită să asigure libertatea navigaţiei pe Dunăre, cu precădere la vărsarea în Marea Neagră, potrivit principiilor regimului de navigaţie pe Rin, instituite prin Tratatul de la Paris din 1814 şi Actele Congresului de la Viena din 1815, Comisiei Europene a Dunării, instituţie cu statut internaţional, i se atribuise rolul de a gestiona navigaţia pe şenalul navigabil al Dunării maritime.

Palatul Comisiei Europene a Dunării (CED) a fost construit în 1896 ca sediu administrativ pentru Comisia Europeană a Dunării, care a funcţionat în această clădire până la desfiinţarea sa, în anul 1948. Începând cu anul 1968, clădirea a devenit sediul Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia", înfiinţată prin Decret Regal, semnat de Carol I la data de 7 decembrie 1889. În prezent, imobilul are statut de monument istoric.

Muzeul Astra, Sibiu

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra este unul dintre cele mai dinamice muzee publice din România din perspectiva conservării şi promovării patrimoniului cultural material şi imaterial cu valoare etnografică. De la deschiderea sa în anul 1967, s-a axat pe strângerea unei colecţii impresionante şi extinse de exemplare ale civilizaţiei populare româneşti, dar şi aparţinând celorlalte grupuri etnice regăsite pe teritoriul României, dezvoltând programe şi acţiuni culturale pentru o mai bună înţelegere a vieţii rurale din întreaga ţară. Conceput ca un muzeu viu, acesta găzduieşte numeroase evenimente participative, precum târguri tradiţionale, ateliere, festivaluri şi spectacole folclorice. Patrimoniul multicultural reprezentat de Muzeul Astra reflectă diversitatea culturală care caracterizează întregul continent European.

news.ro

Link to comment
Share on other sites

Biblioteca Județeană ”V.A. Urechia” Galați, în competiție internațională pentru Marca Patrimoniului European

Biblioteca Județeană ”V.A. Urechia”, instituție subordonată Consiliului Județean Galați, care funcționează în fostul sediu al Comisiei Europene a Dunării, candidează în competiția europeană pentru obținerea Mărcii Patrimoniului European.

Palatul Comisiei Europene a Dunării este unul dintre cele două situri ce vor candida din partea României pentru a obține prestigiosul titlu, după ce Biblioteca Județeană ”V.A. Urechia” s-a înscris în competițieși a trecut de preselecția națională.

https://patrimoniu.ro/noutati/item/947-palatul-comisiei-europene-a-dunarii-de-la-galati-si-muzeul-civilizatiei-populare-traditionale-astra-de-la-sibiu-merg-mai-departe-in-selectia-europeana-pentru-acordarea-marcii-patrimoniului-european?fbclid=IwAR17sm_2S0o8G3iChO0LQDdIBSGCBhT8LAynVR6niHcFObsVuni384bv9dU

”Este deja o mare victorie a întregii comunități gălățene, o recunoaștere a istoriei cosmopolite a Galațiului și a rolului important pe care portul dunărean l-a avut în istoria europeană. Aici, la Galați,  timp de câteva decenii, s-au luat unele din cele mai importante decizii la nivel european. Palatul CED este un brand local, național și european. Îi felicit pe toți bibliotecarii implicați în acest proiect. Știu că a fost nevoie de multe ore de muncă și documentare pentru acest succes al culturii gălățene”, declară președintele Consiliului Județean, Costel Fotea.

”Ne bucură nespus această veste și ne onorează.  Palatul Comisiei Europene a Dunării este un reper cultural și istoric, care merită și trebuie să fie recunoscut de întreaga comunitate europeană. Este o clădire emblemă a Galațiului, care păstrează și astăzi multe dintre  simbolurile Comisiei Europene a Dunării, de la elemente arhitecturale până la documente unice în istoria europeană. Mulțumim Consiliului Județean și domnului profesor univ. dr. Constantin Ardeleanu pentru sprijinul acordat”, declară managerul Bibliotecii Județene ”V.A. Urechia”, Corina-Emanuela Dobre.

Palatul Comisiei Europene a Dunării este un monument istoric, pe trei niveluri, cu subsol și mansardă, cu zidărie din cărămidă și fundație din piatră.A fost construit în 1896 ca sediu administrativ pentru Comisia Europeană a Dunării, care a funcționat în această clădire până la desființarea sa, în anul 1948.

Monumentulpăstrează multe dintre elementele arhitecturale originale: frontonul în arc de cerc, bogat ornamentat, susținut de două coloane înfășurate în parâme, ușa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal, stucatura de pe pereții interiori, coloanele aparente de la etajul I, ornamentate cu motive vegetale și simboluri specifice: ancora, tridentul, cornul abundenței, balustradele cu feronerie, scările de marmură, luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, mărginită de porțiuni colorate, împodobite cu frunze de laur, lambriurile din lemn din diferite esențe, unele rare, cu feronerie din bronz. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei Europene a Dunării. Pe aripa stângă, un lift,funcțional și astăzi, folosit de către membrii comisiei pentru a transporta diferite obiecte de la subsolul clădirii la etajul al doilea. 

Începând cu anul 1968, clădirea a devenit sediul Bibliotecii Județene "V.A. Urechia", înființată prin Decret Regal, semnat de Carol I la data de 7 decembrie 1889.

Biblioteca Județeană ”V.A. Urechia” Galați

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Sediul Bibliotecii „V.A. Urechia” – marcă a patrimoniului european

Palatul Comisiei Europene a Dunării - sediul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” încă din anul 1968 – a obținut titlul de Marca Patrimoniului European, în cadrul competiției internaționale organizate de Comisia Europeană. Astfel, monumentul istoric de la Galați, pentru care Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, cu sprijinul Consiliului Județean, s-a înscris în competiția europeană, este candidatul din partea României care a fost declarat câștigător și va primi, în curând, onoranta distincție acordată de Comisia Europeană, după cum am aflat de la managerul instituţiei, Corina Emanuela Dobre.

Situl de la Galați a fost înscris în marea competiție europeană de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, cu sprijinul Consiliului Județean Galați, cu un proiect serios, prin intermediul căruia a fost prezentată istoria clădirii monument istoric, a fost argumentată semnificația europeană a sitului și s-au propus o serie de acțiuni și evenimente de promovare a Palatului Comisiei Europene a Dunării, de conștientizare și de insuflare în rândul publicului, în special celui tânăr, a valorilor europene și sentimentului de apartenență la marea familie europeană.

„Este o onoare și o imensă bucurie această distincție. Este o recunoaștere a rolului deosebit pe care Palatul Comisiei Europene a Dunării l-a avut în construcția Europei de astăzi, precum și a implicării deosebite în rândul comunității și a promovării valorilor europene de către Bibliotecă. Felicit întreaga echipă a Bibliotecii! Consiliul Județean va continua să fie un partener de nădejde și să asigure tot suportul de care colegii noștri au nevoie pentru a promova, prin toate mijloacele, monumentul istoric. În viitorul apropiat, Palatul Comisiei Europene a Dunării va fi reabilitat de către Consiliul Județean și astfel și mai bine pus în valoare”, a declarat Costel Fotea, președintele Consiliului Județean Galați.

„Suntem prima instituție din Galați care candidează pentru acest titlu și ne bucură nespus acest câștig, care nu este doar al Bibliotecii, Consiliului Județean sau al partenerilor noștri, ci, înainte de toate, este un câștig pentru comunitatea gălățeană și pentru România. În țara noastră, un singur sit mai deținea acest titlu - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, din Sighetu Marmației. Acest succes este încununarea unei munci de echipă, noi beneficiind de suport din partea Consiliului Județean, dar și de o frumoasă colaborare cu domnul prof. univ. dr. Constantin Ardeleanu. Le mulțumesc tuturor colegilor și partenerilor implicați în acest proiect”, a declarat Corina Emanuela Dobre, managerul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”.

Amintim că, în luna martie a anului trecut, Institutul Național al Patrimoniului a anunțat că Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați și Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA de la Sibiu au trecut de preselecția națională și s-au calificat astfel în competiția europeană pentru acordarea Mărcii Patrimoniului European. În final, Comisia Europeană a declarat câștigător monumentul istoric de la Galați.

Informații despre Palatul Comisiei Europene a Dunării

Palatul Comisiei Europene a Dunării este un monument istoric, pe trei niveluri, cu subsol și mansardă, cu zidărie din cărămidă și fundație din piatră. A fost construit în anul 1896 ca sediu administrativ pentru Comisia Europeană a Dunării, prima instituție europeană constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa regimul navigației pe Dunăre. C.E.D. a funcționat în această clădire până la desființarea sa, în anul 1948.

Cum C.E.D. avea independență financiară, clădirea este prima din lume cu acest statut internațional. Situl este reprezentativ și pentru valorile în care Comisia Europeană a Dunării credea, moștenite de UE astăzi: responsabilitate bugetară, eficiență și funcționalitate.

Monumentul păstrează multe dintre elementele arhitecturale originale: frontonul în arc de cerc, bogat ornamentat, susținut de două coloane înfășurate în parâme, ușa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal, stucatura de pe pereții interiori, coloanele aparente de la etajul I, ornamentate cu motive vegetale și simboluri specifice: ancora, tridentul, cornul abundenței, balustradele cu feronerie, scările de marmură, luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, mărginită de porțiuni colorate, împodobite cu frunze de laur, lambriurile din lemn din diferite esențe, unele rare, cu feronerie din bronz.

La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei Europene a Dunării, iar pe aripa stângă - un lift, funcțional și astăzi, folosit de către membrii Comisiei pentru a transporta diferite obiecte de la subsolul clădirii la etajul al doilea.

Începând cu anul 1968, clădirea a devenit sediul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, înființată prin Decret Regal, semnat de Carol I la data de 7 decembrie 1889.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Trofeu european pentru Galați

Luni seară, la Bruxelles, Comisia Europenă a înmânat reprezentanților Bibliotecii “V.A. Urechia” din Galați trofeul ”Marca Patrimoniului European”. Acest important și râvnit trofeu a fost acordat pentru rolul deosebit pe care Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați l-a avut în istoria și cultura europeană, precum și în crearea Europei de astăzi. Clădirea de patrimoniu în care a funcționat Comisia Europeană a Dunării este astăzi sediul Bibliotecii “V.A. Urechia”.

La ceremonie a participat și comisarul european pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret, Mariya Gabriel. 

În România, în afară de Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați, acest titlu european a mai fost primit doar de către Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației.

realitateadegalati.net

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Palatul Comisiei Europene a Dunării va putea fi vizitat virtual, inclusiv în zonele în care publicul nu are acces fizic

Palatul Comisiei Europene a Dunării în care se află în prezent sediul Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia” din Galaţi, va putea fi vizitat virtual. Instituţia a primit recent titlul de Marca Patrimoniului European.

Zilele acestea o echipă de specialişti lucrează la primul tur virtual al Bibliotecii „V.A Urechia”, care va permite publicului să exploreze inclusiv acele zone în care accesul este interzis, cum ar fi zona colecţiilor speciale sau depozitul de cărţi. Vor putea fi descoperite virtual nu numai tezaurul Bibliotecii, cu zeci de manuscrise vechi şi extrem de valoroase, dar şi poveştile de altădată ale Palatului Comisiei Europene a Dunării. Proiectul este realizat de către Consiliul Judeţean Galaţi, prin Centrul Europe Direct.

Palatul Comisiei Europene a Dunării este un monument istoric, pe trei niveluri, cu subsol şi mansardă, cu zidărie din cărămidă şi fundaţie din piatră. A fost construit în anul 1896 ca sediu administrativ pentru Comisia Europeană a Dunării, prima instituţie europeană constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa regimul navigaţiei pe Dunăre. C.E.D. a funcţionat în această clădire până la desfiinţarea sa, în anul 1948.

Monumentul păstrează multe dintre elementele arhitecturale originale: frontonul în arc de cerc, bogat ornamentat, susţinut de două coloane înfăşurate în parâme, uşa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal, stucatura de pe pereţii interiori, coloanele aparente de la etajul I, ornamentate cu motive vegetale şi simboluri specifice: ancora, tridentul, cornul abundenţei, balustradele cu feronerie, scările de marmură, luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, mărginită de porţiuni colorate, împodobite cu frunze de laur, lambriurile din lemn din diferite esenţe, unele rare, cu feronerie din bronz.

La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei Europene a Dunării, iar pe aripa stângă - un lift, funcţional şi astăzi, folosit de către membrii Comisiei pentru a transporta diferite obiecte de la subsolul clădirii la etajul al doilea.

Începând cu anul 1968, clădirea a devenit sediul Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”, înfiinţată prin Decret Regal, semnat de Carol I la data de 7 decembrie 1889.

adevarul.ro

 

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.