Caloianul, ritualul funerar de invocare a ploii

[dcp100168]

Caloianul, ritualul funerar de invocare a ploii

Omul de la sat trăieşte doar din roadele pământului, iar viaţa lui şi a familiei sale depinde de ploile pe care i le dă culturilor bunul Dumnezeu. De cele mai multe ori, mai ales în anotimpurile calde, ploaia se lasă aşteptată, iar săteanul încearcă să o aducă prin diferite obiceiuri tradiţionale vechi din moşi strămoşi, care se păstrează şi astăzi în judeţul nostru. Unul din ritualurile de invocare este funerar, ne referim la caloian care, atunci când este practicat de oameni care chiar cred în puterea acestuia, aduce negreşit ploaia.
Ritualuri ca la o înmormântare obişnuită
Caloianul este o păpuşă din lut cu chip de om, la scară mai mică, modelată cu grijă de femei, care este apoi aşezată într-un „sicriu”, înfrumuseţată cu coji de ouă rămase de la Paşti sau cu flori. Era bocit de săteni, privegheat aşa cum se procedează la oricare mort, iar apoi era înmormântat. După aceea, se dezgropa şi era dus pe o apă curgătoare.
Oamenii din Odaia Manolache se strâng în fiecare an, ori în a treia zi de Paşti, ori de Sânziene, şi practică Caloianul. „Mai întâi, se înmoaie clisa (pământ argilos îmbibat cu apă, n.r.) de cea mai bună calitate, ca lutul să fie mai clisos şi apoi se înmoaie într-o covată. Facem un omuleţ din lutul acesta şi apoi, după ce e gata, îi punem ochi, flori, exact ca la mort. Avem şi sicriu şi îi punem şi o iconiţă. Îl plângem şi apoi îl ducem la groapă. Spunem: „Căluiene, Ene, deschide portiţele, să vină ploiţele”.  După ce se plânge, luăm „mortul” cu totul, îl ducem în câmp şi îl îngropăm în lanul de grâu. După ce îl îngropăm, facem scrob şi se pune la masă toată lumea de faţă. Şi vin ploile după asta, că Dumnezeu ne aude”, ne-a spus Angeliţa Sâmburli, în vârstă de 64 de ani, din Odaia Manolache.
Angeliţa Sâmburli ne-a mai spus că, în urmă cu mulţi ani, se strângeau peste 30 de persoane, în frunte cu un preot şi cu un dascăl care „oficiau înmormântarea”.
"Lăsam sapa din mână şi ne strângeam la caloian"
„Obiceiul e de mulţi ani, din moşi strămoşi, de când erau mamele noastre mici, care l-au moştenit de la bătrâni. Chiar dacă noi ne aflam pe câmp, lăsam sapa din mână şi ne strângeam la caloian. Şi femei, şi bărbaţi, şi copii se adunau în alai şi apoi se aşezau la masă. Şi acum se mai face Caloianul, dar mai puţin. Tinerii nu prea mai sunt interesaţi. Vin tot mai puţini, nu e ca înainte. După ce venea ploaia, ne bucuram şi noi, că pământul avea nevoie de apă după seceta care-l chinuia”, ne-a explicat Aneta Mocanu, în vârstă de 67 de ani, tot din Odaia Manolache.
Un copil rătăcit
Conform tradiţiei, caloianul ar fi un copil dispărut în condiţii neştiute de nimeni, găsit apoi de mama sa, după multe căutări, prin păduri, grădini sau în fântână, înecat. Sufletul copilului este iniţiat şi îndrumat spre divinitate prin ceremonia de înmormântare - abandonarea lui pe pământ, aruncarea în apă, înhumarea, scufundarea. Bocetul pentru caloian diferă de la zonă la zonă, dar sunt este asemănător cu următorul: „Ene, Ene, Caloiene/Grâuleţul s-a uscat/S-a uscat şi s-a-ntristat/De când ploaia n-a mai dat./Ene, Ene, Caloiene,/Să te duci cu florile/Şi să vii cu ploile/Să deschizi portiţele/Să intre fetiţele./Ene, Ene, Caloiene/Să deschizi portiţele/Să curgă ploiţele/Să curgă şiroaiele/Să umple zăvoaiele”.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ritual spectaculos în sate din Moldova: păpușa din lut purtată prin sat într-un sicriu și dusă la o apă curgătoare

Un ritual străvechi numit Caloianul mai este păstrat încă în satele din Moldova. Este o păpușă din lut modelată de copii pentru a invoca ploile și a avea un an bogat. Caloianul este ornat cu coji de ouă roșii, flori și busuioc. Ritualul a fost reprodus sâmbătă, 3 iunie, de Ecaterina Hulea și copiii din satul Odaia Manolachi, aflat la15 kilometri de orașul Galați.

„Pe vremea când eram copii, modelam o păpușă din lut care se numește caloian. Așa am procedat și acum. Din lut am construit o făptură cu chip de păpușă, un copil, apoi am ornat-o cu coji de ouă roșii, pe care le-am oprit și uscat în mod special de la Paști. Ritualul are loc la câteva săptămâni după Paști. Acest caloian se practică cu scopul de a invoca ploile, de a avea un an bogat, cu recolte și grâne bune”, spune Ecaterina Hulea, fostă învăţătoare a satului şi păstrătoare de tradiţii. 

Această păpușă a fost ținută la casa unei fete sau unui băiat. Ea este pusă într-un sicriu în miniatură, decorat cu flori și busuioc și va fi ținută trei zile în casă, timp în care copiii cântă un bocet: „Iene, iene, caloiene, du-te acum în cer și cere/ să vină ploițele/ ca să crească grânele”.

A treia zi, caloianul este dus la o apă curgătoare sau este îngropat într-un lan de grâu. „A treia zi tămâiem păpușa din lut (caloianul) și o ducem lângă un pârâu, o apă curgătoare. Îi dăm drumul pe apă sau o îngropăm într-un lan de grâu. După aceea, ne întoarcem acasă și ținem pomana căluianului. Făceam ouă băute, scrob cum le numim noi”, povestește Ecaterina Hulea. 

Moșii de Vară, pomană cu castroane de lapte cu orez şi căni împodobite cu cireşe şi flori

În satele din Moldova, de Sâmbăta morţilor sau a Moşilor de Vară, gospodinele dau de pomană vase de lut sau de porţelan umplute cu lapte cu orez şi căni împodobite la toartă cu flori. Cu sfinţenie păstrează această zi şi Ecaterina Hulea, fostă învăţătoare a satului şi păstrătoare de tradiţii. „Noi, cei din Moldova, pregătim cu sfinţenie această zi. Ne trezim dis de dimineaţă, facem curăţenie prin jurul casei. Pregătim vasele noi pe care le umplem cu lapte cu orez. La fiecare castron se aşează o cană gătită în mod special. Legăm o aţă pe care prindem biscuiţi, bomboane şi o floare numită popular corobotnica. Ea este de culoare mov, specifică perioadei în care ne aflăm. Apoi folosim cireşe, mentă şi trandafiri. Le aşezăm pe toate pe masă. Mergem la cimitir, tămâiem morţii, ne întoarceam acasă şi dăm de pomană”, povesteşte Ecaterina Hulea.

Tradiţia spune că, începând cu Joia Mare din Săptămâna Patimilor şi până la Rusalii, cerul, raiul şi iadul sunt deschise. „Această zi e foarte importantă pentru noi, pământenii, pentru că ne pomenim morţii, pe cei dragi plecaţi de lângă noi. Se spune că sufletele morţilor au părăsit mormintele în Joia Mare, au călătorit prin locurile unde au trăit, pe care le-au iubit, iar acum trebuie să se întoarcă. În Ajun de Rusalii, în Sâmbăta Morţilor, noi trebuie să dăm de pomană pentru liniştea sufletelor lor”, povesteşte Ecaterina Hulea. 

Praznicul Moşilor de Vară precede sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh ( Duminica Rusaliilor).

adevarul.ro