Casa Auschnitt - una dintre cele mai frumoase clădiri din Galaţi

[dcp100168]

Casa Auschnitt - una dintre cele mai frumoase clădiri din Galaţi

Cu siguranţă, un număr mare de gălăţeni au luat masa ori s-au distrat în clădirea restaurantului din strada Domnească nr. 70, dar puţini ştiu că au petrecut câteva ore într-un monument istoric cu o arhitectură deosebită care încântă printr-un uşor parfum de epocă, deşi clădirea e proaspăt renovată. Construit în jurul anului 1900 (conform Listei Monumentelor Istorice din 2004 şi 2010), imobilul i-a aparţinut lui Elie Climis, fiul lui Dimitrie Climis, „băcanul din Dogăriei”, un comerciant de succes din Galaţi. Elie decide să îi vândă imobilul, în anul 1921, unul alt gălăţean, Max Auschnitt.

În proprietatea unor antreprenori

„Max Auschnitt, proprietarul fabricii de tablă şi cuie din valea oraşului, în Port, investise în industria grea din România, inclusiv în uzinele de la Reşiţa. Se mutase la Bucureşti şi, pentru că venea rar prin Galaţi, închiriase imobilul din strada Domnească, Consulatului italian. Casa o cunoşteau toţi gălăţenii după numele proprietarului „Casa Auschnitt”, aşa cum erau cunoscute şi alte case din Galaţi, după numele proprietarilor săi, „Casa Ghiorghiadis”, „Casa Doiciu”. În anul 1928, imobilul din strada Domnească 104-106, fost 92 şi actual nr. 70, a fost vândut de Auschnitt unui negustor grec de cherestea pe nume Alexandros Kiosseoglou. După decesul acestuia, casa rămâne în proprietatea soţiei sale, Sofia Kiosseoglou”, ne-a explicat Marius Mitrof, consilier al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu.
Conform Decretului 111 din 1951, imobilul este trecut în proprietatea statului în acelaşi an şi, după 1956, în clădire au mai funcţionat Comitetul regional de partid „Dunărea de Jos”, Muzeul de Istorie Modernă şi Contemporană, Comitetul judeţean UTC, Fundaţia Judeţeană pentru Tineret. După 1990, în urma unui îndelungat proces de revendicare, casa a ajuns din nou în custodia familiei Kiosseouglou.

Din 1991, clasat ca monument istoric

Conform spuselor consilierului Marius Mitrof, în anul 1991, imobilul a fost clasat ca monument istoric din categoria Arhitectură, iar în ceea ce priveşte valoarea sa, proprietarii au solicitat câteva milioane de euro atunci când a fost scos la vânzare. „Coloanele, scările monumentale, componentele artistice ale faţadelor, acoperişul mansardat cu lucarne „ochi de bou”, acoperişul tip dom aflat deasupra intrării şi nu în ultimul rând interioarele decorate cu stucaturi, holul central al cărui luminator amplu, frumos ornat permite iluminarea naturală, curtea generoasă au fost elemente care au contribuit la înscrierea imobilului în categoria amintită”, a subliniat sursa citată.

Un incendiu i-a răpit mare parte din parfumul de epocă

Din păcate, un incendiu produs într-o seară din luna aprilie 2004 a adus mari daune frumuseţii clădirii – a fost mistuit aproape în totalitate acoperişul, fără a fi afectate elementele decorative. Acestea, însă au fost distruse de apa sub presiune folosită la stingerea incendiului. Marius Mitrof a explicat că, odată cu incendiul din 2004, s-a pierdut o parte importantă a clădirii – frumuseţea de epocă a acesteia. „Dacă imobilul a fost refăcut la partea de ornamentică, a pierdut din strălucirea de odinioară prin executarea stângace, neprofesionistă a acoperişului de la intrarea monumentală dinspre strada Domnească, învelitoarea în solzi de peşte, cele două lucarne „ochi de bou” amplasate de o parte şi de alta a domului, elementul traforat din fier forjat amplasat deasupra. Prin lipsa lor, a luat ceva din cochetăria, din parfumul de epocă a imobilului”, ne-a spus consilierul Marius Mitrof.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Casa Auschnitt, bijuteria din Galaţi. Luxosul imobil i-a aparţinut celui mai mare industriaş din ţară de la începutul secolului XX

În centrul Galaţiului, pe strada Domnească nr. 70, se află casa Auschnitt, o clădire impozantă ce a fost construită la începutul anului 1900. Imobilul atrage atenţia prin arhitectură şi păstrează istoria vechiului oraş.

La 21 de ani de la construcţia frumoasei clădiri, proprietarul - un negustor renumit din Galaţi - scoate imobilul la vânzare şi astfel ajunge în posesia lui Max Auschnitt, administratorul celei mai mari societăţi pe acţiuni care a existat în ţara noastră înainte de instaurarea regimului comunist. Născut în oraşul de la Dunăre în anul 1888, într-o familie de industriaşi evrei, Max a avut gustul afacerilor pe care le-a administrat cu o mână de fier. În 1938, pe când conducea Uniunea Generală a Industriaşilor din România, Max a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri, dar şi cel mai mare număr de angajaţi: peste 22.000. Acesta şi-a demonstrat talentul în afaceri şi peste hotare, unde a condus companii din Monaco şi Viena. Pentru că i-a surâs să facă afaceri şi în Galaţi, un oraş prosper la acea vreme, Max Auschnitt a deţinut în Port o fabrică de tablă şi cuie.

Gustul pentru frumos l-a determinat pe marele investitor să cumpere în 1921 imobilul din strada Domnească numărul 70 de la fostul proprietar Leon Cllimis, fiul lui Dimitrie Climis, unul dintre cei mai bogati oameni ai oraşului. Şi cum Max Auschnitt nu obişnuia să stea mult în Galaţi, acesta a decis să închirieze această casă Consulatului Italian.

Şapte ani mai târziu, în 1928, Max Auschnitt i-a vândut casa negustorului grec Alexandros Kiosseoglou, însă acesta a decedat, iar imobilul a ajuns în proprietatea soţiei sale, Sofia. În 1951, potrivit Decretului 111 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, impresionantul imobil ajunge în proprietatea statului, iar în 1990 familia îşi recapătă casa după un proces costisitor şi îndelungat.

„Clădirea a fost revendicată de către moştenitori şi în cele din urmă retrocedată. După naţionalizare, în această clădire a funcţionat până în anii '70 Organizaţia Judeţeană a Uniunii Tineretului Comunist, apoi a avut sediul aici secţia de Istorie Modernă şi Contemporană a Muzeului de Istorie, iar în anii '80, Organizaţia Judeţeană a Uniunii Tineretului Comunist. După 1990 clădirea a fost transformată în Fundaţia Judeţeană pentru Tineret”, a declarat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.

În 1991, casa Auschnitt a fost clasată în lista monumentelor istorice, în categoria Arhitectură. Imobilul a fost apreciat pentru coloanele sale, elementele faţadelor, grădina absolut superbă şi mai ales pentru interiorul cochet. „Casa Auschnitt se distinge prin intrarea monumentală din stradă, fiind printre puţinele clădiri tip locuinţă existente pe strada Domnească, având intrarea orientată spre stradă, faţă de celelalte locuinţe care au în majoritatea lor intrarea orientată spre sud, perpendicular pe strada Domnească. Imobilul este apreciat pentru coloanele înalte, zvelte, care străjuiesc intrarea monumentală şi care susţin acoperişul tip dom, pentru cele două terase acoperite şi care se află pe latura de nord şi sud a clădirii, cu trepte impunătoare, balustrade din zidărie, acoperite cu copertine susţinute de stâlpi din fier forjat decorativi. Clădirea prezintă şi un luminator generos, care contribuie la înfrumuseţarea interiorului, alături de tavanele cu stucaturi”, a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.

În 2004, în frumoasa clădire funcţiona un club de noapte, iar în podul mansardat al acesteia, fiind amenajate spaţii pentru întâlniri mai apropiate, s-a iscat un incendiu care a distrus acoperişul clădirii şi odată cu el o parte din tavanul frumos ornamentat al acesteia. „A urmat un proiect de restaurare, care nu a fost respectat întocmai, acoperişul nefiind refăcut aşa cum arătase el iniţial şi astfel s-au pierdut mare parte din elementele valoroase, una dintre acestea fiind balustrada ornamentală de deasupra intrării monumentale”, a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.

adevarul.ro

[dcp100168]

Superba casă a "Regelui de Fier", de pe strada Domnească

Somptuasa clădire de pe strada Domnească nr. 70, acum cu lacăt pe uşă, fusese trecută în 1951 în proprietatea statului comunist, devenind sediul Comitetului Regional U.T.M., în ´57, sediu pentru Comitetul Regional PMR „Dunărea de Jos”, apoi Muzeul de Istorie Modernă şi Contemporană, Comitetul Judeţean U.T.C., administrat cu scandaluri, după Revoluţie, de organizaţia moştenitoare - Fundaţia pentru Tineret, care a vândut clădirea, ajunsă restaurant, numit, odată cu schimbarea proprietarilor, "Sidney", "Club Total", "Casino" şi "Monarch". Clădirea este cunoscută ca fostă proprietate a celui mai important industriaş din România interbelică, controversatul Max Auschnitt. Aceasta şi multe altele sunt consemnate de cercetătorul caselor de patrimoniu Valentin Bodea, în noul său volum, "Monumente istorice şi personalităţi din oraşul Galaţi".

Monument bogat de arhitectură

Inclusă pe Lista monumentelor istorice din anul 2010, „monument de arhitectură”, foarte eleganta casă, care a trecut acum câţiva ani şi printr-un incendiu parţial, a fost construită pe la 1900 de unul dintre cei mai bogaţi gălăţeni, Dimitrie Climis, băcan, proprietar şi tranzacţionar de imobile şi mare moşier, cel care cumpărase de la generalul Alexandru Cernat şi Casa Macri din apropiere. El i-a vândut casa lui Auschnitt în 1921, care i-o vinde în ´28 negustorului grec Alexandros Kiosseoglu, care o închiriază în iunie Consulatului italian. Şapte ani de proprietate sunt suficienţi pentru ca imobilul să rămână în istorie drept „Casa Auschnitt”!
Intrarea casei cu un etaj este din stradă, prin uşa din fier forjat şi are coloane înalte, cu capiteluri de inspiraţie corintică, cu ziduri cu decoraţiuni baroce. Parterul deţine trei camere largi şi culoar, alte şase camere sunt la etaj.

Filantropul care "nu refuza pe nimeni"

Supranumit „Regele de Fier”, Auschnitt „era un om galant pentru oraşul Galaţi, deşi rar se afla aici, iar galanteria se revărsa şi asupra judeţului Covurlui”, citează Bodea, din amintirile savantului Crişan Muşeţeanu. Mai legat de Galaţi decât de alte locuri, „unde, pretutindeni, a contribit şi contribuie cu largheţea sa princiară, la toate operele de binefacere existente sau eventuale”, după cum scria Teodor Iordache, în „Albumul Galaţilor” din 1935-36, citat de Bodea, Max Auschnitt se năştea la noi, pe 14 februarie 1888, la nr. 157 pe str. Mavramol. Fiul comerciantului Osiass şi al Clarei a absolvit Academia de înalte studii comerciale şi de export din Viena. Pe rând, economist, industriaş, finanţist, senator, strecurat în camarila regală, a fost conducătorul şi acţionarul principal la Uzinele Reşiţa, pe care le-a salvat de la faliment, dezvoltând o industrie metalurgică uriaşă, patron al uzinelor din Titan-Nădrag-Călan, ales vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, al Societăţii de Telefoane Române, al Băncii Chrissoveloni, preşedinte al Asociaţiei Generale de Industrie din Banat, deţinând şi Uzinele Ferdinand, minele de fier Teliuc, care îi asigurau şi materia primă, Uzinele Goldemberg Brăila, Moara „Steaua” Galaţi, Uzinele Ciclop din Capitală, Titan I şi Titan II Galaţi, cu acţiuni la companii din Viena, Munchen sau Monaco.
Bodea a găsit anunţată în cotidianul „Vocea Galaţilor”, în iunie ´31, candidatura industraşului, după un mandat fructuos de senator al Camerei de Industrie Galaţi; era prezentat ca administrator la Reşiţa, filantrop, cu întinse relaţii externe, iar cotidianul „Acţiunea” adăuga că era om de înaltă cultură, care nu a refuzat nimic nimănui, a contribuit la construirea şi repararea de şcoli şi biserci (Direcţia Judeţeană de Cultură precizează că a acoperit biserici cu tablă, pentru reclamă la acest produs). Bodea citează descrierea lui Max Auschnitt, din Muşeţeanu: „Acest jidan roşu, mare, voinic şi gras”, care avea la Galaţi o fabrică de tablă şi cuie în port. Fusese prieten, dinainte de Primul Război Mondial, cu premierul Take Ionescu şi cu Titulescu.

Logodit cu fiica rajahului

Îl găsim (doar) logodit, în ´23, cu frumoasa englezoaică Leonora Brooke, contesă de Inchcape, fiica ultimului rajah (rege) alb al ţinutului malaezian Kuching, un ultim monarh de tipul „Statul sunt eu!”.
S-a căsătorit însă cu românca Livia Pordea, după ce, născut evreu, s-a convertit catolic în ´34. Nu a scăpat însă de persecuţii, averea sa fiind jinduită: în ´39 cade în dizgraţia regelui, deşi erau parteneri de petreceri şi poker, în favoarea industraşului rival Malaxa. Condamnat la şase ani, ajunge la Văcăreşti, iar fabricile îi sunt „românizate”. În ´42, iese din puşcărie, cu pedeapsa comuntată în muncă la... fostele sale societăţi. Achitat în ´44, fuge în SUA de comunişti, care îi confiscă totul în ´48, şi moare în ´59.

Poker… industrial

Administrator al Uzinelor şi Domeniilor de Fier (UDR) din Reşiţa, cea mai mare societate pe acţiuni, cu cel mai mare capital social, cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulţi angajaţi - aproape 23.000 în ´48, priceputul industriaş şi-a jucat însă ascensiunea şi la masa verde... În partide de poker „aranjate”, la Palat sau la „Duduia” (Elena Lupescu, amanta regală), Auschnitt şi Malaxa se făceau că pierd milioane şi primeau comenzi uriaşe pentru firmele lor.
Urmaşul industriaşului, nonagenarul Steven Auschnitt, a reuşit să recupereze o parte din proprietăţi, printre care şi palatul din Kiseleff, pe care l-a şi vândut, după zece minute de tratative, lui Gigi Becali, şi doreşte să înfiinţeze o industrie… a plasticului în Reşiţa fierului…

Armăsarul... economic al paşei

Profesorul Petre Dogaru descrie ascensiunea secretă a lui Auschnitt în cartea „Casa Regală, femeile fatale, masoneria şi dictatorii secolului XX”.
Când regina Maria a vrut să-l molipsească şi pe fiul său, principele Carol, de pasiunea pentru echitaţie, cine credeţi că s-a făcut folositor, făcându-i viitorului „rege playboy” un cadou foarte scump - „un armăsar arăbesc pur-sânge”? Max Auschnitt! Armăsar cumpărat de la celebrul Aga Khan, politician pakistanez, paşă ajuns preşedinte al Ligii Naţiunilor.
Şi momentul zero: „La 7 iulie 1931, Paul Dumitrescu, secretar particular al regelui [şi şef al camarilei care şperţuia, vindea funcţii şi trafica amor pentru înalte personaje], le-a aranjat o audienţă, bineînţeles nu fără avantaje materiale [pentru el], la Palat, lui N. Malaxa şi M. Auschnitt. În cursul întrevederii, cei doi îi oferă lui Carol al II-lea o sută de milioane de lei, „ca o modestă contribuţie pentru operele de asistenţă ale Palatului”. Fără nici o reţinere suveranul a luat banii, le-a strâns mâna, apoi i-a decorat”. Partidele de poker „pierdute” au devenit o elegantă cale de mituire la nivel înalt, prin care se dobândeau în schimb comenzi de stat. Furniturile armatei aduceau bogăţii, iar oţelul era industrie de armament.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Clădire istorică din Galaţi, vândută pe un site specializat

Artmark Historical Estate, divizia Artmark specializată în vânzarea monumentelor istorice şi de artă, a scos la licitaţie o clădire-monument istoric din Galaţi, Casa Auschnitt. Cunoscut de gălăţeni ca "Sidney", "Casino" sau "Monarch", imobilul din strada Domnească nr. 70 a fost estimat la trei sferturi de milion de euro şi are un preţ de pornire a licitaţiei de 690.000 de euro. Casa care i-a aparţinut celui mai important industriaş din perioada interbelică a mai fost scoasă la licitaţie şi acum un an şi jumătate, dar pe un site generalist, unde avea un preţ de 850.000 de euro.

viata-libera.ro

[dcp100168]

A fost scoasă la vânzare Casa „Auschnitt” din centrul Galațiului

A fost scoasă la vânzare una dintre cele mai elegante case din centrul Galațiului, Casa „Auschnitt”, care i-a aparținut din 1921 lui Max Auschnitt, cel mai important industriaș din perioada interbelică, născut la Galați în 1888.

Casa „Auschnitt”, de pe strada Domnească nr 70 din Galați este una dintre casele legendare ale orașului. La câțiva pași se află „Casa cu orgă”, în care a concertat Franz List, dar și alte case celebre, Casa „Cuza”, Casa „Lambrinidi”, Casa „Geshov”, Casa „Serfiotti”.

Construită în jurul anului 1900, casa i-a aparținut lui Elie Climis, fiul lui Dimitrie Climis, „Băcanul din Dogăriei”, unul dintre cei mai înstăriți comercianți ai Galațiului de început de secol. În 1921, casa a fost cumpărată de Max Auschnitt, care s-a născut la Galați pe 14 februarie 1888 și al cărui nume îl poartă și astăzi, fiind inclusă în Lista Monumentelor Istorice sub numele de „Casa Auschnitt”.

Construită în stil eclectic cu elemente „Art Nouveau”, clădirea impresionează prin arhitectura sa, de mare valoare artistică, prin coloanele cu toruri și capiteluri compozite, bosajele de pe colțurile clădirii, arcele semicirculare în stil roman, scările de marmură, copertinele și stâlpii din fier forjat, stucaturile din interior, vitraliile și luminatorul din fier forjat bogat decorat. Casa cu demisol, parter și etaj, are o suprafață construită de 970 mp, iar curtea are o suprafață la fel de generoasă pentru o casă din centrul orașului, de peste 1.500 mp.

Max Auschnitt, „Regele de Fier”, cum era supranumit în lumea afacerilor din perioada interbelică, a locuit în casa de pe strada Domnească în perioada în care și-a construit afacerile la Galați. Mai târziu, când nu mai venea prea des la Galați, a închiriat casa Consulatului Italian. Şapte ani mai târziu, în 1928, Auschnit i-a vândut casa negustorului grec Alexandros Kiosseoglou.

În 1951, în baza Decretului 111 referitor la reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, casa a fost confiscată de stat, devenind pe rând sediul mai multor instituții publice. Aici a funcționat prin anii ’60 Organizaţia Uniunii Tineretului Muncitoresc, apoi a fost o perioadă sediul secţiei de Istorie Modernă şi Contemporană a Muzeului de Istorie din Galați, iar în anii ’80 a redevenit sediul Organizaţiei Județene a Uniunii Tineretului Comunist.

După 1990 clădirea a devenit sediul Fundaţiei Judeţene pentru Tineret din Galați, care a preluat patrominiul imobiliar al UTC Galați, printre care și Casa de Cultură a Tineretului, numită și „Casa Roșie”, o clădire impozantă care a fost distrusă prin speculațiile imobiliare în cascadă ale celor care conduceau Fundația pentru Tineret.

Cam aceeași soartă urma să aibă și Casa „Auschnitt”, care devenise un fel de club de fițe al celor care conduceau Fundația pentru Tineret și care se lăudau că au susținerea consilierului lui Ion Iliescu, Dan Iosif, care participa deseori la petrecerile de la Galați. De altfel, cei de la Fundația pentru Tineret erau numiți în oraș „uteciștii lui Iliescu”.

Însă Casa „Auschnitt” a fost salvată de „uteciștii lui Iliescu” prin faptul că era revendicată de moștenitori, iar în 1991 a fost clasată în lista monumentelor istorice, în categoria Arhitectură, cu codul LMI GL-II-m-B-03025.

Max Auschnitt, cel mai puternic industriaș român din perioada interbelică

Reușita lui Auschnitt în dezvoltarea afacerilor sale s-a datorat și faptului că s-a format în contextul economic al Galațiului, care cunoștea o puternică dezvoltare. După 1837, când Portul Galați a căpătat Statutul „Porto Franco”, orașul a devenit  al 2-lea centru economic al țării după București, un sfert din bugetul „Vechiului Regat” fiind asigurat din comețul Portului Galați.

Max Auschnitt s-a născut la Galați pe 14 februarie 1888 în familia industriașului evreu Osias Auschnitt. Max a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena, a fost președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați. Primele afaceri le-a început la Galați, unde a construit în 1912 „Laminorul de Tablă” de pe strada Portului, o societate care a fost una din cele mai importante uzine din România până în urmă cu câțiva ani, când a fost privatizată și ulterior închisă. Anul trecut, proprietarul a vândut o parte din teren unui dezvoltator imobiliar care va construi un centru comercial.

În perioada interbelică, Uzinele Domeniile de Fier din Reșița, administrat de Max Auschnitt, aveau cel mai mare capital social din România, de un miliard de lei, cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulți angajați, de 16.669 angajați în anul 1938 și 22.892 de angajați în 1948. Împreună cu fratele său, Edgar, deținea societatea „Titan-Nădrag-Călan” cu peste 4.900 angajați în 1938. A făcut parte din conducerea a numeroase companii străine din Viena și Monaco, precum și din conducerile unor companii românești, Societatea Română de Telefoane, Banca Chrissoveloni, etc.

În 1939, Max Auschnitt a căzut în disgrația regelui Carol al 2-lea, cu care era partener de croaziere și partide de poker. La un moment dat, Carol al 2-lea a devenit susținătorul lui Nicolae Malaxa, rivalul lui Max Auschnitt. Auschnitt a fost arestat, judecat și condamnat la 6 ani închisoare. Întreprinderile sale au fost „românizate” în ultima perioadă a Dictaturii regale și în timpul dictaturii antonesciene. În 1942 a fost eliberat din închisoare. După căderea regimului antonescian procesul său a fost rejudecat și a fost achitat în toamna anului 1944.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Max Auschnitt și-a organizat și în SUA o bază pentru afacerile sale. În condițiile pericolului instalării regimului comunist a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în 1957. Toate proprietățile sale fuseseră deja confiscate de guvernul comunist în 1948.

După 1990, urmașii lui Max Auschnitt au dat în judecată statul român, cerând despăgubiri pentru confiscarea uzinelor „Titan-Nădrag-Călan”. Procesul pentru acordarea despăgubirilor a început în 2001. În anul 2011 a fost dată sentința finală care le-a dat dreptul moștenitorilor lui Auschnitt să primească despăgubiri de 37 de milioane de dolari în acțiuni ale Fondului Proprietatea, precum și drepturile pentru mai multe imobile.

puterea.ro