Jump to content

Fierarul din Talamanca


Recommended Posts

Posted

Fierarul din Talamanca

* Gălăţeanul Emil Hâncu este unul dintre cei mai apreciaţi meşteri în fier forjat din zona Madridului * El munceşte "la ţară", într-un "sat" cu 35.000 de locuitori, din care jumătate sunt români

Aşa cum v-am povestit deja în ediţiile trecute, românii din Spania fac cele mai neaşteptate lucruri. Unii sunt funcţionari la Finanţe, alţii sunt croitori de lux, alţii patroni, iar alţii muncesc, pur şi simplu, cinstit pentru a câştiga o pâine. Hâncu este unul dintre truditori. Însă ceea ce face el este foarte apreciat de spanioli: fier forjat. O "marfă" cu multă căutare în ultima vreme.

Talamanca - pământ aproape românesc!

Emil munceşte în Talamanca de Jarama. Un sat – dacă putem să-i zicem aşa – situat la vreo 60 de kilometri de Madrid. O aşezare impresionantă, în care locuiesc 35.000 de oameni, din care jumătate sunt români. Talamanca e aproape pământ românesc! Drumul de la Madrid şi până acolo e uimitor: faci vreo 40 de minute cu maşina, pe un drum impecabil, săpat pe alocuri în stâncă. N-am găsit, cale de 60 de kilometri, nicio groapă în asfalt. Niciuna! Chiar dacă am căutat, măcar una, cu o asiduitate vecină cu obsesia. Şi cu dezamăgirea. Oare noi de ce nu avem astfel de drumuri? Primul şoc la Talamanca a fost aerul. Curat. De munte. Căci orăşelul este o aşezare submontană de genul Breaza. Coborâm din maşină pentru a vedea atelierul unde munceşte Emil. Miroase a portocale. "Cresc portocali pe aici?", ne exprimăm nedumerirea. "Nu. Miroase aşa de la ferma de vaci", ne răspunde în timp ce ne arată o construcţie modernă situată la nici 50 de paşi. Că de acolo vine izul parfumat, e clar. Însă nimeni nu poate să ne explice de ce. Ferma e computerizată. Un singur "văcar" se ocupă de cele vreo 50 de cornute, dar o face cu... mouse-ul, dintr-un birou unde nu poate fi deranjat. Ne cade faţa...

Fierul forjat - la mare căutare

Trecem peste faza cu vacile şi intrăm în fabrica de fier forjat. Un atelier, de fapt. În jumătate din el se face tâmplărie de termopan în toate stilurile posibile: din lemn, din aluminiu, din PVC, în culori reci sau ţipătoare etc. În cealaltă jumătate e fierăria. Nu. Nu e ceea ce credeţi că e. Acolo nu lucrează, cu barosul, fierari vânjoşi cu bustul gol şi transpirat. Asta era la fierăria lui Iocan. La locul de muncă al lui Emil Hâncu se lucrează mai mult cu capul şi mai puţin cu muşchii. Maşinile fac mai toată munca. Emil ne arată cum a umplut el Madridul cu fier forjat. Ia bara de fier brut, o trece prin vreo trei dispozitive cu butoane şi manete şi – gata! – piesa e gata. Arată super! "Dacă aş fi făcut asta la ciocan şi nicovală, îmi lua o jumătate de zi, nu cinci minute", ne explică meşterul. "Plus că ieşea mai din topor", adaugă el, mândru de piesă. Ce piesă? O bară de gard forjat, cu capăt complicat şi "florării" metalice.

"Se plăteşte bine?" îndrăznim o întrebare cu iz economic. "Biiine!", este categoric. "Sunt la mare căutare în Spania astfel de lucruri. Practic nu reuşim să facem câtă cerere există", continuă, cu aer de specialist în marketing, românul nostru.

Viaţa la ţară

Viaţa la Talamanca de Jarama nu este deloc rurală, deşi aşezarea nu are pretenţii de oraş. Casele sunt aşezate splendid pe versanţii reliefului frământat. Printre ele – măslini. Mulţi măslini. Plini de fructe brumate şi tentante, dar amare ca fierea. Măslina nu-i ca pruna, să o iei din pom şi să o bagi în gură. Pusul murăturilor e joacă de copii pe lângă "tratamentul" ce se aplică măslinelor. O casă de "talamanchez" (scuzaţi adaptarea lingvistică) arată cam aşa: două nivele şi o curticică în care încape un grătar monumental şi o masă de ping-pong. Nu tu găini, nu purcei, nu raţe... E un proiect standard, realizat de un dezvoltator imobiliar cu cap. În 1995, Talamanca avea jumătate din populaţia de acum, dar şi-a dublat "scorul" mulţumită românilor şi acelui dezvoltator de care vorbeam.

Trebuie să ştiţi că Emil este foarte mulţumit de ceea ce face. Vorbele lui sunt edificatoare: "Dacă făceam acelaşi lucru în România, muream de foame. De asta am şi plecat – salariile sub orice critică. Mă întorc şi mâine, dacă sunt plătit cum trebuie, dar nu cred că se va întâmpla prea curând asta". Sincer, n-am îndrăznit să-l contrazicem...

http://www.vlg.sisnet.ro/index.php?page ... l&id=21774

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.