Costel Dorin Călin - voluntarul de 1,30 metri

[dcp100168]

Costel Dorin Călin - voluntarul de 1,30 metri

“Aş vrea ca lumea să se schimbe şi orice persoană, indiferent de deficienţele pe care le are, să fie tratată la fel” - este dorinţa arzătoare a unui om care, în ciuda piedicilor şi a greutăţilor, nu şi-a pierdut încrederea în umanitate şi sare primul să ofere un sprijin, indiferent că i se cere sau nu.

Îl vezi pe holurile Spitalului de Urgenţă din Galaţi şi-ţi pare un copil, pentru că nu măsoară mai mult de 1,30 de metri, însă are uniformă, poartă conştiincios nişte fişe sub braţ şi duce o pungă de sânge pentru transfuzii.

Îl strigă o asistentă apoi să ducă un bolnav la investigaţii. Grăbeşte pasul, ia repede un scaun cu rotile şi se înfiinţează lângă pacientul pe care are misiunea să-l ajute. Aşa se desfăşoară viaţa lui Costel Dorin Călin, în vârstă de 25 de ani, tânărul care s-a furişat, încet-încet, în inimile medicilor, ale asistentelor, dar şi ale pacienţilor de la Secţia Medicină Internă 1 a spitalului gălăţean.

O întâmplare tristă l-a adus în unitatea medicală, dar i-a insuflat dorinţa de a-i ajuta pe alţii prin voluntariat. În urmă cu trei ani, tatăl său, bolnav de cancer în ultima fază, se stingea pe patul de spital. “Atunci am vrut să fac şi eu ceva în plus ca să ajut şi am fost îndrumat să devin voluntar”, ne-a spus Costel.

A făcut şcoala de meserii

Tânărul a urmat şcoala de meserii cu profil de alimentaţie publică şi turism. A lucrat şi în Galaţi, dar şi pe Litoral ca ajutor de bucătar, barman şi ospătar. Acum nu are loc de muncă, dar vine zilnic la spital, din localitatea Piscu, acolo unde stă, aflată la 30 de kilometri de municipiul Galaţi. Vrea şi ar accepta să lucreze oriunde în meseria lui, dar chiar şi aşa, susţine că nu ar renunţa la voluntariat.

“Trăiesc din ajutorul meu de handicap şi din pensia mamei, plus cu ce mă ajută şi cei de pe secţie. Pentru mine e greu, pentru că mereu a trebuit să dovedesc că înălţimea nu contează. Mi-a fost uneori dificil să mă integrez. Dar aici, pe secţie, am fost primit cu încredere. Mai sunt pacienţi care îmi spun «piticul» şi mă doare, dar încerc să nu mă afecteze. Îi ajut la fel pe toţi şi toţi mă îndrăgesc”, a mărturisit Costel Călin Dorin.

Considerat om de nădejde

Sârguinţa cu care îşi face treaba, fără a cere nimic în schimb, i-a înduioşat pe angajaţii spitalului, care au ajuns să se bizuie tot mai mult pe serviciile lui în unitatea medicală.

“Este «copilul» secţiei, dar mai ales omul nostru de nădejde. Ne ajută foarte mult, este cel care sare la orice acţiune şi răspunde prompt de câte ori este solicitat, e mereu la datorie. Niciodată nu spune «nu» atunci când i se cere ajutorul şi de aceea toţi îl îndrăgim”, ne-a declarat Florentina Ilie, asistentă-şefă a secţiei Medicină Internă 1 din spitalul gălăţean.

libertatea.ro