Florenţiu Tanascov - gălăţeanul care vinde istorie

[dcp100168]

Florenţiu Tanascov - Gălăţeanul care vinde istorie

* Mii de obiecte de numismatică, timbre sau insigne i-au trecut în ultimele patru decenii prin mână. Unele obiecte le-a păstrat, pe altele le-a vândut. A iubit însă cu aceeaşi intensitate orice amintea de vremurile demult apuse.

Pentru colecţionarul Florenţiu Tanascov, pasiunea pentru obiecte vechi este singura meserie pe care a practicat-o cu adevărat şi singura, după propriile spuse, la care s-ar pricepe. Povestea sa a început în urmă cu aproape 35 de ani, când a primit de la bunicul său bulgar o monedă din 1867. Cadoul i-a influenţat, fără să ştie pe moment, viitorul. De atunci şi până în prezent, Tanascov a colecţionat mii de obiecte. Nu le-a păstrat pe toate pentru că, spune el, “lucrurile de valoare nu trebuie să stea prea mult într-un loc. Au nevoie să circule, să aibă viaţă”. Apoi, un colecţionar veritabil doreşte ca starea unui obiect să fie impecabilă. „Îmi place ca o monedă să arate ca şi cum ar fi scoasă acum din bancă”, explică Tanascov.

Profil:

Anul naşterii- 1964

Familie: căsătorit, are un copil

Studii: Facultatea de Studii Economice

Experienţă: Colecţionează obiecte vechi de peste 35 de ani

Bărbatul ne-a povestit că obiectul cel mai vechi din colecţia sa este o monedă ce datează dinaintea erei noastre, mai precis din anul 228 înainte de Hristos. Printre lucrurile de valoare se numără şi o insignă cu Galaţiul de la 1892. „Pe vremea aceea, insignele cu talpă se puneau la butonieră. Erau la modă atunci. Acum cele mai căutate sunt insignele de fotbal, de navigaţie, dar şi cele militare şi de sporturi extreme. Din colecţiile de medalii se caută România din timpul regatului, în principal cele înainte de 1900 ”, povesteşte bărbatul. Alte obiecte ce atrag ca un magnet privirile iubitorilor de istorie sunt 15 sigilii de la 1840- 1880 şi o maşină de scris din 1904, toate păstrate într-o formă extrem de bună. Impresionata sa colecţie este întregită şi de câteva brăţări de bronz aduse dintr-un târg din Amsterdam, vechi de cel puţin 200 ani . De departe însă cel mai rar obiect este un vârf de săgeată din epoca de piatră. „ Am achiziţionat-o la un tîrg din Braşov de la un colecţionar bătrân. I-am dat în schimb câteva monede rare”, povesteşte bărbatul.

Tanascov este vizitat adesea de diverşi colecţionari din Galaţi, dar şi din întreaga ţara. „Mă bucur când întâlnesc oameni care au aceeaşi pasiune ca mine. De multe ori facem schimb între noi de obiecte sau cumpărăm unul de la altul”, spune colecţionarul.

Începând din 2008, Florenţiu Tanascov şi-a deschis propriul anticariat, pe strada Nicolae Bălcescu. Anticariatul se intitulează Cronos şi a fost căutat de-alungul timpului chiar şi de muzeografi de la Muzeul de Istorie, care au găsit aici obiecte de valoare. În ultima perioadă însă pragul anticariatul este păşit din ce în ce mai rar de gălăţeni. „Singurii care mai vin aici sunt revoluţionariii, care din lipsă de bani au început să îşi vândă chiar şi distincţiile primite”, conchide Tanascov.

Ce-i place : “Îmi place să călătoresc şi să lenevesc”

Ce nu-i place: „Să mă pui la altă muncă decât asta”

Întrebări şi răspunsuri :

De ce v-aţi deschis un anticariat ?

F.T. : “Am fost într-o excursie la Viena şi am vizitat magazinele de numismatică din Piaţa Operei. Atmosfera plină de istorie m-a făcut să îmi doresc să am şi eu un astfel de magazin”.

Ce îi sfătuiţi pe cei care sunt pasionaţi să colecţioneze obiecte?

F.T.: „Pe toţi colecţionarii care vin la mine îi sfătuiesc să îşi aleagă o temă, pentru că nu le poţi avea pe toate. Eu m-am axat pe puţine. Dacă te întinzi prea mult nu reuşeşti să faci nimic”.

http://www.adevarul.ro/articole/florent ... torie.html

[dcp100168]

Florenţiu Tanascov, un cronicar al vremurilor trecute

În zilele noastre, când ne învârtim de dimineaţă până seara cu viteza luminii, când nu ne mai ajung cele 24 de ore pentru a ne face planuri şi pentru a le pune în practică, există nişte oameni care drămuiesc bucăţi din trecut, care îşi cultivă în tihnă pasiunile de-o viaţă şi care se pot numi, pe bună dreptate, altfel de cronicari ai vremurilor trecute sau actuale. Aşa sunt colecţionarii. Florenţiu Tanascov, proprietarul Anticariatului „Cronos” de pe Strada Bălcescu, este unul dintre ei, unul care, după cum singur declară, a trecut de stadiul de amator şi se îndreaptă spre cel de profesionist. E destul de zgârcit când vine vorba să povestească ce şi cum colecţionează şi cu mult mai zgârcit să arate colecţiile vreunui amator oarecare. De altfel, recunoaşte că doar cercul restrâns de prieteni ai familiei are privilegiul să fi admirat, în toată splendoarea lor, piesele diverse strânse de 35 de ani încoace.

Totuşi, indiferent de la cine ar veni, s-ar bucura precum un copil dacă ar cumpăra un timbru rar, „de la sfârşitul listei”, ca să-l aşeze în clasoare, ori un fluier din acela sportiv, unul pe care nu îl are acasă, ori, şi mai bine, un obiect „cu personalitate din perioada regală gălăţeană”, ca să-şi completeze o altă colecţie dragă.

Atipic şi sentimental

„Ştiţi, toată lumea întreabă care e cea mai valoroasă piesă pe care o deţin”, ne spune din start Florenţiu Tananscov. „Dar pentru mine, valoarea sentimentală e cea care contează, aşa că, vă spun cu mâna pe inimă, cea mai îndrăgită piesă e prima monedă pe care am găsit-o în casa bunicilor. Însă sunt şi un colecţionar atipic, nu mă ataşez de lucruri, chiar dacă atunci când le găsesc îmi creează o plăcere enormă, îmi umplu sufletul de bucurie. Aşa că, periodic, mă lipsesc de câte o colecţie şi încep alta. Am renunţat în timp la cea de maşini, replici după maşini militare din război, pe care i-am dat-o unui nepot, sau la cea cu cărţi poştale despre Galaţi, pe care am împărţit-o între Biblioteca <<V.A. Urechia>> şi Muzeul de Istorie”. Doamna Lăcrămioara Tanascov are, la rândul ei, veleităţi de colecţionar, aşa că întăreşte spusele soţului ei: „Pentru sufletul colecţionarului, un Rolls-Roys poate valora la fel de mult precum o cutie de chibrituri”.

Reţetă de colecţionar

Nu e mai puţin adevărat că un colecţionar care se respectă trebuie să fie realist şi să ştie bine ce obiecte vrea să strângă. Spre exemplu, ar fi ca o muncă de Sisif să adune din toată lumea. Ca dovadă, deşi a început de mic să colecţioneze monede româneşti, gălăţeanul nu şi-a completat nici acum colecţia. „Dacă cineva ar vrea să înceapă să colecţioneze ca la carte, atunci ar trebui să ştie exact ce vrea, ar trebui să se informeze despre domeniul acoperit şi să fie dispus să investească timp şi ceva bani pentru pasiunea lui, să aibă răbdare, să caute întotdeauna piesele de calitate bună, să ştie să negocieze”, relatează colecţionarul a cărei viaţă se învârte, de dimineaţă până seara, în jurul comorilor din colecţiile sale: „Ştiţi emisiunile despre magazinele de antichităţi din America, emisiuni difuzate la History Channel? Ei, bine, şi cu mine e la fel: nu ştii niciodată ce îţi intră azi pe uşă! Poate veni chiar piesa pe care o aştept de mult timp”.

Ca un mare pasionat de istorie cum se consideră, înconjurat de cărţile din anticariat, Florenţiu Tanascov nu încheie nicio zi fără să fi citit un singur rând care să-i completeze informaţiile despre colecţiile sale: „O colecţie te cultivă!”, e concluzia simplă a unui gălăţean de 50 de ani, fericit şi împlinit, alături de soţia care-i împărtăşeşte pasiunile şi de obiectele care-i aşteaptă acasă cuminţi precum nişte copii.

O poveste într-o monedă de 10 bani

Şi când de gândeşti că povestea unei întregi vieţi a pornit de la o cutie bulgărească de halva, unde se păstrau nasturi, ace şi alte asemenea mărunţişuri, parcă îţi vine să te întorci şi tu în timp, pe vremea bunicilor… Şi să cauţi şi tu cu mirare prin cutia metalică din casa bunicilor, să găseşti şi tu pitită moneda de 10 bani, emisă hăt… tocmai în 1867, pe vremea lui Carol I. Monedă care şade şi acum la rang de cinste, într-un clasament sentimental unde singur Florenţiu Tanascov stabileşte reguli şi valori.

presadegalati.ro