dcp100168 Posted September 19, 2014 Posted September 19, 2014 Galaţiul, constructor de submarine de război* După planuri olandeze capturate de nemţi, la noi s-au construit, între 1940 şi 1941, două submarine de războiGalaţiul-port îşi leagă numele şi de glorioasa flotilă de submarine, astăzi uitată. O realizare de excepţie, militară, dar şi inginerească, legată de valenţele de constructor naval al oraşului nostru. Am încercat să dăm de urmele rămase de la aceste vase de luptă temute şi duşmănite de sovietici.Înainte de revoluţie, am văzut motorul submarinului românesc "Rechinul" - expus o vreme în holul Universităţii „Dunărea de Jos”. Cercetând, am aflat cu bucurie că această relicvă, moral preţioasă, nu a fost între timp nici furată pentru fier vechi şi nici aruncată, ci păstrată, ba chiar este în curs de reabilitare. Până când, peste două luni, sperăm, ea va putea fi şi expusă, ar trebui să trecem pe scurt în revistă istoria submarinelor într-un oraş care a mai construit, prin anii ´80, şi platforme de foraj marin şi vehicule cu perne de aer. Şi, cum spun navigatorii, „Merge maşina, merge Marina!”, să vedem ce-i cu motorul.La orizont - un muzeu naval gălăţeanSe pare că nu submarinele mai intră azi în imersie, ci oraşul nostru de beton se scufundă în pământ. În oraşul-port Galaţi, unde nu se mai opresc navele străine ca înainte de război, nici vasele noastre, ca înainte de revoluţie, dar în care, după cum marca un cercetător, a funcţionat, încă din secolul al XVIII-lea, al doilea mare şantier naval militar al Imperiului Otoman, chiar după Istanbul, nu avem încă un Muzeu al Marinei, care să atragă şi turişti, dar să şi onoreze trecutul nostru. Iată că acum Facultatea de Inginerie, care a adunat deja în curţile sale largi şi multiple sculpturi, lucrează şi la un Muzeu al navigaţiei! Aşa cum ar fi trebuit să facă de mult şi autorităţile! În una dintre curţi pot fi fotografiate părţi de motoare şi chiar şi o şalupă. Căutând motorul submarinului „Rechinul” am aflat că este în plin proces de recondiţionare, tocmai pentru a fi expus într-un muzeul care ar urma să se deschidă în octombrie la Facultate. Până atunci, decanul, prof. dr. ing. Cătălin Fetecău, şi echipa sa caută în continuare piese, documente, costume de marinar, orice poate să întregească un binemeritat şi aşteptat muzeu. Din păcate, ca în vreme de război, conducerea facultăţii a preferat acum să lucreze cam „la secret” la recondiţionarea motorului, în lungime de circa opt metri şi înalt mai bine de un stat de om şi nu ne-a permis nici să-l (re)vedem.Inginerii Galaţiului i-a uimit pe inginerii Reichului!Planul Naval al regelui Carol al II-lea prevedea construcţia a 12 submarine, la Galaţi! Primul intrat în serviciu, şi deci cu cea mai mare perioadă în luptă - „Delfinul” - fusese construit în Croaţia, la Fiume, lansat în 5 mai 1936, a intrat în luptă contra URSS din prima zi de război. În 1936-37, Carol a cerut Germaniei să-i mai construiască submarine, în schimbul petrolului, grâului sau aurului exportat, dar România era considerată „ţară ostilă" şi a fost refuzată. Regele a cerut planurile submarinelor olandeze capturate de nemţi, cele mai bune din lume la acea vreme, plus echipamente de luptă, construcţia urmând să fie făcută însă de români, la Galaţi. Citim pe www.neodacii.com: ”Pe calea ferată au fost transportate, în 1940-1941, toate piesele detaşate a două submarine de concepţie olandeză. Navaliştii de la Galaţi au reuşit performanţa să asambleze submarinele în timp record şi, în 1941, au fost lansate la apă. În baza „tradiţiei“ „animaliere“ au fost botezate „Marsuinul“ şi „Rechinul“. Lansate la apă în 1941 (spre surprinderea specialiştilor germani, care nu credeau că şantierul naval de la Galaţi este capabil de o astfel de performanţă tehnică şi inginerească), probele de marş şi armarea navelor au mai durat trei ani”.Un „rechin” metalic, de 70 de metriPentru că tot s-a mai păstrat ceva din el aici, de pe acelaşi site, luăm datele „Rechinului”, asemănător cu „Marsuinul”: lansat la apă la Galaţi, în 1941, operaţional în 1944, confiscat de sovietici în 1944, casat în 1957. Lungime: 69,80 m, lăţime maximă, 6,60 m, pescaj 3,60 m. Două motoare diesel de 800 CP fiecare, două electromotoare de 600 CP, viteza maximă 14 noduri la suprafaţă şi 9 în imersiune. Autonomie - 7.000 mile maritime (12.880 km).” Celălalt, „Marsuinul”, fusese proiectat ca submarin care să mineze. Compartimentele pentru mine au devenit rezervoare de combustibil, oferind o rază de acţiune superioară celorlalte submarine româneşti.Povestea „Rechinului”Lansat la apă neterminat în 1941, cu o primă misiune, de patrulare, după 20 aprilie ´44, la evacuarea disperată a armatelor române şi germane din Crimeea asediată de sovietici, „a primit sarcina de a momi navele militare sovietice departe de ruta de evacuare”. Apoi este trimis într-o misiune de recunoaştere a portului Novorosiisk - „cea mai lungă cursă a vreunui submarin românesc”: 15 iunie - 29 iulie ´44. Pe 28 iulie „este reperat şi sunt aruncate 16 încărcături [explozive] de adâncime de către sovietici”. Greu de depistat, de abia pe 18 august „este găsit din nou şi este atacat cu 38 de încărcături. Pe 23 din nou este localizat şi atacat cu încă 43”. Este retras la Constanţa: întorsesem armele. „După 23 august este confiscat de Uniunea Sovietică.” A revenit la noi, în 1951, sub formă de fier vechi.viata-libera.ro
Mikka Posted September 21, 2014 Posted September 21, 2014 Daca ar fi sa citim adevarul (printre randuri), desigur, de construit nu s-a construit mare lucru. Din articol reiese clar ca la Galati s-au asamblat componentele preluate din alte santiere, deci contributia "galateana" e destul de redusa. Asta lasand la o parte ca au fost lansate la apa doua nave incomplet echipate si care timp de trei ani nu prea au facut mare lucru, nici vorba de o comparatie cu submarinele germane.Dar e frumos sa te bati cu BCA-ul in chiept ca aici s-au facut toate minunile lumii.
dcp100168 Posted June 2, 2015 Author Posted June 2, 2015 Povestea neştiută a celor două submarine construite la Galaţi: Marsuinul şi RechinulConstruite la Galaţi, la cel mai mare şantier naval din acele timpuri, submarinele Marsuinul şi Rechinul au devenit operaţionale în primavara anului 1944. N-au participat la Al Doilea Război Mondial, dar au contribuit, parţial, la Operaţiunea „60.000”, care presupunea evacuarea soldaţilor germani şi români din Crimeea.Galaţiul este aşezat la confluenţa a trei ape: Dunărea, Siretul şi Prutul, la 80 de mile de Marea Neagră. Cum căile rutiere s-au dezvoltat destul de târziu, iar când au apărut erau greu practicabile şi nesigure, era normal ca în această zonă să se dezvolte sectorul de construcţii navale.Anul 1938, considerat de istoricul gălăţean Paul Păltănea un an de vârf al dezvoltării industriale a României, se caracterizează printr-o febrilă campanie de investiţii şi de extindere a suprafeţei Şantierului Naval Galaţi - Societate Anonimă, toate lucrările de extindere fiind declarate „Lucrări de urgenţă, utilitate publică, în interesul apărării ţării”. În acest fel, şantierul se pregătea intens pentru construirea celor două submarine, Marsuinul şi Rechinul.De fapt, marina românească a avut în dotare un total de nouă submarine, dintre care opt au luptat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cele mai cunoscute fiind „Delfinul”, „Marsuinul” şi „Rechinul”. Dacă primul a fost realizat mai devreme, în oraşul italian Fiume, celelalte două au fost asamblate la Galaţi. Acestea din urmă au fost cu mult mai performante decât „Delfinul” şi au fost devenit operaţionale la sfârşitul războiului, în 1944.Submarinul „Rechinul” a fost cel care a avut cea mai lungă misiune militară a vreunui submarin românesc (15 iunie - 29 iulie 1944) - o misiune de recunoaştere a portului Novorosiysk. De asemenea, a ajutat la evacuarea armatelor române şi germane din Peninsula Crimea.Submarinul „Marsuinul” a devenit operaţional cu câteva luni înainte de întoarcerea armelor. Însă a fost urmărit de ghinion şi de noroc în acelaşi timp. În singura misiune avută chiar în prima zi când a ieşit în larg a fost confundat cu un submarin sovietic de o navă germană şi vânat întreaga zi. A doua zi, istoria se repetă, dar cu un avion german de această dată. Submarinul scapă nevătămat şi se îndreaptă spre portul turcesc Zonguldak. Între 14 şi 22 mai e atacat aproape zilnic de navele sovietice pe când încerca să intre în portul sovietic Batumi, ba chiar o torpilă trece milimetric pe lângă el. Pe 27 mai ajunge în portul Constanţa şi va fi confiscat de URSS, după 23 august.Cum au fost construiteÎntre 1938 - 1944, pe lângă cele 65 de nave civile, la Şantierul Naval Galaţi SA sunt construite şi 11 nave militare: lansatorul de mine „Amiral Murgescu”, cu două motoare de 1.000 CP, submarinul S1 „Marsuinul”, cu şase tuburi de lansare torpile (patru tuburi în prova şi două în pupa), submarinul S2 „Rechinul”, cu patru tuburi de lansare torpile (două tuburi în prova şi două în pupa), patru vedete rapide, patru dragoare. Pe lângă acestea, la malul Dunării au fost construite şi mai multe submarine de mici dimensiuni, denumite „de buzunar”, cu un echipaj de două persoane. Acestea erau construite pe Dunărea de Sus şi trebuia să fie terminate la Şantierul Naval Galaţi (veneau culcate la orizontală pe o plută din lemn). Aici erau puse pe linia de plutire, aduse în stare de funcţionare, făcute probele de marş, după care plecau spre Marea Neagră.Printre cei care au participat la asamblarea celor două submarine este şi inginerul Anton Praisler, care deşi avea doar 15 ani la vremea respectivă, îşi aminteşte foarte bine multe dintre operaţiuni. „Subansamblele pentru aceste submarine proveneau de la Reich-ul german. Au fost aduse în şantier pe bucăţi, cel mai probabil cu trenul, şi asamblate la noi. Şi motoarele, la fel. La Galaţi, totul s-a făcut prin nituire, nu era pe atunci sudură. Aveau un oţel special”, povesteşte inginerul Anton Praisler, care împlineşte anul acesta 90 de ani. De la un unchi de-al său (Alexandru Preussler, specialist în motoare diesel al Întreprinderii MAN Germania) a aflat şi istoria motoarelor celor două submarine. „Au fost făcute la Augsburg. Unul din fraţii tatălui meu, care fugise în străinătate, a ajuns din Grecia în Germania, la Augsburg, unde a devenit un bun inginer de motoare. Întâmplarea face ca acest unchi al meu să fie trimis cu motoarele pentru a fi montate pe submarinele de la Galaţi. Aşa a stat la noi mai bine de un an”, îşi mai aminteşte inginerul gălăţean, care de-a lungul anilor a fost directorul Şantierului Naval Mangalia, dar şi al celui din Brăila.Pe cala betonată, cu patru locuri, au început să fie construite cele două submarine şi „puitorul” de mine „Amiral Murgescu”. A patra navă în construcţie era un cargou de 4.000 de tone, pus strategic cu faţa la Dunăre ca să nu se vadă cum se construiau cele două submarine. Inginerul Praisler spune că până la urmă, acest cargou, construit la Turnu Severin, a fost tăiat şi dat la fier vechi deoarece era prost conceput.Planurile celor două submarine erau făcute în Germania. Chiar dacă era o lucrare militară, constructorii nu se ascundeau foarte tare, cu excepţia cargoului pus de lungul Dunării, chiar în faţa submarinelor. „Documentele de construcţie erau ţinute în secret şi erau date doar anumitor persoane. Eu am lucrat pentru nave militare şi ştiu: am lucrat la construcţia unei nave americane care se ocupa de strângerea minelor de pe Dunăre. Am realizat partea electrică. Am constatat că la un moment dat lipsea ceva. Mergând pe fir, am aflat că erau planuri de lucru, planuri secrete şi planuri strict secrete, care erau doar la Serviciul I. Când am ajuns la acest serviciu, s-a făcut lumină!”, povesteşte Anton Praisler.Toate planurile submarinelor, transpuse pe suluri de calc, au fost introduse într-un tub metalic şi au fost predate marinei militare. În acele vremuri tulburi de război, angajaţii şantierului erau mobilizaţi la locul de muncă. Practic, în loc să primească acte să meargă pe front ei erau reţinuţi la şantier, la muncă.Deşi vremurile erau tulburi, în toată perioada în care au fost construite cele două submarine nu au existat acţiuni de sabotaj sau incidente deosebite. „N-am auzit niciodată pe tata să-mi spună că au fost sabotaje. Nu era o paza în plus. Aceste nave nu erau echipate cu armament. Tunurile au fost puse abia la sfârşit de specialişti. Nici nu ştiu cum arătau, submarinele erau deja predate către marina militară”, ne mai spune inginerul Anton Praisler.Asamblarea lor a durat aproape cinci ani. Submarinele erau foarte moderne pentru vremea respectivă. La Şantierul Naval Galaţi, de altfel singurul în măsură să construiască nave militare mari (la Constanţa se făceau doar reparaţii, iar la Drobeta exista o singură cală mică), ar fi trebuit să se construiască şi distrugătoarele Ferdinand, Mărăşti, Maria şi Mărăşeşti, dar nu se ştie din ce motive statul Român a decis să le facă în Italia.Numai bune pentru pradă de război!Cele două submarine au fost luate de ruşi ca noi, ca pradă de război, imediat după 23 august 1944. Ruşii le-au dat înapoi după aproape 15 de ani, când nu mai puteau fi folosite. Le-au folosit în armata rusă, dar le-au avut ca model, să vadă cum arată un submarin modern. Când au ajuns la România, ele erau numai bune de dat la... casat, la fier vechi. Potrivit site-ului rumanianmilitary.ro, „submarinul Rechinul a fost retrocedat Marinei Populare Române în anul 1951, fiind casat din cauza vechimii în 1959”.adevarul.ro
dcp100168 Posted December 15, 2016 Author Posted December 15, 2016 Povestea uimitoare a submarinului Rechinul. Motorul gigantic a fost salvat de la fier vechi şi funcţionează impecabil NMS Rechinul a fost un submarin al Marinei Regale Române, utilizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi asamblat la Şantierul Naval Galaţi. Submarinul Rechinul a avut cea mai lungă misiune militară a vreunui submarin românesc (15 iunie - 29 iulie 1944). Un profesor de la Facultatea de Inginerie din Galaţi a preluat unul dintre motoarele submarinului şi l-a transformat într-un muzeu în incinta facultăţii. Puţini cunosc povestea submarinelor româneşti, care au scris istorie în cel de-al doilea Război Mondial. Unul dintre submersibile, Rechinul, a ajutat la evacuarea armatelor române şi germane din Peninsula Crimea. A sfârşit ca piese de schimb pentru submarinele sovietice, după 23 august 1944. Submarinul Rechinul a fost finalizat în 1941, având o lungime de 69,8 metri şi o lăţime de 6,6 metri. Deplasamentul submarinului era de 750 de tone în imersiune, fiind propulsat de două motoare diesel şi două motoare electrice, fiecare dezvoltând 600 de cai putere. Rechinul atingea o viteză de 14 noduri la suprafaţă şi 9 noduri în imersiune, având o autonomie de 7.000 de mile. Submarinul era dotat cu un tun naval şi antiaerian SKC, cu calibrul de 88 mm, un tun antiaerian Oaerlikon, cu calibrul de 20 mm, şi putea lansa 6 torpile TLT (533,4 mm). Povestea Rechinului continuă şi astăzi, la 70 de ani de la ultima misiune. Profesorul Cătălin Fetecău, fostul decan al Facultăţii de Inginerie din Galaţi, a decis să preia unul dintre motoarele submarinului şi să îl transforme într-un muzeu. Nu mulţi ştiu că marina românească a luptat în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale şi cu submarine. Acestea au provocat pagube însemnate sovieticelor, estimându-se că din cele 47 de submarine ruseşti prezente în Marea Neagră în cel de-al doilea Război Mondial, 27 au fost scufundate de minele sau atacurile germane sau româneşti. Din cele nouă submarine aflate în dosarea marinei româneşti, opt au luptat în timpul celui de-al doilea Război Mondial, cele mai cunoscute fiind Delfinul, Marsuinul şi Rechinul. O lucrare de licenţă a inspirat crearea a două muzee Submarinele Rechinul şi Marsuinul, cu mult mai performante decât Delfinul, au fost devenit operaţionale la sfârşitul războiului, în 1944. Ideea de a transforma unul dintre motoarele submarinului Rechinul în muzeu îi aparţine profesorului Cătălin Fetecău, fostul decan al Facultăţii de Inginerie din Galaţi, după ce a făcut o vizită la Universitatea din Palermo (Italia), unde era în derulare o expoziţie de motoare. Un student care învăţa acolo şi-a ales ca temă de licenţă să restaureze mai multe motoare, care fuseseră abandonate în zona din imediata vecinătate a universităţii. Ulterior, tânărul a decis să refacă toate motoarele pe care le găsise, fiind între timp angajat şi asistent la Universitatea din Palermo, şi i-a venit astfel ideea să creeze un muzeu al motoarelor. ”Ce m-a impresionat foarte mult şi m-a convins să fac aşa ceva şi la noi a fost că într-o zi de sâmbătă, când am fost să vizitez muzeul, erau câteva familii cu copii care vizitau locaţia. Mi s-a părut foarte interesant”, ne-a declarat Cătălin Fetecău. Perfect funcţional după 70 de ani Profesorul ştia de motorul submarinului Rechinul şi a decis ca acesta să fie transformat în muzeu, însă nu oricum. Motorul submarinului trebuia să fie perfect funcţional, pentru ca oricine să testeze cum mergea această bijuterie tehnică, dar şi să recreeze pe cât posibil carcasa submarinului, cu nituri şi sistemul de iluminat interior, pentru a da o notă cât de mai apropiată de realitate. Cătălin Fetecău s-a gândit că un astfel de muzeu va constitui un punct de atracţie pentru studenţii de la Universitatea ”Dunărea de Jos”, dar şi pentru împătimiţii de motoare, iar acest lucru s-a şi întâmplat. Nu a fost deloc uşor, dar mulţi inimoşi au contribuit pentru ca muzeul să devină ceea ce este astăzi. Şantierul Naval Damen Galaţi a realizat o fotogalerie cu diverse etape din construcţia submarinului şi a suportat costurile realizării machetei submersibilului. Muzeul a primit numele ”Nava Maiestăţii Sale Rechinul”. Numeroşi studenţi au vizitat până acum muzeul, care impresionează prin similitudinea cu un submarin real din anii 40”. ”Ideea a fost ca acest muzeu să devină un punct de atracţie, chiar şi pentru turişti. Ar fi şi mai bine dacă muzeul ar fi integrat într-un circuit turistic, pentru ca lumea să ştie de existenţa lui, s-ar face şi un program de vizitare”, punctează profesorul Cătălin Fetecău. Cea mai mare realizare este faptul că, la 70 de ani de la construcţia submarinului Rechinul, motorul este funcţional, iar studenţii pot observa cum funcţionează acesta. adevarul.ro
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now