Moartea vinului gălăţean

[dcp100168]

Vinurile gălăţene, apreciate de europeni de 400 de ani

Între atracţiile turistice ale Galaţiului se numără şi renumitele podgorii de pe terasele Nicoreştiului şi Covurluiului, ale căror vinuri erau duse de negustori în marile oraşe europene încă din secolul al XVII-lea. Galaţiul este o importantă zonă viticolă, cu 15.477 ha de vie pe rod. Producţia totală este cifrată la 65.560 tone de struguri. În judeţ sunt patru zone viticole, Podgoria „Nicoreşti", Podgoria „Dealurile Bujorului" şi zonele viticole Iveşti şi „Covurlui". Cele mai vechi atestări documentare sunt cele referitoare la vinurile de Nicoreşti, care în 1626, pe vremea domniei lui Miron Barnovschi Movilă (1626-1629), erau vândute de negustori în marile oraşe din Europa Centrală. La 1716, vinurile de Nicoreşti erau menţionate în „Descriptio Moldaviae" a lui Dimitrie Cantemir.

„Medaliatele" de Dealurile Bujorului

În ultimii ani, vinurile de „Dealul Bujorului" au primit 13 premii la concursurile naţionale şi internaţionale. În 2006, la Fes­tivalul Naţional de Vinuri „Vinvest" de la Timişoara, „Cabernet Sauvignon" a primit Medalia de Bronz, iar „Merlot" şi „Sârba" au primit Diplomă. În acelaşi an, la a treia ediţie a Concursului de Vinuri Româneşti de la Bucureşti, „Cabernet Sauvig­non" a obţinut Medalia de Argint. În 2008, cu „Prinţesa Covurluiului", un „Riesling Italian" foarte dulce, SCDVV Târgu Bujor a câştigat Medalia de Aur la Concursul Internaţional de Vinuri de la Bucureşti, la concurenţă cu vinuri din Germania, Grecia, Moldova, Chile, Uruguay, Australia şi Noua Zeelandă. În pofida acestor premii, vinurile de „Dealurile Bujorului" nu pot fi cumpărate de pe piaţă, pentru că statul nu are bani pentru cumpărarea unei linii de îmbuteliere. Podgoria cu cele 4.000 ha a fost trecută în patrimoniul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie „Bujoru" (SCDVV), care este în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti" şi în acest context este „unitate bugetară" finanţată din fondurile alocate pentru cercetare, din care cu greu s-ar putea găsi fonduri pentru linia de îmbuteliere.

Vin de colecţie

Şi vinurile de Nicoreşti sunt la fel de premiate. Cel mai celebru dintre ele este „Băbeasca Neagră", soiul tradiţional, produs din viile de pe plaiurile Piscul Corbului şi Coasta Lupei. O sticlă de „Băbească Neagră" de Nicoreşti, din 1983, este vândută ca vin de colecţie, la preţuri de la 146 la 360 lei. Specialiştii îl descriu ca fiind un vin sec, cu culoare roşie strălucitoare, de coacăze, şi o aromă de strugure bine copt. Alt vin tipic pentru Nicoreşti este „Feteasca Albă", renumit pentru senzaţia de catifelare şi persistenţa aromei. SC Nicorvin SA a fost subiectul unei privatizări nefericite, iar acum este în lichidare. Primarul Ionel Boghiu ­ne-a declarat că în localitate funcţionează patru societăţi viticole, din care unele au făcut investiţii serioase şi speră ca prin acestea să fie reluată tradiţia gloriasă a vinurilor de Nicoreşti.

„Merlot" de Oancea

Un alt vin premiat este „Merlot"-ul de Oancea, iar acum primarul localităţii încearcă să îl susţină pe Gh. Chelaru, investitorul care a cumpărat centrul viticol din comună şi vrea să înregistreze acest vin ca produs tradiţional, recunoscut în Uniunea Europeană. „În 1987, «Merlot de Oancea» a câştigat cinci medalii de aur la un concurs internaţional. Dorim să reînviem această tradiţie şi l-am ajutat pe investitorul care a cumpărat pe teritoriul comunei o suprafaţă de 23 ha de teren arabil, pe care le-a plantat cu vie şi a început demersurile pentru înregistrarea «Merlo­tului de Oancea» ca produs tradiţional", ne-a declarat primarul Victor Chiriloaie.

Licoarea dacilor

Producţia de vinuri este tradiţională în toate localităţile gălăţene. În general, solurile sunt favorabile producţiei de soiuri roşii. În nord-estul judeţului, la Suceveni, se află vii cu soiurile de cabernet şi merlot, dar sătenii mai păstrează şi mici vii cu „lăuruscă", numită de ei şi „1001", viţă sălbatică, al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre. Obişnuiesc să amestece vinul din celelalte soiuri cu acela de lăuruscă, obţinând un vin care ilustrează ceea ce spun lingviştii despre „lăuruscă", că este un cuvânt de origine dacă.

Sprijin zadarnic

În pofida palmaresului vinurilor, situaţia viticulturii gălăţene este în derivă şi nimeni nu pare interesat să îi ajute pe viticultori. Cei interesaţi sunt tot străinii. În 2003, specialiştii francezi din Bordeaux au lansat proiectul „Sprijin pentru dezvoltarea şi res­tructurarea sectorului viticol" pentru redresarea podgoriilor de pe Dealurile Covurluiului. Atunci, o echipă de specialişti din cadrul Consiliului Regional Aquitaine, a Departamentului Vinuri din cadrul Camerei de Agricultură Gironde şi Institutului Naţional de Cercetări Agronomice Bordeaux au vizitat Podgoriile „Nicoreşti" şi „Dealurile Bujorului". Au evaluat situaţia, au pus un diagnostic, au invitat specialiştii şi reprezentanţii CJ Galaţi la Bordeaux, unde le-au prezentat tehnici de marketing în domeniul vinului şi pătrunderea pe pieţele externe. Vizita nu s-a soldat cu nici un rezultat concret.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/vinurile-galatene-apreciate-de-europeni-de-400-de-ani-199646.html

[dcp100168]

Podgoriile gălăţene, introduse în circuit turistic

Seria de evenimente organizate la Galaţi în acest an cu prilejul Zilei Europene a Patrimoniului are ca obiectiv introducerea în circuit turistic a podgoriilor gălăţene. Tradiţia vinurilor de pe dealurile Covurluiului, care datează de la 1620, când a fost atestat documentar faptul că vinurile de Nicoreşti erau vândute de negustori la Viena, va fi pusă în valoare cu prilejul Zilei Europene a Patrimoniului. Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu (DCP) Galaţi organizează periplul „Drumul viei şi vinului din judeţul Galaţi”, în cadrul căruia grupuri de elevi, studenţi, tineri şi adulţi sunt invitaţi să viziteze cramele şi podgoriile din Iveşti, Nicoreşti şi Buciumeni, precum şi monumente istorice din aceste localităţi. La Iveşti va fi vizitată vechea cramă a generalului Eremia Grigorescu şi a soţiei sale Elena Negroponte, la Nicoreşti vor fi vizitate cramele vechi, cramele noi, Biserica Banu, Biserica Negustori şi Biserica Serdaru, iar la Buciumeni vor vizitate vechile şi noile crame, precum şi Mânăstirea Buciumeni. Centrul Cultural “Dunărea de Jos” va distribui dvd-uri cu filmul “Tradiţia dogăritului în zona Galaţiului” şi va organiza flash-mob-ul “Hora tradiţională”, la care se mizează pe participarea a sute de persoane. La Biblioteca VA Urechia, va fi organizată expoziţia documentară “Pagini din istoria viticulturii gălăţene” şi mai multe dezbateri tematice. „Pentru Galaţiul are tradiţii în viticultură încă din antichitate, dar mai ales din evul mediu, când au apărut primele menţiuni documentare referitoare la vinurile excepţionale făcute în judeţul Galaţi, căutate şi de vecinii noştri şi chiar de Imperiul Otoman, ne-am propus să organizăm acest <>. Avem Colinele Tutovei, Colinele Covurluiului, Podgoria Dealul Bujorului, merlot-ul de Oancea, care este foarte apreciat. Vrem ca acest traseu pe care îl vom organiza la podgoriile din vestul judeţului Galaţi să îl introducem în mentalul colectiv şi sperăm cei care răspund de bunăstarea judeţului Galaţi să îl introducă într-un circuit turistic”, ne-a declarat Marius Mitrof, consilier la DCP Galaţi.

Vinul de Nicoreşti, exportat la Viena de la 1626

Cea mai veche atestare documentară a vinurilor noastre este cea referitoare la vinurile de Nicoreşti, care în 1626, pe vremea domniei lui Miron Barnovschi Movilă (1626-1629), erau vândute de negustori la Viena şi alte mari oraşe din Europa Centrală. Printre vinurile preferate ale lui Ştefan cel Mare se afla şi Băbeasca Neagră de Nicoreşti, menţionat şi în Cronica lui Ion Neculce, care spunea: “Crăcana de Nicoreşti este o licoare pentru sfinţi mai păcătoşi, aşa ca noi”. Printre proprietarii de vii de la Nicoreşti s-au numărat mari familii boiereşti, Sturza, Donici, Conachi dar şi mănăstirile Agapia şi Văratec. Vedeta zonei este şi astăzi Băbeasca Neagră. Alte soiuri sunt Cabernet Sauvignon, Merlot, Oporto, Burgund Mare, Feteasca Regala, Riesling Italian, Aligote, Muscat Ottonel. Vinurile de Nicoreşti erau exportate în Anglia, Germania şi Israel. La Nicoreşti se întâmplă un fenomen interesant, pentru că mulţi localnici au înţeles ce comoară este vinul lor şi au început să planteze vii noi. În ultimii ani au fost plantate cu vii 236 ha. Un argument pentru reluarea tradiţiei este şi faptul că o sticlă de “Băbească Neagră” de Nicoreşti, din 1983, este vândută ca vin de colecţie, la preţuri de la 146 la 360 lei.

Altă podgorie importantă, Agrovin SA Iveşti, avea în administrare 1.274 ha de vie. Acum, după o privatizare eşuată, mai sunt plantate cu vii 929 ha. Podgoria „Iveşti” este una din podgoriile vechi ale României, fiind atestată documentar de pe 15 iulie 1448, printr-un act de la Petru Voievod către panul Cernat Ploscar. Un personaj important în istoria vinurilor de Iveşti a fost arendaşul Hector Economos, care în perioada 1914-1916 a înfiinţat la Iveşti o plantaţie viticolă de 200 ha. Economos preluase, în 1911, crama de pe moşia fraţilor Theodor şi Panaite Balş. În anii 20, crama şi podgoria au fost preluate de familia generalului Eremia Grigorescu. În 1949, moşia a fost naţionalizată, devenind IAS Iveşti. După 1990, o parte a revenit nurorii generalului, Ariadna Grigorescu-Negraponte. Vinurile „Băbească neagră” şi „Fetească albă” de Iveşti au luat, de-a lungul anilor, numeroase premii la concursurile naţionale şi internaţionale de vinuri.

Podgoria Tg Bujor, renumită prin „Prinţesa Covurluiului”

La fel de celebră este şi podgoria de la Dealul Bujorului, cu o suprafaţă de 4.000 ha. Are un statut special, fiind Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie “Bujoru” (SDCVV) Tg Bujor, care este în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gh Ionescu Şişeşti”. Vinurile de “Dealul Bujorului” au primit în ultimii ani 14 premii la concursurile naţionale şi internaţionale. Printre medaliatele cu argint se află “Cabernetul Sauvignon”, “Merlot”-ul şi “Sârba”. În 2008, 2009 şi 2010, cu „Prinţesa Covurluiului”, un “Riesling Italian” foarte dulce, SCDVV Târgu Bujor a câştigat Medaliile de Aur la Concursul Internaţional de Vinuri de la Bucureşti, la concurenţă cu vinuri din Germania, Grecia, Moldova, Chile, Uruguay, Australia şi Noua Zeelandă.

„Merlot-ul de Oancea” - reluarea tradiţiei

Un vin cu mari şanse de a fi înregistrat ca produs tradiţional este şi „Merlot-ul de Oancea”. În 1987, acest vin câştigase 5 medalii de aur la un concurs internaţional, dar după 1990 producţia a încetat. În urmă cu patru ani, pentru relansarea acestui soi şi-au unit eforturile primarul Victor Chiriloaie şi un investitor, Gheorghe Chelaru, care a cumpărat pe teritoriul comunei o suprafaţă de 23 ha de teren, pe care le-a plantat cu vie. Solul de la Oancea este cel mai bun sol din ţară pentru vinurile roşii şi înainte de 1989 „Merlot-ul de Oancea” era considerat cel mai bun merlot din ţară.

romanialibera.ro

[Mikka]

Statiunea de la Tg. Bujor nu are nicio gara cu podgoria "Dealu Bujorului". Si-a insusit denumirea pentru de un vin produs de "SDCVV" nu ar fi fost cumparat nici de dracu' pe cand "Dealu Bujorului" e aproape un brand.

O minciuna si mai mare este scrisa pe site-ul impostorilor:

 

podgoria ″Dealu Bujorului″ este de curând denumită cu acest apelativ, ca urmare a înfiinţării Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru.

Statiunea e infiintata in 1977. Podgoria exista cu mult inainte, iar IAS Dealu Bujorului (cel care era proprietarul si administratorul pana in 1990) exista cu mult inainte de 1977.

Cei "nascuti mai devreme"   poate isi mai amintesc imaginile de mai jos. Pretul pentru o sticla de vin de 700 ml (17,75 lei) dovedeste ca vinurile erau apreciate cu mult inaintea aparitiei insitutiei-clona cu multe initiale din Tg. Bujor. 

 

 

[dcp100168]

Vinul lui Ştefan cel Mare şi pianul lui Enescu pot salva turismul din Galaţi

* Drumul viei şi vinului nu este exploatat suficient de autorităţi

Cu toate că declarativ vor să dezvolte turismul ca alternativă la distrugerea industriei, edilii Galaţiului nu prea idei atunci când se pune problema conturării unei oferte turistice a oraşului şi judeţului. Pe lista edililor se află Faleza Dunării, Grădina Botanică şi…  cam atât.

O variantă de elaborare a unei oferte turistice ar fi copierea ofertei din sud-vestul Dobrogei, care îi determină pe operatorii programelor de croaziere pe Dunăre să facă escală la Cernavodă, pentru vizitarea monumentului „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi şi podgoria de la Murfatlar. Există şi la Galaţi vestigii romane care aşteaptă de zeci de ani să fie puse în valoare. Acestea sunt Castrul Roman de la Bărboşi, un imens Cavou Roman din secolul III, o Necropolă Romană în care sunt mormintele primilor creştini, refugiaţi la marginea imperiului şi Valul Roman, o fortificaţie construită prin săparea a peste un milion de metri cubi de pământ.

Evenimentul „Drumul viei şi vinului”, organizat de Direcţia pentru Cultură Galaţi cu prilejul Zilelor Europene a Patrimoniului, a demonstrat că prin punerea în valoare a valorilor de patrimoniu şi a podgoriilor gălăţene poate fi conturată o ofertă turistică a Galaţiului. „Drumul viei şi vinului” a fost un periplu de o zi în zona de vest a judeţului Galaţi, la care au fost invitaţi să participe sute de tineri, pentru a vizita obiective de patrimoniu şi trei podgorii celebre, Buciumeni, Iveşti şi Nicoreşti.

Crama lui Eremia Grigorescu şi vinul lui Ştefan cel Mare

Primul popas a fost făcut la Iveşti, pe fostul domeniu viticol al generalului Eremia Grigorescu şi soţiei sale Elena Negroponte. Crama generalului, retrocedată moştenitoarei, aşteaptă să îşi recapete strălucirea şi faima de odinioară prin vinurile pe care le adăpostea în butoaie de 7.000 de litri.

La Iveşti mai pot fi vizitate Casa Memorială „Hortensia Papadat Bengescu”, dar şi o clădire de lângă calea ferată, în care, în Primul Război Mondial, generalul a organizat un spital de campanie pentru soldaţii răniţi pe front, aceştia fiind vizitaţi de către Regina Maria. Suferinţele militarilor au fost alinate de acordurile interpretate de George Enescu. Pianul la care a cântat Enescu mai există şi astăzi, urmând să fie restaurat. Următoarea escală a fost făcută la Crama „Domeniile Nicoreşti”. Cea mai veche atestare documentară a vinurilor de Nicoreşti datează din 1626, pe vremea domniei lui Miron Barnovschi Movilă, când erau vândute de negustori la Viena.

Printre vinurile preferate ale lui Ştefan cel Mare se afla şi Băbeasca Neagră de Nicoreşti, menţionat şi în Cronica lui Ion Neculce, care spunea: “Crăcana de Nicoreşti este o licoare pentru sfinţi mai păcătoşi, aşa ca noi”. A mai fost vizitată şi Crama de la Buciumeni, dar şi Biserica Sfântul Nicolae- „Banu”, Biserica Naşterii Maicii Domnului – „Negustori” şi Biserica Adormirea Maicii Domnului - „Serdaru”, care, potrivit legendei, a fost ctitorită de către serdarul Manolache Ghelţ la cererea soţiei sale, bolnavă de „inimă rea” din cauza infidelităţii soţului care se iubea cu o ţigancă din Toflea. Periplul s-a încheiat la Mânăstirea Buciumeni.

O ofertă turistică ce asociază istoria cu aromele vinurilor

Concluziile la acest eveniment îi aparţin iniţiatorului şi organizatorului acestei călătorii, Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură Galaţi: „Am mers pe acest segment al Drumului viei şi vinului gălăţean arătând că un turist, fie el din străinătate sau român, nu numai că are ce vedea, dar se poate şi recreea, poate ajunge mai aproape de spiritualitate, însă îşi poate şi desfăta simţurile cu aromele şi gusturile vinurilor meleagurilor gălăţene. Fireşte că, pe acest segment, trebuie introduse şi alte monumente istorice: Tirighina-Bărboşi, Valul lui Traian şi monumente din Tecuci, podgoriile de la Tg Bujor şi Oancea şi Mănăstirea Adam. Ne-am bucura dacă factorii decizionali din judeţ vor prelua această idee, această iniţiativă şi o vor dezvolta, impunând-o în circuite turistice ca pe un autentic Drum al viei şi vinului”, ne-a declarat Marius Mitrof.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Podgoriile şi cramele Covurluiului, în circuitul turistic "Drumul viei şi vinului din judeţul Galaţi"

Tradiția vinurilor de pe dealurile Covurluiului, care datează de la 1620, când a fost atestat documentar faptul că vinurile de Nicorești erau vândute de negustori la Viena, a fost pusă în valoare odată cu inaugurarea circuitului turistic "Drumul viei și vinului din județul Galați", în cadrul căruia grupuri de elevi, studenți, tineri și adulți sunt invitați să viziteze cramele și podgoriile din Ivești, Nicorești și Buciumeni, precum și monumente istorice din aceste localități.

La Ivești poate fi vizitată vechea cramă a generalului Eremia Grigorescu și a soției sale Elena Negroponte, la Nicorești cramele vechi, cramele noi, Biserica Banu, Biserica Negustori și Biserica Serdaru, iar la Buciumeni vechile și noile crame, precum și Mânăstirea Buciumeni.

"Pentru că Galațiul are tradiții în viticultură încă din antichitate, dar mai ales din evul mediu, când au apărut primele mențiuni documentare referitoare la vinurile excepționale făcute în județul Galați, căutate și de vecinii noștri și chiar de Imperiul Otoman, ne-am propus să organizăm acest 'Drum al viei și vinului'. Avem Colinele Tutovei, Colinele Covurluiului, Podgoria Dealul Bujorului, merlot de Oancea, care este foarte apreciat. Vrem ca acest traseu pe care îl vom organiza la podgoriile din vestul județului Galați să îl introducem în mentalul colectiv și sperăm că cei care răspund de bunăstarea județului Galați să îl introducă într-un circuit turistic permanent", a declarat Marius Mitrof, consilier la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Galați.

Vinul de Nicorești, exportat la Viena de la 1626

Cea mai veche atestare documentară a vinurilor locale este cea referitoare la vinurile de Nicorești, care în 1626, pe vremea domniei lui Miron Barnovschi Movilă (1626-1629), erau vândute de negustori la Viena și alte mari orașe din Europa Centrală. Printre vinurile preferate ale lui Ștefan cel Mare se afla și Băbeasca Neagră de Nicorești, menționat și în Cronica lui Ion Neculce, care spunea: "Crăcana de Nicorești este o licoare pentru sfinți mai păcătoși, așa ca noi". Printre proprietarii de vii de la Nicorești s-au numărat mari familii boierești - Sturza, Donici, Conachi, dar și mănăstirile Agapia și Văratec. Vedeta zonei este și astăzi Băbeasca Neagră. Alte soiuri sunt Cabernet Sauvignon, Merlot, Oporto, Burgund Mare, Fetească Regală, Riesling Italian, Aligote, Muscat Ottonel. Vinurile de Nicorești erau exportate în Anglia, Germania și Israel. La Nicorești se întâmplă un fenomen interesant, pentru că mulți localnici au înțeles ce comoară este vinul lor și au început să planteze vii noi. În ultimii ani au fost plantate cu vii 236 hectare. Un argument pentru reluarea tradiției este și faptul că o sticlă de "Băbească Neagră" de Nicorești din 1983 este vândută ca vin de colecție, la prețuri între 146 și 360 lei.

Podgoria generalului Eremia Grigorescu, la Ivești

O altă podgorie importantă, Agrovin SA Ivești, avea în administrare 1.274 ha de vie. Acum, după o privatizare eșuată, mai sunt plantate cu vii doar 929 ha. Podgoria "Ivești" este una din podgoriile vechi ale României, fiind atestată documentar de pe 15 iulie 1448, printr-un act de la Petru Voievod către panul Cernat Ploscar. Un personaj important în istoria vinurilor de Ivești a fost arendașul Hector Economos, care în perioada 1914-1916 a înființat la Ivești o plantație viticolă de 200 ha. Economos preluase în 1911 crama de pe moșia fraților Theodor și Panaite Balș. În anii 20, crama și podgoria au fost preluate de familia generalului Eremia Grigorescu. În 1949, moșia a fost naționalizată, devenind IAS Ivești. După 1990, o parte a revenit nurorii generalului, Ariadna Grigorescu-Negroponte. Vinurile "Băbească neagră" și "Fetească albă" de Ivești au luat, de-a lungul anilor, numeroase premii la concursurile naționale și internaționale de vinuri.

"Prințesa Covurluiului", emblema podgoriei Târgu Bujor
La fel de celebră este și podgoria de la Dealul Bujorului, cu o suprafață de 4.000 ha. Are un statut special, fiind Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație "Bujoru" (SDCVV) Târgu Bujor, care este în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești". Vinurile de "Dealul Bujorului" au primit în ultimii ani 14 premii la concursurile naționale și internaționale. Printre medaliatele cu argint se află "Cabernetul Sauvignon", "Merlot" și "Sârba". În 2008, 2009 și 2010 cu "Prințesa Covurluiului", un riesling italian foarte dulce, SCDVV Târgu Bujor a câștigat medaliile de aur la Concursul Internațional de Vinuri de la București, la concurență cu vinuri din Germania, Grecia, Moldova, Chile, Uruguay, Australia și Noua Zeelandă.

"Merlot de Oancea" - reluarea tradiției

Un vin cu mari șanse de a fi înregistrat ca produs tradițional este și "Merlot de Oancea". În 1987, acest vin câștigase cinci medalii de aur la un concurs internațional, dar după 1990 producția a încetat. În urmă cu patru ani, pentru relansarea acestui soi și-au unit eforturile primarul din Oancea, Victor Chiriloaie și un investitor, Gheorghe Chelaru, care a cumpărat pe teritoriul comunei o suprafață de 23 ha de teren, pe care le-a plantat cu vie. Solul de la Oancea este cel mai bun sol din țară pentru vinurile roșii și înainte de 1989 "Merlot de Oancea" era considerat cel mai bun merlot din țară.

agerpres.ro

[dcp100168]

Moartea vinului gălăţean. Cum au ajuns viile lemne de foc

* Acum patru decenii, Galaţiul avea peste 19.000 de hectare cu vie nobilă * Astăzi, după un jaf susţinut, nu mai avem nici măcar jumătate din viile de altădată * Uniunea Europeană ne-a dat 13 milioane de euro să ne refacem viile, dar nouă ne-ar trebui o sumă de zece ori mai mare * "Viaţa liberă" prezintă, începând de astăzi, povestea viticultorilor gălăţeni care încă îşi mai ridică meseria la rang de artă

 

Spolierea viilor nobile din judeţul Galaţi s-a făcut sistematic şi a durat ani de-a rândul. De la Revoluţie încoace, peste 11.000 de hectare de vie, dintre care vreo 7.000 de soi nobil, au ajuns pe foc şi nimeni n-a plătit, până astăzi, nici măcar o amendă, pentru jaful care a ras de pe faţa pământului părţi însemnate din podgoriile noastre cu tradiţie. Din păcate, în vreme ce câţiva oameni lacomi s-au ales cu surcele şi cu terenuri, pe care, ulterior, le-au vândut cu profit bun sau le-au lăsat pârloagă, agricultura judeţului nostru a pierdut peste 100 de milioane de euro (cât i-ar costa, astăzi, pe horticultori, să reînfiinţeze o asemenea suprafaţă de vie, la preţul de circa 15.000 de euro hectarul - n.r.).

Calculând proporţiile prăbuşirii viticulturii gălăţene, de la statutul pe care îl avea ea la începutul secolului trecut, ar trebui să mai punem la socoteală cât timp şi câţi bani le-ar fi necesari producătorilor autohtoni ca să remodeleze piaţa locală a vinului, intoxicată acum de băuturi contrafăcute.

De unde, în urmă cu mai bine de 100 de ani, vinurile gălăţene erau nelipsite de la cele mai exclusiviste mese din ţară, cum ar fi cele de la restaurantul Capşa, din Capitală, horticultorii noştri oneşti au ajuns acum să lupte pentru supravieţuirea fermelor lor.

În lunile care vin, „Viaţa liberă” va vizita podgoriile şi cramele specialiştilor gălăţeni care încă mai ridică horticultura la rang de artă. Vom merge, de asemenea, pe urmele prăpădului, ca să vă spunem povestea locurilor văduvite de viţă nobilă.

Producţie înjumătăţită

Un recensământ agricol din arhiva Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi atestă faptul că, în anul 1976, în judeţul Galaţi se exploata o suprafaţă de vie nobilă de peste 19.000 de hectare, dintre care puţin peste 17.000 hectare erau în administrarea CAP-urilor şi 2.399 de hectare în grija IAS-urilor. Cu tot cu suprafeţele de vie hibridă, se ajungea la peste 26.000 de hectare. Până în 1990, suprafaţa totală cultivată cu vie la nivel de judeţ scăzuse la 20.123 de hectare, dintre care 16.497 de hectare de vie nobilă şi 3.626 de hectare de vie hibridă.

După Revoluţie, însă, a început marele jaf. În 2004, spre exemplu, din datele Direcţiei Judeţene de Statistică (DJS) Galaţi, mai aveam doar 13.182 de hectare de vie nobilă pe rod. Până în 2007, suprafaţa cu vie nobilă scăzuse la 8.942 de hectare, deci la mai puţin de jumătate din cât se exploata în anii '70.

Nici după aderarea la Uniunea Europeană lucrurile n-au început să meargă din prima mai bine. Abia după demararea procesului de reconversie, în cadrul căruia s-au plantat 918 hectare de vie nobilă, parte dintre horticultori au început să mai prindă speranţă. Până la acest moment, horticultorii din judeţ n-au reuşit să meargă, în cultură, cu o suprafaţă totală, pe rod, mai mare de 14.975 de hectare, adunând viile nobile, pe cele hibride şi pe cele care produc soiuri de masă.

Perioadele în care via a fost puţină au creat, însă, daune care cu greu se mai pot remedia acum. Pe fondul unui preferinţe destul de ridicate a românului pentru alcool - avem consum anual de 14,4 litri de alcool pur per cap de locuitor, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - producătorii de ocazie au intoxicat piaţa cu vin contrafăcut, care nu e un produs de fermentaţie a mustului, ci e un amestec de alcool, zahăr, arome şi coloranţi artificiali. Piaţa de desfacere a vinului s-a stricat. Beţivul s-a profilat pe băutura contrafăcută, în vreme ce consumatorul ocazional mai puţin avizat a început să prefere vinul din soiuri hibride, din propriile vii, oricărui alt tip de vin. Criteriul principal a fost, întotdeauna, preţul. Astfel, producători serioşi de vin, cum era Vinalcool Tecuci, au pus lacătul pe uşă. Alţii se străduiesc şi astăzi să facă faţă provocărilor pieţei, riscând în permanenţă pierderi financiare serioase sau chiar falimentul.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Nu bem nici un pahar de vin pe zi, din podgoriile gălăţene

* Puţini producători vinifică, dar şi mai puţini îmbuteliază * Într-o ţară care şi-a câştigat renume mondial în industria vinului, producătorii gălăţeni se iau la trântă cu sărăcia

Cum suprafaţa de vie nobilă din judeţ a scăzut la jumătate în ultimii 30 de ani, ajungând astăzi la nici 9.000 de hectare, era firesc să se diminueze drastic şi capacitatea vinificatorilor gălăţeni. Unii dintre producătorii de vin cu tradiţie în zona noastră au ieşit cu totul de pe piaţă, în vreme ce alţii, mult mai puţini, s-au repliat şi şi-au ţinut afacerile pe linia de plutire, cum au ştiut ei mai bine. Potrivit informaţiilor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, avem în judeţ, în acest moment, doar 11 producători activi de vin, cu o capacitate de aproximativ 2.100 de vagoane (un vagon fiind echivalentul a 10.000 de litri).

Chiar dacă producătorii ar atinge această capacitate de vinificare, ceea ce nu se întâmplă decât foarte rar, licoarea bahică din podgoriile noastre abia dacă ne-ar ajunge să bem câte un pahar de vin pe zi! Din păcate, cu ochii după etichete colorate, cu multe pretenţii şi cu prea puţină educaţie în domeniu, am uitat să mai apreciem un vin bun, făcut de specialiştii locului. În schimb, bem produse contrafăcute pentru că sunt ieftine sau plătim cât nu face pe vinuri, doar pentru că sunt îmbuteliate în crame celebre!

Cine şi cât poate produce

Zece sunt societăţile care mai pot vinifica în judeţul nostru. Cea mai mare cantitate de vin o poate produce, potrivit raportărilor, SC Vinton SRL, care informa DADR Galaţi că are o capacitate de producţie de 400 de vagoane. Urmează Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDV) Târgu Bujor, care are o capacitate de producţie de circa 300 de vagoane.

Tot o capacitate de 300 de vagoane raporta SC Romvintec de la Buciumeni. În paralel, SC Prowine de la Cudalbi poate produce 250 de vagoane de vin, SC Petrol Plus Oancea SRL se bazează pe o capacitate de 200 de vagoane, SC Apcovin Nicoreşti pe 150 de vagoane, iar Salvosid, tot de la Nicoreşti, raportează o capacitate de 100 de vagoane. SC Witt-Est, tot de la Nicoreşti, poate vinifica 70 de vagoane, iar SC Diplomatic TV Oil de la Buciumeni raportează 50 de vagoane. Vin s-a mai făcut la SC Agrimat Matca, SC Vinalcool Pechea, SC Vinalcool Tecuci şi Vitivinicola Băleni SRL, dar s-a renunţat.

Doar un strop de vinişor

Dacă toţi vinificatorii ar merge la limita de sus a capacităţii lor de producţie, am avea, teoretic, 21.000.000 de litri de vin în crame, din producţia autohtonă a unui an bun. Socotind că suntem 536.000 de oameni în judeţ, am putea bea, fiecare, câte 100 de ml de vin pe zi din producţia gălăţeană. Bucurându-ne de un vin autentic şi bun, cu indicaţie geografică dacă nu chiar cu denumire de origine controlată, i-am susţine şi pe producători. Din păcate, aşa ceva nu se întâmplă. Pe de o parte, fermele viticole nu produc atât de mult vin, iar pe de altă parte, nici gălăţenii nu au gustul producţiei autohtone. La angro, vinul din crame se dă uneori şi la preţ de apă plată, adică la puţin peste un leu litrul.

Doar doi producători îmbuteliază

Din datele DADR reiese că îmbuteliere pentru vânzare se face, în acest moment, doar la SC Vinton SRL din Galaţi şi la SC Witt-Est SRL, la Nicoreşti. Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDV) Târgu Bujor vinde vinul fie vrac, fie la PET, iar câţiva dintre producătorii mici iau în calcul intrarea pe piaţă cu forma de ambalare „bag in box” - vin ambalat într-o pungă de aluminiu, care se poate vida. Diferenţa: te costă aproape trei lei să pui vinul la sticlă şi mai puţin de un leu să-l ambalezi la "bag in box".

România nu stă rău, dar gălăţenilor le merge prost

Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului informează că ţara noastră, cu cele peste 200.000 de hectare de vie nobilă în cultură, se află pe locul zece în lume, în funcţie de suprafaţa plantată. Procentual, avem 2,7 la sută din suprafaţă cu viţă nobilă din lume. Pe primele locuri, la nivel mondial, se situează Spania, Franţa şi Italia, China, Turcia, Statele Unite, Iran şi Argentina. Iată cum se clasează, în acest top, ţările vecine: Bulgaria (poziţia 21), Ucraina (poziţia 23), Ungaria (poziţia 24) şi Serbia (poziţia 26). Potrivit sursei, românii consumă cam 2,3 la sută din vinul care se bea, anual, în lume.

Cum se face, deci, că într-o ţară în care încă se bea vin bun, producătorii noştri pun lacătul pe uşă sau se zbat să facă vin în condiţii rudimentare? Din păcate, oamenii de la noi n-au avut nici inspiraţia, nici banii horticulotrilor şi oamenilor de afaceri vrâceni şi transilvăneni, spre exemplu, care au făcut din crame afaceri de top!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Curajul unui nou început. Renaşterea Merlotului de Oancea

De ferma viticolă a lui Gheorghe Chelaru, de la Oancea, auzise mai toată lumea prin judeţ. Înfiinaţă pe fundamentul fostului Vinalcool Oancea, ferma luase avânt, iar investitorul îşi făcuse chiar planuri de a exporta vinurile produse pe dealurile din nordul judeţului. Acum, destinul Merlotului de Oancea este în mâinile moştenitoarei lui Gheorghe Chelaru, Geanina Spiţă.

Înainte de Revoluţie, Merlotul de Oancea era un vin premiat. Odată cu sistemul agricol comunist, însă, s-a pierdut şi savoarea acestui vin. Abia în 2006, Gheorghe Chelaru a cumpărat butuci de vie şi a pus, din nou, bazele unei ferme care promitea. Via de astăzi: şase hectare de Merlot, şase hectare de Cabernet, trei hectare de Shiraz, un hectar şi jumătate de Chardonnay şi două hectare de Sultanină. Acestora li se adaugă via suspendată de struguri de masă, întinsă pe patru hectare, cu soiurile Cardinal, Victoria şi Muscat de Hamburg.

"Vinificăm în condiţii bune, dar fără să avem, în prezent, aparatură modernă. Avem capacitatea maximă de 10 vagoane, dar nu o atingem. Dacă am avea producţie aşa de mare, am mai da din struguri, din cauză că o creştere a capacităţii înseamnă formalităţi legale mai complicate. Eu am preluat via de scurt timp şi abia acum încercăm să readucem acest brand în atenţia consumatorilor. După calculele mele, am avea nevoie de o investiţie de circa 50.000 de euro pe segmentul de procesare, pe care sper să o putem face în anii care vin. M-am bucurat, totuşi, să văd, la Târgul de Toamnă, că gălăţenii încă mai ştiu despre Merlotul de Oancea. Dar pentru că marca încă mai are nevoie de popularizare în rândul clienţilor, nu ne-am propus să ajungem, din start, la vin îmbuteliat în sticlă şi certificat ca având denumire de origine controlată (DOC). Încercăm să ne certificăm acum vinul ca având IG, indicaţie geografică, şi vom încerca să-l vindem la "bag in box"”, ne-a declarat Geanina Spiţă.

Proaspăt producător de vin, managerului fermei viticole care valorează circa 800.000 de euro spune că cele mai mari probleme rămân nu cele legate de producţie, ci cele de desfacere.

"Vândut en detail, vinul nu poate costa mai puţin de patru, cinci lei pe litru. La angro, să spunem că putem vinde la trei lei. Investiţia în via noastră înseamnă 1.000-1.200 de euro pe hectar, fără cules şi fără vinificat. Or, vinul nu se vinde bine momentan. De ce? E greu de spus. Cei mai mulţi consumatori preferă vinul mai ieftin, chiar dacă e de calitate inferioară. Sinceră să fiu, dacă şi anul ăsta am fi produs la fel de mult ca toamna trecută, nici nu ştiu unde l-am mai fi stocat...", ne-a spus Geanina Spiţă.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Se şterge şi amintirea viei nobile gălăţene

* Peste 8.000 de hectare de vie au fost jefuite de-a lungul ultimilor ani * Unde se întindea altădată raiul viţei, acum se construiesc locuinţe * Edilii susţin că sărăcia i-a îndemnat pe oameni să renunţe la cultura de vie, fie ea nobilă sau hibridă

Până la Revoluţie, mii de hectare de vie se întindeau de-a latul dealurilor, în mai toate comunele din judeţ. Din raporatele de la acea vreme ale Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, reiese că în cultura IAS-urilor şi CAP-urilor erau peste 20.000 de hectare de vie, dintre care trei sferturi nobilă.

În zorii primului an de democraţie, însă, a început jaful, după care a urmat abandonarea suprafeţelor viticole prădate sau schimbarea destinaţiei terenurilor. La Tuluceşti, spre exemplu, dealuri întregi, încă frumos terasate, zac acum fără nicio utilitate, în vreme ce la Smârdan, pe locul unora dintre fostele vii s-au construit case de locuit. La Vârlezi, n-a mai rămas nicio urmă a viilor care aparţineau, în comunism, podgoriilor Dealurile Bujorului, iar la Jorăşti, din 130 de hectare de vie nobilă, nu mai stă astăzi în picioare niciun butuc. Până şi la Nicoreşti - podgorie care a dat unele dintre cele mai apreciate vinuri din ţară - suprafeţele cultivate au scăzut la o treime, iar gospodarii abia îşi mai întreţin via hibridă îmbătrânită.

Furt, sărăcie şi nepăsare

Prin 1990, de o parte şi de alta a drumului care se numeşte acum DJ 251, dealurile Smârdanului erau îmbrăcate cu vii. Astăzi, într-o zi ceţoasă de noiembrie, au mai rămas abia câteva hectare acoperite cu butuci. Din loc în loc, câte un petic de vie - mai mare sau mai mic - rupe monotonia pământului gol. Pe partea dreaptă a drumului, cum te duci spre Schela, pe terasamentul odată stăpânit de vie se ridică acum case de locuit.

Am încercat să vedem dacă oamenilor din zonă le este sau nu dor de vremurile în care în satul lor erau mai multe vii decât vile. Dacă le-o fi dor, n-o spun. Când văd apartul de fotografiat şi înţeleg că suntem de la ziar, oamenilor din Smârdan le piere cheful să mai vorbească despre viile de altă dată. "A fost atuncia…", "Nu ştiu" sau "Eu locuiesc la oraş şi mai trec pe-aici de vreo două ori pe an" sunt răspunsurile pe care le-am primit de la câţiva săteni, care n-au avut chef să stea de vorbă cu noi. Deh, poate că de vreun şpalier sau doi sau de vreo câteva kilograme din sârma pe care se întindeau coardele viilor de altădată s-or fi bucurat şi ei, prin anii 90.

Mai multe detalii ne-a oferit primarul comunei, Costică Stroia. "S-au construit case pe terasamente, e adevărat. Dar casele pe care le vedeţi acolo, există doar fizic. În acte, nu pot fi înscrise ca atare. Motivul e simplu. Terenul se află în extravilanul comunei, aşa că are o destinaţie exclusiv agricolă. De fapt, la noi în comună, viile s-au păstrat până după anul 2000, când s-au scumpit toate substanţele pentru întreţinerea viei. Atunci, oamenii au încercat să o lucreze rudimentar. Când n-a mai mers, şi-au luat acasă sârma şi şpalierii, lăsându-şi via pârloagă", a precizat primarul comunei Smârdan, Costică Stroia. Potrivit edilului, în comună s-ar fi păstrat circa 60 la sută din viile existente înainte de 1990.

"Cum a dat ploaia, via a devenit nerentabilă!"

Destul de pustii sunt şi parte din dealurile Tuluceştiului. Pe dealurile terasate, acoperite cu vie bună până acum un sfert de secol, mai sunt acum suprafeţe restrânse de vie.

"N-am fost noi mare zonă de podgoreni, dar vie era cu sigurnaţă mai multă decât acum. Dacă ar fi să estimăm optimist, aş spune că mai avem vreo 20 la sută din viile din comunism. După 1990, terenurile s-au retrocedat. A fost şi o suprafaţă unde nu a fost nimeni pus în posesie, dar a ajuns pârloagă în doi ani. Iar oamenii au avut grijă de vie până la primul an ploios, când n-au mai avut bani să o întreţină", ne-a declarat edilul comunei Tuluceşti, Petrică Bratu. În momentul de faţă, puţini sunt oamenii care încă îşi întreţin via şi foarte mulţi cei care au lăsat terasele goale sau le-au transformat în gropi de gunoi.

Doar şpalierii şi sârma fac zeci de milioane de euro

Cine a furat şpalieri de prin viile gălăţene, fie i-a vândut deja, fie îi mai are, încă, prin curte. Au fost destui şi gospodarii care s-au gândit că - dacă tot au şpalierii structură din beton armat - merg folosiţi şi la întărirea structurii caselor pe care le au în construcţie. Una peste alta, oricine a pus mâna pe şaplieri şi pe sârmă, le-a găsit un rost prin gospodărie. Iar hoţii mărunţi, pe de o parte, şi jefuitorii mari, pe de altă parte, n-au fost deloc puţini. De furat a fost, din belşug, pentru toţi.

La un hectar de vie - din cele mai bine de 8.000 care au fost prădate în ultimul sfert de secol, în judeţul Galaţi - intră circa 1.000 de şpalieri şi cam 200 de kilograme de sârmă. În bani, la acest moment, ar însemna peste 8.000 de euro, pagubă la hectar, deci vreo 64 de milioane de euro, numai din şpalieri şi sârmă, la nivel de judeţ. Dacă am mai pune la socoteală butucii, forţa de muncă şi costul lucrărilor agricole, am constata că paguba sare de suta de milioane de euro.

Între timp, gloria viei de altădată mai este azi doar amintire şi statistică.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Via hibridă, doar pentru consum propriu

Fără investiţii consistente, în perioada imediat următoare, vinul gălăţean nobil nu are şanse să renască. Altfel stau, însă, lucrurile în cazul vinului de consum propriu, obţinut din soiuri hibride. Potrivit datelor Direcţiei Judeţene de Statistică (DJS) Galaţi, suprafaţa de vie hibridă s-a majorat semnificativ în ultimii zece ani. Mai exact, în anul 2004 aveam, la nivel de judeţ, o suprafaţă de 4.386 de hectare cultivată cu vie hibridă. Cu excepţia unor mici variaţii, creşterea suprafeţei a continuat, ajungându-se anul trecut la 6.835 de hectare.

"La acest moment, avem, la nivel de comună, suprafeţe mai mari cultivate cu vie hibridă decât în 1990. Oamenii au replantat, după o vreme"”, ne-a declarat primarul comunei Tuluceşti, Petrică Bratu. Din păcate, via hibridă - deşi mai uşor de îngrijit şi cu producţie potenţial satisfăcătoare - nu are mare viitor, potrivit reglementărilor legislative în vigoare.

Potrivit rezultatelor negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, României i se recunoscuse întreaga suprafaţă cultivată cu vie, dar i s-a impus ca până în 2014 să îşi facă reconversie şi să-şi înlocuiască viile hibride cu unele nobile. Evident, reconversia nu s-a făcut, ci, dimpotrivă, au crescut suprafeţele cultivate cu hibrid şi au scăzut cele pe care s-au plantat soiuri nobile.

Potrivit legii, cultivatorului îi este interzis să vândă vinul pe care îl obţine din struguri de viţă hibridă.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Podgoria Nicoresti - renumită pentru vinurile roşii de calitate foarte bună

Podgoria Nicorești este situată în estul României, între râurile Siret și Bârlad, în nord-vestul județului Galați, în apropierea orașului Tecuci și la 50 km de orașul Galați. Plantațiile de viță-de-vie ale podgoriei se grupează în două centre viticole: Nicorești, în sud și Buciumeni, în nord.

Relieful are aspectul unui platou, care se înclină ușor, de la 250-300 m altitudine în N și NV până la 80-100 m altitudine în E și SE.

Așezarea ce poartă în prezent numele de Nicorești se numea, în trecut, Policin, notează prof. Mihai Macici, în volumul ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”. Cel care i-a dat actualul nume se pare că a fost chiar domnul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504), care, după lupta de la Podul Înalt, în care i-a biruit pe turci, a făcut un popas pe dealul comunei Țepu, în locul numit ”Cornul Dracului”. Hatmanul Nicoară, comandantul oștirilor din ținutul de margine al Moldovei, ar fi dat un ospăț pentru a sărbători victoria, la care a servit un vin roșu produs pe acele meleaguri. Vinul i-a plăcut atât de mult domnului, încât a hotărât ca așezarea să poarte numele de Nicorești, în cinstea hatmanului.

Cea mai veche atestare documentară a Nicoreștilor datează din anul 1572, când este menționat la o vânzare din ținutul Fălciului, potrivit site-ului www.oniv.ro. De altfel, majoritatea documentelor Nicoreștilor fac referire la tranzacții cu vii. În secolul al XVIII-lea, podgoria este menționată de Dimitrie Cantemir, în lucrarea ”Descrierea Moldovei” (1716), ca fiind cea de-a IV-a din Moldova, în ordinea importanței, după Cotnari, Huși și Odobești.

La vremea aceea, suprafețele cu viță-de-vie și numărul proprietarilor erau în continuă creștere. De-a lungul timpului, Nicoreștiul a avut mai mulți proprietari, printre care familiile boierești Catargiu, Sturza, Racoviță, Donici, Papadopol, Conachi, iar o perioadă a fost în proprietatea mănăstirilor Văratec și Agapia, notează site-ul experience-romania.ro.

Podgoria este renumită pentru obținerea unor vinuri roșii de calitate foarte bună. Pe lângă vechile soiuri românești Băbească neagră și Fetească neagră, în sortimentul pentru vinuri roșii de la Nicorești au intrat, după invazia filoxerei, și soiurile Cabernet Sauvignon și Merlot. Într-o descriere a vinurilor produse la Nicorești, prezentată pe site-ul www.oniv.ro, regăsim următoarele:

Băbeasca neagră este vinul cel mai reprezentativ nu numai pentru vinurile roșii, ci pentru întreaga gamă de vinuri produse în podgoria Nicorești. Este un vin sec, de culoare roșie strălucitoare de coacăze și cu aromă de strugure bine copt. Cabernet Sauvignon este un vin roșu-rubiniu închis, care se caracterizează printr-o notă robustă, ceea ce face ca acest vin să fie o excepție a vinurilor de Nicorești.

Feteasca neagră are o culoare roșu-cărămiziu, intensă, care se datorează vinificării prin macerație de lungă durată, căpătând astfel tipicitatea de Nicorești. Merlot este un vin roșu, de intensitate intermediară între cea a vinului de Cabernet și cea a vinului de Băbească neagră. Este folosit și în amestec tehnologic sau cupaj, fie cu Băbeasca neagră și cu Cabernet Sauvignon, fie cu Oporto și Băbească neagră, notează www.oniv.ro. Oporto este un vin roșu, de o culoare cu o intensitate moderată, cu aromă delicată de afine și gust plăcut.

Dintre soiurile pentru vinuri albe, cel mai reprezentativ pentru Nicorești este Feteasca albă. Se caracterizează printr-o onctuozitate gustativă și senzație de catifelare, exprimând aroma soiului. Feteasca regală este un vin alb, cu o aciditate mai ridicată decât a vinului de Fetească albă. Riesling-ul italian este, de asemenea, unul din cele mai bune vinuri ale podgoriei Nicorești, caracterizat prin fructuozitate, prospețime și o aromă deosebită.

Aligote este un vin alb, de culoare galben-pai cu nuanțe verzui. De regulă este un vin sec, echilibrat și armonios, dar se recomandă a fi vinificat cu struguri din soiurile Muscat Ottonel și Chasselas, pentru obținerea unor vinuri foarte bune.

financiarul.ro

[dcp100168]

Antreprenorul care reînvie una dintre cele mai importante regiuni viticole din România, cu o tradiţie de pe vremea lui Ştefan cel Mare

Un inginer viticol din Nicoreşti, comună din judeţul Galaţi cunoscută pentru soiurile de vin Băbească şi Fetească, a reuşit să reconstruiască în câţiva ani o parte a industriei vitinicole care a făcut cunoscută zona în ţară şi străinătate.

Eduard Gheorghiţă, inginer viticol în comuna gălăţeană Nicoreşti, a pus pe picioare după ani de muncă o afacere prosperă în domeniul vitivinicol. Ambii săi părinţi au lucrat în domeniul vinificaţiei, deci gălăţeanul continuă practic o tradiţie de familie. A început o afacere pe cont propriu în 2016, după ce a văzut că industria de profil din Nicoreşti se duce de râpă. ”Am început cu 50 de hectare de vie, dar acum lucrez cam 40 de hectare de vie. Mi-am făcut cramă şi m-am autorizat ca mic producător”, explică antreprenorul cum a început totul.

În Nicoreşti, o regiune cunoscută pentru vinurile sale de pe vremea lui Ştefan cel Mare, multe podgorii au fost defrişate în ultimii zeci de ani, populaţia este îmbătrânită, iar tinerii rămaşi nu mai doresc să se implice în producerea celebrelor vinuri din zonă.

Eduard Gheorghiţă a reuşit în câţiva ani să treacă de la vânzarea de struguri şi vin vrac la înbuteliere şi producerea unei linii proprii de vinuri. Vinde struguri şi acum  la unul din cei mai renumiţi producători de vinuri din ţară, Domeniile Panciu.

De la producţie de struguri la îmbuteliere

Fiind mic producător, legea nu îi permite să producă mai mult de 100.000 de litri de vin pe an, dar nu e deloc uşor. Dificultăţilor economice cu care se confruntă li s-au adăugat şi fenomenele meteo nefavorabile. ”E greu, dar reuşim să ne descurcăm. Acum doi ani a fost secetă, iar asta ne-a afectat producţia şi anul trecut”, spune Eduard Gheorghiţă. O parte din vinul pe care îl produce îl vinde vrac, iar restul îl comercializează îmbuteliat.

Ca mulţi producători autohtoni, a încercat iniţial să îşi vândă vinul în supermarketuri, dar nu a mers aşa cum s-a aşteptat. Prin urmare, a riscat din nou şi a investit în construcţia unui magazin în Nicoreşti, pe care speră să îl deschidă în următoarele luni. Se bazează pe faptul că foarte mulţi consumatori de vinuri autentice trec prin localitate şi preferă să cumpere direct de la producători. Antreprenorul este, de altfel, singurul producător local care face în prezent îmbuteliere la sticlă.   

1.000 de vagoane de vin pe an

Pe vremea comuniştilor, în Nicoreşti erau peste 4.000 de hectare de teren cultivate cu viţă de vie. Eduard Gheorghiţă a copilărit printre cisterne de vin şi utilaje agricole şi îşi aminteşte că plantaţiile viticole din zonă produceau nu mai puţin de 1.000 de vagoane de vin în fiecare an. ”În luna august nu mai era nici măcar un litru de vin în crame. Se dădea în special la export”, îşi aminteşte întreprinzătorul.

Paradoxal, chiar unul dintre soiurile cele mai cunoscute din zonă, Băbeasca neagră, avea să conducă la declinul industriei vitinicole de la Nicoreşti. Băbeasca neagră este un sortiment de vin uşor şi mai puţin colorat, iar după Revoluţie au început să fie la mare căutare vinurile mai tari. „Aceasta a fost cauza pentru care nu s-au mai vândut atât de mulţi struguri, populaţia a îmbătrânit şi nu a mai putut să lucreze, iar producţia a scăzut foarte mult. Ulterior, suprafeţe mari cultivate cu viţă de vie au fost lăsate în paragină”, explică în câteva cuvinte Eduard Gheorghiţă una din cauzele  care a condus la declinul uneia dintre cele mai cunoscute zone viticole din România.  

Şi statul a contribuit la îngroparea industriei vitivinicole de la Nicoreşti prin seria de acte normative în baza cărora localnicii au primit bani ca să îşi defrişeze viile şi să îşi treacă terenurile în circuitul arabil. Din acest motiv, specialiştii estimează că în câţiva ani suprafeţe importante din regiunea Nicoreşti se vor confrunta cu o eroziune pronunţată a solului, iar dealurile pe care s-a cultivat sute de ani viţă de vie care a dat celebrele soiuri de vin Băbească şi Fetească se vor transforma treptat în mici movile de pământ.

adevarul.ro

[dcp100168]

În viitor, turism vitivinicol și în județul Galați

În prezent, conform unui comunicat de presă primit la redacție, Centrul de Dezvoltare Smart, împreună cu Asociația Obștească Stabilitate, implementează un proiect pentru promovarea dezvoltării turismului pe rute ale vinului prin crearea unui cluster în acest sens. Principiile utilizate au în vedere parteneriate intersectoriale (afaceri – știință – educație), sprijinirea culturii locale a regiunilor de frontieră din România și Republica Moldova și conservarea patrimoniului istoric.

Activitățile propuse în cadrul acestui proiect vitivinicol se referă la identificarea nevoilor de dezvoltare a comunităților rurale, promovarea culturii locale, dar și a cramelor din județele Galați (Crama Bratu), Iași, Vaslui și din Republica Moldova. În proiect sunt enumerate, în cadrul cluster-ului, și alte entități, precum stațiunile de cercetare vitivinicole din Târgu Bujor și Iași, Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galați, Universitatea ”Ion Ionescu de la Brad” din Iași, ambele cu specializări de industrie alimentară, agenții de turism, ONG-uri cu activitate de promovare, firme din domeniul HoReCa, dar și alți actori importanți pentru dezvoltarea acestui sector din cele două țări partenere.

În plus, se dorește crearea unor rute turistice, în cadrul cărora, pe lângă crame, să poată fi vizitate și alte obiective de interes din această zonă de frontieră, cum ar fi orașul Galați, Pădurea Gârboavele sau Muzeul Satului Gălățean, ca să le menționăm doar pe cele din județul nostru.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Povestea cramei româneşti unde se găsesc unele dintre cele mai bune vinuri din Europa

Familia Bratu continuă la Tuluceşti, una din cele mai cunoscute zone viticole din judeţul Galaţi, o tradiţie de peste 50 de ani. Deşi au ieşit pe piaţă de foarte puţin timp, unul din vinurile cramei Bratu a fost premiat internaţional, iar celelalte sortimente se disting prin calitatea de top la preţuri rezonabile.

Numele familiei Bratu este legat de dezvoltarea podgoriilor din comuna Tuluceşti, judeţul Galaţi, una din cele mai cunoscute din ţară. Ioniţă Bratu este cel care a început această frumoasă tradiţie acum mai bine de 50 de ani şi a obţinut primul premiu al podgoriei care are acum o suprafaţă de aproape 45 de hectare de viţă de vie. La acea vreme, Ioniţă Bratu era brigadier şi se ocupa de toată suprafaţa viticolă din zona Tuluceştiului.

Ulterior, afacerea a fost preluată de cei trei fii ai săi, care s-au concentrat iniţial pe cultivarea  de cereale (porumb, grâu, floarea-soarelui), iar cultura de viţă de vie a trecut cumva în plan secund. Au mers pe achiziţia de terenuri agricole, dar şi pe arendarea lor, dar în 2013, viţa de vie a revenit în prim plan. Printr-un program de reconversie iniţiat de APIA, familia Bratu a dorit să readucă tradiţia viticolă acolo unde îi era locul, în memoria lui Ioniţă Bratu şi a soţiei sale, care între timp au trecut în nefiinţă. Au cultivat 45 de hectare cu viţă de vie, doar soiuri nobile, în cadrul unui proiect de un milion de euro, din care 50% erau fonduri europene.

Totul a pornit ca o joacă

Chiar dacă investiţia nu a fost de neglijat, familia Bratu a produs iniţial doar o cantitate mică de vin, destinată exclusiv consumului propriu, iar cea mai mare parte a strugurilor era vândută vrac. A fost ca o joacă, dar ca să devină o afacere serioasă a fost nevoie de o nouă investiţie substanţială. S-a întâmplat în 2019, când a apărut şi nevoie creării unei crame. ”Nu era profitabil să vinzi doar struguri, pentru că au un preţ foarte mic. Abia erau acoperire cheltuielile anuale”, a explicat pentru „Adevărul“ Sterian Bratu (34 de ani), cel care se ocupă de partea  de tehnologie de procesare a strugurilor, face determinările fizico-chimice şi supraveghează inclusiv îmbutelierea vinului în sticle.

Familia Bratu a accesat atunci un alt proiect cu 50% fonduri europene, tot prin APIA, ce însumează 1,8 milioane de euro, iar în 2020 au închis practic circuitul, producând struguri, pe care îi procesează printr-un proces complex şi extrem de tehnologizat, pentru a obţine unele dintre cele mai bune vinuri superioare din România.

Sistem de irigaţii îngropat

2020 nu a fost un an bun de lansare pe piaţa vinurilor din România pentru că restricţiile impuse de pandemie s-au suprapus cu o secetă extrem de agresivă. Din acest motiv, şi-au investit toate resursele financiare într-un sistem subteran de irigaţii şi fertilizare. ”Sistemul de irigare este îngropat la 45 de centimetri în sol pentru că seceta de anii trecuţi a fost atât de puternică, încât mare parte din apă s-ar fi evaporat. În acest fel, apa este direcţionată doar către rădăcina viţei de vie”, spune Sterian Bratu. Acesta face şi un apel la autorităţi să pună la punct infrastructura de irigaţii, pentru că echipamentele de irigaţii performante vor rămâne doar de decor în următorii ani dacă apa nu mai ajunge la ele.

Recoltare manuală a strugurilor

Recoltarea strugurilor se face manual pe cele 45 de hectare cultivate cu viţă de vie la ferma Bratu, astfel că boabele ajung neatinse la cramă, ceea ce înseamnă o materie primă de calitate. Procesarea primară a strugurilor are loc în exteriorul cramei, în ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte buncărul de recepţie. Acolo are loc desciorchinarea strugurilor, zdrobirea boabelor şi evacuarea resturilor vegetale. Urmează apoi două fluxuri tehnologice foarte importante.

Mustul ajunge în cramă, iar pe o linie se fabrică vinul alb clasic sau roze, în timp ce pe cea de-a doua se produc vinurile roşii sau cele albe aromate. ”Pentru a obţine vinul roşu sau alb aromat, trebuie să intri cu masa de pieliţe, să aibă loc o maceraţie peliculară a pieliţelor de struguri, de unde extragi compuşi de culoare şi compuşi de aromă. Pentru vinurile albe, facem o deburbare (n.r.  limpezire a mustului de struguri şi de separare a acestuia de resturile solide), inoculăm mustul cu drojdii selecţionate şi controlăm tot procesul fermentativ pentru a obţine un produs de înaltă calitate”, explică Sterian Bratu procesul de fabricaţie.

Merlot, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Riesling Italian şi Chardonnay

Crama are dotări de top inclusiv în materie de ambalare şi depozitare. S-a ajuns astfel ca, în momentul de faţă, toate vinurile produse de crama Bratu, care sunt vinuri cu indicaţie geografică ”Dealurile Moldovei”, să fie vinuri de calitate superioară. 

Crama Bratu este în prezent cea mai modernă cramă din judeţul Galaţi, iar un sortiment de vin - Pinot Gris Grand-Père Premium - a fost premiat în 2021 la Campionatul Internaţional de Rosé de la Cracovia (Polonia), unde a obţinut medalia de argint pentru calitate. Vinul amintit a stat în butoaie de stejar de 225 de litri, echivalentul unui baric (300 de sticle de vin). Astfel că vinurile produse de crama Bratu au ajuns printre cele mai apreciate vinuri din Europa. Vorbim de soiurile Merlot, Fetească Neagră, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Pinot Gris şi Chardonnay.  

Povestea logoului cramei

Acum doi ani, fratele lui Sterian Bratu a cumpărat un teren agricol, iar vânzătorul i-a mărturisit cu acel prilej că este un fost ucenic al bunicului său, care i-a dăruit la un moment dat o carte. Ioniţă Bratu a scris în carte la acea vreme, în 1967, şi faptul că obţinuse locul al doilea la un concurs judeţean intitulat ”Cine ştie viticultură câştigă”.

Când urmaşii săi au gândit logul cramei, au menţionat pe el şi acest an, ca o recunoaştere a performanţelor familiei în viticultură. Este doar începutul unei tradiţii, pe care familia Bratu vrea să o ducă acum la un alt nivel prin recunoaşterea internaţională a vinurilor sale, iar International Wine Contest Bucureşti este următoarea competiţie la care vor participa.

Următorul pas: vinurile spumante

Pentru că vinurile au prins atât de bine în România într-o perioadă scurtă de timp, crama Bratu va începe să producă în perioada următoare şi vinuri spumante. A câştigat un alt proiect cu fonduri europene prin APIA, a cărui valoare depăşeşte 200.000 de euro, ce vor fi investiţi în rezervoare de păstrare a mustului şi vinului, o linie de îmbuteliere şi de etichetare. ”Crama este un proiect de suflet, o revenire la origini, iar acest proiect este o încununare a ceea ce facem noi aici”, spune Sterian Bratu.

Crama a devenit rapid şi un obiectiv turistic. Români din toată ţara vin să viziteze pădurea Gârboavele şi Grădina Zoologică, dar vor neaparat să afle şi procesul tehnologic în urma căruia se obţine un vin de calitate superioară.

Lecţia consumului de vin

Chiar dacă vorbim de vinuri superioare, preţurile sunt pentru toate buzunarele. Sterian Bratu ne mărturiseşte că familia sa nu doar scoate pe piaţă o serie de sortimente de vin, ci îi şi învaţă pe consumatori să testeze pentru a descoperi ce sortiment  li se potriveşte cel mai bine. ”Vinificăm monovarietal. Investim foarte mult în calitatea produsului, iar când comsumatorul se pliază pe acel produs, se obişnuieşte cu el şi nu va mai reveni la o calitate inferioară decât în puţine cazuri”, ţine să precizeze Sterian Bratu.

De pildă, un vin superior ambalat la cinci litri costă 40-45 de lei, în funcţie de sortiment. Vorbim de o pungă specială pentru vin, acoperită de o cutie de carton, care la un capăt are o canea. În interiorul ambalajului nu pătrunde aer, chiar şi după ce s-a consumat o bună parte din vin, ceea ce împiedică fenomenul de oxidare.

Vinurile premium sunt vârful de gamă al cramei, fiind vorba de un vin alb - Chardonnay, Pinot Gris Grand-Père Premium, care a obţinut medalia de argint, Merlot şi Fetească Neagră, ultimele două sortimente fiind depozitate timp de un an în butoaie de stejar, preţul la fiecare din ele fiind de peste 35 de lei pe sticlă. Întreaga producţie de vin este vândută în ţară prin două magazine în Galaţi, unul la Brăila şi unul în Bucureşti, dar şi prin redistribuitorii de vinuri, magazine şi restaurante. ”Vreau ca cei care ne consumă vinurile să rămână cu impresia unui produs local de calitate. Vrem ca aceste vinuri să fie o mândrie a zonei noastre şi să transmită: <<Iată că se poate şi la noi>>”, este mesajul prin care Sterian vrea ca vinurile cramei Bratu să ajungă la români.

adevarul.ro

[dcp100168]

Nicoreşti, locul de unde venea vinul lui Ştefan cel Mare. Licoarea bahică impresionează prin puritatea aromelor

Comuna Nicoreşti impresionează prin podgoriile nesfârşite de pe dealuri, prin locurile de poveste, dar şi prin povestirile şi legendele despre satele care o compun. Localitatea este cunoscută încă din Antichitate până în zilele noastre pentru vinurile negre care l-au impresionat şi pe Ştefan cel Mare – Băbească şi Fetească.

Comuna gălăţeană Nicoreşti are una dintre cele mai bogate şi mai interesante istorii ale vinului din România, ce merge până pe vremea lui Ştefan cel Mare şi a dogilor Veneţiei, care preferau vinul de aici în dauna unor soiuri celebre din Franţa sau Italia. 

Gheorghe Grădinaru, fostul primar al localităţii şi un bun cunoscător al acestei zone încărcate de istorie şi de tradiţii ale poporului român, a dat informaţii în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ despre lucrurile neştiute ale podgoriilor de la Nicoreşti.

Zona viticolă este situată în nord-vestul judeţului Galaţi, între râurile Siret şi Bârlad, şi este o podgorie seculară, ce este menţionată în scrierile cronicarului Neculce, din vremea lui Ştefan cel Mare. Primele atestări documentare ale Nicoreştiului datează din Evul Mediu, spune Gheorghe Grădinaru, cea mai veche dintre acestea fiind consemnată într-un papirus descoperit de Hunt, un student englez. „A găsit un număr mare de papirusuri în Egipt. Printre acestea, unul era de pe vremea împăratului roman Traian, care făcea trimitere la o cohortă spaniolă ce avea un detaşament trimis în apărarea cetăţii Piroboridava, lângă Nicoreşti“, explică Gheorghe Grădinaru.

O altă menţionare a zonei viticole datează din 1437, odată cu prima atestare a Tecuciului, când Iliaş Vodă, unul dintre fiii lui Alexandru cel Bun, îi scrie regelui polon faptul că s-a împăcat cu fratele său Ştefan al II-lea, iar ca să marcheze momentul, i-a dăruit o vie în satul Sârbi, localitatea componentă a comunei Nicoreşti, repetând gestul şi cu un paharnic, pe nume Ureche.

Numele Nicoreştiului este menţionat şi în 1572, când s-a vândut o vie din ţinutul Fălciului şi una din cunoscuta zonă viticolă din judeţul Galaţi. „Viţa-de-vie se cultivă de 9.000 de ani în lume. În vechiul spaţiu geto-dacic, sunt atestări care arată că dacii transportau vinul pe caii lor mici la cetăţile greceşti de pe malul Mării Negre. După ce romanii au cucerit Dacia, au găsit o tradiţie importantă în viticutură şi au adus noi tehnologii pentru o exploatare mai bună a viţei-de-vie“, explică Gheorghe Grădinaru.

Căpeteniile geto-dace nu au intervenit în administrarea podgoriilor viticole, cu excepţia lui Burebista, care a fost la un pas să le desfiinţeze. La sfatul marelui preot Deceneu, a interzis pentru o perioadă cultivarea viţei-de-vie pe motiv că „este un mijloc de întunecare a minţii şi o tulburare a sufletului“. Nu de puţine ori, din această cauză, cetăţile limitrofe Daciei erau călcate şi prădate de sciţi sau de celţi.

La Nicoreşti, de-a lungul vremii, foarte multe familii de boieri au avut terenuri întinse cultivate cu viţă-de-vie. Vinul era atât de bun şi de cunoscut, încât dogele Veneţiei, în 1173, a dat ordin ca aceste vinuri să poată fi comercializate şi la ei, eliminând şi o limită maximă de preţ cu care licoarea bahică putea fi vândută în cunoscuta cetate italiană. 100 de ani mai târziu, veneţienii aveau nu mai puţin de 15 galere cu care transportau vin din ţinuturile româneşti, inclusiv de la Nicoreşti.

Despre podgoriile de la Nicoreşti a scris şi Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae“ (1716), care le plasa pe locul patru în ierarhia valorică a podgoriilor din Moldova de la acea vreme. Podgoriile de la Nicoreşti au devenit cunoscute mai ales pentru calitatea vinurilor roşii obţinute din soiuri de viţă. „Un misionar catolic care a călătorit la Nicoreşti spunea despre vinul de aici că este tot atât de bun ca şi vinurile din Vest. Vinurile de la Nicoreşti erau preferate inclusiv de către cunoscutul cardinal Richelieu, iar în timpul primei domnii a lui Miron Barnosvski, principe moldovean, vinul de Nicoreşti se exporta în Europa Centrală“, explică Gheorghe Grădinaru.

Dăunătorul nord-american

Vinurile din zona Nicoreştiului şi-au menţinut supremaţia pe piaţa românească şi au fost preferate şi în străinătate până la apariţia filoxerei, o insectă dăunătoare care atacă rădăcinile viţei-de-vie. Provine din America de Nord, fiind adusă în Europa la finele secolului al XIX-lea, unde a făcut daune considerabile plantaţiilor viticole, deoarece soiurile autohtone nu aveau imunitate la un asemenea dăunător. „Am început să aducem hibrizi din Franţa, apoi viţe-de-vie altoite şi astfel soiurile s-au amalgamat. Nu mai erau vinurile tradiţionale româneşti. Tradiţional pentru Nicoreşti a rămas soiul Băbească“, spune Gheorghe Grădinaru. Băbeasca este cunoscută drept un vin de cursă lungă, pentru că are o aciditate ridicată, cu o tărie alcoolică ce variază între 10 şi 12% în volum de alcool etilic.

Are mai multe denumiri, în funcţie de zona viticolă unde este obţinută. La Odobeşti, de pildă, i se mai spune şi Căldăruşă sau Poamă Rară, iar în Ucraina este cunoscută ca Rastiopa. În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, la Nicoreşti erau cultivate aproximativ 1.400 de hectare de viţă-de-vie. Suprafaţa a crescut până la 2.600 de hectare în 1990, din care 2.500 de hectare erau cu soiuri nobile.

Legenda numelui Băbească Neagră

De departe, cel mai cunoscut soi de vin este Băbeasca Neagră, numit şi vinul sincer de culoarea sângelui. La fel de celebră este şi Feteasca Neagră, un vin care impresionează prin culoarea roşie aristocratică, dar şi Rubiniul de Nicoreşti, un amestec între Băbească, Fetească, Merlot şi Cabernet Sauvignon. Băbeasca Neagră este un soi ce provine din viţa sălbatică vitis vinifera ssp.sylvestris în urma unei selecţii naturale. Alături de Feteasca Neagră, ea face parte din soiurile tradiţionale româneşti, care au rezistat de-a lungul timpului concurenţei soiurilor roşii aduse din afara ţării.

Potrivit legendei, numele ar fi fost dat de însuşi domnul Ştefan cel Mare, care, după câştigarea bătăliei cu turcii de la Podul Înalt, dorind să-şi cinstească ostaşii, l-a trimis pe hatmanul Nicoară să aducă vin din zonă. Domnului Moldovei i-a plăcut atât de mult vinul, încât s-a gândit să-i dea un nume. I s-a spus că vinul a fost cumpărat de la o babă şi aşa i-a venit ideea să-l numească Băbească. Atunci a schimbat şi numele locului, în Nicoreşti, după numele hatmanului care a descoperit acest vin, spune Gheorghe Grădinaru.

Băbeasca este un soi simplu, dar ce îl face special este faptul că a rămas nealterat de experimente de-a lungul vremii, ceea ce îi dă o notă importantă de originalitate şi de naturaleţe. Vinul are culoarea sângelui, cu reflexe violacee, iar cine îl bea simte mirosul de fân proaspăt cosit şi de cimbrişor, dar şi gustul de dulceaţă de vişine şi de coacăze negre. Specialiştii spun că impresionează prin simplitate, dar şi prin puritatea aromelor, care păstrează gustul strugurelui.

Vinurile franţuzeşti de pe malurile Dunării

La rândul său, soiul Fetească Neagră a fost extrem de apreciat de-a lungul timpului, cum este şi acum, atât în ţară, dar şi în străinătate. Prin selecţii succesive s-a obţinut şi soiul Fetească Albă. „Zona noastră s-a specializat pe vinurile negre. În zona de sud-est a României se produce peste jumătate din cantitatea de vinuri negre obţinută anual în România“, spune Gheorghe Grădinaru.

După 1900, la concursurile de profil de la Paris, vinurile de Nicoreşti au fost răsplătite cu mai multe medalii de aur, în special cele obţinute într-una dintre localităţile componente ale comunei, satul Coasta Lupei. La Nicoreşti se cultivă acum şi viţă-de-vie franţuzească, care dă vinul Oporto, un soi foarte apreciat. O particularitate a acestui soi este că strugurii se coc mai repede decât cei din care se obţine Băbeasca. În zona viticolă din judeţul Galaţi se obţine acum şi cunoscutul soi Merlot.

Istoria de poveste a satelor Nicoreştiului

Nicoreştiul are în componenţă 10 sate, fiecare cu o istorie extrem de interesantă. Comuna numără acum 1.000 de locuitori, iar la recensământul din 1860 era a 40-a localitate rurală din România ca mărime, mai spune Gheorghe Grădinaru.

Nicoreştiului i s-a mai spus la un moment dat şi Policin, o denumire grecească care înseamnă „sat cu mulţi câini“. Populaţia a scăzut mult în ultimii ani, pe fondul îmbătrânirii şi al plecării multor tineri în străinătate. Satul Fântâni, o aşezare foarte veche, cunoscută iniţial ca Nicoreştii din Deal, a căpătat acest nume pentru că în zonă erau cam 30-40 de fântâni, săpate foarte aproape una de cealaltă.

În Marele Dicţionar Geografic al României editat de George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu şi Grigore Tocilescu, este trecut sub denumirea de Fântânele. Un alt sat, Grozăveşti, şi-ar trage numele de la hatmanul Nicoară Grozav, care în 1529, în timpul domniei lui Petru Rareş, a condus oştile în bătălia de la Feldioara, obţinând o mare victorie împotriva lui Ferdinand de Habsburg.

Satul Branişte a fost denumit, se pare, în urma unei legende care circulă prin partea locului. Voinicul Bran, fiul unui pădurar, a fost remarcat de Ştefan cel Mare care ajunsese în zonă urmărind oastea turcă. „Voinicul i-a propus domnului să se odihnească în casa lui şi să îl lase pe el şi pe oamenii lui să se lupte cu turcii pentru că ştia foarte bine zona. Acest lucru s-a şi întâmplat, iar Ştefan, foarte mulţumit, i-a dăruit o bucată de teren şi aşa a ajuns satul să se numească astfel“, povesteşte Gheorghe Grădinaru. În faţa bisericii din sat fusese pusă pentru o vreme o piatră pe care era scrisă această legendă.

Satul Ionăşeşti a fost iniţial comună, fiind compus din trei localităţi. În 1900, zona a fost inundată puternic de apele Siretului şi astfel comuna a devenit un sat component al Nicoreştiului. Satul Piscul Cornului este aşezat pe un deal, pe malul abrupt al Siretului, de unde şi denumirea, iar satul Coasta Lupei, o altă aşezare foarte veche, este localitatea de obârşie a unor personalităţi. Constantin Buzdugan, ziarist şi avocat, este una dintre ele, iar dintr-un alt sat al Nicoreştiului, Mălureni, provine preotul profesor şi culegătorul de folclor Vasile G. Popa.

adevarul.ro

[dcp100168]

Fetească Regală de la Crama Bratu, locul I la nivel național

Crama Bratu din Tulucești a obținut Premiul I la etapa națională (marea finală) a concursului “Povești cu Vinuri Românești” organizat de compania BASF. Marea câștigătoare a podgoriei gălățene este Feteasca Regală (vin alb, sec) din recolta 2022, la categoria vinuri albe.

Jurizarea probelor de vin înscrise în concurs a fost asigurată de degustători experți, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România, recunoscută ca organizație profesională reprezentativă în analiza senzorială a vinurilor și băuturilor alcoolice din România.

În contextul în care toate probele de vin au fost evaluate ”în orb”, trebuie spus că premiul a fost obținut în competiție cu prestigioase case de vinuri, precum Domeniile Ovidiu, Crama La Salina sau Vitisim Cotești.

viata-libera.ro