RCA se scumpeşte din 2015

[dcp100168]

RCA se scumpeşte din 2015

* Preţul asigurării obligatorii auto se va mări cu 15-30 la sută * Transportatorii acuză Autoritatea de Supraveghere Financiară că este mână în mână cu societăţile de asigurări

„Luxul” de a avea o maşină îi va costa pe gălăţeni din ce în ce mai mult, de la începutul anului viitor fiind anunţată o nouă scumpire a poliţelor de asigurare obligatorie auto (RCA). În funcţie de societatea de asigurări, gălăţenii vor scoate din buzunar cu 15-30 la sută mai mult decât au plătit în 2014. Această „bucurie” vine ca urmare a noilor norme în domeniul asigurărilor introduse de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).

Totul a plecat de la faptul că ASF a interzis companiilor de asigurări să mai acopere eventualele pierderi din obligaţiile ce le reveneau în baza contractelor RCA din primele de asigurare încasate la alte categorii de contracte. Măsura a venit după ce s-a constatat că unele firme de asigurări vindeau poliţe RCA „la preţuri fără concurenţă”, mult mai mici decât ale celorlalţi competitori, dar la modul real aveau pierderi, pe care încercau să le acopere din vânzarea altor tipuri de asigurări şi prin întârzieri mari la plata despăgubirilor.

Pe de altă parte, unele organizaţii ale şoferilor sau transportatorilor, precum Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România (COTAR), consideră că noua normă privind modalităţile de calcul ale RCA „este profund toxică pentru toţi şoferii şi foarte favorabilă pentru firmele de asigurări”. „Norma este toxică pentru că despăgubirile pe RCA vor fi calculate după alt algoritm de anul viitor, care ţine cont de aşa-zisa valoare reală din piaţă a maşinii. Astfel, sumele vor ajunge să fie calculate la cea mai mică valoare“, a explicat Cristian Munteanu, vicepreşedinte COTAR.

În opinia transportatorilor, ASF este mână în mână cu societăţile de asigurări şi practic instigă la majorarea tarifelor pentru poliţele RCA.

Mergând mai departe, transportatorii solicită înlocuirea inspectorilor de daune ai societăţilor de asigurări cu experţi tehnici. În Senat, se află, de altfel, propus un proiect de lege privind înfiinţarea unui Corp al Experţilor Tehnici Auto din România. Transportatorii susţin că inspectorii de daune nu au adesea nici experienţa, nici interesul, în calitate de angajaţi ai companiilor care ar trebui să plătească despăgubirile, unor expertize obiective faţă de cei ce ar trebuie să beneficieze de poliţele RCA.

Socoteala din drum şi poliţa RCA

Poliţele RCA, fără de care nici un şofer nu poate ieşi cu maşina pe stradă, au fost ani la rând o sursă de venituri facile pentru asigurători. După aderarea la României la UE, segmentul RCA s-a modificat însă foarte mult, iar riscurile pe acest tip de poliţe a crescut. Unele firme de asigurări au început să „rostogolească” o serie de pierderi sau să le acopere din alte tipuri de poliţe şi nu puţini sunt de părere că poliţele RCA au devenit pentru unele companii o bombă cu ceas.

Şoferii, la rândul lor, au dreptate să fie nemulţumiţi. Deşi nivelul de trai a bătut în ultimii ani pasul pe loc, iar ca urmare a crizei economice au scăzut atât veniturile unor categorii de şoferi, cât şi preţul de piaţă al autovehiculelor, poliţele RCA au avut în România un trend ascendent.

Potrivit datelor centralizate de ASF la sfârşitul trimestrului trei, pe piaţa RCA îşi desfăşoară activitatea 11 asigurători, valoarea primelor de asigurare subscrise fiind de peste 1,94 miliarde de lei, cu 11 la sută mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut! Asta deşi numărul contractelor de asigurare (5,37 milioane de contracte) a fost doar cu 4 la sută mai mare faţă de anul trecut. Una peste alta, la nivelul întregii pieţe, prima de asigurare medie anualizată a fost de 515 lei, cu trei la sută mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Prin urmare, strict din punct de vedere statistic, cu o scumpire de 15-30 la sută pentru anul viitor, poliţele RCA ar putea ajunge să coste, în medie, între 592 de lei în varianta mai optimistă şi 670 de lei în varianta mai pesimistă. Nemulţumirea care se acumulează în rândul şoferilor şi transportatorilor este tot mai mare, o dovadă în acest sens fiind şi protestele de stradă iniţiate zilele trecute de Asociaţia Societăţii de Service Auto Independente (ASSAI).

Cert este că asigurătorii, deşi au obligaţia de a-şi stabili tarifele poliţelor RCA astfel încât să garanteze îndeplinirea obligaţiilor în caz de accident, de multe ori, în goana după clienţi, nu au procedat aşa. Mai mult, criteriile în baza cărora se stabilesc primele de asigurare sunt contestate de unii şoferi, ele nereuşind să reflecte pe deplin calităţile conducătorilor auto şi, implicit, nici riscurile asociate lor. Prin urmare, un echilibru între interesele şoferilor şi cele ale companiilor de asigurări se poate recăpăta nu numai prin creşterea tarifelor la poliţele RCA, ci şi prin creşterea nivelului serviciilor oferite de asigurători, atât în ceea ce priveşte stabilirea primei de asigurare, cât şi a algoritmului de evaluare a riscurilor, a obiectivităţii expertizelor tehnice şi rapidităţii îndeplinirii obligaţiilor stipulate în poliţele de asigurare.

Valoarea daunelor suportate de asigurători

În primele nouă luni ale acestui an s-au înregistrat la nivel naţional 202.351 de dosare de daună, în scădere cu 10 la sută faţă de anul trecut, potrivit datelor ASF. Dauna medie plătită per total piaţă a fost în cuantum de 6.859 lei. Valoarea daunei medii plătite pentru daune materiale a fost de 5.266 lei, iar valoarea daunei medii plătite pentru vătămări corporale şi deces a fost de 63.308 lei.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gaură neagră pe piaţa asigurărilor RCA

Rapoartele publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) arată că, de fapt, banii strânşi din primele RCA ar trebui să fie mai mult decât îndestulători. Conform datelor ASF, piaţa asigurărilor RCA din România a atins 1,94 miliarde lei pe primele nouă luni ale anului trecut, cu 5,37 milioane de contracte încheiate (la un popor cu 4,5 milioane de autoturisme personale şi cam tot atâţia salariaţi).

La atâţia asiguraţi, dosarele de daune au fost puţin peste 202.000. Adică nici 3,8 la sută din asiguraţi n-au trecut cu roata pe bec. Naţie de oameni atenţi. Canada se laudă şi ea cu un 3,6 la sută, deci suntem în rândul popoarelor civilizate.

La o daună medie plătită sub 6.860 de lei, rezultă că s-au plătit borcane sparte de maxim 65 la sută din sumele strânse. Deci restul de 35 la sută reprezintă cheltuielile asiguratorilor - sedii, salarii, logistică, publicitate etc., inclusiv comisioanele de intermediere.

Când însă unii asiguratori sunt aproape de insolvenţă, iar mulţi ameninţă că vor ieşi de pe piaţă fiindcă RCA-ul nu este rentabil, te întrebi ce fel de afacere sau afacerişti or fi ăştia de le trebuie vreo 50 la sută din bani numai ca să-şi ruleze afacerea, adică pentru nişte birouri, calculatoare, aparate foto, deplasări, telefoane şi hârţogăraie.

"Ne minţim ca la meteo..."

Tot din datele prezentate, a rezultat o primă medie anualizată de 515 lei. Ciudat de mică, la ce scoruri afişează calculatoarele de RCA "ieftin" de pe net. De aici, s-ar putea trage două concluzii majore:

1. Majoritatea şoferilor cu "probleme" de vârstă (sub 30 de ani) folosesc maşini înscrise pe numele unor persoane mai "de încredere" în ochii asiguratorilor (părinţi, bunici, alte rude), deci cu primă de asigurare de câteva ori mai mică decât cea pe care ar trebui s-o plătească ei înşişi.

2. Asigurarea pe firmă nu e chiar atât de mare faţă de cea pe persoană fizică, deşi kilometrii parcurşi pot fi adesea de cinci până la de 10 ori mai mulţi.

Astfel, prin cele două subterfugii de mai sus - unul găsit de şoferi şi altul drept concesie făcută chiar de asiguratori clienţilor persoane juridice (care, la o adică, ar putea să-i boicoteze mai uşor şi mai organizat faţă de cele fizice) - media primelor de asigurare în România nu este chiar atât de speriat. Nu-i nici măcar dublă faţă de cea mai ieftină asigurare pentru un cetăţean cu Logan.

Firma n-are vârstă, iar falimentarii o ocolesc

Când am calculat prima de asigurare pentru maşina naţională, dar trecută pe firmă, am constatat trei lucruri esenţiale:

A. Pe firmă, nu se ia în consideraţie vârsta şoferului. Poate fi un profesionist cu 30 de ani de experienţă sau o tânără care deprinde tainele şofatului pe maşina firmei folosită şi în weekenduri. Prima e aceeaşi.

B. Pe firmă, la aceeaşi maşină, cea mai ieftină asigurare e doar de 2,5 ori mai mare decât cea pe persoană fizică. Chiar şi la ambulanţă sau servicii de pază şi protecţie (!). Doar la taxiuri şi rent-a-car e de aproape patru ori mai scumpă. Dar nu de 10-15 ori, ca pentru orice tânăr "civil" sub 30 de ani.

C. Firmele "renumite" pentru neplata daunelor sau cel puţin întârzierea şi "ciuntirea" lor au totuşi prime de speriat, prohibitive. Probabil ca să nu le calce pragul firmele şi, la o adică, să nu ajungă să se războiască cu avocaţii clienţilor persoane juridice. De ce ar face-o, când alea fizice sunt mult mai uşor de ţepuit?...

"Efectul UE" asupra primelor de asigurare

Nemulţumirea clientului de RCA vizavi de preţ este "încasată" mai întâi de vânzătorul poliţei. În actualul context, nu se prea dau explicaţii "oficiale". Lumea vorbeşte cu fereală despre mecanismele fundamentării primei RCA. Cu atât mai mult în faţa presei. Reticenţele ţin de un inevitabil "disconfort ulterior în afaceri". Ne-am angajat, deci, la discreţie.

De la cine cumpărăm

Avantajul achiziţionării RCA-ului printr-un broker constă în faptul că acesta este cel mai adesea un mic întreprinzător local, mult mai apropiat de clienţi decât o multinaţională interesată mai mult de cifrele macro ale afacerii.

 "Primul şi cel mai resimţit aspect negativ al intrării în UE a fost acesta, creşterea preţului aproape de nivelul maxim", ne explică Claudiu P., insistând că şi acea reducere de 3-5 la sută, oferită de unele firme pe net, este cvasilegală. "Fac, de fapt, o scamatorie contabilă: emit un voucher aferent altor cumpărături, poate chiar şi altor cumpărători decât cei de asigurări. Au vânzări mari şi pe alte categorii de produs şi atunci pot face tot felul de permutări..."

Nici promoţia în sine, conform brokerului nostru, nu ar fi una după rigorile legii, fiindcă nu este configurată celor două perioade anuale, cu anunţare prealabilă etc. "Iar acel aşa-zis broker, în fapt un magazin online cu de toate, nu te va ajuta cu nimic în caz de accident..."

În ce priveşte structura costurilor asigurării, Claudiu ne-a confirmat ce bănuiam: 50 la sută se duc pe daune, 15-20 la sută la brokeri sau cheltuielile de vânzare ale asiguratorului, 20 la sută la alte cheltuieli de regie ale asiguratorului (chirii, prime, consumabile etc.), iar 15-20 la sută ar trebui să fie profit pentru asigurator.
Doar că majoritatea acestora declară vânzarea de poliţe RCA ca o afacere pe pierderi...

"Scurgerile" din asigurări

Scurgerile de informaţii din bucătăria asigurărilor sunt rare şi discrete. Este vorba de foarte mulţi bani şi, natural, omerta celor cărora aceşti bani le priesc de minune. Sub "acoperire", însă, unii vorbesc. Mai ales când ajung de cealaltă parte a baricadei, în rândul reparatorilor sau chiar al păgubiţilor.

Bogdan C. a condus o filială a unui mare asigurator. I-am relatat ce spune un alt fost angajat din domeniul asigurărilor, care ne-a explicat că preţurile au crescut şi din cauza comisioanelor "foarte mari, şi 40-50 la sută până acum doi-trei ani". Ne-a asigurat că, dacă se ajungea la aşa ceva, nu se întâmpla pe faţă. "Asta numai din cauza furturilor din interior. Nu din altceva. Comisioanele brokerilor sunt de bun-simţ. Şi sunt normale. Dacă vreau clienţi, trebuie să plătesc. Brokerul aduce clienţi.

Pe de altă parte, dacă lucrezi într-o societate de asigurări, ai salariu fix, indiferent câte poliţe închei. Şi, dacă vrei să faci bani, poliţele pe care le-ai aduce în mod normal în societate necomisionate le aduci printr-un agent, un broker. Statul îşi ia banii, nu-i vorbă, dar poate să ia 16 la sută sau doar 3 la sută pe persoană juridică şi sub un anumit prag valoric. Eventual, lucrezi cu mai muţi brokeri...

Problema este că astfel se scurg foarte mulţi bani. Şi e vorba de sute de mii de lei lunar la o filială de judeţ. Gândeşte-te că doar o societate de construcţii mai răsărită plăteşte 2-3 milioane de euro anual numai pe asigurări, auto şi non-auto - bunuri, utilaje, angajaţi, răspunderi contractuale etc. Şi dacă doar 10 la sută se scurg către angajaţi şi brokeri, înseamnă enorm... Iar parte din banii ăia se duc şi în altă parte..."

Renunţarea la RCA - o cacealma

În ce priveşte calculele ratei de daunabilitate, care să susţină actuala discrepanţă între RCA-ul pentru un tânăr şi restul şoferilor, acestea "nu sunt reale. Asigurarea ar trebui să fie, din calcule, cu 30-50 la sută mai mare, dar nu cu 300-500 la sută". Cum e posibil? "Intenţionat sunt acele salarii uriaşe la ASF. Pentru că asiguratorii sunt cei mai mari cotizanţi. La Galaţi, nu-i nimic. Nu-s afaceri, nu-i industrie, nu se-nvârte roata. Dar mergi în Bucureşti, ia-o pe centură şi vezi câte afaceri sunt doar acolo. Şi câte asigurări le trebuie! S-ar putea susţine o întreagă campanie electorală numai cu banii scurşi de la un singur asigurator..."

"RCA-urile reprezintă cea mai mare pondere. Cam 50 la sută. Apoi CASCO - fiindcă leasingurile obligă - şi apoi non-auto. Cine spune că de mâine renunţă la RCA joacă la cacealma. Pe filiera asta vin cei mai mulţi clienţi. Lumea vine pentru RCA şi abia apoi cere şi din celelalte tipuri de asigurare."

viata-libera.ro

 

"Taxă pe vârstă" la asigurări

Toţi cei care au (avut) de-a face cu vânzarea poliţelor de asigurare susţin că preţul acestora se bazează pe calcule statistice efectuate asupra ratei accidentelor pe categoria de vârstă a şoferilor, puterea maşinii, masa acesteia etc. Iar aceste calcule ar fi verificate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), în speţă de autorii declaraţiilor redate mai jos.

Preţul poliţei, indiferent la sexul şoferului, dar dependent de combustibil

La introducerea datelor pentru calculul primei de asigurare, statisticile din spatele preţului acesteia se dovedesc a fi cel puţin ciudate. Pentru orăşeanul mediu, 40 de ani, domiciliat în Galaţi, cu Dacie sub 1400 cmc, de 75 CP pe benzină, 5 locuri, 10 ani vechime şi puţin peste o tonă, prima variază cu vreo 50 la sută de la cel mai ieftin la cel mai scump asigurator.

La schimbarea sexului în căsuţa CNP-ului, niciun asigurator nu se dovedeşte misogin. Pentru detaliul de mai sus, Consiliul Discriminării ar putea avea numai cuvinte de laudă. Nici de la 42 de ani la 0 ani (!) vechime a permisului prima nu variază. Nici dacă ne-am schimbat puterea motorului nu prea i-a interesat pe asiguratori. Creşterea primei a fost doar între 2 şi 10 la sută la câteva dintre firmele listate, doar cel mai vechi asigurator român punctând cu 30 la sută, semn că s-a prins că am putea prinde suta până la următorul semafor... Însă atunci când i-am pus bietei Dacii motor Diesel, lucrurile s-au scumpit amarnic. Cu cilindree mai mare (1,9 l), ceva mai grea, dar şi mult mai anemică (doar 65 CP), asiguratorii au considerat-o un real pericol, ofertând prime cu 25 până la 70 la sută mai scumpe.

Emblema şi oraşul se plătesc, uzura morală şi naveta nu

După ce i-am pus Daciei motorul Diesel de-acum 15 ani, i l-am adus la zi, supraalimentându-l la 130 CP. N-a interesat pe nimeni, aceeaşi primă. Ei, dar când am schimbat şi marca maşinii cu una franţuzească, de la care a provenit şi motorul de altfel, să vedeţi ce creştere de aproape 15 la sută am avut! Taxă de coliziune cu emblemă consacrată, probabil...

Brăila, faţă de Galaţi, are prime RCA cu până la 20 la sută mai mici, la fel ca majoritatea comunelor din judeţul nostru. Deci vecinii noştri trăiesc într-un fel de sat, în viziunea asiguratorilor... Avantaj au astfel navetiştii, care, deşi pot parcurge zilnic 15-50 km dus-întors până la locul de muncă, nu trebuie să plătească riscurile crescute direct proporţional cu distanţa. Ca să nu vă mai spun că, dacă vă mutaţi la Vădeni, în Brăila, dar la nici 20 km de Galaţi, plătiţi printre cele mai ieftine asigurări din ţară, cu până la vreo 30 la sută mai puţin decât în oraş.

Alt semn că preţul asigurării se bazează pe calcule complexe şi statistici riguroase este acela că, indiferent de vechimea maşinii, la aceeaşi capacitate, putere şi masă, prima e aceeaşi. Deci, chiar dacă maşina are sisteme suplimentare de siguranţă, gen asistenţă la frânare (ABS, AFU) şi stabilizare în curbe sau antiderapaj (ESP), prima de asigurare nu va fi mai mică.

Tinereţe - haine şi asigurări scumpe

Cea mai mare problemă la achiziţionarea unei poliţe RCA o reprezintă vârsta. Indiferent de experienţă, zonă sau performanţele maşinii, dacă nu ai ajuns la majoratul auto, cum consideră asiguratorii vârsta de 30 de ani, plăteşti şi de 5 până la de 10 ori mai mult decât o persoană atehnică între 40 şi 70 de ani, care abia a reuşit să obţină permisul de conducere la a zecea încercare.

În ordine, de la compania de asigurări cu cele mai proaste rezultate la cel mai prudent grup multinaţional, asigurarea pentru un autoturism autohton de masă, precum cel descris mai sus, variază de la peste 1.500 la aproape 3.500 de lei. Nu vă bucuraţi, dacă vi se par mici sumele, fiindcă tot ce discutăm aici se referă la primele pe şase luni.

În aceeaşi logică, imediat ce a trecut de critica vârstă de 30 de ani, tânărul poate accede la asigurări doar de două până la patru ori mai mari decât ale asiguratului de vârsta a doua.

Foarte interesant a fost când, introducând în calculatorul on line pentru poliţa RCA CNP-ul unei persoane născute la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, am constatat că bătrâneţea nu înseamnă haine chiar atât de.. grele. Doar cu vreo 20-30 la sută mai scumpe asigurările, iar pe la 85 de ani doar cu vreo 40-50 la sută.

Statistică de umflat prima

Ca la restaurantele din bancuri, unde chelnerul adună preţurile cu data facturii, numărul adresei şi cel de la pantofi, preţurile primelor de asigurare par să respecte un algoritm misterios.

Preţul este mai mare dacă maşina e Diesel, străină, oraşul mai locuit (nu neapărat mai prost organizat) şi şoferul mai predispus la sacrificii materiale (până în 30 de ani) ca să-şi plătească luxul de a conduce. Multe din datele cerute nu au vreun efect - experienţa într-ale şofatului, soţul/-ia bugetar(ă), copilul minor sau anul de fabricaţie al autoturismului. Criteriul vârstei dictează, caz demn de studiat de către Consiliul Discriminării.

Pe acest criteriu, al catastroficei vârste sub 30 de ani, este de neînţeles cum de îşi mai găsesc un loc de muncă şoferii profesionişti tineri. Foarte simplu: RCA-ul pe firmă nu ţine cont de şofer!

viata-libera.ro