Laboratoarele de informatică din şcoli, în moarte clinică

[dcp100168]

Dotările IT din şcolile gălăţene, depăşite şi inegale

Dotări inegale cu computere şi calculatoare depăşite. Cam aşa arată multe dintre şcolile gălăţene în era informaţiei. Asta în condiţiile în care, prin noua Lege a Educaţiei, învăţământul românesc trebuie centrat şi pe formarea cunoştinţelor de utilizare a computerului, chiar de la ciclul primar.

Până acolo mai este cale lungă, de vreme ce pe unele monitoare, de regulă în mediul rural, s-a aşezat praful de un deget.

Un calculator la câte 15 elevi

Din datele centralizate de Serviciul Informatizare al Inspectoratului Şcolar Judeţean, în şcolile gălăţene sunt în jur de 6.000 de calculatoare. Dintre acestea, 4.650 sunt folosite de elevi, 740 de către profesori, iar restul de personalul administrativ.

Dacă ar fi să ne luăm după numărul de calculatoare despre care şcolile declară că le utilizează elevii, atunci în fiecare dintre cele aproape 500 de instituţii de învăţământ din judeţ există câte un laborator cu câte 26 de computere. Cu alte cuvinte, există câte un calculator la fiecare 15 elevi sau preşcolari. Însă majoritatea liceelor au sau depăşesc 1.000 de elevi, iar unele şcoli gimnaziale din oraş au 700-800 de elevi.

La unii mumă, la alţii ciumă

În realitate, situaţia este cu totul alta, şcolile ajungând să aibă dotări inegale, care nu ţin cont de numărul de elevi. Unele şcoli din mediul rural au chiar mai multe staţii decât unele de la oraş, deşi aceste cazuri sunt, într-adevăr, excepţii. De exemplu, Şcoala nr. 2 Nămoloasa are acum 41 de calculatoare – cele mai multe dintr-o instituţie gimnazială din judeţ. Asta deoarece a preluat şi baza materială a şcolii cu care s-a comasat recent. Unele fac parte din laboratorul AeL, altele au fost achiziţionate din fondurile proprii, iar restul sunt donate de o fundaţie olandeză, am aflat de la directorul Florin Pechianu.

Dacă instituţia din Nămoloasa şcolarizează 175 de elevi şi are 41 de calculatoare, la Şcoala nr. 19 din Galaţi, cei 330 de elevi trebuie să-şi împartă doar 13 calculatoare. Acestea sunt folosite de nouă ani, câteva ore zilnic. Directoarea Şcolii 19, Doina Jecu, spune că, de-a lungul timpului, unele computere s-au mai stricat, dar că a făcut tot posibilul să le menţină în funcţiune: „Dacă din nimic se poate face bici, atunci asta am făcut cu laboratorul de informatică, mai mult nu se poate”.

Şi unele licee suferă

Dotate în mai multe etape de Ministerul Educaţiei, puţine licee mai păstrează intacte absolut toate computerele. Ultimele achiziţii s-au făcut în 2008, dar, culmea, profesorii de informatică spun că noile computere sunt mai puţin fiabile decât cele trimise în şcoli la începutul anilor 2000. Unde s-a putut, dotările ministerului au fost suplimentate, unele liceele având şi câte trei laboratoare. Totuşi, chiar şi acum, elevii Colegiului Naţional „Hogaş” din Tecuci au acces doar la 14 computere, asta în condiţiile în care ei susţin şi o probă de competenţe digitale, la bacalaureat.

Tot 14 sunt la Şcoala Băneasa, unde elevii fac doar ore AeL. Mai multe calculatoare decât la liceul tecucean sunt la Şcoala Cosmeşti Deal – 19 în total - sau la unele grădiniţe din Galaţi.

Mai multă informatică, aceleaşi dotări?

Momentan, elevii de liceu au, săptămânal, între una şi trei ore de tehnologia informaţiei sau de programare, în funcţie de profil. Pe lângă acestea, unele clase fac şi opţionale. La gimnaziu, informatica se studiază doar opţional, fiind, însă, unul dintre cele mai frecvente cursuri la alegere din şcoli.

Şi prichindeii de clasa a IV-a se pot împrieteni cu computerul, tot la un asemenea curs. Elevii pot învăţa interactiv, pe calculator, şi la alte discipline, lecţiile AeL fiind special concepute pentru a fi predate astfel.

În curând însă, informatica va deveni materie obligatorie şi la gimnaziu, ne-a spus inspectorul şcolar de specialitate, Camelia Negoiţă. Asta se va întâmpla, cel mai probabil, din anul şcolar 2012-2013, când se vor reface planurile-cadru.

Cu toate acestea, cel puţin deocamdată, Ministerul Educaţiei nu are vreun program de înnoire a bazei de calculatoare din şcoli. „O soluţie ar fi ca aceste ore să se desfăşoare pe grupe. Apoi, baza de la şcolile care se vor mai comasa (cum se preconizează) se va redistribui ori la şcoala-structură, ori la altele din judeţ”, vede inspectorul şcolar general Doru Resmeriţă rezolvarea tuturor problemelor cu dotarea IT din instituţiile de învăţământ.

Computere sub un vraf de praf

Reversul medaliei este că, pe unele monitoare, de regulă în mediul rural, s-a aşezat praful de un deget, pentru că nu le utilizează nimeni. Asta deşi, chiar dacă nu există opţional de informatică la gimnaziu, profesorii ar trebui să predea lecţii AeL, pe calculator. „Avem suspiciunea că unele şcoli nu utilează deloc laboratoarele şi de aceea, cu ajutorul firmei care a dotat şcolile prin programul Ministerului Educaţiei, vom începe o verificare. Vom şti exact câte lecţii pe calculator s-au făcut, deoarece sistemul e programat să memoreze activitatea”, ne-a declarat inspectorul general Doru Resmeriţă.

Profesorii specialişti şi informaticienii, lipsă

La oraşe, toţi profesorii de informatică sunt titulari, cu alte cuvinte au terminat o facultate cu o specializare în acest domeniu. Cu totul altfel stă situaţia la sate, am aflat de la inspectorul de specialitate. Orele opţionale de informatică sunt predate, în jumătate dintre cazuri, de profesori de alte discipline, care îşi completează astfel norma săptămânală. Probleme sunt şi cu administratorii de reţea, pentru că la şcolile de la sate cu greu se găseşte o jumătate de normă pentru acest post...

http://www.viata-libera.ro/articol-Scoala_trece_greu_de_la_creta_la_mouse_2.html

[dcp100168]

Calculatoare reciclate pentru elevii de la Şcoala 15

Societatea nu le oferă nicio speranţă romilor şomeri sau copiilor romi defavorizaţi, însă un program de reciclare a deşeurilor electronice, unic în România, le oferă tuturor o şansă, relatează AFP.

"S-a creat o reţea de energii care oferă o şansă tuturor", a declarat pentru AFP Elisabeta Lăcătuş, fondatoarea unei organizaţii nonguvernamentale (ONG), "Dincolo de tăcere", ce oferă susţinere unor tineri autişti şi copii romi, la Galaţi, un oraş de pe Dunăre, situat în apropiere de frontiera cu Ucraina.

La Bucureşti, Asociaţia "Ateliere fără frontiere" este prima za a acestui lanţ şi colectează calculatoare la care renunţă companii multinaţionale cu activitate în România, ca Auchan, Carrefour, Apa Nova (Veolia), GDF Suez şi Renault Dacia. Persoane fără domiciliu stabil, în şomaj sau cu gandicap repară calculatoarele. Ele beneficiază de un salariu, monitorizare psihologică, ajutor pentru găsirea unei locuinţe şi formare profesională.

O parte a componentelor este vândută unor firme de reciclare, asigurând o finanţare.

Peste 80 de persoane au fost ajutate începând din 2009 şi până în prezent. Jumătate dintre ele au găsit un loc de muncă stabil, ulterior, în alte întreprinderi.

În cea de a doua cea mai săracă ţară din Europa, calculatoarele reparate sunt oferite unor şcoli şi asociaţii. Acest proiect economic de solidaritate a permis donarea unui număr de 1.380 de calculatoare în 2012, asigurând o legătură între două "lumi". Între lumea companiilor pentru care calculatoarele sunt nişte obiecte obişnuite şi lumea copiilor de la Şcoala nr. 15 Elena Cuza, într-un cartier istoric, dezmoştenit, în Galaţi.

"Majoritatea copiilor de la şcoala noastră nu au jucării acasă. Anumite familii nu au nici măcar electricitate sau apă curentă, aşa că vă imaginaţi că nu au nici calculatoare", a declarat Nicolae Ciocan, un profesor de educaţie fizică ce depune eforturi de 14 ani să le ofere acestor elevi romi o şansă să reuşească. "Toţi oamenii care au prejudecăţi şi cred că romii nu pot fi educaţi se înşală. În fiecare an avem copii care reuşesc foarte bine", subliniază el. "Dar vin la şcoală cu probleme mai mari decât ceilalţi şi trebuie susţinuţi", a adăugat profesorul, evocând situaţia economică dificilă a familiilor şi dezinteresul autorităţilor.

Vechi de aproape zece ani, calculatoarele de la Şcoala nr. 15 sunt depăşite moral, iar uneori nu pot fi reparate din cauza vechimii. Copiii obişnuiţi cu calculatoarele încep să fie despărţiţi de ceilalţi, care nu le au, de o adevărată "fractură digitală". Însă profesori, voluntari şi Lăcătuş vor să răstoarne această tendinţă. Lăcătuş a obţinut de la Ateliere mai multe calculatoare atât pentru şcoală, cât şi pentru un sediu în care primeşte copii cărora le oferă susţinere şcolară şi lecţii de informatică.

David, în vârstă de zece ani, este unul dintre beneficiari. El desenează fericit o casă cu ajutorul programului Paint. "Nu am calculator acasă", spune acest copil pasionat de matematică. Petrişor, în vârstă de nouă ani, crescut de nişte bunici cu vederea slabă şi săraci, se află în aceeaşi situaţie. Însă, la asociaţie, el utilizează mouse-ul cu multă îndemânare, desenând un cireş. "Au o mare curiozitate faţă de calculatoare, care sunt în acelaşi timp nişte instrumente pentru învăţat şi de joacă", spune Ciocan.

Mama unei fete autiste, Lăcătuş vrea să utilizeze calculatoarele pentru a ajuta copiii ce suferă de această tulburare să comunice. "Astăzi mă simt util, munca mea înseamnă ceva pentru aceşti copii", declară zâmbind Thalo Kitoka, în vârstă de 24 de ani, care a scăpat de griji cu ajutorul reciclării calculatoarelor, de la celăllt capăt al reţelei, la Bucureşti.

[dcp100168]

Voluntariat pentru a-i ajuta pe copii să trăiască normal

* Elizabeta Lăcătuş şi alte 50 de persoane îşi dedică din timp micuţilor aflaţi în dificultate din Şcoala nr. 15

În cele opt luni de la înfiinţare, Asociaţia „Dincolo de Tăcere”, care îşi desfăşoară activitatea într-o clădire aparţinând Şcolii Generale Nr. 15, a reuşit să se bazeze pe sprijinul a peste 50 de voluntari, să încheie numeroase parteneriate şi, cel mai important, să ajute zilnic 20 de copii aflaţi în situaţii speciale. Într-o societate din ce în ce mai problematică şi mai săracă din toate punctele de vedere, un profesor de la Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto „Traian Vuia”, Elizabeta Lăcătuş, a luat iniţiativa de a pune pe picioare o asociaţie dedicată copiilor defavorizaţi, dar şi celor cu cerinţe educaţionale speciale (CES), inclusiv celor diagnosticaţi cu autism.
„M-am simţit datoare să mă implic”

Profesoara a luat iniţiativa de a crea asociaţia pornind de la criteriul că oamenii pot schimba lucruri şi de la ideea că societatea trebuie să le ofere copiilor ce provin din familiile dezorganizate o alternativă la viaţa pe stradă, dar şi ocazia celor cu cerinţe speciale de a se integra. „Mi-am înscris copilul la Şcoala Nr. 15 şi aici am găsit nişte copii cu nevoi, cu probleme acasă, nişte copii extraordinari, de altfel. Unii dintre ei sunt aproape singuri acasă, au părinţi plecaţi în străinătate, sunt crescuţi de bunici bolnavi. Nu sunt deloc fiţoşi. Sunt copii simpli, buni. Pur şi simplu m-am simţit datoare să mă implic în treaba asta. Sunt copii care trebuie ajutaţi la teme ca să nu ajungă pe stradă. Acest centru este o alternativă pentru petrecerea timpului şi este şi un loc de joacă potrivit. Iar pentru copiii cu CES este un mediu de integrare. Copiii cu CES au nevoie de grupuri tipice. Iar ceilalţi îi acceptă fără probleme”.
Cum să faci din nimic ceva
Singura alternativă pentru a face ceva, mai ales când resursele materiale sunt foarte puţine sau inexistente este să faci multe parteneriate, explică profesoara. Oameni, pe care Elizabeta Lăcătuş nu îi văzuse niciodată în viaţa ei, s-au oferit să-i sprijine cauza. „Strategia noastră a fost să încheiem parteneriate, avem vreo 20 de parteneriate active cu şcolile generale, cu liceele din Galaţi, cu Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, care funcţionează în cadrul Inspectoratului. Am vorbit cu oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea şi imediat au devenit voluntari, de exemplu Spaţiul de Joacă „Paul şi Andra”. Oameni fantastici, nu i-am văzut niciodată şi i-am întrebat dacă ne lasă să ne ducem şi noi acolo o dată pe lună gratuit şi au fost de acord. Cu ei colaborez de când am înfiinţat Asociaţia”, explică cea care a pus bazele ONG-ului. Elizabeta Lăcătuş povesteşte cum totul devine uşor atunci când toată lumea se implică. Dulapurile, covoarele sunt donate şi tot ce există în sediul temporar reprezintă donaţii din partea oamenilor. „Cel mai important mi se pare că oamenii pot schimba lucruri dacă vor. Nu este neapărat nevoie să ai foarte mulţi bani. Nu suntem oameni cu bani. Trebuie să găseşti oameni vizionari în jurul tău. Dacă Şcoala 15 nu avea încredere în proiectul pe care eu l-am propus, nu se întâmpla nimic azi aici. A fost un transfer de încredere, între ei şi mine şi între mine şi cei care vin să lucreze cu noi”, mai spune ea.
Deocamdată, centru de zi pentru elevii Şcolii nr. 15
„Dincolo de tăcere” funcţionează acum ca centru de zi pentru elevii Şcolii 15, dar şi ca mediu de integrare şi terapie pentru doi dintre elevii aceleiaşi şcoli diagnosticaţi cu autism. Copiii cu autism sunt înmatriculaţi la Şcoala 15, dar vin şi fac într-un anumit interval orar terapie cu profesori de sprijin. „Aici spaţiul este al şcolii. Noi avem un parteneriat, un protocol de colaborare cu şcoala. Toate activităţile care se desfăşoară aici, se desfăşoară pentru copiii Şcolii 15. Pur şi simplu ajutăm copiii la teme şi ne-am implicat şi în activităţile de recuperare pentru copiii cu probleme educaţionale speciale (CES) din şcoală. Proiectul cu copiii cu autism este de puţin timp. Pe programul nou, copiii cu CES vin dimineaţa pentru că ei lucrează individual, specializat pe nevoile lor. După ore, urmează faza a doua, faza de interacţionare cu copiii tipici. Terapia de acasă, dacă nu este dublată de integrare, nu înseamnă nimic. Ei merg la spaţiul de joacă împreună”, explică Elizabeta Lăcătuş. Există voluntari pentru departamentul de recuperare (psiholog, kinetoterapeut), dar şi cadre didactice, studenţi, voluntari liceeni, persoane fizice din comunitatea locală.
Cum puteţi ajuta
Membrii asociaţiei îşi doresc să ajungă în situaţia de a putea să permanentiza activitatea şi să poată angaja efectiv un psiholog pe post, dar deocamdată lipsa banilor face acest lucru imposibil. Tot din cauza banilor, un sediu propriu al asociaţiei este doar un vis. Membrii asociaţiei ar vrea un spaţiu în care să poată oferi sprijin şi copiilor din afara Şcolii nr. 15. „De exemplu, noi mai mergem şi acasă la o fetiţă, care are părinţii în închisoare şi locuieşte cu bunica, ca să o ajutăm la lecţii. Activitatea Asociaţiei nu înseamnă numai sprijin pentru copiii Şcolii 15 , vrem să ne extindem, dar pentru asta ne trebuie un sediu”.
Cei care vor să doneze cei doi la sută din impozitul pe venit Asociaţiei „Dincolo de tăcere” pot depune bani în contul bancar RO 90 BRDE 180 SV 73688201800, iar CIF-ul Asociaţiei este 30166642. Cei care vor să facă orice fel de donaţii ONG-ului sau vor să devină voluntari îşi pot exprima dorinţa pe adresa de e-mail dincolodetacere@yahoo.com. Tuturor, le mulţumim!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Laboratoarele de informatică din şcoli, în moarte clinică

Laboratoarele de informatică nu mai fac faţă programelor şcolare. Profesorii de informatică se străduiesc să ţină pasul cu programa modernă de studiu, însă calculatoarele vechi, de zeci de ani, le pun beţe în roate. Chiar dacă părinţii se implică cu fonduri pentru reparaţii, directorii spun că este nevoie urgentă de înnoirea tehnicii. În mediul rural, o mare parte din calculatoare au fost deja scoase din uz, în timp ce restul abia mai pot rula programele pe care le prevăd lecţiile.

Cele 10 calculatoare primite în 2006, de la Minister, au fost resuscitate de nenumărate ori de profesorii de informatică de la Şcoala Generală Nr. 5 din Galaţi. Tehnica depăşită abia reuşeşte să facă faţă cerinţelor elevilor. Când vine vorba de orele de informatică, aplicaţiile prevăzute în programa şcolară abia rulează. Lilian Ciubotaru, informatician Şcoala Generală Nr. 5 Galaţi: "Sunt destul de uzate şi moral şi fizic. Din punct de vedere tehnic ele sunt dotate la nivelul anilor '94 - '95. Sunt Pentium 4, cu procesor de 2,8, cu 256 mega de ram. Eu sunt mulţumit că am reuşit să le menţinem în stare de funcţionare şi să le reanimăm. La nivelul cerinţelor actuale, un laborator de informatică eu îl văd cu un minim de 20 de calculatoare."

Părinţii s-au implicat în menţinerea laboratorului pe linia de plutire. Daniela Malaxa, director Şcoala Generală Nr. 5, Galaţi: "Nu a fost îmbunătăţit decât cu ajutorul asociaţiei de părinţi."

Pe lângă tehnica depăşită, numărul redus al unităţilor disponibile îi înghesuie pe elevi câte 3 la un calculator.

Sebastian Butură, elev: "Între calculatoarele desktop şi ce am acasă este o diferenţă destul de mare. Dacă toate calculatoarele ar fi la nivelul laptop-urilor, pot spune că ar fi un laborator de vis. Dacă stăm câte doi putem face un singur lucru, câte doi. Dar dacă am sta câte unu poate am face două, trei lucruri într-o oră." Denisa Tălpău, elevă: "Se mişcă destul de greu, Windows-ul este puţin cam vechi. Eu am Windows 7. Merg cam greu mai ales că noi la ore stăm câte doi, trei copii la un calculator şi fiecare trebuie să lucreze câte un sfert de oră. Dacă am sta singuri am lucra toţi o oră."

La ţară, în unele şcoli, s-a pus deja praful pe o parte dintre staţiile de lucru. Şcoala din comuna Tulceşti a primit, în 2003, 10 calculatoare, dintre acestea 3 au fost deja scoase din uz şi stau înghesuite într-un colţ al laboratorului. 2 calculatoare au fost înlocuite cu unităţi cumpărate din fonduri proprii şi alte două au fost înlocuite cu unităţi donate de profesori. Celor 7 unităţi PC funcţionale le trebuie o oră să se deschidă. Ora de informatică la şcoala din Tuluceşti se face după catalog, în ordine alfabetică. 7 copii lucrează la calculator, ceilalţi stau în bănci, iar ora următoare vine rândul celorlalţi 7. Ramona Stan, elevă: "Eu sunt ultima la catalog şi de la începutul anului abia am intrat la calculator." Cu o dotare tehnică redusă şi mult depăşită, profesorii spun că nu pot exploata, la capacitate maximă, potenţialul elevilor.

Claudiu Şoimu, viceprimar comuna Tuluceşti: "Noi, ca unitate administrativ teritorială, până în momentul acesta, nu am primit bani pentru modernizarea acestor laboratoare de la şcoli." Directorii unităţilor de învăţământ speră să se aloce cât mai curând fonduri pentru modernizarea laboratoarelor.

digi24.ro

[dcp100168]

Aproape 90 la sută dintre computere, mai vechi de patru ani, în liceele cu clase de informatică din Galaţi

În acest moment, unităţile şcolare se confruntă cu o mare lipsă de computere noi, dar şi software de bază, acesta fiind depăşit, după expirarea contractului de leasing cu Microsoft, asigurat de Ministerul Educaţiei

Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi a prezentat, ieri, în cadrul Comisiei de Dialog Social, o informare cu privire la dotările cu echipament IT din unităţile de învăţământ din judeţul Galaţi. Inspectoarea general-adjunctă Pompilia Chifu, cea care a adus la cunoştinţa autorităţilor situaţia ne-a declarat: "Stăm foarte prost la capitolul dotări IT. Computerele sunt foarte vechi, în unele licee sunt neschimbate din 2005. Sunt profesori care nu au cum să-şi facă  orele de informatică, ce să mai vorbim de dascălii de la celelalte discipline, care au la îndemână o sumedenie de softuri educaţionale, pe care nu le putem folosi".

Inspectoarea general-adjunctă le-a solicitat autorităţilor sprijin pentru dotarea urgentă a liceelor care au clase de matematică-informatică cu câte 30 de computere de ultimă generaţie, pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ.

În raport se  mai precizează şi faptul că de câţiva ani, de când a expirat contractul de leasing pentru licenţa Microsoft, şcolile duc lipsă de programe adecvate. "Se merge pe improvizaţie pe diferite programe, ca să ne putem face totuşi treaba. Dar trebuie luată, până la urmă, o măsură şi pentru rezolvarea acestei situaţii, măsură care  ţine însă de minister", mai spune Pompilia Chifu.

920 de computere mai vechi de patru ani

În judeţul Galaţi există 13 licee care au clase de matematică-informatică. Unele dintre ele au mai beneficiat de ceva dotări IT. Totuşi, în cele 33 de laboratoare deţinute de liceele care au clase de matematică-informatică, 920 de computere sunt mai vechi de patru ani, în timp ce mai noi sunt doar 143 de calculatoare. Rezultă că, în proporţie de aproape 90 la sută, echipamentele IT sunt învechite şi trebuie schimbate. Conform datelor prezentate de ISJ, sunt licee ("Cuza", CNMK, "Spiru Haret", CFR, "Eliade" şi "Sf. Maria") care nu au niciun calculator mai nou de patru ani. Cel mai bine la acest capitol stau "Calistrat Hogaş", CNVA, "Dunărea", CNCN şi Energetic, care au între 20 şi 30 de computere noi.

Prefectul Gabriel Panaitescu s-a arătat şi el surprins de numărul calculatoarelor vechi. Sperăm că va face şi demersurile necesare pe lângă autorităţile competente, pentru rezolvarea situaţiei.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Calculatoare pentru 7 unităţi de învăţământ din judeţul Galaţi

Ateliere Fără Frontiere anunţă lista laureaţilor pentru ediţia 2021 a proiectului „Dăm Click pe România” şi adaugă astfel 110 şcoli, organizaţii non-guvernamentale şi instituţii sociale la numărul de structuri beneficiare de calculatoare recondiţionate în atelierul educlick.

„Cele 110 structuri vor beneficia în total de 2.000 de calculatoare ce vor sprijini elevii şi profesorii la crearea, adaptarea sau îmbunătăţirea traseului lor educaţional prin digitalizarea modului de învăţare şi comunicare. Peste 20.000 de beneficiari direcţi vor avea parte de o şcoală mai atractivă, adaptată nevoilor şi stilului lor de viaţă, mai eficientă în a dezvolta competenţe”, potrivit unui comunicat al Ateliere Fără Frontiere.

Printre laureaţi se numără Palatul Copiilor şi şase şcoli din judeţul Galaţi: Şcoala Gimnazială „Ene Patriciu” din Smulţi, Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Jorăşti, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Fârţăneşti - Structura Grădiniţa Cu P.N. Nr. 1 Fârţăneşti, Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Nămoloasa, Şcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” din Galaţi şi Şcoala Gimnazială „Gheorghe şi Maria Tască” din Bălăbăneşti.

monitoruldegalati.ro