Jump to content

Casa fondatorului Şantierului Naval, scena unei crime


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Casa fondatorului Şantierului Naval, scena unei crime

Ştiaţi că, în plin centru, în spatele statuii lui Eminescu, a fost casa inginerului, industriaşului şi senatorului Gheorghe Fernic? "Am venit la Galaţi spre a intensifica, în şantierul meu, producţia de obuze", amintea, în 1918, Gheorghe Fernic, fondatorul Şantierului Naval, cu peste 2.000 de angajaţi. Iar prin şantierul lui Fernic, Galaţiul a devenit un punct important al industriei de război!

Clădire cu etaj, cu elegante colonade, în stilul luminos neoromânesc, creat şi promovat de Mincu, constructorul Palatului Prefecturii. Locul ar trebui să poarte într-o zi placa comemorativă cuvenită, poate că şi-ar găsi locul şi un mic bust sau, de ce nu?, chiar şi la subsol (imobilul stă pe o veche şi lungă galerie din misterioasa reţea de hrube gălăţeane!, un muzeu al "clanului" Fernic: inginerul, fiul său, aviator de glorie internaţională şi constructor de avioane, şi nepotul, compozitor renumit.

Fiul, George, aviator celebru în lume, inventator şi constructor de avioane şi automobile, a murit pilotând la un miting aviatic la Chicago, în 1930. Ionel Fernic, nepot, absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri”, actor, aviator de incredibil curaj, poet, paraşutist „autodidact”, traducător al lui Khayyam, compozitor a peste 400 de piese, multe şlagăre nemuritoare (vezi „Îţi mai aduci aminte, doamnă”), a murit şi el într-un accident de avion…

Deocamdată, Primăria a montat în faţa palatului Fernic stâlpi stil vintage de iluminat (puţin stilizaţi, lucru nu neapărat bun). Oricum, cu toată bunăvoinţa proprietarului, un proces pentru o parte din teren blochează reabilitarea clădirii! Proprietarii au încercat, fără succes, şi accesarea de fonduri europene. Autorităţile locale n-au înţeles că sprijinindu-i pe proprietarii de bună credinţă fac rost de o clădire din nou fermecătoare, fără să investească bani publici! Aşa se continuă "opera" comuniştilor, care nu le-au permis proprietarilor caselor bombardate din centru să le refacă pe banii lor, ridicând în schimb blocuri meschine!

Procesele… nu dau nici măcar cu var!

Afectat de moartea violentă a soţiei sale chiar în această casă, Fernic i-a vândut în 1920 imobilul lui Vasile Miron, proprietar al Fabricii de cărămidă. Moştenitorul acestuia, Bogdan Miron, ar vrea să reabiliteze clădirea, dar nu s-au terminat încă procesele, am aflat de la mama acestuia. Industriaşul Vasile Miron cumpărase Casa Fernic, adăugându-i ulterior altele, printre care şi fostul Cinema Miron, actualul Teatris. Avea şi moşie la Fileşti.
Palatul Fernic avea ziduri de câţiva metri grosime, care au rezistat la cutremure. "Cei dinainte şi-au cam bătut joc de clădire", spune dna Miron. „Unde era Rodipet e tot al nostru, ca şi magazinul Prichindel. Am închiriat pentru magazin… Avem şi parcul, până la statuia lui Eminescu. Şi parcarea".

Recent, cineva a încercat să trântească acolo o construcţie care era să-i ia faţa Casei Fernic, dar a intervenit Direcţia de Cultură. Şi acum câţiva ani, un demnitar a vrut să-şi facă o casă acolo, dar imobilul era deja în proces de retrocedare. Un amator la cumpărarea fostului cinematograf „Popular” chiar a ameninţat că o va împuşca, spune doamna. "Încă ne judecăm, de-aia n-am avut bani să refacem casa! Ne-au dat cu chiu şi cu vai [terenul] până la al doilea rând de copaci - până acolo este proprietatea noastră. Cinematograful l-am luat de la Bucureşti".

Inginerie, afaceri şi capace

Despre Şantierul Naval "Fernic & Co." şi iniţiatorul său am aflat multe de la un cercetător împătimit al istoriei Dunării, analistul istoric Tudose Tatu. Astfel, Fernic se năştea în 1860, fiind înregistrat la nr. 21 în registrul Bisericii "Sfinţii Voievozi Mantu", din părinţi ortodocşi, Scarlat şi Ruxada Fernic. Gheorghe se căsătorea pe 19 mai 1887 (registrul Bisericii "Sf. Ioan") cu Elena Păun, născută în 1865. Un prim copil, o fetiţă, le murea în primul an de viaţă! Locuiau pe bulevardul Gării nr. 9. Director al Şcolii de Meserii de pe strada Traian, apoi angajat ca şef a două secţii, de maşini şi turnătorie, la Arsenalul Flotilei de Război, instalată la Galaţi, apoi din nou director al Şcolii, el demisionează pentru a iniţia viitorul şantier naval: în 1893, împreună cu asociaţii Teodore Guiller şi Jean Poujoliet, deschidea „Uzinele de construcţii mecanice şi turnătorie de fier şi bronz”, de pe strada Ceres. În Galaţi, pe străzile Domnească şi Bălcescu, mai pot fi văzute şi astăzi capace de canalizare cu inscripţia fabricii lui Fernic, cu o ancoră pe ele! Abia pe 12 mai 1897, spune cercetătorul, e înscrisă cererea lui Fernic către Primaria Galaţi pentru un teren la Dunăre. Pe 24.06.1899 erau menţionate prima oară, în ziarul "Galaţii", "şantierele de construcţii fluviale ale Dlui Fernic & Co.", unde se repara vasul de pasageri "Orientul". ”Abia în data de 3.08.1905, Gheorghe Fernic obţine actul de concesiune a terenului de pe malul Dunării”, act reconfirmat pe 18.06.1906.” Trecut ca „inginer mecanic”, în Calendarul comerţului şi industriei gălăţene la 1895, Fernic se extindea în afaceri, în paralel cu efortul de deschidere a şantierului naval, ca membru a două societăţi „anonime” (pe acţiuni) gălăţene - de exploatare a gazului de iluminat şi (membru fonator) al fabricii de gaz „Siretul”. Domenii sigure, care nu falimentau! Pe şantier, brăileanul Ion Paulat primea sprijinul industriaşului gălăţean: trimis de Fernic la Şcoala tehnică navală la Savona, Italia, Paulat construia în 1911 primul hidroavion cu fuselaj din lume, la Galaţi! În 1900 se naşte fiul lui Fernic, George. Industriaşul este ales, de mai multe ori, senator de Galaţi şi Covurlui. Liberal de frunte, e solicitat şi ajută Guvernul Brătianu în înzestrarea armatei pentru război. În 1908, ajunge preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi (poate Camera îi va ridica un bust?). În 1915 cumpăra un imobil pe strada Portului şi alte patru în imediata apropiere de bursa din port. În 1920, după moartea soţiei, vinde micul palat din Lahovary nr. 7 şi pleacă, ca să uite drama, la Ploieşti. Şi acolo devine preşedintele Camerei de Comerţ; din 1930, e şi membru prin corespondenţă al Camerei gălăţene şi preşedinte onorific! Retras la moşia de la Valea Călugărească, unde avea vie, Fernic moare în 1942 sau ´43, la 82 de ani. Mormântul s-a pierdut… Ca şi amintirea sa, nemarcată încă, la Galaţi.

Crima din Casa Fernic

Cum despre Şantierul Naval s-a mai scris, acum vă oferim ALTCEVA! Conform cercetătorului Tudose Tatu. Elena, soţia lui Fernic, devenise pictoriţă, poate şi ca să-şi mai umple timpul când atât de energicul inginer o lăsa singură pentru călătorii de afaceri. Cum s-a întâmplat şi în momentul în care, ştiindu-l plecat, în 1920, pe Fernic l-au călcat hoţii chiar în această casă. Din nefericire, Elena a fost surprinsă de tâlhari şi ucisă, pentru că-i recunoscuse. Cazul a fost descoperit de cercetător în ziarul „Galaţii-Noi” al formidabilului director de ziar Burbea, care, nemulţumit că Poliţia bătea pasul pe loc, face propria anchetă şi, în numai câteva zile, îi descoperă şi pe făptaşi: femeia în casă şi concubinul ei.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.