Jump to content

Blog culinar de mare succes al unei gălăţence din Italia


dcp100168
 Share

Recommended Posts

”Poftă bună” - blogul culinar al unei românce din Italia, succes de proporţii

Gina Bradea locuieşte în Italia de doi ani şi jumătate, în apropiere de Ancona. Este pasionată de arta culinară, iar acest lucru a stimulat-o să deschidă un blog, în care să-şi prezinte reţetele şi să dea sfaturi culinare. În scurt timp, blogul său a devenit foarte citit, reţetele foarte apreciate, iar în prezent mii de cititori accesează zilnic paginile sale.

În clasamentul ”trafic.ro”, din mii de bloguri înscrise, este pe locul 4 la categoria ”blog culinar” și pe locul 7 la categoria ”blog”, ceea ce reprezintă o performanță deosebită.

Am vorbit cu ea şi am descoperit o persoană deosebit de comunicativă, care se consideră o perfecţionistă şi face totul "cu multă pasiune şi respect".

Gina Bradea, de cât timp eşti în Italia şi care au fost motivele pentru care ai venit în Peninsulă?

«Sunt de doi ani şi jumătate în Italia, soţul meu e de aproape 10 ani. Eu am lucrat în România, am avut grijă de copii. Băiatul a venit în Italia acum 4 ani, lucrează şi el împreună cu soţul. Acum 3 ani am rămas fără job în România, am fost manager, dar şi managerii rămân fără loc de muncă. Nu am mai găsit nimic de lucru: am prea multă şcoală, prea multă experienţă, sunt prea cunoscută, prea bătrână (am trecut de 40 de ani), nu sunt 90-60-90... Sunt plină de defecte, la mine le era teamă că cer salariu prea mare. Am stat puţin în România şi apoi am venit în Italia, să stau cu soţul şi băiatul.

Aici sunt casnică şi blogger. Nu lucrez altceva.»

Ai ajuns în foarte scurt timp pe podiumul blogurilor culinare din România, cu mii de vizitatori unici. Cum ţi-a venit ideea blogului, cum ai reuşit apoi să fii în top?

«De mult timp voiam să scriu o carte de bucate, dezamăgită de informaţiile extrem de succinte din cărţile de bucate. Apoi au apărut blogurile culinare, cu foarte multă informaţie online. Le-am studiat câţiva ani, apoi mi-am făcut şi eu blog, când am venit în Italia. Aveam mult prea mult timp liber şi mă plictiseam cumplit. Când eşti obişnuit să munceşti şi să alergi de dimineaţă până seara, să ai mereu agenda plină cu întâlniri, activităţi programate la minut, să sune telefoanele în jurul tău, să conduci echipe de zeci sau sute de oameni... e greu să nu mai ai nimic de făcut. Aşa că am făcut blogul „Poftă Bună!".

Timp de un an m-am jucat, nu am dat mare importanţă, era un simplu hobby. Apoi, dintr-o dată, s-a aprins flacără! Am pus suflet, am muncit enorm, şi câte 14 ore pe zi, am învăţat, am studiat, am greşit, am reparat, am plâns, am înjurat, am râs şi m-am bucurat... şi am investit nu numai timp, dragoste, muncă, ci şi bani. Am plătit pentru reclamă, am plătit specialişti în IT care să mă ajute, pentru că partea tehnică a blogului necesită nişte cunoştinţe în informatică avansate, pe care puţini oameni le au. Totul pentru blog!

Am studiat blogurile culinare de top, am văzut ce şi cum fac, am citit enorm de multe materiale de pe net, am aplicat unele lucruri, altele le-am făcut din instinct (sunt expertă în management şi marketing), am greşit enorm şi am învăţat multe şi din propriile mele greşeli. Am ajuns în top cu foarte multă muncă şi pasiune.

Sunt foarte ambiţioasă şi competitivă în general, e felul meu de a fi şi-mi place să fiu mereu în vârf. Pentru 2014 îmi propusesem ca în decembrie să ajung la 20.000 de vizualizări pe zi. Am avut marea bucurie să ajung la aproape 40.000. Nu-mi venea să cred, am plâns de bucurie şi am dansat cu scaunul în braţe!

Am muncit şi am pus suflet, asta e secretul lucrului bine făcut. »

Ce diferenţiază blogul tău de altele?

«EU... Pot lăsa acest singur cuvânt, EU, sau pot dezvolta. Le voi face pe ambele. O vorbă din bătrâni spune că ,,omul sfinţeşte locul, nu locul pe om" sau alta: ,,omul potrivit, la locul potrivit". Fiecare blog reprezintă autorul, felul său de a fi. Eu sunt veselă, deschisă, prietenoasă, dinarnică, iubesc armonia, frumosul, binele sub orice formă. Lucrurile acestea se văd pe blogul meu. Oamenii sunt atraşi de reţete, dar revin şi devin fani şi cititori fideli datorită mie. Devenim prieteni. Răspund mereu la întrebări, fără să mă supăr, fără să reped oamenii, gătesc zilnic împreună cu oameni din toată lumea. Chiar dacă o reţetă nu este scrisă pe blog, atunci când sunt întrebată, răspund cu plăcere.

Reţetele mele sunt detaliate, corecte, spun toate secretele pe care le ştiu, nu ascund nimic. Am un stil minuţios de a explica reţetele, totul e cântărit atent şi combinat, dau mai multe variante şi asta se vede. Sunt multe bloguri cu reţete furate şi copiate de ici colo, cu ingrediente greşite şi oamenilor nu le reuşesc preparatele. La mine totul reuşeşte şi asta încântă foarte mult.

Diferenţa este că eu ştiu cu adevărat să gătesc, scriu reţete pe care le gătesc eu, acasă, pentru familia şi prietenii mei şi întotdeauna vin cu ceva nou sau cu reţete vechi, de familie, gatite în felul meu. Pe blogul meu oamenii regăsesc acel gust de acasă, gustul copilăriei, dar şi noutăţi. Promovez gătitul în casă, mâncărurile simple sau sofisticate, dar explicate în cuvinte simple, pas cu pas şi cu umor. Promovez din tot sufletul reţetele tradiţionale, în special reţetele româneşti. Consider că bucătăria românească este cea mai savuroasa din lume .

Oamenii văd şi apreciază aceste lucruri. Fac totul cu multă pasiune şi respect. Respect pentru arta culinară şi pentru oameni.»

De unde ai reţetele, de unde ai experianta deosebită în bucătărie?

«Gătesc dintotdeauna, de mică. Gătitul este o mare pasiune pentru mine, în tinereţe am fost bucătar timp de câţiva ani, am şcoală culinară de câţiva ani buni, aproape 8 ani. Reţetele sunt vechi şi noi, pentru că îmi place să îmbin armonios tradiţionalul şi modernul. Sunt moldo-dobrogeancă, moldancă, din Galaţi, cu mama moldoveancă de pe linia Bârladului şi tata dobrogean, din Isaccea. Am primit o educaţie simplă, ţărănească şi am învăţat de mică să iubesc şi să respect tradiţiile. Iar în familia mea, femeile întotdeauna au gătit foarte bine. De la ele am învăţat de mică să gătesc şi apoi am făcut-o toată viaţa.

Am adunat reţete de peste tot, de la vecine, colege, prietene, de la radio, tv, chiar şi din autobuz, le-am scris în caiete, am adunat cărţi de bucate. Am peste 200 de cărţi de bucate mai vechi sau mai noi în româna, italiană, franceză, spaniolă, engleză, germană, portugheză, ungureşte, rusă. Reviste şi almanahuri am iarăşi foarte multe, am toată colecţia Practic, fără ultimii 3 ani. Am participat la multe concursuri culinare în reviste, sau faptic. Am câştigat câteva concursuri când am fost elevă sau bucătar. Am cunoştinţe culinare extrem de bogate, ştiu mii de reţete, fără exagerare, am o memorie foarte bună şi învăţ rapid. Ştiu reţete vechi sau noi, dar şi improvizez foarte mult, am multe reţete personale, 100% Gina Bradea.

Lăsaţi-mă singură în bucătărie, cu ingrediente multe sau puţine şi daţi-mi sarcina să pregătesc o masă delicioasă pentru, să spunem, 10 persoane, în 3 ore. Se rezolvă! Pregătesc aperitive, ciorbă, pâine, fel de bază, salată şi desert. Singură! Sunt foarte rapidă şi inventivă.»

Concurenţa între blogerii culinari este asemănătoare cu cea dintre bucătari?

«Blogerii, la fel ca şi bucătării, sunt oameni. Au calităţi şi defecte, la fel ca peste tot. Sunt oameni buni sau nebuni, unii deştepţi şi cu bun simţ, alţii.. grămadă şi cu un tupeu fantastic! Este loc pentru toţi în blogosfera, dar puţini sunt cei care înţeleg lucrul acesta. Fiecare ocupă locul pe care-l merită, în funcţie de cât munceşte şi cât suflet pune în ceea ce face.»

Mulţi apreciază bucătăria italiană, dieta mediteraneană. Tu ai majoritatea reţetelor româneşti. Care zici că e mai sănătoasă, mai savuroasa sau mai apreciată?

«Excelentă întrebare! Voi scrie un articol întreg pe tema asta, am deja o parte din material adunată. Am marele noroc să locuiesc în Italia, la ţară şi am şansa să cunosc adevărata bucătărie tradiţională italiană. Iar bucătăria tradiţională românească o iubesc pur şi simplu!

Bucătăria românească şi cea italiană seamănă foarte mult, au multe reţete extrem de asemănătoare. Diferenţa este la uleiul de măsline, pe care italienii îl folosesc mult, iar pentru romani nu e tradiţional. Dacă veţi privi atent, veţi vedea cât de mult seamănă preparatele din carne: salamuri, cârnaţi, jambon) sau pâinea, cozonacii-panettone, conservele pentru iarnă şi multe altele. Gospodinele românce au pregătit mereu tăieţei şi i-au gătit în fel şi chip, iar italiencele au făcut tagliatelle şi pasta. Italiencele au focaccia, româncele au turtele, plăcinţelele. Şi tot aşa...

Diferenţa este în promovare: bucătăria românească, deşi extrem de savuroasă, nu este cunoscută, nu este promovată aşa cum merită. Toţi străinii care au gustat mâncărurile româneşti au fost profund impresionaţi. Gândiţi-vă de câte ori au mâncat străinii mâncăruri româneşti pregătite de voi şi ce laude aţi primit.»

Mănâncă românii nesănătos în comparaţie cu italienii?

«Românii mănâncă dezordonat, atunci când au timp, mănâncă pe fugă, aproape înghit ca pelicanii mâncarea şi fug repede înapoi la muncă. Italienii au un adevărat cult pentru mâncare, ora mesei e sfântă şi respectată riguros. Mâncarea face parte din vestitul, "Il dolce far niente" al italienilor. La ora mesei, la 21-1 prânzul şi la 8-9 seara cină, lasă totul baltă şi stau la masă. Vorbesc mult, mănâncă încet şi tacticos, savurează mâncarea, fără să se grăbească deloc. Asta este diferenţa. Am mâncat cu români: feluri de mâncare aduse repede, mâncat rapid. La italieni se face pauză între felurile de mâncare, o masă e de durată, se mănâncă relaxat şi asta se vede.»

Ce planuri de viitor ai? Toţi fanii tăi aşteaptă o carte de bucate. «Am multe planuri, am agenda plină cu proiecte, care vor apărea la momentul oportun. Mi-am planificat deja nişte lucruri, am multe suprize şi câţiva aşi în mânecă, ceva deosebit. O carte de bucate este în plan, chiar de înainte să încep blogul, deja este schiţată. Va apărea anul acesta. Aştept sponsori şi un editor bun.»

În afara blogului culinar, ai început un alt fel de blog, despre ce este vorba?

«Da, anul acesta am mai făcut un blog, neculinar, pe care să scriu diverse articole. Se numeşte "Cuibul cu vipere", am doar 2 articole scrise, e abia la început. Îl puteţi citi la adresa cuibulcuvipere.blogspot.it.»

O dorinţă ascunsă, ca de final de interviu...

«Sunt om, deci visez... Aş vrea să am restaurantul meu sau o pensiune la munte, să gătesc mâncăruri tradiţionale, la soba cu lemne, să-mi întâmpin oaspeţii cu pâine caldă, coaptă în cuptorul cu lemne. Cu ochii minţii văd această pensiune, cu perdele lucrate de mână, rustică, simplă, cu mâncare ţărănească, înconjurată de verdeaţă şi flori. Pentru mine, acesta este un colţ de rai.»

gazetaromaneasca.com

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Poftă bună, cu Gina Bradea! O gălăţeancă, ambasadorul bucatelor româneşti în Italia

În patria pastelor de tot felul, a pizzei şi a celebrului tiramisu, o gălăţeancă se încăpăţânează să fie un ambasador al mâncărurilor româneşti: Gina Bradea. Desigur, să fii artist în propria bucătărie este una, dar să ştii să explici reţetele simplu, clar, atractiv şi cu umor - aşa cum i-ar fi plăcut şi lui Păstorel Teodoreanu - este mai mult decât un talent culinar, pe care Gina Bradea îl are din plin. De vină ar putea fi Theodor Parapiru, despre care spune cu mândrie şi cu respect că i-a fost profesor. Cert este că, pe blogul ei http://pofta-buna.com/, intră zilnic mii de români pe care îi ajută să gătească româneşte. „Eu nu impun reţete, povestesc exact ceea ce fac, în felul meu, cu umor. De Paste, de exemplu, peste 200 de romani din toată lumea au făcut cozonac moldovenesc după reţeta publicată de mine. Astă iarnă, foarte multe persoane au pregătit cârnaţi, jambon, salam, pastramă, aşa cum le-am publicat eu. Ştiţi ce bucurie ai când vezi că cineva plecat de 20-30 de ani din ţară, pregăteşte sarmale, cozonaci şi afumături, inspirându-se de la tine?”, ne-a mărturisit gălăţeanca.

Cum s-a născut blogul

„În Italia nu lucrez şi nu am lucrat niciodată, de aceea am creat blogul Pofta Bună! cu Gina Bradea. Toata viaţa am muncit de dimineaţa până seara, m-am trezit la ora patru-cinci dimineaţa, aşa că mi-a venit foarte greu să fiu, dintr-odata, casnică. Aveam prea mult timp liber şi mă plictiseam cumplit. De mult voiam să scriu o carte de bucate - am început s-o scriu deja, va apărea anul acesta - aşa că a fost firesc să creez un blog culinar: o carte de bucate virtuală, care se actualizează mereu, de cate ori public o reţetă nouă”, ne-a declarat Gina Bradea.

Gălăţeanca spune că a creat acest blog pentru copiii ei în primul rând, şi apoi pentru orice gospodină care vrea să gătească o mâncare gustoasă, simplă, după reţetele vechi, de familie. Gina a avut norocul să înveţe să gătească de la femeile din familia ei, mama, bunica, mătuşile, dar sunt multe gospodine la început de drum, care nu au de la cine să afle tainele gătitului.
„Pe blog scriu reţetele vechi, tradiţionale, din zona Galaţilor în special, de pe linia Bârladului sau de peste Dunăre, de la Revărsarea, unde am o căsuţă. Mai adun reţete tradiţionale şi din Italia, de la vecinele din zonă. Vreau să readuc în atenţie mâncărurile româneşti, tradiţionale, pentru că bucătăria romanească este extrem de savuroasă, dar nepromovată şi necunoscută”, spune Gina Bradea.

„Sunt româncă simplă şi nu-mi e ruşine!”

Emisiunile tv în care se gătesc tot felul de preparate sofisticate, cu ingrediente exotice şi, sincer, necunoscute oamenilor obişnuiţi, au ajuns şi în atenţia bloggeriţei. „Am văzut cu oroare la televizor mari bucătari, care au recunoscut senin că nu cunosc bucătăria românească şi mi-a fost ruşine pentru ei, că sunt romani. Multe bloguri culinare promovează bucătăriile altor popoare, ingrediente sofisticate, folosesc termeni care sună ciudat, prezintă mâncărurile în stil minimalist, avangardist, reinventează mâncărurile româneşti... Nu e nimic rău sa vezi mămăligă cu lapte de cocos şi sarmale cu carne de crocobaur, dar sunt mult prea multe! Eu prefer să gătesc simplu, româneşte, dar în acelaşi timp cât mai curat, natural, fără amestecuri tip Vegeta, fără creme la plic, fără mulţi aditivi. Iubesc aluaturile coapte în cuptorul cu lemne, salamurile pregătite acasă, mâncarea gătită în casă. Am şi reţete moderne, dar la mine predomină bucatele tradiţionale. Am crescut la oraş, dar sunt o ţărancă româncă simplă şi nu mi-e ruşine cu asta”, subliniază gălăţeanca.

Numai cine nu munceşte nu greşeşte

Am fost curioşi să aflăm dacă şi Gina Bradea mai ratează în bucătărie sau are mereu soluţia salvatoare pentru momentele de criză. „Greşesc de multe ori şi nu ezit să spun şi ce greşeli fac. De cele mai multe ori ies basma curată, improvizez mult şi reuşesc să transform şi să remediez. Dar povestesc tot, şi asta este extrem de apreciat. Eu nu am încredere în oamenii care spun că nu greşesc niciodată”, spune Gina Bradea.

Tradiţie şi gastronomie românească

Gina Bradea vorbeşte cu pasiune despre proiectul demarat tare drag, numit Tradiţie şi gastronomie românească (http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/), unde a atras peste 15 bloggeri culinari români şi câţiva sponsori. "În fiecare lună vom scrie despre reţete şi tradiţii specifice lunii respective şi vom promova firme româneşti, produse româneşti. Mai aşteptam firme româneşti, să colaborăm", ne-a spus gălăţeanca.
La final, i-am lansat o provocare: să se caracterizeze în stil culinar: „Eu sunt sarea şi piperul din bucate, mâncărurile mele sunt condimentate cu verdeţuri şi condimente uscate de mine, în marea lor majoritate, proaspăt măcinate. Eu sunt culoare şi gust, curcubeu pe cerul gurii. Nu poţi să nu zâmbeşti când guşti din mâncărurile mele, pentru că eu gătesc mereu cu dragoste şi umor”.

Cine este Gina Bradea

Economist de profesie, Gina Bradea a practicat multe meserii şi a urmat tot felul de cursuri de calificare, perfecţionare, seminarii şi traininguri. „Am lucrat câţiva ani în alimentaţie publică, dar am plecat repede, dezamăgită de munca extrem de grea, prost plătită de ore muncite peste program, insulte şi hărţuire sexuală. Am lucrat la INTFOR, la Aprovizionare, de unde am ieşit în ultima ordonanţă. Am fost manager la diverse firme de vânzări, am lucrat şi în asigurări o perioadă. Am pornit de jos, am muncit mult, am învăţat la seral şi la fără frecvenţă, nu am vrut să renunţ la şcoală. Am rămas acelaşi om cu bun simţ, indiferent unde şi ce funcţie am avut, am pus mereu suflet, pentru ca eu consider că omul sfinţeşte întotdeauna locul, nu locul pe om”, spune Gina Bradea. Deşi au trecut peste 30 de ani de atunci, susţine că dascălii de la Şcoala Generala nr. 31, din Micro 38, au format-o ca om.

viata-libera.ro
 

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.