Jump to content

O familie care-şi trăieşte viaţa în pas alergător


dcp100168
 Share

Recommended Posts

O familie care-şi trăieşte viaţa în pas alergător

* După numai doi ani de antrenamente, soţii Paraschiv au ajuns să câştige medalii după medalii

Magda şi Cătălin Paraschiv, amândoi în vârstă de 40 de ani, formează un cuplu frumos, pentru care sportul a devenit un mod de viaţă, în special pentru el, care în doi ani de zile a slăbit considerabil, datorită alergărilor zilnice. Încă de când au descoperit că se simt bine făcând mişcare, cei doi soţi au participat la mai multe competiţii şi au adus acasă diplome, medalii şi cupe. Au reuşit să-l ia după ei şi pe băiatul cel mic, Sorin, de 9 ani, care aleargă împreună cu alţi copii la concursuri. Cu fata cea mare, Andreea, în vârstă de 15 ani, încă mai au de muncă...

Dragoste la prima... îngheţată

Magda şi Cătălin s-au cunoscut în 1994 şi, după cum chiar ei au recunoscut, a fost dragoste la prima vedere. Sau, mai bine spus, la prima îngheţată, dacă e să ne luam după modul în care s-au privit pentru prima dată ochi în ochi. "Eram tineri, aveam 18 ani şi ceva când ne-am cunoscut. Îmi amintesc că era cu o zi înainte de 1 iunie. Eu vindeam îngheţată în faţă la fostul restaurant "Bîrlădeanu", din Ţiglina I, şi el a venit să cumpere. Am intrat în vorbă atunci. A doua zi, ne-am dat întâlnire, a fost emoţionant şi frumos în acelaşi timp", îşi aminteşte Magda.
Gândindu-se la acele clipe din urmă cu 21 de ani, Cătălin adaugă: "M-a aşteptat să vin şi din armată. Am avut noroc că am făcut armata la Tecuci, destul de aproape de casă, şi venea la fiecare sfârşit de săptămână să mă vadă. Aşa ne-am menţinut vie relaţia". După trei ani în care au fost împreună non-stop, s-au căsătorit. Chiar dacă anii au trecut şi greutăţile din viaţa oricărei familii i-au pus la încercare, soţii au reuşit să treacă cu bine peste ele.

"Ne-am iubit mult şi ne iubim în continuare. Nu ştim dacă există un secret al longevităţii unei căsnicii. Dar înţelegerea şi respectul sunt extrem de importante în relaţia noastră. Nu vorbim ce nu trebuie, ştim să trecem peste certuri şi mici neînţelegeri”, explică cei doi. Cătălin îşi aminteşte cum a fost când s-a apucat de alergat, lucru care nu era chiar pe placul soţiei. "La început, plecam în fiecare zi pe faleză. Şi ea mereu mă certa şi-mi spunea să mai stau pe-acasă, s-o ajut la una-alta prin casă". Ea completează: "Şi când stătea acasă făcea sport, făcea abdomene, stătea cu orele în dormitor şi se antrena. Nu mi-a convenit la început, tot îi spuneam că se ţine de prostii, de ce i-a venit lui ideea să facă sport. Dar am reuşit să trec peste, mi-am dat seama cât de mult contează sportul pentru el şi ba chiar m-am dat şi eu după el".

Un mod de viaţă  

"A devenit un mod de viaţă pentru mine. Dacă nu ies într-o zi la alergat, deja îmi schimb dispoziţia", spune hotărât Cătălin şi continuă să povestească de ce s-a apucat să facă sport: "Am început în august 2013, aveam cu 15 kilograme mai mult decât am acum. Am început din curiozitate, nu mă gândeam că o să particip la concursuri, maratoane. Am început să alerg pentru mine, să slăbesc, să mă simt mai bine, mai sănătos. De la aproximativ 90 de kilograme, am ajuns pe la 73. Iniţial, am alergat trei, cinci, zece kilometri. Prin ianuarie 2014, am văzut în ziarul "Viaţa liberă" un articol despre Marius Buricea, care organizează tot felul de competiţii şi m-am alăturat grupului său".

Cătălin aleargă de minimum patru ori pe săptămână şi a reuşit astfel să aibă o formă fizică din ce în ce mai bună, care i-a permis să participe la acţiuni organizate în oraş, ori în afara Galaţiului. "Prima acţiune la care am participat a fost în Grădina Publică, unde am alergat 40 de kilometri. Primul concurs a fost la Măcin, pe 3 mai 2014. Am avut un traseu de 38 de kilometri, ceva mai dificil. Am plecat din localitatea Greci şi am alergat pe un traseu montan. Am luat locul patru la categoria mea de vârstă", spune sportivul.

După acest concurs, Magda a început şi ea să facă sport şi i s-a alăturat soţului şi la alte competiţii. "Până să merg cu soţul la Măcin, nu obişnuiam să fac sport, să alerg. Mi-a plăcut în primul rând atmosfera de concurs, mai socializezi cu ceilalţi participanţi, începi să cunoşti oameni noi, e interesant. Atunci m-am hotărât să merg şi eu cu soţul la competiţii, în calitate de concurent. Pe 6 august a fost următorul concurs - supermaraton între Mărăşti şi Mărăşeşti, iar eu am participat la proba de 21 de kilometri. Am câştigat primul loc la fete. Iar el a luat primul loc la supermaraton la băieţi, la traseul de 46 de kilometri", povesteşte femeia.
Deocamdată, Magda a rămas la semimaraton, adică aleargă pe trasee mai scurte, pentru că nu apucă să se antreneze atât cât trebuie, pentru că pe lânga slujba de croitoreasă, care-i ocupă jumătate de zi, trebuie să mai facă şi mâncare, să aibă grijă de copii, să facă lecţii cu ei. Cătălin se consideră norocos, deoarece lucrează ca agent de pază şi are doar program de noapte. Aşa că ziua are timp să se antreneze şi să se odihnească.

Toată familia, la concursuri

"De obicei, când sunt organizate concursuri, sunt şi categorii pentru copii, iar Sorin merge de fiecare dată cu noi. Îi place să alerge, să facă mişcare. În schimb, Andreea nu prea e atrasă deocamdată, are noroc că e slăbuţă şi nu are nevoie de prea mult sport, în afară de orele de la şcoală. Acum are examenul de capacitate pe cap, învaţă mereu. Mai merge cu noi atunci când sunt acţiuni în oraş, pe faleză, ori în Grădina Publică, dar nu prea aleargă, merge să ne facă poze", spun cei doi părinţi.

Sacrificii pentru sport şi sănătate

Participarea la concursuri nu este chiar atât de uşoară pe cât pare. Pe lângă efortul fizic, cei doi soţi au nevoie de bani. Fiecare competiţie are taxă de participare, sportivii au nevoie de echipament special, care costă câteva sute de lei pentru fiecare, încălţămintea e şi ea destul de scumpă. "S-a mai întâmplat de câteva ori să achităm taxa de participare doar pentru unul dintre noi, iar după ce luam salariul plăteam şi cealaltă taxă. În plus, când sunt concursuri în afara Galaţiului, tot noi trebuie să plătim transportul, eventual cazarea, dacă stăm mai mult acolo. Nu ne este uşor, dar considerăm că este un sacrificiu care merită făcut, ne face plăcere. Ne-ar ajuta mult o sponsorizare, dar e mai greu de obţinut”, mărturisesc Cătălin şi Magda.

Partea bună la o deplasare este faptul că mai pot vizita locuri noi din ţară. "Pe 9 mai vom avea un maraton la Moieciu de Sus şi atunci vom pleca tot în familie. După ce vom alerga la concurs, vrem să vizităm puţin şi împrejurimile. Vrem să mergem şi la Castelul Bran, unde copiii îşi doresc de ceva timp să ajungă", au mai adăugat cei doi soţi.
În prezent, Cătălin se pregăteşte pentru un ultramaraton care va avea loc în vară, în nordul Moldovei, la care a reuşit să câştige participare şi cazare gratuită.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.