Jump to content

Fiecare victimă a proxeneţilor costă un miliard de lei vechi


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Fiecare victimă a proxeneţilor costă un miliard de lei vechi


Consiliere psihologică, juridică, asistenţă medicală, haine, mâncare şi cazare pe banii statului pentru a scăpa din mrejele traficanţilor de carne vie care le exploatau sexual şi obţineau de pe urma lor sume exorbitante. Sunt drepturi de care persoanele, de obicei foarte tinere, şi care sunt recuperate din ghearele proxeneţilor, beneficiază în virtutea unei legi care pune, printre altele, la grea încercare resursele financiare guvernamentale şi locale.


Adăpostite în centre secrete, nouă la număr la nivel naţional, în urma cu câţiva ani, prostituatele care voiau să o apuce pe calea cea bună nu scoteau bani puţini din buzunarul colectiv. Vorbim la trecut nu pentru că acum nu ar mai avea aceste drepturi, ci pentru că adăposturile subvenţionate parţial de Guvern parţial de Consiliile Judeţene au sucombat pe rând, autorităţile invocând atât numărul redus de victime cazate, cât şi costurile exorbitante.


2.000 de euro pe lună, „reabilitarea” unei fete


Aducerea pe calea cea bună a femeilor traficate s-a dovedit a avea până anul trecut, la Galaţi, o nota de plată care ar face invidioasă pe orice domnişoară din lumea bună, obişnuită cu tot confortul. Dacă în 2012, cheltuielile necesare protecţiei unei singure victime ajungeau, pe an, la 72.115 lei, adică puţin peste 6.000 de lei lunar, în 2013 „necesităţile” au crescut spectaculos, la 110.260 de lei, adică peste 9.000 de lei lunar. 30 la sută din aceste costuri erau suportate din bugetul Consiliului Judeţean, în timp ce restul de 70 la sută veneau de la Guvern, prin Ministerul Muncii.


„În contul acestor sume, victimele beneficiau de cazare, hrană, materiale pentru igiena personală, echipament, cazarmament, asistenţă socială, consiliere psihologică, consiliere vocaţională, asistenţă medicală. Toate aceste servicii erau asigurate prin cei opt angajaţi ai Direcţiei pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială. Vorbim de psihologi, jurişti, instructori, îngrijitori. Menţinerea centrului a devenit astfel nerentabilă inclusiv din punct de vedere al raportului existent între numărul persoanelor protejate şi cel al angajaţilor implicaţi”, a subliniat dr. Ciprian Groza, directorul general-adjunct al DGASPC Galaţi.


Deşi au avut, teoretic, toate condiţiile să îşi caute un rost mai bun în viaţă pe perioada şederii în adăpost, dintre cele şapte tinere recuperate şi incluse în programul de protecţie una singură şi-a găsit un loc de muncă şi este angajată cu contract.


„Fetiţele” refuză luxul de la stat


Dacă se pun în balanţă traiul obscur, dar aducător de câştiguri financiare superioare, şi salariul de vânzătoare sau de angajată la o spălătorie auto, după recuperarea pe cheltuiala statului şi începerea unei vieţi decente, primul, din păcate, câştigă aproape întotdeauna. Atrase de mirajul vieţii de lux sau, în multe cazuri, de „iubiţi” care le fură minţile, multe tinere refuză cooperarea cu autorităţile judiciare, dar şi să înveţe o meserie sau să îşi găsească un loc job departe de cei care le-au pus la muncă pe stradă sau în bordeluri. Dintre cele 40 de victime ale traficului de persoane raportate pe Galaţi în 2013, 33 au refuzat să fie asistate şi reintegrate. Dintre cele şapte care au fost de acord să-şi dea o nouă şansă, doar una a ajuns în centrul de protecţie, unde a stat vreme de opt luni.


„Având în vedere cheltuielile ridicate de asistare a beneficiarilor în regim rezidenţial, datorită numărului scăzut de victime diferite, activitatea de acordare a serviciilor sociale de acest tip a fost suspendată în vederea identificării unei variante de acordare a acestui tip de serviciu pe costuri mai scăzute” a subliniat Ciprian Groza.


Vor redeschiderea centrului


De cealaltă parte, reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Luptă Împotriva Traficului de Persoane, structura care recuperează tinerele traficate, militează pentru redeschiderea unui centru în care acestea să fie cazate şi monitorizate permanent pe durata proceselor în care sunt implicate, până la reintegrarea lor în societate.


„În momentul de faţă, noi suntem nevoiţi să căutăm alternative pentru protejarea victimelor în privinţa cărora se stabileşte, în urma evaluărilor, că prezintă riscul de a fi retraficate. Sunt persoane care nu se pot întoarce nici în familii, acestea având nevoie de protecţie, consiliere şi chiar pază. În aceste condiţii, singurele soluţii le reprezintă ajutorul pe care îl primim de la ONG-uri sau de la oameni de bine care se oferă să le cazeze”, explică scms. Ionel Mereuţă, din cadrul Agenţiei Naţionale de Luptă Împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Galaţi.


În prezent, de regimul de asistenţă la domiciliu, singura forma de protecţie asigurată de DGASPC Galaţi în privinţa victimelor traficului de persoane, beneficiază o singură femeie, mamă a unui copil mic. Alte două tinere sunt în faza de monitorizare.


viata-libera.ro


Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.