Istoria Palatului Poştei de pe strada Lahovary

[dcp100168]

Istoria Palatului Poştei de pe strada Lahovary

* Imobilul a fost ridicat în urmă cu peste 100 de ani, de un arhitect din Iaşi

Asemenea altor clădiri monumentale din Galaţi, Palatul Poştei este oarecum ascuns privirilor trecătorilor. Edificiul istoric se află pe strada G-ral Iacob Lahovary, la mică distanţă de străzile Domnească şi Bălcescu. Strada oarecum îngustă, dar şi clădirile vecine, construite în epoci ulterioare, împiedică o vedere de ansamblu a faţadei acestui edificiu istoric, aflat încă într-o perfectă stare de conservare. Alta era, fără îndoială, situaţia la începutul secolului al XX-lea, când clădirea proaspăt ridicată era pusă în valoare de un spaţiu împrejmuitor generos.

În căutarea terenului

Documentele vremii arată faptul că la Direcţia Generală a Poştelor există, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un buget de 80.000 de lei pentru construirea la Galaţi a unui local telegrafo-poştal. Nu exista însă şi un teren necesar pentru ridicarea clădirii, astfel că totul a rămas doar în stadiul de intenţie. "Abia în 1894, Ministerul de Interne a achiziţionat de la comerciantul gălăţean Leibiş Goldberg terenul din strada Municipală nr. 5, pentru care a plătit suma de 25.000 de lei. Contractul de vânzare a fost autentificat la Tribunalul Covurlui, la data de 16 septembrie 1894", a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Primele discuţii

Din documentele existente la Serviciul Judeţean de Arhivă Galaţi, reiese că Grigore Cerkez, director general al Direcţiei Poştelor, comunică Primăriei Comunei Galaţi, la 20 iulie 1906, că Direcţia Generală a Telegrafelor, Poştelor şi Telefoanelor este autorizată, conform legii de la 1 martie 1906, să construiască localuri proprii pentru serviciile sale în diferite localităţi din ţară. Cere astfel autorităţilor locale gălăţene să elibereze autorizaţia pentru construcţia localului din comuna Galaţi şi să scutească instituţia Poştei de taxele lucrărilor de construcţie. Primar al Galaţiului la acea vreme era avocatul Emil Vulpe. Edilul i-a răspuns că, în urma şedinţei Consiliului Comunal din 21 septembrie 1906, s-a decis ca Direcţia Generală a Poştelor să trimită în copie contractul de dare în întreprindere a construcţiei palatului. La 25 iulie 1906 are loc alinierea construcţiei faţă de celelalte clădiri de pe stradă.

Contestări şi nemulţumiri

Între timp, pe 27 iulie în acelaşi an, la Bucureşti este încheiat un contract între Direcţia Poştelor şi ing. arhitect Virgiliu Em. Hălăceanu, domiciliat în Iaşi, câştigător al licitaţiei. Obiectul contractului era construirea unui local al poştei şi a unei locuinţe a dirigintelui.
Inginerul Constantin C. Constandachi, reprezentant al lui Hălăceanu, anunţa Primăria Galaţi, la 25 iulie 1906, de iminenta începere a lucrărilor pentru clădire.
"Construcţia Palatului Poştei nu a fost lipsită de incidente. Vecinii, Primăria şi Compania Apelor din Galaţi se plângeau constructorului de depozitarea materialelor pe toată strada, de ruperea conductei de apă, de deteriorarea trotuarelor, a pavajelor şi de întreruperea circulaţiei. În documentele existente la Serviciul Arhivă, datând din anul 1908, Direcţia de Telegraf şi Poştă figura pe strada Iacob Lahovary la numărul 6", a mai spus Marius Mitrof.

Jocul volumelor

Suprafaţa clădirii este de 2.100 de metri pătraţi şi este formată din subsol, parter şi etaj. Potrivit sursei citate, clădirea este construită din beton, iar zidurile sunt făcute din cărămidă. În 1943, edificiul era evaluat la 86 de milioane de lei. În aceeaşi perioadă, subsolul adăpostea serviciile de poştă, arhiva, bucătăria cantinei şi atelierul de tâmplărie. La parter se găseau alte servicii de poştă, serviciile de Cecuri şi Economii, Serviciul Societăţii Române de Radiodifuziune, cabinetul şi locuinţa dirigintelui, garajul şi magazia de materiale. Etajul cuprindea Serviciul de telegraf, Serviciul Telefonic Judeţean, Serviciul Cenzurii, camera de oaspeţi, toate serviciile administraţiei şi cantina funcţionarilor.
"Arhitectonic, Palatul Poştei se înscrie în arhitectura proprie unor edificii ridicate în urma unor programe proprii a unor instituţii, ceea ce le face să se remarce în peisajul urban. Clădirea este lungă şi are câmpul faţadei acoperit de cărămidă aparentă, într-un joc al volumelor de gol-plin. Acest aspect îi conferă o armonie arhitectonică evidentă", a concluzionat Marius Mitrof.

Istoricul serviciilor de poştă în Moldova

Generalul Pavel Kiseleff a luat o serie de măsuri administrative, între anii 1829-1834, pentru îmbunătăţirea poştelor din Muntenia şi Moldova. Astfel, în Moldova funcţionarea poştei a fost dată în arendă, prin licitaţie publică, pentru anii 1831-1834, lui Nicolae Privileghie, stabilindu-se un număr de 1.000 de cai, această arendă fiind apoi prelungită până în anul 1837. În anul 1833, principalele drumuri cu relee de poştă erau deservite de 1.500 de cai în Moldova (Sculeni-Iaşi-Vaslui-Strâmtura, Bârlad-Focşani-Galaţi, Podu Iloaiei-Mihăileni, Târgu-Frumos-Fălticeni-Piatra-Bacău-Ocna). În anul 1854, la propunerea austriecilor s-a început construirea în Moldova a primelor linii telegrafice Cernăuţi-Suceava-Fălticeni-Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci, iar de aici la Focşani şi Galaţi.
În urma unor alte tratative s-a realizat joncţiunea reţelelor telegrafice ale Munteniei cu cele ale Moldovei între localităţile Brăila-Galaţi şi prin Focşani. Aproape concomitent s-au deschis oficii telegrafice la Iaşi, Tecuci, Bârlad, Izmail, Focşani şi Galaţi, unde şeful oficiului era Cezar Librecht. În Galaţi, telegraful şi poşta funcţiona în anul 1856; la început servea doar intereselor familiare, din cauza taxelor mari, iar mai târziu s-a extins, datorită ieftinirii comerţului şi taxelor.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Povestea Palatului Poştelor din Galaţi şi a celor 1.500 de cai care deserveau releele de poştă din Moldova

Lipsa liniilor telegrafice din Moldova a determinat îmbunătăţirea poştelor din Muntenia şi Moldova, iar generalul Pavel Kiseleff s-a implicat între anii 1829-1834 pentru ca acest lucru să devină realitate. În acea perioadă, principalele drumuri cu relee de poştă din Moldova erau deservite de peste o mie de cai, care asigurau transmiterea corespondenţei între localităţi.

Până la Revoluţia de la 1848, poştele din Moldova şi Muntenia erau date în arendă, pe o perioadă de 3 ani, la diverşi antreprenori, extinzându-se cursele şi introducându-se noi mijloace de transport (braşovence). Revoluţia de la 1848 nu a produs modificări substanţiale în funcţionarea poştei, astfel că aceasta continua să fie dată în arendă, pe 5 ani sau chiar mai mult. În anul 1854, la propunerea austriecilor, s-a început construirea în Moldova a primelor linii telegrafice Cernăuţi-Suceava-Fălticeni-Iaşi-Vaslui-Bârlad-Tecuci, iar de aici la Focşani şi Galaţi. În urma unor tratative s-a realizat joncţiunea reţelelor telegrafice ale Munteniei cu cele ale Moldovei între localităţile Brăila-Galaţi şi prin Focşani. Astfel, în Moldova funcţionarea poştei a fost dată în arendă, prin licitaţie publică, pentru anii 1831-1834, lui Nicolae Privileghie, stabilindu-se un număr de 1.000 de cai care să o deservească, această arendă fiind apoi prelungită până în anul 1837. În anul 1833, principalele drumuri cu relee de poştă erau deservite de 1.500 de cai în Moldova (Sculeni-Iaşi-Vaslui-Strâmtura, Bârlad-Focşani-Galaţi, Podu Iloaiei-Mihăileni, Târgu-Frumos-Fălticeni-Piatra-Bacău şi Ocna). Întreţinerea şi hrana cailor nu era deloc ieftină, dar în lipsa liniilor telegrafice la acea vreme, autorităţile nu au avut de ales.

Galaţiul avea telegraf şi poştă din 1856

În anul 1906, generalul Cerkez face cunoscut Primăriei Comunei Galaţi că Direcţia Generală a Telegrafelor, Poştelor şi Telefoanelor pe care o conduce este autorizată de a construi localuri proprii pentru serviciile sale în diferite localităţi din ţară, astfel roagă municipalitatea să elibereze autorizaţia pentru construcţia localului din comuna Galaţi.

În Galaţi, telegraful funcţiona în anul 1856. La început servea doar intereselor familiare, datorită taxelor mari, dar mai târziu s-a extins, în condiţiile în care s-a ieftinit comerţul, iar taxele s-au redus. La 20 februarie 1887, comuna Galaţi a înfiinţat o linie telefonică, care leagă Primăria cu poliţia, localul pompierilor, comisiile şi parchetul.

Exista de ceva timp un credit de 80.000 lei pentru construirea unui local telegrafo-poştal în Galaţi, dar nu exista şi terenul aferent, care va fi achiziţionat în anul 1894 de la Leibiş Goldberg, proprietar şi comerciant domiciliat în Galatz, strada municipală. Lucrarea urma să fie terminată la 1 iulie 1907, iar la 15 octombrie 1906 se preconiza ca aceasta să fie ridicată la roşu şi acoperită.

Incidente la construcţia Palatului

Din documentele vremii reiese că au apărut şi probleme la construcţia Palatului Poştelor din Galaţi. Astfel, Primăria Comunei Galaţi, Compania apelor din Galaţi şi vecinii s-au plâns de depozitarea materialelor necesare construcţiei Palatului pe toată strada municipală, dar şi de ruperea conductei principale de apă sub greutatea materialului depus peste ea, deteriorarea trotuarului, a pavajelor şi întreruperea circulaţiei.

Palatul Poştelor din Galaţi a fost finalizat în 1908, construcţia fiind realizată din beton şi zid de cărămidă. Subsolul cuprindea serviciile de poştă, arhiva, bucătăria cantinei şi atelierul de tâmplărie. La parter urmau să funcţioneze serviciile de poştă, serviciile de Cecuri şi Economii, Serviciul Societăţii Române de Radiodifuziune, cabinetul şi locuinţa dirigintelui, garajul şi magazia de materiale, iar etajul cuprindea serviciul de telegraf, Serviciul Telefonic Judeţean, Serviciul Cenzurii, camera de oaspeţi, toate serviciile administraţiei şi controlul, precum şi cantina funcţionarilor.

Imobilul se regăseşte pe lista monumentelor istorice din 2004 sub denumirea de Palatul Poştei, strada Lahovary Iacob, general 6.

adevarul.ro