Jump to content

Vila Elisa, fostul Versailles al Galaţiului


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Vila Elisa, fostul Versailles al Galaţiului

* Imobilul a aparţinut unei bogate familii de negustori din Galaţi * În prezent, casa nu mai păstrează aproape nimic din măreţia de altădată

Vila Elisa era la începutul secolului al XX-lea unul dintre principalele puncte de atracţie din Galaţi. Străinii aflaţi în vizită în oraşul-port de la Dunăre rămâneau, fără îndoială, dacă nu fascinaţi, cel puţin plăcut surprinşi vizual de frumuseţea clădirii aflată atunci la capătul nordic al actualei străzi Mihai Bravu.
Dincolo însă de aspectul estetic rafinat şi discret al vilei, atracţia locului era dată de imensa grădină care împrejmuia imobilul şi care amintea de celebrele grădini de la Palatul Versailles. În mărturiile păstrate din epocă, se spune că fiecare metru pătrat din cei 10.000 ai grădinii se afla în armonie cu restul spaţiului. Vila şi grădina ajunseseră atât de vestite, încât se tipăriseră chiar şi cărţi poştale ale locului, trimise din Galaţi spre alte oraşe din ţară. "O fi existând grădini bine aranjate şi în alte părţi, afirmăm, fără teamă de a fi desminţiţi, că rar se poate găsi în ţară o grădină egală cu a lui Ioan Stoicovici", se scria în paginile unui ziar local de la 1902.
"Grădina era frumos ornamentată cu arbori, arbuşti şi flori. Din loc în loc se găseau fântâni arteziene şi statui întruchipând femei nud. Grădina era într-adevăr cel mai frumos amenajată din tot Galaţiul. Prietenii proprietarilor, dar şi străinii veneau cu plăcere să vadă şi să se relaxeze într-o asemenea minune", a explicat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Galaţi.

Mărturie din "La Belle Epoque"

Aproape nimic din aspectul actual al Vilei Elisa nu aminteşte de vremurile de dinainte de Primul Război Mondial. Casa a fost construită undeva în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea. Galaţiul respira din plin perioada "La Belle Epoque", curmată destul de brusc de războiul izbucnit în 1914. Mărturie a "Epocii Frumoase" pe care a trăit-o oraşul nostru atunci stau numeroasele clădiri monumentale rămase din epocă.
"Din punct de vedere arhitectonic, Vila Elisa era formată dintr-un corp central, cu o intrare monumentală, într-un pridvor deschis. Pridvorul avea acoperişul sprijinit pe coloane de zidărie. Deasupra se afla un atic (etaj scund situat imediat sub acoperiş - n.r.) cu scop decorativ. Faţada era înfrumuseţată de elemente bosate, imitând pilaştri şi boluri", a mai spus Marius Mitrof.

Donjonul dispărut

Frumuseţea clădirii era completată şi chiar accentuată de donjonul (construcţie în formă de turn, care imită turnul principal al castelelor medievale - n.r.) care era alipit de aceasta, pe partea de nord. Potrivit lui Marius Mitrof, donjonul avea o formă octogonală, cu un acoperiş tip dom, depăşind cu mult înălţimea casei. Acest donjon a dispărut atunci când a fost construit Teatrul de Operetă şi Estradă Regional Galaţi, actualul Teatru Muzical "Nae Leonard". Locul turnului octogonal a fost luat de un pasaj care făcea legătura între vilă şi teatru. Asemenea tuturor clădirilor din România, Vila Elisa a fost naţionalizată de către comunişti, după anul 1950.

Lungul drum până la retrocedare

În perioada comunistă şi în primul deceniu de după Revoluţie, în vilă aveau loc repetiţiile pentru spectacolele de teatru. Lucrurile s-au schimbat la pragul dintre milenii, atunci când, ca urmare a mai multor solicitări de revendicare făcute anterior, casa a fost retrocedată moştenitorilor familiei Stoicovici. Actualii proprietari locuiesc acum la Bucureşti. "Deşi nu este monument istoric, clădirea se află în Ansamblul Urban "Mihai Bravu Monument Istoric". Ea face parte astfel din zestrea oraşului Galaţi", a mai precizat sursa citată.
Fără îndoială că foarte puţini dintre gălăţeni mai remarcă Vila Elisa. Ciuntită de clădirile construite ulterior în jur şi lăsată fără donjon, casa nu mai păstrează aproape nimic din farmecul iniţial. Tot pe Mihai Bravu, vizavi de Camera de Comerţ, se află o clădire asemănătoare, care este însă mai bine păstrată.

Istoria familiei Stoicovici

Casa îi aparţinea la începutul secolului al XX-lea lui Ioan Stoicovici. Preţuindu-şi probabil peste măsură soţia, pe Elisa Constantin, Ioan Stoicovici şi-a numit locuinţa după aceasta. Elisa Constantin era fiica unui agricultor gălăţean foarte bogat şi cunoscut în epocă. Au avut împreună şapte copii, printre care şi Vasile Stoicovici, ajuns profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (Bucureşti) şi secretar general al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti. Ioan (Ion, după unele surse - n.r.) Stoicovici a fost fiul lui Vasile Stoicovici, un comerciant prosper al Galaţiului secolului al XIX-lea. El cerea în anul 1878 Primăriei Galaţi autorizaţie pentru deschiderea unei fabrici pe strada Ceres, actuala Ana Ipătescu. Pe la 1883, acelaşi Vasile Stoicovici era exportator de coloniale, iar mai târziu şi-a deschis şi Banca "Vasile Stoicovici şi fiii", instituţie pe care Ioan şi fratele său Ştefan o conduceau la 1913. Cunoscut ca un bun gospodar, Ioan Stoicovici, a fost şi preşedinte al Societăţii Anonime "Brutăria Mecanică" din Galaţi, precum şi membru al Camerei de Comerţ din Galaţi, ajungând chiar la conducerea acestei instituţii. În 1912 era primul director din Galaţi al Băncii Româneşti. Datorită priceperii sale administrative, Ioan Stoicovici a fost ales şi consilier comunal. A murit în 1927.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.