Jump to content

"Tudor Vladimirescu" - singura navă cu zbaturi din Europa


dcp100168

Recommended Posts

"Tudor Vladimirescu" - singura navă cu zbaturi din Europa

Cine trece prin oraşul de la Dunăre şi are privilegiul de a face o croazieră cu celebra navă cu zbaturi ”Tudor Vladimirescu” poate spune că a trecut puţin prin istorie: cu ea s-au plimbat, de-a lungul existenţei, Regele Ferdinand, mareşali ai României din perioada interbelică, dar şi preşedintele rus Hruşciov.


Pentru cei care nu ştiu, singura navă cu zbaturi care încă mai funcţionează în Europa poate fi găsită acostată la cheu în Portul Galaţi. Şi am zis bine că poate fi zărită cel mai adesea la cheu pentru că în ultima vreme nu prea s-a mai desprins de pontonul de la ţărm. Este şi normal dacă luăm în calcul faptul că exploatarea ei este extrem de costisitoare şi puţini îşi permit s-o închirieze pentru marş pe apă. Numai pornirea costă în jur de 1.500 de euro, ca să nu mai vorbim că apoi, ora de marş costă în jur de 500 de euro.

Atunci când a modernizat-o, în urmă cu mai bine de 10 ani, Consiliul Judeţului Galaţi spera să o transforme într-un adevărat obiectiv turistic. Şi ar fi reuşit dacă Galaţiul chiar ar fi făcut parte din harta turitică a României. Din păcate, turiştii nu s-au îngrămădit pe malul Dunării, motiv pentru care nava a fost nevoită să stea mai mult la mal. Dan Lilion Gogoncea, fostul preşedinte al CJ Galaţi care a modernizat nava Tudor Vladimiresc, sper de asemenea, că delegaţiile diplomatice şi de afaceri se vor îngrămădi să viziteze Galaţiul, numai că n-a fost să fie aşa.

Nava cu zbaturi acţionate de forţa aburului „Tudor Vladimirescu” a fost construită între 1850 şi 1853, la Şantierul Naval Ganzdanubius din Budapesta, la cererea companiei austriece DDSG, care făcea comerţ în Ţara Românească şi Moldova şi avea nevoie de un remorcher foarte puternic, care să străbată zona Cazanelor Dunării. Pentru că la vremea aceea nu se inventase încă elicea, nava a fost dotată cu un sistem de propulsie bazat pe mai multe pale din lemn, montate pe un ax poziţionat la mijlocul navei, sistem denumit ulterior sistem de propulsie cu zbaturi. În 1919, nava a fost primită de România în contul despăgubirilor de război.

Rebotezată ”Sarmisegetuza”

A fost rebotezată „Sarmisegetuza” şi a devenit navă de pasageri. De-a lungul anilor, la bordul ei au urcat Regele Ferdinand şi Regina Maria, Carol al II-lea, Regele Mihai, dar şi mareşalii Averescu şi Antonescu. Pe vreme când România îl avea prim ministru pe Gheorghe Gheorghiu Dej, preşedintele fostei URSS Nichita Hruşciov s-a plimbat pe Dunăre cu nava „Tudor Vladimirescu”. Apoi, multă vreme nava a fost folosită pentru curse între Brăila şi Sulina, dar ulterior a fost folosită pentru curse mai scurte, între Galaţi şi Brăila.

În 2004, nava a fost reparată şi reamenajată la standarde moderne de către armatorul său, Navrom Galaţi, cu largul concurs al preşedintelui CJ de la vremea respectivă. A fost păstrat sistemul de propulsie cu zbaturi acţionate de forţa aburului, care are o putere de 600 CP.

Din păcate, ora foarte scumpă de marş face ca ea să fie extrem de rar închiriata. Potrivit celor de la CJ, în ultimii ani, nava a fost scoasă la plimbare doar de Ziua marinei, la celebra paradă navală. Costurile mari se justifică şi prin consumul imens de carburant pe care îl are maşina cu aburi: 640 de litri de motorină pe oră! Turiştii mai pot vedea şi cum a fost înlocuită cu succes o timonă cu contemporanul joystick.

Datele extrase din planurile succesive de reconstructie ale navei din 1919, 1954, 1963 arată că legenda navei amiral a flotei de pe Dunăre „Tudor Vladimirescu” a început exact acum 150 de ani, în Imperiul habsburgic. Reprezentanţii companiei Navrom spun că au făcut demersuri către autorităţile ungare pentru a găsi mai multe documente în arhivele lor care să demonstreze vechimea navei. Dacă ar exista aceste documente, nava ar putea intra în Cartea Recordurilor. „Până acum nu am primit niciun raspuns de la autorităţile ungare, aşa că vom încerca să căutam singuri acele documente", spunea recent un reprezentant al Companiei de navigaţie fluvială Navrom.

Link to comment
Share on other sites

  • 8 months later...

Navele cu zbaturi, comoara istorică lăsată să dispară. Ce se întâmplă cu ultimele trei vapoare care mai există în România

La Galaţi, nave istorice, care puteau fi puse în valoare şi transformate în muzee plutitoare, au dispărut de pe Dunăre, din cauza autorităţilor locale. Vorbim de navele cu zbaturi, care au fost vândute la preţuri derizorii, în condiţiile în care numai la fier vechi ar fi costat şi de patru ori mai scump. Situaţia nu este aceeaşi la Brăila şi Tulcea.

Nava cu zbaturi, sau nava cu abur şi roţi cu zbaturi, “piroscaf” cum le găsim în “Marele dicţionar de neologisme” al lui Florin Marcu, a contribuit nu numai la revoluţionarea navigaţiei, ci şi la îmbunătăţirea transportului şi, prin aceasta, reducerea timpului de transport a mărfurilor şi a persoanelor. “Ca orice noutate, a fost privită cu o mare reticenţă momentul apariţiei acestei arătări pe apă, mai ales că norul negru care ieşea pe coşul sau coşurile înalte şi înguste, zgomotul produs, accidentele care se produceau pe apă cu puţini supravieţuitori, băgau o mare frică în oameni”, ne-a declarat Marius Mitrof, consilier al Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu.

Din descrierea făcută în anul 1803 de către ziarul „Journal des Debats”, reieşea că vasul, care se afla de câteva zile ancorat în dreptul maşinii cu abur din Chaillot, avea “o înfăţişare stranie, datorită faptului că avea două roţi mari fixate pe o osie, ca la un car; în spatele lor se afla un fel de sobă mare cu un coş, despre care se spunea că ar fi o mică maşină cu aburi, menită a pune în mişcare roţile şi vasul.” Vasul era “acţionat de roţi, asemenea unui car; roţile prevăzute cu aripi sau lopeţi erau ele însele puse în mişcare de o maşină cu abur. Urmându-l de-a lungul cheiului, ni s-a părut ca viteza sa împotriva curentului Senei este egală cu aceea a unui pieton grăbit; în josul curentului ea a fost cu mult mai mare.”

Potrivit lui Marius Mitrof, “americanul Robert Fulton, considerat de către mulţi ca inventatorul acestei “grozăvii”, fiind nemulţumit de manifestarea europenilor faţa de invenţia sa, se întoarce acasă, peste ocean, unde, împreună cu Livingstone, un new-yorkez bogat, a reuşit să construiască vasul „Clermont”‚ aceasta devenind prima navă cu abur propulsată cu ajutorul roţilor cu zbaturi plasate câte una la fiecare bord”. Practic din acest moment, a început o nouă etapă în istoria navigaţiei, corăbiile, dependente de vânt fiind, încet, încet, surclasate de “rapidele” vase cu zbaturi care funcţionau prin forţa aburului şi asta până la apariţia elicei.

Primul român care a călătorit cu o navă cu zbaturi

În lucrarea “O vedută inedită a oraşului Galaţi din anul 1835” aparţinând lui Cristian Căldăraru, aflăm că primul român care a călătorit la bordul unei nave cu abur şi zbaturi, de la Veneţia la Trieste, a fost Dinicu Golescu care consemna în anul 1826 : “vaporul este o corabie care merge pe mare, cu un meşteşug de foc ce este în cămara corăbiei, iar afară se vede numai un coş de fer, prin care iese fumul, şi doo roate mari de fer, întocmai ca roatele de la mori, ce umblă în apă”. În continuare, Dinicu Golescu descrie cu lux de amănunte procedeul prin care vasul este pus în mişcare pe apă.

Navele cu zbaturi din Galaţi

Şi portul Galaţi s-a bucurat de prezenţa unor asemenea nave cu zbaturi. În lucrarea menţionată, se face o descriere a piroscafului “Argos” care efectua transportul de pasageri şi mărfuri de la Viena la Galaţi în data de 10/23 aprilie 1834, fiind prima navă cu aburi care a ajuns la Galaţi. În veduta respectivă, vasul este reprezentat cu două coşuri de fum, unul principal şi altul secundar, roata stângă cu zbaturi şi…două catarge cu velele strânse, mijloc de propulsie de care prevăzătorii europeni nu se puteau, încă, lipsi. “Fireşte ca portul Galaţi, devenit cel mai mare port al Moldovei, al Principatelor Române şi apoi al României, a cunoscut prezenţa a numeroase, dacă se poate spune aşa, vase cu zbaturi. Nava cu zbaturi “Prinţul Conachi-Vogoride”, devenită după 1861, “România”, a fost construită la 1857, la şantierul naval din Neurburgkbstor, lângă Viena, şi transporta sarea inclusiv pe râul Siret, Galaţii fiind port de desfacere”, ne-a povestit Marius Mitrof, consilier al Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu din Galaţi.

“Contele Sturmer” şi “Viena” aparţinând Societăţii de Navigaţie Lloyd, făceau curse regulate Viena-Constantinopole, având oprire şi în portul Galaţi, la jumătatea secolului al XIX-lea. O altă navă cu zbaturi, dar şi cu vele este “Ştefan cel Mare”, construită la 1864 şi reamenajată la 1868, la şantierul din Galaţi ca iaht domnesc. “Cetatea”, “Croaţia”, devenită “Sarmisegetuza”, apoi “Grigore Manu” şi în final “Tudor Vladimirescu” sunt, de asemenea, alte două nave cu zbaturi care nu numai că au brăzdat apele fluviului Dunărea în dreptul portului Galaţi, dar şi-au găsit şi loc de odihnă, “Tudor Vladimirescu” rămânând la Galaţi. Dintre toate navele, aceasta este singura care şi în prezent mai poate fi admirată la Galaţi.

Poveştile navelor “Cetatea” şi “Tudor Vladimirescu”

La începutul secolului XX, în anul 1903, la Şantierul Naval din Turnu Severin (cumpărat de la austrieci în 1839), avea loc lansarea la apă a uneia dintre ultimele nave cu abur şi zbaturi româneşti, botezată “Cetatea”. Fusese comandată pentru a folosi Serviciului Hidraulic, nava având rolul de a asigura buna desfăşurare a traficului pe Dunăre, prin amplasarea de geamanduri. Avea să treacă prin trei războaie, primul fiind cel balcanic din 1913, când la bordul său au fost primiţi observatori militari din Spania, Franţa, Rusia, Italia, Germania.

Capacitatea mare, pescajul mic şi suprafaţa mare de manevră de pe vas, l-au făcut funcţional până în 1978, fiind folosită şi în turnarea unor filme. Potrivit lui Marius Mitrof, “în 1980, nava a intrat în reparaţii capitale la Şantierul din Orşova şi a mai navigat până în 1991, apoi a fost lăsată să ruginească, deoarece un raport tehnic îi punea definitiv sentinţa: „starea generală a navei este nesatisfăcătoare, nemaifiind aptă pentru navigaţie”. Lăsată practic în părăsire, nava a fost prădată de hoţii în căutare de metale pentru „reciclare”, iar „nişte oameni de bine” au stârnit şi un incendiu la bord. După unele încercări eşuate de valorificare a navei, inclusive de clasare în patrimoniul cultural, AFDJ o scotea la licitaţie, în anul 2010, obţinând pe unul dintre ultimele vase cu abur şi zbaturi din România, ceva mai mult de 7.000 de euro.”

O soartă mai bună a avut-o nava cu zbaturi cunoscută astăzi sub numele “Tudor Vladimirescu”. Construit în anul 1854 la şantierele navale “Granzdanubius” de lângă Budapesta, remorcherul cu zbaturi şi propulsie cu abur “Croaţia” era dotat cu o maşină cu abur de ultimul tip pentru acea vreme. Asupra anului de constucţie încă mai planează anumite incertitudini, deoarece nu au fost cercetate în amănunt documentele de arhivă care să ateste ferm anul construirii acestei nave. Împingător sau remorcher, nava trebuia să ajute celelalte vase să treacă prin “cenzura” Porţilor de Fier, cum bine spune Ilie Zanfir în carea sa “Dunărea poveste şi adevăr”.

Potrivit specialistului, Marius Mitrof, “vasul “Croaţia” a fost la un moment dat în dotarea trupelor austro-ungare în prioada primului Război Mondial. După 1919, nava a intrat in patrimoniul autorităţilor române ca pradă de război, schimbându-i şi numele în “Sarmisegetuza.” Imediat după aceea a intrat în şantierul naval de la Turnul Severin unde remorcherul a fost transformat în navă de pasageri. Printre pasagerii celebrii care au făcut croaziere la bordul acestor nave s-au aflat regele Ferdinand şi Regina Maria, mareşalul Gheorghe Averescu, regele Carol şi principele Mihai.”

În anul 1923, în urma unor modernizări şi reamenajări, nava cu abur şi zbaturi “Sarmisegetuza” este rebotezată, primind denumirea de “Grigore Manu”, cel care pusese bazele Flotei Fluviale din România. Vasul circula pe relaţia Sulina-Turnu-Severin, cu punct de oprire şi portul Galaţi. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, “Grigore Manu” este transformat în navă sanitară, aducând şi răniţi din zona Odessa la spitalele din Galaţi. După cea de a doua conflagraţie mondială, vasul a intrat în atenţia ruşilor spre a fi confiscat. “Legendă sau adevăr, se spune că partea română i-a convins pe ruşi că vasul este foarte vechi şi nu mai poate suporta sarcinile de transport ale momentului,” ne-a povestit Marius Mitrof.

Noile realităţi sociale, politice şi economice, se abat şi asupra navei “Grigore Manu” care nu mai putea fi acceptată cu acest nume, fiind rebotezată “Tudor Vladimirescu”. În anul 1954, nava, cu noua denumire, intra în şantierul naval de la Orşova pentru a fi refăcut complet, păstrându-se doar corpul, maşina cu abur, vinciu ancorei şi zbaturile, restul fiind modernizat şi reamenajat după planurile inginerilor S.Geafer, C.Lita şi E. Boshitz.

Tot Marius Mitrof ne-a povestit cum o “cursă de protocol de grad zero, avea să facă vasul “Tudor Vladimirescu” în 1959, când la bordul său poposise liderii comunişti Nichita Hrusciov şi Gheorghe Gheorghiu Dej, delectându-i cu plăcerile navigaţiei cu zbaturi. Nava începea să-şi construiască o reputaţie excelentă în lumea turistică occidentală care aprecia nava pentru deschiderile largi ale punţilor, pentru dispoziţia inspirată a volumelor şi utilitătilor şi, nu în ultimul rând, pentru norii de fum pe care îi lansa pe coşuri de peste 100 de ani şi mai ales şi starea excepţională a maşinii cu abur cu cilindri oscilanţi.”

Nava activa în Delta Dunării din luna mai până în luna septembrie, trasportând turişti din Marea Britanie, Germania şi America pe ruta Tulcea-Maliuc-Crişan şi retur. Nava facea curse de o zi, cu intrare pe Dunărea Veche şi cu staţionare la ancoră. Oferea turiştilor servicii de servire a mesei cu prepararea acesteia la bordul navei şi avea două cabine la prova şi 40 locuri de dormit la pupa.

În 1993, a fost scoasă pe mal şi dusă la Parcul Rece, iar după un deceniu, cei de la compania “Navrom” s-au gandit să renoveze vaporul, fapt care s-a şi întâmplat, astăzi putând fi admirat în dreptul Palatului Navigaţiei din Galaţi.

O altă navă dispărută - „Anghel Saligny”

“Despre o altă navă cu zbaturi, pe care gălăţenii au văzut-o cu siguranţă cutreierând apele Dunării în dreptul Falezei şi chiar poposind la bordul ei, pe vremea când era ancorată la mal având destinaţia de braserie, este nava “Anghel Saligny”. Şi acest vas cu zbaturi a avut iniţial o altă denumire: “Austria”, fiind construită în jurul anului 1883, la Linz,” ne-a declarat Marius Mitrof. A navigat 50 de ani pe Dunăre, fiind o navă de patrulare, iar după ce a intrat în flota românească a făcut curse de pasageri pe relaţia Brăila-Galaţi- Tulcea. Trasă la malul gălăţean, vasul “Anghel Saligny” a devenit o braserie plutitoare. În copilărie am văzut vasul plutind pe apele Dunării, cu zbaturile în funcţiune. Era o locaţie elegantă şi apreciată de cei care urcau la bord. Un incendiu devastator avea să îi curme existenţa, nava fiind dusă la cimitirul de nave din aval de Bazinul Nou, unde, mai târziu, a fost tăiată la fier vechi.

Istorie conservată la Brăila

La Brăila, situaţia este diferită. Nava Borcea, cea mai veche navă din ţară cu zbaturi şi propulsie proprie pe abur construită de români, s-a întors acasă, în portul Brăila. Vasul a trecut printr-un amplu proces de restaurare în şantierul naval din Cernavodă. “Reabilitarea lui era strict necesară datorită, se ştie nava are un focar, ardere, flacără şi toate componentele din zona focar, inclusiv o mare parte din coşul de fum erau arse aproape complet. Exista pericolul care la orice deplasare mai mare un pic, de zeci de kilometri, să se rupă coşul, să cadă pe punte şi să distrugă nava sau pe cineva”, ne-a declarat Dorin Bucă, diretorul Şantierului Naval Cernavodă.

"Borcea" a fost pe rând yacht al Regelui Ferdinand, atelier mecanic în Primul Război Mondial şi navă de pasageri. S-au schimbat bucşele de la zbaturi, tablele de la corpul navei, garniturile de bronz, reparaţii capitale care au ajuns la şase milioane de lei. Nava de 40 de metri lungime arată acum fix ca în urmă cu 101 ani, atunci când a ieşit din şantierul Turnul Severin. Toate componentele navei sunt originale. Vorbim atât de catarg, cât şi de zbaturi, de coş, de maşina cu aburi dar şi de acest clopot din bronz cu inserţie din argint. “Asta este mândria cea mai mare. Deci toate componentele navei sunt originale. Mai puţin tâmplăria, findcă lemnul nu poate să reziste atâta amar de ani ca să nu fie înlocuit. În rest toate componentele sunt originale. Maşina este nedesfăcută, cazanul este neumblat”, ne-a declarat Ilie Tincu, comandatul navei Borcea.
Vasul este acum în subordinea Inspectoratului Şcolar. El va fi folosit în special pentru activităţile şcolare şi extraşcolare. Cei care vor dori din vara viitoare să se plimbe pe Dunăre, timp de o oră, cu nava Borcea o vor putea face în schimbul sumei de 1.950 de lei. Fiecare oră în plus se mai taxează cu 675 de lei. Ţările occidentale au reuşit să salveze mare parte din aceste vase cu zbaturi, să le restaureze sau să le reabiliteze şi să le transforme în adevărate mijloace de recreere şi odihnă, în timpul croazierelor acestora pe fluviile bătrânului continent, dar şi în Lumea Nouă, pe când la noi, mai există pe linia de plutire doar trei vase.
Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

Legendele Dunării. Navele cu zbaturi ale Galațiului, una pe valuri, altele la fier vechi

  • La Galați, nava „Cetatea” a fost vândută cu 7.903 euro, iar cofetăria plutitoare „Saligny” a fost mistuită de flăcări. Doar „Tudor Vladimirescu” a avut noroc

Navele cu zbaturi intrate în flota României la începutul secolului 20, care ar trebui incluse în Categoria „Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional şi puse în valoare ca nave de croazieră pe Dunăre sau muzee plutitoare, cum se întâmplă în lumea civilizată, sunt învăluite în „ceaţa” indiferenţei autorităţilor. Unele au soarta flotei comerciale, fiind vândute la preţ de fier vechi. La Galați, nava hidrografică „Cetatea” a fost vândută la preţul de 7.903 euro, adică preţul unei maşini nemţeşti SH, la Brăila nava „Borcea” a fost restaurată cu termopane (!), iar la Tulcea nava „Republica” a fost reparată, dar după câteva curse au apărut alte defecțiuni și de câțiva ani a rămas la cheu. Nava de linie „Tudor Vladimirescu” este singura navă cu zbaturi care a avut şansa unui „destin occidental”, după investiţii de 1,5 milioane euro. La bordurile acestor nave au urcat regi şi şefi de state, s-au încheiat acorduri, dar la noi această valoare memorialistică are cota „zero”.

Istoria, aruncată la fier vechi

Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galaţi organizat în urmă cu patru ani licitaţia la care a fost vândută nava cu zbaturi “Cetatea”. Preţul de începere a licitaţiei - 7.903 euro (fără TVA), adică preţ de maşină nemţească SH. La licitaţie s-a înscris un singur participant, patronul Nicost SRL, proprietarul unei afaceri de „comerţ cu amănuntul de produse alimentare, băuturi şi tutun” în cartierul gălăţean Ţiglina 4. Fără concurenţă, omul şi-a luat vaporul cu zbaturi la preţul de pornire. Să admitem că a fost o afacere cu fier vechi. Dar, la greutatea navei de 164 tone şi 170 euro tona de fier vechi, preţul de pornire ar fi trebuit să fie de fix 27.880 euro! Ca o ironie a soartei, în aceeași perioadă  AFDJ a vândut autoturismul de serviciu al directorului Gl 77 AFD, un Kia Sportage, la un preţ de 8.015 euro, mai scump decât nava „Cetatea”.

Nava Comisiei Europene a Dunării

„Cetatea” a fost construită în 1903 la Turnu Severin şi a fost nava hidrografică a Comisiei Europene a Dunării ce avea sediul la Galaţi. Nava marca şenalul navigabil prin geamanduri. Avea un deplasament de 164 tone, lungimea de 34 m, lăţimea de 4,82 m şi un pescaj de 1,4 m. Echipajul era format din 14 oameni, căpitan, şef-mecanic, secund, pilot, marinari şi fochişti, plus 2 „hidrometri”, care stabileau traseul şenalului navigabil şi amplasarea geamandurilor. Propulsia era asigurată de două roţi cu zbaturi puse în mişcare de o maşină cu abur alternativă cu dublă expansiune orizontală de 130 CP. Celelalte agregate de forţă, pompele, vinciul de ancoră şi „dinamul” erau antrenate de maşini cu abur cu simplă expansiune. Aburul cu presiunea de 9,5 at era produs de o căldare navală cu suprafaţa de schimb de căldura de 60 mp. Viteza navei era de 15 km/h.

Nava „Cetatea” a supravieţuit războiului balcanic din 1913 şi celor 2 războaie mondiale. La bord au fost cazaţi ofiţeri superiori din Franţa, Spania, Italia, Germania şi Rusia ce aveau rolul de observatori militari în războiul balcanic din 1913.

Abandonată la „Canalul Plantelor”

În 1978, „Cetatea” şi-a încetat cursele, iar în 1980 a intrat în reparaţii capitale la Şantierul Naval Orşova. A fost înlocuit bordajul. Pentru păstrarea autenticităţii construcţiei navei, tabla sudată a fost prinsă cu nituri de osatura originală. A mai avut statutul de navă hidrografică până în 1991, când conducerea AFDJ a oprit nava la cheu, în Parcul Rece „Canalul Plantelor” de la Giurgiu.

În ianuarie 2010, directorul de atunci al AFDJ Florin Uzumtoma a anunţat că secretarul de stat la MT Anton Marin şi-a dat acordul pentru vânzarea a 17 nave, iar între ele şi „Cetatea”, pentru care conducerea AFDJ solicitase vânzarea la fier vechi. „Avem nave vechi, de 40-60 ani, a căror întreţinere ne costă mult. Ele sunt evaluate şi scoase la licitaţie. Dacă nici la licitaţie nu-i nimeni interesat de ele, vor fi vândute la fier vechi”,  explica Florin Uzumtoma.

Expertiza „de acoperire”

În anii în care a fost abandonată la Parcul Rece, nava a fost devalizată de hoţii de fier vechi. Nu miră pe nimeni că s-a întâmplat aşa, dar o navă cu valoare istorică nu trebuie aruncată la fier vechi pentru că au fost furate ramele de la hublouri, cablurile electrice şi caloriferele. Oriunde în lume, o astfel de navă e reparată, restaurată şi e transformată în navă de croazieră, sau muzeu plutitor, ceea ce face bani, nu îi cheltuie.

În cazul nostru, conducerea de atunci a AFDJ a vrut să trimită nava „Cetatea” la fier vechi şi s-a acoperit cu hârtii, un raport de inspecţie al scafandrilor şi o expertiză. În raportul Grupului de Scafandri Cosma SNC Galaţi, este relatată de fapt situaţia în care a ajuns nava din cauza indiferenţei celor de la AFDJ. Spre exemplu, unele fisuri în bordaj au fost „tratate” cu „panouri Macarov”, panouri metalice fixate pe peretele interior al navei cu cilindri hidraulici. Este o rezolvare a unei avarii în timpul marşului pe mare, dar în port soluţia este urcarea navei pe doc şi înlocuirea tablei fisurate, nu păstrarea improvizaţiei.

Cealaltă hârtie este raportul expertizei efectuate de Carmen Iréne Atanasiu, expert acreditat de Ministerul Culturii. Scopul era evaluarea navei, pentru a se constata dacă poate fi inclusă în categoria “Tezaur” a Patrimoniului Cultural Naţional, în acest caz trebuind să fie reparată şi restaurată. Dacă întrunea 350 puncte, nava “Cetatea” era inclusă în categoria “Tezaur”. A primit maximum de 25 pct pentru „valoarea istorică”, dar „zero” puncte la „valoarea memorială”. La acest criteriu contează dacă bunul de patrimoniu „a aparţinut vreunei personalităţi importante a istoriei, culturii şi civilizaţiei naţionale sau internaţionale, ori constituie o mărturie directă şi semnificativă privind viaţa şi activitatea acelei personalităţi”. Nava a primit 0 puncte, pentru că a nu a aparţinut unei personalităţi, ci Comisiei Europene a Dunării!!!

La „autenticitate” a primit 70 pct din 100, din cauză că la reparaţii au fost înlocuite piesele montate iniţial. La criteriul „autor, atelierul sau şcoala”, unde conta dacă „bunul” a fost fabricat la un atelier sau fabrică importantă pentru o epocă sau ca stil artistic, „Cetatea” a primit 80 pct din 100. Pentru „calitatea formală”, unde se pune problema dacă bunul e operă artistică importantă sau dacă tehnica execuţiei este remarcabilă prin unicitate sau raritatea concepţiei, „Cetatea” a primit 10 pct din 90, pentru că Şantierul din Turnu Severin a mai construit şi alte nave cu zbaturi!?

Experta Carmen Atanasiu a concluzionat că „reparaţia remorcherului cu zbaturi Cetatea presupune înlocuirea părţilor componente în proporţie de 75 – 80 %, inclusiv a structurii de rezistenţă: osatură, tablă corp (ceea ce e normal la o navă! - n red). În consecinţă, reabilitarea navei echivalează, în fapt, cu construcţia unei noi nave care să păstreze imaginea celei vechi”. Cu 305 puncte, nava  a fost declasificată la categoria „Fier Vechi”.

Nava cu zbaturi „Anghel Saligny” a fost mistuită de un incendiu

La Galați am mai avut și o navă cu zbaturi construită în 1883 la Şantierul din Linz şi intrată în flota românească sub numele “Anghel Saligny”, fostă „Austria”. A navigat pe Dunăre vreme de 50 de ani, făcând curse de pasageri în zona Brăila, Galaţi, Tulcea. Prin anii 70 a fost acostată la Faleza Dunării din Galaţi, fiind transformată în cofetărie plutitoare. Era o locaţie elegantă.

Nava o fost mistuită de un incendiu, a fost dusă la cimitirul de nave din aval de Bazinul Nou şi a fost tăiată la fier vechi.

Rezolvare elegantă doar în cazul vaporului „Tudor Vladimirescu”

Un exemplu în punerea în valoare a unei nave cu zbaturi este ceea ce s-a întâmplat cu nava de linie “Tudor Vladimirescu”, care după investiţii de 1,5 milioane dolari în reparaţii şi reamenajare, mai transportă şi astăzi călători pe Dunăre. Motoarele sunt silenţioase, iar nava nu se înclină când face rondoul. Este un „vapor” în adevăratul înţeles al cuvântului şi singura navă cu zbaturi de mare capacitate aflată în funcţiune în Europa.

A fost construită în 1847-1850, la Santierul Ganzdanubius din Viena, la comanda companiei austriece DDSG, care făcea comerţ în Ţările Române şi avea nevoie de un remorcher puternic, care să străbată zona Cazanelor. Până în 1874, nava a efectuat transporturi de mărfuri generale şi cereale între Galaţi, Brăila şi Viena. Apoi a fost transformată în navă de pasageri, căpătând numele „Croatia”. În 1919, nava a fost primită de România în contul despăgubirilor de război. A fost rebotezată „Sarmisegetuza” şi a efectuat curse de pasageri pe Dunăre.

Nava avea cabine de pasageri de clasa I si II-a, asigurând un confort deosebit pentru perioada interbelică, pentru croazierele pe distanţe lungi. Saloanele şi cabinele aveau o capacitate de 105 locuri, iar băncile de pe punţile exterioare mai ofereau 150 locuri.

Din 1927, nava a primit numele „Grigore Manu”, efectuând curse de agrement şi transport de pasageri în Delta Dunării. În timpul celui de al 2-lea război mondial, a fost spital de campanie plutitor. În 1947, numele navei a fost schimbat din nou, devenind „Tudor Vladimirescu”. Până în 1985 a efectuat curse pe rutele Galaţi-Brăila şi curse de agrement în Deltă. După revoluţie a făcut curse la Ismail pentru OJT Tulcea şi a fost 2 ani restaurantul „Europolis”. A intrat în reparaţii la Şantierul Naval din Drobeta Turnu Severin, după care, începând din iulie 1993 nu a mai navigat, fiind ancorată în Portul Galaţi. În 1999, prorietarul navei, Navrom Galaţi a investit 1,5 milioane dolari în reparaţii şi restaurare. În 2004, nava a revenit pe Dunăre, oferind condiţii de navigare la standarde moderne.

A fost păstrat sistemul de propulsie cu zbaturi acţionate de forţa aburului, care are o putere de 600 CP. Pentru pasageri este chiar spectaculos să urmărească prin pereţii de sticlă de la puntea principală funcţionarea pistoanelor cilindrilor cu dublă expansiune, consideraţi de specialişti o bijuterie a tehnicii. Sistemul a fost păstrat pentru că funcţionează perfect, singura modificare fiind înlocuirea păcurei cu motorina, pentru eliminarea fumului evacuat pe coş.

Nava are două saloane, baruri de interior şi de punte, putând lua la bord 100 de pasageri. Croazierele sunt efectuate pentru grupuri de turişti, cei care urcă la bord putându-se mândri că au călătorit cu o navă la bordul căreia au mai urcat Regele Ferdinand şi Regina Maria, Carol al 2-lea, Regele Mihai,  mareşalii Averescu şi Antonescu, iar în perioada comunistă Nichita Hrusciov, care a fost oaspetele lui Gheorghiu Dej.

stiridegalati.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Cea mai bătrână navă cu zbaturi din Europa funcţionează în România. O poveste dramatică, întinsă pe 165 de ani

Nava „Tudor Vladimirescu“ i-a plimbat pe regii României, dar şi pe liderii comunişti Gheorghiu-Dej şi Hruşciov. A transportat milioane de oameni de-a lungul Dunării, iar acum zace ancorată la un cheu din Galaţi. Este deţinătoare a cel puţin trei recorduri impresionante.

Când o vezi ancorată la cheu, nici n-ai crede că e mai bătrână decât România. Se ţine bine la cei 165 de ani ai ei şi, chiar dacă încheieturile i-au mai ruginit, iar oamenii au cam uitat de ea, este un adevărat monument al istoriei, care deţine cel puţin trei recorduri.

Nava „Tudor Vladimirescu“, căci despre ea este vorba, este cea mai veche navă funcţională din România şi este şi cea mai veche navă cu zbaturi funcţională din Europa. De asemenea, este singura navă cu cilindri oscilanţi care încă mai funcţionează în Europa.

La drept vorbind, nu-i chiar un iaht de lux, aşa cum este, spre exemplu, fostul iaht regal „Luceafărul“ (ex-Libertatea, actual Nahlin), ci mai degrabă un vapor robust adaptat la diverse scopuri.

De altfel, după cum ne-a povestit Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură a judeţului Galaţi, nava s-a „născut“, în anul 1854 (cu cinci ani înainte de Unirea Principatelor Române, aşadar) ca remorcher şi şlep de mărfuri. Cel puţin aşa atestă „Anuarul Dunării“ din 1936.

A fost construită între 1850 şi 1854 la şantierul naval „Ganzdanubius“ din Viena (pe atunci capitala Imperiului Habsburgic), la comanda unei celebre societăţi de navigaţie austrice, care cam făcea legea în transportul de mărfuri pe Dunăre: Donaudamfshiffe Gesellshchaft (sau DDSG, cum era cunoscută uzual). A fost lansată la apă cu mare fast, sub denumirea de „Croaţia“, fiind imediat dată în exploatare pentru a transporta mărfuri generale şi cereale între Viena şi importantele porturi Galaţi şi Brăila.

Tehnologie de ultimă oră, de acum 165 de ani

„Nava avea corpul din oţel cu file de tablă dispuse longitudinal şi îmbinate prin nituire, iar masina cu aburi cu cilindri verticali oscilanţi, cu dublă expansiune era de ultimul tip în epocă. Principiile constructive ale maşinii cu aburi cu dublă expansiune, suprafeţele mari ale pistoanelor, dar şi calitatea materialelor au permis obţinerea unor bune randamente de navigaţie cu turaţii mici şi a unei longevităţi de admirat“, spune despre vas Marius Mitrof.

Dotată cu o propulsie puternică pentru acea vreme, nu avea nevoie, ca alte vase, de un remorcher suplimentar pentru a putea trece în siguranţă de numeroasele vârtejuri şi cataracte în zona Cazanelor Dunării. Însă dincolo de puterea dezvoltată, motorul impresionează prin anduranţă: are 165 de ani, dar încă este funcţional.

Iată câteva dintre caracteristicile tehnice ala navei, păstrate până în zilele noastre: lungimea maxima - 60,8 metri, lăţimea maximă la casa zbaturilor -14,4 metri, pescaj minim -1,83 metri, deplasament gol - 500 tone, deplasament maxim - 560 tone, viteza tehnică -18 km/h, maşina cu aburi oscilantă cu dublă expansiune - 600 CP, autonomie de marş - circa 80 ore, echipaj -27 persoane, număr maxine de pasageri - 450 persoane.

Devine navă de pasageri în 1874

Potrivit sursei amintite , „Croaţia“ devine navă de pasageri după o masivă reconstruire ce a avut loc în 1874. Până la începerea Primului Război Mondial, va face sute de curse pe Dunăre (mai ales croaziere pentru protipendadă), de la Viena şi până la Brăila, Galaţi şi Sulina, însă din 1916 este rechiţionată de armata austro-ungară pentru transportul de trupe, de muniţii şi de provizii.

De altfel, în acest mod va ajunge în proprietatea României, în anul 1919, drept captură de război. În acelaşi an, potrivit documentelor, este modernizată pe cheltuiala României şi este redenumită „Sarmizegetusa“. Nava avea cabine de pasageri de clasa I si II-a şi asigura un confort deosebit pentru perioada interbelică, pentru croazierele pe distanţe lungi. Saloanele şi cabinele aveau o capacitate de 105 locuri, iar băncile de pe punţile exterioare mai ofereau 150 locuri.

În perioada interbelică face mii de curse pe Dunăre, fie ca navă de pasageri fie, ocazional, pentru curse speciale în timpul cărora transportă membri ai Casei Regale (au păşit pe ea regele Ferdinand, regina Maria, regele Carol al II-lea, regele Mihai) sau membri ai guvernelor, fiind preferată mai ales pentru eleganţa ei cu parfum istoric.

În anul 1923, „Sarmizegetusa“ este cumpărată de către societatea de navigaţie pe acţiuni SRT, care în anul 1927 îi schimbă numele „Grigore Manu“. Deşi unii istorici contemporani au scris că numele ar fi fost de fapt „George Manu“ (în onoarea generalului român, descendent al lui Constantin Brâncoveanu, care a cucerit Vidinul), realitatea este mult mai prozaică. Numele a fost pus în onoarea lui Grigore Manu , directorul Regiei Monopolurilor Statului, cel care ar fi pus bazele flotei fluviale româneşti.

Între 1923 şi 1940 nava face numeroase curse de pasageri şi de agrement, destinaţia principală fiind Delta Dunării, pe trasee precum Orşova-Sulina, dar şi mai scurte, între Galaţi (sau Brăila) şi Sulina. În 1940 este rechiziţionată de Armata Română şi este transformată în spital de campanie plutitor.

I-a plimbat pe Dej şi pe Hruşciov

Nava scapă, datorită vechimii (avea aproape 100 de ani deja), de confiscarea rusească, iar în 1948, nava este preluată de Sovromtransport NFR (precursoarea Navrom) şi primeşte numele de „Tudor Vladimirescu“. Sub acest nume navighează, timp de decenii, pe rutele Orşova-Giurgiu şi apoi Brăila-Sulina. În iunie 1962, însuşi liderul sovietic Nikita Hruşciov face o plimbare, la invitaţia lui Ghoerghiu-Dej, cu nava istorică.

Ulterior, vasul este folosit doar pentru curse obişnuite, iar după 1985 face doar scurtul traseu (câteva curse pe zi) dintre Galaţi şi Brăila. Între 1990 şi 1992 devine restaurant plutitor, sub denumirea „Europolis“, în majoritatea timpul rămânând ancorată în portul Tulcea. Din 1993 şi până în 1999 nu a mai navigat deloc, fiind ancorată între Galaţi şi Brăila, răstimp în care i s-au furat multe din piesele originale.

Odată cu privatizarea companiei de stat Navrom SA, „Tudor Vladimirescu“ rămâne în patrimoniul acesteia, iar între 1999 şi 2003 este modernizată şi restaurată cu 1,5 milioane de dolari. Deşi momentul a stârnit controverse (pe motiv că nu s-ar fi ţinut în privinţa unor aspecte de planurile originale; de aceea nici nu a fost inclusă în categoria „Tezaur“ a patrimoniului naţional), nava a redevenit funcţională. Motorul original a fost adaptat să funcţioneze pe motorină (în loc de păcură), iar uriaşele biele pot fi observate prin pereţii transparenţi montaţi.

Cea mai bătrână navă cu zbaturi din România nu a mai făcut de trei decenii curse de linie, însă ocazional mai este scoasă la câte o paradă navală. De asemenea Navrom SA o închiriază pentru excursii organizate (cu 1.000 de euro pe oră), însă nu se găsesc clienţi decât de două-trei ori pe an. În restul timpului, „Tudor Vladimirescu“ zace ancorată la cheu în apropierea Palatului Navigaţiei din Galaţi şi-şi trăieşte cu demnitate apusul.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Nava „Tudor Vladimirescu”, înapoi pe linia de plutire

Luni seară, pe adresa redacției a venit un mesaj în care expeditorul își exprima îngrijorarea cu privire la situația navei "Tudor Vladimirescu". "Cică a început sa ia apă și acționează un împingător, să nu se întâmple ceva mai grav", se spunea în mesaj.

Am fost acolo a doua zi și totul părea să fie în regulă, cu nava stând cuminte ancorată la mal. Dovadă stă fotografia atașată acestui articol, care a fost făcută în cursul zilei de marți, 14 martie 2023. Într-adevăr, nu a ieșit fum fără foc, luni se întâmplase ceva cu "Tudor Vladimirescu".

"A fost o problemă de manipulare a unei cantități de motorină și nava s-a bandat puțin (s-a înclinat pe o parte - n.r.), dar situația a revenit la normal. Nava este ok, are și certificat de navigație", ne-a declarat Cătălin Eduard Țigănuș, directorul general al CNFR Navrom SA, companie de care aparține nava "Tudor Vladimirescu".

Lansată la apă în 1854, "Tudor Vladimirescu" este cea mai veche navă funcțională din România, cea mai veche navă cu zbaturi din Europa și singura cu cilindri oscilanți care încă mai navighează pe apele europene. A prins toate evenimentele importante ale statului român: Unirea Principatelor, războiul de independență, Unirea de la 1918, cele două războaie mondiale, perioada comunistă și revoluția din decembrie 1989. Pe parcursul existenței sale, nava cu zbaturi "Tudor Vladimirescu" a avut oaspeți de seamă, precum regele Ferdinand, regina Maria sau mareșalul Averescu, iar în 1959 a găzduit o întâlnire de gradul zero între liderul sovietic Nikita Hrușciov și cel comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Conform regretatului istoric Marius Mitrof, nava a parcurs, în perioada 1965-1981, o distanță de 200.000 de kilometri și a înregistrat la bord un număr de 240.000 de turiști.

"Tudor Vladimirescu" este un simbol al Galațiului și al navigației pe Dunăre și ar fi bine ca gălățenii să se bucure cât mai mult de prezența sa.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.