Berilă, criminalul care a îngrozit Galaţiul

[dcp100168]

Berilă, criminalul care a îngrozit Galaţiul
Ați auzit până acum de expresiile „munceşti cât Berilă”, „faci armata cât Berilă”? Ei bine, când le rostiți, vă comparați de fapt, fără să știți, cu Andrei Berilă, unul dintre cei mai odioși criminali din istoria României. În 1936, acesta a ucis cu sânge rece șase persoane din Galați, șocând o țară întreagă. Aflăm întreaga poveste din materialul următor.
 
Ziua de 30 octombrie 1936 a înfiorat nu numai opinia publică gălățeană, ci și întreaga țară. Odată cu ivirea zorilor a ieșit la iveală că șase persoane, printre care și un copil au fost uciși cu sânge rece. Criminalul era Andrei Berilă. După ce colindase întreaga țară, acesta s-a instalat la Galați și s-a angajat la o brutărie pentru a fi inițiat în tainele meseriei. Brutăria unde se angajase aparținea familiei Mandinis și se afla  pe strada Dogăriei.

Deși avea doar 39 de ani, Berilă ascundea o viață plină de fărădelegi. „Rămas orfan de tată la 6 ani, când a crescut a fost lăsat pe drumuri, fără pământ, fără casă, fără nimic și a plecat la București pe jos, tocmai din Olt pentru a exercita un comerț ambulant. Berilă a căpătat darul beției și, pe fondul acesteia, a comis fărădelegile de mai târziu, începându-și «cariera» de spărgător și tâlhar de la 17 ani, când a fost condamnat la închisoare. Fuseseră emise multe mandate de arestare pe numele lui. Unele la Craiova, altele la București. Unele dintre mandatele de arestare au fost duse la îndeplinire, însă Berilă a reușit să evadeze, altele nu au putut fi duse la îndeplinire, acesta fiind de negăsit, fiind plecat aiurea prin țară.”
Atras de mirajul orașului port cu potențial pentru fărădelegile lui, la începutul toamnei anului 1936, Berilă poposește și la Galați. Aici, criminalul își caută victima și o găsește. „Pe strada Dogăriei funcționa o brutărie care aparținea soților Mandanis, greci după nume, care făceau pâine pentru familiile de muncitori din zonă. În casă locuiau Mandanis cu soția Paraschiva, precum și personalul Iosef Fechete, Dănilă Bota și copilul Filip Luchianov. Pe ușa brutăriei intră un individ care îți transmitea frică. A întrebat politicos pe cei care făceau pâine, sau poate pe vânzătorul de la tejghea, unde e patronul că vrea să vorbească cu el. Mirosul de pâine coaptă în cuptor plutea în brutărie. Pâinea, rotundă, cu miezul aburdind care potolea foamea locuitorilor din cartier. Mihail Mandanis, brutarul, se apropie de Berilă și îl întreabă ce dorește. Acesta îi spuse că a auzit că are nevoie de forță de muncă și, pentru că și el are nevoie să își câștige cinstit o bucată de pâine și pentru că a mai lucrat la brutării, a venit să se angajeze. Numai că nefiind din localitate, a solicitat și gazdă.”
Mandanis a fost de acord și, după ce au stabilit condițiile, Andrei Berilă a început să lucreze la brutărie. Numai că șeful său nu știa scopul adevărat pentru care a venit Berilă în casa sa.
„În ziua când s-a hotărât să dea lovitura, aceastra trebuia făcută astfel încât să poată să dispară foarte repede, fie cu trenul, gara fiind aproape, fie cu un vas, portul fiind, de asemenea, aproape, fie chiar cu o mașină într-o localitate apropiată. Poate chiar Brăila. Berilă consumă alcool făcându-și curaj pentru lovitura pe care urmează să o dea în casa celor care i-au întins o mână de ajutor. Aflase obiceiurile, știa cât se încasează, știa unde sunt ținuți banii încasați, dar nu știa unde își ține economiile Mandanis. Grecul era prevăzător.
Noaptea, singur prin casă, Berilă căuta să ajungă la bani. Trezește slugile și, fără să schițeze niciun gest de milă, le ucide. Zgomotul produs îl trezește și pe copilul Filip. Acesta vine să vadă ce se petrece, nebănuind nicio clipă că ora aceea va fi cea din urmă din viața lui. Bestia lovește copilul și se încinge o luptă pentru supraviețuire printre cadavrele celor trei slugi. Copilul cade, în timp ce Berilă continuă să îl lovească cu picioarele. Poate că și murise în lovituri. Siguranța morții însă o are numai după ce, cu un sifon, sfărâma capul copilului. De-abia atunci duce mai departe seria uciderilor. O ucide pe Paraschiva Mandanis și apoi îl ia și pe Mihail Mandanis și după ce îi arată cadavrele, Berilă îl amenință că, dacă nu va scoate banii, Mandanis va fi lângă ele. Ori, bietul Mandanis știa că fie scoate banii, fie nu îi scoate, va avea aceeași soartă.”
Berilă a fugit din casa familiei Mandanis cu 500 de lei, un ceas din aur și haine furate. Atât a costat viața a șase oameni. A plecat la Brăila, dar a fost prins de comisarul Ceapă și trimis la Galați pentru a fi judecat. Bestia a fost condamnată la muncă silnică pe viață. Zece ani mai târziu, Berilă s-a stins din viață în urma muncii extreme la care a fost supus.

voxtvregional.ro