Jump to content

"Cartierul agricultorilor" din Bădălan nu va fi reabilitat


dcp100168

Recommended Posts

Şi aici sunt gălăţeni cu drept de vot

Dallas - cartierul-fantomă

"Pe vremea lui Ceauşescu", "lumea" din serialul TV Dallas vizionat de toată suflarea ţării le oferise românilor "întunericiţi" imaginea supremă a bunăstării şi a civilizaţiei. Şi pentru că nu puteau decât visa la ea, în spiritul naţional al hazului de necaz, "etalonul" Dallas a devenit şi poreclă pentru cele mai amărâte colonii de la periferia oraşelor româneşti. Nu doar Galaţiul se poate ruşina cu un Dallas situat la antipozii celui din celebrul serial, ci şi Iaşiul, Clujul sau Tulcea. Poreclele au dăinuit până în zilele noastre, laolaltă cu sărăcia căreia i se datorează, deşi acum mii de familii trăiesc în România la fel ca şi familia Ewing (inclusiv câteva sute de concitadini) şi totuşi suntem, de ceva vreme, cetăţeni europeni.

Colonia

Dallasul gălăţean există, neştiut de majoritatea dintre noi, la o margine a oraşului despre care este greu să crezi că face parte din spaţiul intravilan. În această colonie (căci cartier nu poate fi considerat) supravieţuiesc de vreo trei decenii cam o sută de familii, adică vreo 250 de suflete uitate de autorităţi. Locuitorii tristului nostru Dallas vieţuiesc în cele opt blocuri ale fostei societăţi Agrogal. Blocuri care, dacă n‑ar fi avut doar două etaje, s‑ar fi scufundat demult în subsolurile inundate din cauza infiltraţiilor.

Prin faţa Dallasului trece o modernă şosea europeană care duce spre graniţa estică a UE. Modernitatea ei contrastează şi ignoră într‑un mod "obraznic" sărăcia coloniei care nici măcar de un petec de asfalt printre blocurile coşcovite nu are parte.

Şase kilometri pe zi şi... pe jos

Coborâm din maşină şi simţim priviri iscoditoare din spatele perdelelor dincolo de care se ghicesc chipuri. Nu‑i de mirare. Rar calcă picior de străin prin colonia ponosită. Ne apropiem de ceva ce seamănă leit cu o tavernă mexicană dintr‑un western. Singura deosebire este că aceea din film ar fi avut firmă.

Intrăm şi vânzătoarea ne răspunde amabilă la întrebări. Şi ea locuieşte în colonie. Înjghebăm cu uşurinţă un dialog întrerupt de mai multe ori de către singurul muşteriu matinal, cu un pahar de tărie în mână, care face eforturi să fie coerent, dar nu prea reuşeşte.

Aflăm că multe sunt greutăţile care le fac viaţa amară locuitorilor Dallasului. De exemplu, faptul că nu au niciun mijloc de trasport în comun care să‑i lege de oraş. Vârstnicii şi copiii (elevi, cei mai mulţi) sunt nevoiţi zilnic să parcurgă pe jos trei kilometri până la staţia de tramvai din faţa intrării în Portul Docuri, şi alţi trei, la întoarcere. A existat cândva şi o linie de maxi‑taxi, dar... Uneori mai vine câte un microbuz până în dreptul Şantierului Naval, dar de‑acolo mai e încă de mers pe jos mai bine de un kilometru.

Sunt 28 de copii în comunitate, de diferite vârste care trebuie să ajungă la şcoli din oraş. Vai de ei ! A existat o şcoală pentru elevii claselor 1‑4, dar avea o singură învăţătoare, aşa că părinţii au preferat să‑i trimită la învăţătură în oraş. Drept urmare, şcoala a fost desfiinţată şi transformată în grădiniţă. Bine că măcar copiii mici nu trebuie treziţi şi ei de la ora 6.00 şi nu sunt siliţi să străbată pe jos lungul şi obositorul drum.

"Se descurcă fiecare cum poate. Băieţelul meu este în clasa a patra, dar are noroc că dimineaţa, când fratele meu merge la serviciu cu maşina lui, îl ia cu el. Alţii n‑au norocul ăsta", spune vânzătoarea.

"Avem de toate, dar suntem la pământ"

Se apropie de noi un domn în vârstă, "nea Caramalău", care locuieşte în Dallas din "vremurile bune" de care‑şi aminteşte cu nostalgie. L‑am întrebat ce probleme are "cartierul". Ne răspunde hâtru: "Păi nu vedeţi? Absolut Nimic ! Totul e cum trebuie. Avem transport, avem de toate. Mai bine nici că se poate! Atâta că suntem la pământ!". Din punctul de vedere al lui nea Caramalău cea mai mare problemă a sa este incertitudinea locativă: "Domnule, dacă nu venea Popa Vasile, zis Popa Ţaru, care a fost director pe vremuri, să hotărască să stăm aici, chiar lângă locurile de muncă, nu se făceau blocurile astea, la capătul pământului şi am fi avut şi noi apartamente în oraş pe care le‑am fi cumpărat ca toată lumea, cu 70.000 de lei, şi n‑aveam grija zilei de mâine. Am trăit aici, am rămas aici şi acu' stăm cu frica‑n sân că vine patronul şi ne dă afară şi rămânem pe drumuri la bătrâneţe".

Aceeaşi temere o are şi Elena Bălan: "Nu suntem siguri pe acoperişul de deasupra capului. N‑am avut cu ce cumpăra apartamentul şi am rămas chiriaşi. În apartamentul acesta cresc o nepoată de când s‑a născut. Acum are 19 ani. Învaţă la LIA. Merge săraca pe jos în fiecare zi. A avut şi probleme o dată. A făcut semn la ocazie şi şoferul i‑a făcut avansuri şi de‑atunci nu mai are curajul să oprească vreo maşină şi vine pe jos. Anul trecut învăţa după‑amiaza şi când se însera se ducea bărbatu‑meu cu bicicleta, pe lapoviţă, şi o aştepta în staţia de tramvai, la Docuri. Da' nu prea mai poate, că are 69 de ani săracul".

Intrăm într‑o scară de bloc. Pereţii sunt scorojiţi şi se vede cum s‑a scurs pe ei apa pătrunsă prin acoperiş. La etajul doi, ultimul de altfel, bucăţi de tencuială îţi cad în cap dacă nu eşti atent. Igrasie, miros de canalizare. Paradoxal însă, în legătură cu alimentarea cu apă şi încălzirea apartamentelor, locuitorii din Dallas nu au a se plânge. La robinete curge apă rece, iar fiecare apartament este dotat cu sobă (caloriferele fiind scoase demult). Provizii de lemne să fie...

Boli duse pe picioare până la medicul de familie

Am întrebat‑o pe doamna Bălan dacă ştie ca vreun medic de familie să fi ajuns măcar o singură dată la Dallas.

"Ce să ajungă, că abia ajungem noi la doctoriţă, undeva pe Carnabel. Aşa bolnavă de inimă şi cu cioculeţe la coloană care mă sfâşie de durere merg pe jos atâţia kilometri ca să‑mi iau reţeta. N‑are cine să mă ducă... ", răspunde vârstnica, cu o resemnare dătătoare de fiori.

Dacă cineva este prea bolnav pentru a‑şi putea duce boala pe picioare până la cabinetul medicului de familie, se apelează la puţinii vecini care au maşină iar în cazurile extreme la Ambulanţă.

Efortul de a vota indiferenţa

Veni vorba şi despre alegeri, că tot sunt de actualitate, şi ce credeţi că aflăm cu uluire şi scandalizare? Că pentru a‑şi vota aleşii, care le ignoră păsurile de atâtea legislaturi, locuitorii Dallas‑ului trebuie să bată, evident pe jos, drum lung până la Liceul de Marină. Şi se duc, la fiecare patru ani, sperând că poate, poate, soarta lor va ajunge să intereseze pe cineva "suspus" de ei, cu ştampila "votat".

Oficial, există "Bazinul Nou nr.85"

Aceasta este adresa oficială şi nu prea a coloniei. Corespondenţa nu ajunge însă până la Dallas. Care poştaş ar putea străbate cu geanta grea atâta drum ? Deşi... măcar periodic, cu o maşină a Poştei Române s‑ar putea duce corespondenţa şi acolo.

"Adresa noastră e Bazinul Nou 85", spune Petrică Grosu. E un fel de‑a zice adresă, că teoretic, noi nu avem adresă. Plătim chirie, dar fără să avem contract. Nu putem să ne facem buletine, că ni se cere contractul. Puţini au profitat când s‑a putut, că aveau bani, şi şi‑au cumpărat apartamentele".

Apartamente pe care "le‑ar îmbunătăţi", dar, vorba unei locatare, care s‑a temut să ne vorbească pentru a nu ajunge pe drumuri: "Când ştii că nu e casa ta, nu poţi să bagi bani în ea. Ar trebui să reparăm acoperişul, dar nu ştim dacă vom putea rămâne să ne bucurăm de el".

Când începe să plouă afară e jale în cartier, căci torentele ajung şi în apartamentele de la parter. Apă e şi în pământ. Pânza freatică e ridicată în Dallas. Un bărbat ridică capacul de la subsol şi un miros de canal ne izbeşte. Apa clipoceşte până sus: "Vedeţi? Credeaţi că minţim? Avem apă‑n tavan, apă‑n pământ". De altfel, în faţa unuia dintre blocuri e o ditamai balta plină de "mătasea broaştei".

Răzmeriţa din 2005

În acel an, locuitorii blocurilor fostului IAS au primit o notificare de la administratorul societăţii Agrogal - proprietara locuinţelor - prin care li se cerea să elibereze apartamentele. Disperaţi că vor ajunge în stradă, aproape 50 dintre ei au luat atunci cu asalt Primăria. Drept rezultat, au rămas în apartamente, dar în continuare trăiesc cu frica în sân.

Deznădăjduiţi

În cele din urmă am înţeles de ce la început locuitorii Dallas‑ului ne‑au privit circumspecţi. Când văd un străin, mai ales cu o agendă în mână, le e teamă că a venit pentru evacuarea lor. "Nu cerem nimic de pomană, am vrut doar să intrăm în legalitate. Nu suntem golani, avem familii, am muncit o viaţă, cei mai tineri au locuri de muncă, ne gospodărim cum putem şi totuşi n‑avem o situaţie clară", ne spune necăjit nea Caramalău. Chinuiţi, uitaţi, ignoraţi, într‑o margine de Galaţi despre care s‑a auzit doar datorită unei porecle rezonante, locuitorii din Dallas speră că poate măcar în această campanie electorală vreun candidat dornic să ajungă în Parlament mai întâi va ajunge şi prin Dallas. Măcar aşa... ca să le ofere şi locuitorilor coloniei niscaiva promisiuni în schimbul unui vot pentru care, conştiincioşi, aceştia fac încă un lung şi obositor drum.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27934

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Elevi care străbat trei kilometri pe jos pentru a ajunge într-o staţie de autobuz

Elevii care locuiesc în blocurile IAS, pe Calea Prutului, nu dispun de un mijloc de transport aşa că sunt nevoiţi să meargă trei kilometri pe jos, până la cea mai apropiată staţie de autobuz sau de tramvai. Câteodată au noroc şi îi mai ia o maşină. „Înainte aveau la dispoziţie un autobuz şi tare bine mai era. Fiica mea abia a absolvit liceul la „Elena Doamna”.

Avea de mers trei kilometri, pe jos, până la tramvai. Avea ore de la şapte dimineaţa. Ea pleca de acasă cu două ore înainte să aştepte o ocazie. Mă suna şi îmi spunea: „Mamă, nu am nicio maşină şi e deja ora şapte”. Seara, când se întorcea, soţul o aştepta cu bicicleta în Bădălan”, ne-a spus Iuliana. Mihaela are trei copii de 3, 13, respectiv 16 ani. Pentru că acestora le este foarte greu în fiecare dimineaţă, mama lor a făcut în urmă cu un an, sesizări la autorităţile locale, rugându-le să introducă un mijloc de transport care să ajungă şi la ei. Acestea i-au promis că vor găsi o soluţie, care nu a prins contur nici astăzi. „Copiii pleacă cu două ore înainte şi tot întârzie. Iarna e cel mai greu pentru că temperaturile sunt scăzute. Dacă nu îşi face cineva milă de ei pe drum, merg până în staţie. Când se întorc, seara, trebuie să îi aşteptăm că nu au cu ce să vină şi merg pe jos”, ne spune aceasta. „

"Singura soluţie ar fi microbuzul"

Pentru a vedea dacă se poate găsi o soluţie pentru elevii care se chinuiesc în fiecare zi, am contactat purtătorul de cuvânt al Primăriei. Acesta ne-a spus că până acum nu au primit nicio sesizare în privinţa acestui subiect, dar sunt două mijloace de transport la dispoziţia acestora: traseele 5 şi 8. Ambele ajung doar până la Bazinul Nou. Dar de acolo, elevii mai au mult de mers. Nicoleta Manole susţine însă că zona este în afara Galaţiului.

Am vorbit şi cu Genica Totolici, directorul TRANSURB, care a spus că nu există cale de mijloc pentru locatarii blocurilor IAS: „Ştim că e o problemă în acea zonă, dar nu putem face nimic, pentru că nu avem cum să introducem mijloacele de transport până în valea în care se află blocurile. Nici nu avem călători foarte mulţi. Pentru a ajunge până acolo, trebuie să desfiinţăm tramvaiul şi să punem autobuz. Dacă lăsăm tramvaiul, trebuie să prelungim linia, ceea ce e imposibil pentru că nu avem cale de rulare. Singura soluţie ar fi existenţa unui microbuz care să ajungă până la blocurile respective”, a declarat aceasta.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Ce mentalitate tipic romaneasca. Auzi, desfiintarea tramvaiului. Huooo!!!

Adica de ce nu poti introduce pe langa tramvaiuul 8 un autobuz 8 barat la anumite intervale orare: de la 6.30 din jumate in jumate de ora pana la ora 8.30 si de la 12.00 din jumate in jumate de ora pana la 14.00.

Apoi cine obliga sa nu ai pe un traseu prelungit al aceleiasi linii decat acelasi tip de mijloc de transport? Eu nu cred ca obliga nimeni.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

"Cartierul agricultorilor" din Bădălan nu va fi reabilitat

Despre mica aşezare de la marginea oraşului, situată pe drumul dinspre vama Giurgiuleşti, s-a mai scris în multe rânduri în "Viaţa liberă", însă problemele pe care oamenii de acolo le semnalează constant nu s-au rezolvat şi, probabil, după cum stau lucrurile, nici nu se vor rezolva vreodată.

Preşedintele asociaţiei de locatari din cartierul de blocuri situat pe terenul societăţii Agrogal, Vasile Stratula, are multe nemulţumiri cu privire la cum arată cartierul şi dă vina pe societatea care deţine terenul, pentru situaţia în care s-a ajuns. "Sunt acolo atâtea clădiri dărâmate, părăsite, vai de ele, care ar putea fi transformate în orice, fie că este vorba despre un cabinet stomatologic, un punct farmaceutic sau o grădiniţă pentru cei mici. Gunoaiele se adună, bălăriile la fel. E un cartier dezastruos", explică omul.

Iar Vasile Stratula nu este singurul care se plânge. În aceeaşi situaţie se află şi Paul Tănase, administratorul asociaţiei de locatari, care ne-a spus că nu mai ştie cum să facă pentru ca situaţia să se rezolve. "Tot ce îmi doresc este să locuiesc în condiţii normale, în civilizaţie. Trăiesc în Bădălan de când m-am născut, dar situaţia e mai grea ca oricând. La fiecare ploaie, se adună noroiul, de se face o mocirlă de nedescris în tot cartierul. Lipsa de interes a celor care, poate, ar trebui să se implice este foarte mare. Agrogal deţine terenul, dar nu face nimic pentru a ne ajuta", spune localnicul.

Oamenii şi-ar dori ca în zonă să existe o farmacie, un cabinet stomatologic, o minigrădină zoologică, poate chiar şi un parc şi o discotecă, pentru cei mai tineri. Aceste doleanţe, însă, nu sunt deloc noi, iar reprezentanţii Agrogal le ştiu prea bine.

"Încă din 2004, de când ocup această funcţie, le-am trimis înştiinţare acelor oameni că trebuie să părăsească zona, pentru că nu e de locuit. Să fim serioşi, e la marginea oraşului, au un singur mijloc de transport şi nimic altceva, iar blocurile alea nu ştiu cum de mai stau în picioare. Cantina şi grajdurile, care sunt dezafectate, sunt în această situaţie pentru că solul pe care au fost construite nu este deloc solid. Ţin minte că am fost să mănânc la cantină şi se mişca podeaua pe stratul de noroi de dedesubt", a explicat, pentru "Viaţa liberă", directorul SC Agrogal SA, Dragomir Dumitrache.

Blocurile se scufundă

Reprezentanţii Agrogal au încercat să îi convingă pe oamenii care locuiesc în acele blocuri să îşi caute locuinţe în altă parte, oferindu-le dovezi că blocurile nu sunt sigure pentru locuit. "Am convocat o comisie de specialitate, pentru a expertiza starea blocurilor, iar specialiştii s-au speriat. Au zis că unele blocuri sunt înclinate din cauza noroiului pe care sunt construite şi că, la un moment dat, vor cădea. Astfel, noi i-am înştiinţat pe oameni să părăsească acele clădiri, pentru a nu îşi pune viaţa în pericol, cu menţiunea că noi nu ne asumăm responsabilitatea în eventualitatea unei astfel de tragedii", a mai spus Dragomir Dumitrache, directorul Agrogal.

De altfel, starea precară a blocurilor este vizibilă cu ochiul liber. Tencuiala de pe pereţii exteriori a căzut, pe alocuri, până la cărămidă, ramele geamurilor abia mai rezistă, iar blocurile sunt pline de crăpături.

S-a încercat o negociere cu autorităţile locale

În timpul mandatului de primar al lui Dumitru Nicolae, Agrogal SA a încercat un schimb cu Primăria municipiului Galaţi. "Le-am oferit acel teren, pentru a-l gospodări şi a-l transforma într-un cartier adevărat. Sunt aproximativ şase hectare de teren, iar pentru asta noi voiam la schimb clădirea în care funcţionează atât sediul nostru, cât şi filiala unui partid politic. Din păcate, reprezentanţii autorităţilor locale au refuzat, la acea vreme, acest schimb", a mai spus directorul Agrogal.

"Nu plătesc chirie, dar vor condiţii"

Chiar dacă Vasile Stratula şi Paul Tănase, cei doi reprezentanţi ai locatarilor din "cartierul agricultorilor", ne-au spus că se plăteşte lunar o chirie către Agrogal, de la directorul societăţii am aflat că aceasta este o sumă modică, de 10 lei pe lună, singura obligaţie a celor care locuiesc în cartier fiind cea de a-şi plăti utilităţile şi de a se gospodări.

"Singurii vinovaţi suntem tot noi, societatea, pentru că i-am lăsat să stea atât timp acolo. I-am înştiinţat în 2004 că trebuie să plece şi iată că suntem în 2015, iar ei sunt tot acolo. Până la urmă, soluţia va fi evacuarea forţată, ei neavând contracte de chirie acolo. Unii sunt proprietari, cică, dar numai pe apartament, nu şi pe teren. Terenul aparţine Agrogal, iar acele clădiri vor fi demolate, pentru a putea întări solul. Din păcate, oamenii de acolo nu se gospodăresc singuri. Nu mă duc eu să arunc gunoiul şi să fac mizerie. Spun că nu au o groapă de gunoi, dar le-am pus la dispoziţie containere pentru colectarea selectivă a deşeurilor. Le luăm 10 lei pe lună chirie şi banii pe utilităţi, iar unii nici pe aceştia nu vor să îî plătească. E o situaţie care durează de prea mult timp şi trebuie să punem stop. Nu e o soluţie umană, cea cu evacuarea, dar e singura rămasă", ne-a mai explicat directorul Agrogal.

Într-un cartier situat la marginea oraşului, a cărui singură legătură cu urbea se face prin traseul 8, disponibil din oră în oră, lucrurile nu sunt deloc roz. Locuitorii vor ca Agrogal să investească în reabilitarea zonei, în timp ce proprietarii terenului vor să demoleze tot. Astfel, cel mai probabil, familiile care locuiesc în acel cartier vor fi nevoite să se mute, şi asta cât mai curând.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Locatari scoşi afară cu forţa. Au început evacuările la blocurile din Bădălan

Mai multe persoane care locuiesc într-un bloc de pe strada Bazinul Nou, în Bădălan, au fost ieri executate silit, în baza unor sentinţe judecătoreşti cerute de proprietarul terenului. Pe rolul Judecătoriei Galaţi se află în continuare zeci de cereri de evacuare înaintate de SC Agrogal.

După numeroase somaţii şi procese de evacuare, ieri, 3 martie, a venit ziua în care SC Agrogal SA, proprietarul terenului pe care se ridică fostele blocuri ale IAS, a trecut la evacuarea persoanelor care stăteau acolo fără titlu locativ. Executorul judecătoresc însoţit de jandarmi şi un reprezentant al agentului economic, s-a prezentat, în primă instanţă, la uşile a doi locatari, o familie cu doi copii şi un bărbat care locuieşte singur.

În ambele cazuri, Agrogal a deschis proces de evacuare anul trecut, Judecătoria Galaţi admiţând cererile şi pronunţând decizii favorabile societăţii, în septembrie 2016. Cu toate acestea, niciunul dintre debitori nu a plecat de bunăvoie. Oamenii susţin că au avut contracte, dar că au fost păcăliţi şi nu li s-au mai reînnoit. "Stau aici de 40 de ani. Am doi copii mici, unul are numai un an şi patru luni. Am primit somaţia pe 24 februarie. Noi am plătit chirie, utilităţi aici, dar ne trimiteau banii înapoi. Nu avem bani să stăm cu chirie în altă parte, muncim cu ziua, abia ne descurcăm", ne-a spus Gabi Găgescu, una dintre persoanele executate. În aceeaşi situaţie s-a găsit şi Gheorghe Cherciu, care stă în acel imobil de mai bine de jumătate de veac. Este singur, munceşte cu ziua, iar ieri, când a venit executorul, era la câmp. "Ne dau afară că nu mai au nevoie de noi. Am lucrat la IAS din 1980 şi aici am stat toată viaţa. De ce nu ne-au dat afară imediat după ce au preluat terenul?", se întreba revoltat bărbatul.
Situaţia nu este tocmai clară nici pentru locatarii care au fost şi ei daţi în judecată, dar au câştigat. "Noi stăm aici de 40 de ani. Am amenajat locuinţa, i-am făcut îmbunătăţiri, am plătit la zi chiriile şi utilităţile, chiar şi după 2004, când s-a schimbat proprietarul. Noi plătim datoriile prin poştă, pentru că de astă-vară nu au vrut să ne mai primească plăţile, ni le trimiteau înapoi. Vor să adunăm datorii şi să ne dea astfel afară", ne-au spus doi soţi, care au o sentinţă favorabilă.
Referitor la situaţia zecilor de familii aflate în imobilele de pe strada Bazinul Nou, am cerut ieri un punct de vedere şi conducerii SC Agrogal, dar până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Nemulţumiţi că rămân fără apă şi lumină, chiriaşii Agrogal au făcut scandal la Consiliul Local

„Unde s-a văzut în lumea asta să laşi oamenii fără apă?!”, „Nu are voie să se taie lumina şi apa!”, „Mie Primăria să-mi dea casă acum, că mă evacuează!”, aşa vociferau ieri, în şedinţa Consiliului Local chiriaşii blocurilor Agrogal. Oamenii au venit să reclame că li s-a tăiat apa şi energia electrică şi să ceară ajutor Primăriei.

În pauza de lucrări a şedinţei Consiliului Local, în care se numărau voturile secrete exprimate de aleşi, chiriaşii Agrogal l-au înconjurat pe primarul Ionuţ Pucheanu şi i-au cerut sprijinul. Primarul Ionuţ Pucheanu a încercat să le explice că administraţia locală nu-i poate ajuta: „Ce-ar fi dacă, pe piaţa liberă a apartamentelor din Galaţi, toţi chiriaşii care se ceartă cu proprietarul ar veni la Primărie?! Este un raport privat pe care-l aveţi cu un nou proprietar care a achiziţionat un bun. Nu sunt nici eu, nici dumneavoastră în măsură să spun dacă este legal sau ilegal. Justiţia se va pronunţa dacă achiziţia a fost legală sau ilegală. În momentul de faţă, hârtiile pe care le deţine arată că este proprietar, deci are voie să dispună cum doreşte de propriul bun. Nu are cum să vină Primăria să vă dea energie, că nu are de unde! Singurul lucru pe care Primăria îl poate face este, la fel ca la celelalte blocuri care au sistată apa, să vorbim cu cei de la Apă Canal să vă trimită o cisternă care să vă alimenteze cu apă potabilă”, a spus primarul.

„Îmi pare rău că am votat numai PSD din ’90 şi până acum! Eu mâine vin cu o sticlă de benzină la Monumentul Eroilor şi îmi dau foc!”, ameninţa unul dintre chiriaşi.
Spre nemulţumirea chiriaşilor, preşedintele de şedinţă, consilierul UNPR Moise Oancea, a pus punct disputei, explicându-le protestatarilor că lucrările şedinţei trebuie să continue.

La solicitarea noastră, SC Apă Canal ne-a declarat că încă nu a sistat apa rece la blocurile Agrogal, însă a primit o notificare în acest sens din partea proprietarului şi urmează să-i dea curs. Cel mai probabil, alimentarea cu apă potabilă va fi întreruptă săptămâna viitoare.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Românii care trăiesc ca în Evul Mediu: fără apă şi căldură, printre moloz şi excremente

Şerban Mihaela şi Ojoc Florin sunt două dintre cele zece suflete care locuiesc într-un bloc care stă să cadă din Bădălan, în condiţii greu de imaginat: fără geamuri la ferestre, cu igrasie în casă, fără căldură şi apă potabilă. Coşmarul acestora a început în urmă cu doi ani, când reprezentanţii Agrogal, societate în proprietatea căreia se află blocurile din zonă, au venit cu jandarmii ca să îi evacueze.

O mână de oameni trăiesc în condiţii greu de imaginat pentru secolul XXI în Bădălan, în apropierea vamei de la Giurgiuleşti, la câţiva kilometri de Galaţi. Coşmarul locatarilor din aşa numitul bloc al legumicultorilor a început în urmă cu doi ani, când mai mulţi angajaţi de la Agrogal, societatea în proprietatea căreia au intrat imobilele din zonă, ar fi evacuat cu jandarmii o parte dintre familiile care locuiau într-unul din aceste imobile.

”Locuiesc în acest bloc de când m-am născut. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să ne dea afară din apartamente”, ne-a declarat  Ojoc Florin (36 de ani), unul dintre locatarii din blocul groazei.

În 1992, Primăria Galaţi a vândut terenul pe care sunt construite imobilele către Agrogal, o societate cu profil agricol, care exploatează mai multe terenuri agricole în zonă. Locatarii susţin că firma agricolă încasa chiriile de la oameni, dar nu le elibera şi chitanţe, pentru ca aceştia să nu poată face dovada că sunt chiriaşi în imobil. ”Ne dădeau chitanţe pe care scria aviz de însoţire a mărfii. Oamenii au semnat, ce să facă. Altor persoane li s-a permis să stea în bloc fără contracte de închiriere, fără nimic. Ei încasau banii, dar nu ştiu unde se duceau”, spune Şerban Mihaela (43 de ani), soţia lui Ojoc Florin.

Chiriaşii plăteau cam 300 de lei pe lună, indiferent câte persoane locuiau într-un apartament. În urmă cu câţiva ani, Agrogal i-a dat în judecată pe toţi locatarii din bloc, cerând evacuarea acestora. Oamenii susţin că s-a ajuns şi la situaţii extreme, după ce au acceptat în 1992 să predea la Agrogal contractele de închiriere pentru reînnoire. ”Nu le-au mai dat înapoi, iar dacă voiai să îţi refaci cartea de identitate, ca să dau un exemplu, trebuia să ceri de la ei o adeverinţă, prin care îşi dădeau acordul să îşi faci actul pe adresa unde locuiai. De multe ori, erai la bunul lor plac, pentru că refuzau să îţi dea această adeverinţă”, ne explică Şerban Mihaela.

”I-au dat termen să dispară în jumătate de oră”

În 2017 şi 2018, reprezentanţii Agrogal ar fi venit cu jandarmii şi le-ar fi cerut oamenilor să plece din bloc, fără să ţină cont că mulţi aveau contracte de închiriere valabile, susţin locatarii. ”Au dat oamenii afară în stradă. Cumnatului meu i-au dat termen să dispară în jumătate de oră. Nu a avut unde să se ducă şi l-a primit soacra mea la ea în casă, pentru că altfel ar fi rămas pe drumuri. Locatarii daţi afară atunci au fost obligaţi nu numai să plece, dar să şi scoată toate îmbunătăţirile pe care le-au făcut la apartamente. Am ajuns mai rău ca pe timpul războiului, pentru că atunci le mai dădea măcar o cană de apă”, spune Ojoc Florin.

Aşa s-a ajuns ca uşile şi ferestrele de la locuinţe să fie smulse, chiar şi uşa de la intrarea în bloc, dar şi gresia şi faianţa din apartamente, iar acum imobilul arată mai rău decât după bombardament. Şerban Mihaela şi Ojoc Florin au doi copii, unul dintre aceştia suferind de hipoacuzie neurosenzorială bilaterală acută. Din cauza condiţiilor inimaginabile în care stau în prezent, copii locuiesc în altă parte, altfel în câteva zile ar ajunge la spital din cauza frigului, a lipsei apei potabile şi a mizeriei de nedescris.

S-ar muta în Galaţi, dar nu au primit deocamdată o locuinţă socială, iar bani pentru a sta cu chirie nu au, pentru că muncesc cu ziua.

Trăiesc cu groaza că vor muri de frig

O bătrână care locuieşte din 1960 în imobil a ajuns să stea la nişte vecini care şi-au făcut milă de ea. ”Mi-au aruncat lucrurile afară şi m-au lăsat să mor”, ne-a declarat femeia cu lacrimi în ochi. Ce a fost odinioară un bloc, a ajuns acum o dărăpănătură care arată ca după bombardament. Uşile de la majoritatea apartamentelor, ca şi ferestrele, au fost smulse, iar în imobil este o mizerie inimaginabilă.

La tot pasul dai peste moloz, haine şi excremente de animale, iar mirosul înţepător îţi mută nasul din loc. Locatarii nu au niciun magazin alimentar în zonă şi nici apă potabilă. Apă Canal trimitea o cisternă cu apă până recent, dar şi aceasta a încetat să mai vină de câteva luni.

”Noi trimiteam cisterna cu apă, pentru că locatarii au făcut o cerere în acest sens la Primăria Galaţi, iar aceştia ni s-au adresat nouă. Am constatat însă că, la un moment dat, nu mai ieşea nimeni ca să primească apa, aşa că nu am mai trimis cisterna. Dacă se vor adresa cu o nouă cerere la Primărie, noi vom trimite din nou cisterna”, ne-a declarat Cornelia Arnăutu, purtătorul de cuvânt al Apă Canal, furnizorul de apă rece din Galaţi.

Am discutat şi cu reprezentanţii Arhiepiscopiei ”Dunării de Jos”, iar purtătorul de cuvânt al instituţiei, preotul Rareş Bucur, ne-a declarat că va fi trimis un asistent social la blocul groazei pentru a discuta cu locatarii şi a vedea cum îi pot ajuta. Cel mai grav este că oamenii nu au deloc căldură şi cum temperaturile continuă să scadă, mulţi se tem că vor muri de frig în această iarnă.

Am încercat mai multe zile să îi contactăm pe reprezentanţii Agrogal pentru a-şi exprima un punct de vedere în legătură cu situaţia locatarilor din imobilul din Bădălan, dar acest lucru nu a fost posibil.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.