Staţiunea de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie Târgu Bujor

dcp100168 · September 26, 2010

Premii internaţionale pentru "Prinţesa Covurluiului"

Cum vi se pare că ar trebui să fie o prinţesă? De viţă veche? Dulce? Aromată? Îndelung dezmierdată? Blondă-aurie? Să te facă să visezi?

Toate aceste calităţi le găsiţi la Prinţesa Covurluiului, cea care în 2008, la un concurs internaţional, a fost desemnată câştigătoare şi a primit medalia de aur. Are obârşie nobilă - un Riesling Italian, îndelung dezmierdat la soare, până când bobiţa a păstrat numai mierea.

V-aţi imaginat că Prinţesa Covurluiului e o fată? Nu, e doar o esenţă de viţă veche, un copil al cercetătorilor de la SCDVV Bujoru, născut dintr-o poveste. E vorba de un vin auriu, aromat, licoros şi foarte, foarte dulce, deşi nu s-a pus niciun gram de zahăr în el.

„Am mers într-un an la Timişoara la un târg internaţional. Acolo am întâlnit la un stand unguresc un tânăr care ştia româneşte şi care ne-a explicat cum se face renumitul lor vin Tokay. Şefului secţiei de cercetare de la noi, dr. biolog Aurel Ciubucă, i-a venit atunci o idee. Să producem şi noi un astfel de vin după reţeta respectivă. În 2006 am produs vinul şi l-am îmbuteliat manual. Încântaţi de ceea ce a ieşit, am dorit să-l testăm la un concurs internaţional, undeva în Franţa (pentru că la noi sunt măsluite competiţiile), şi, în 2008, am trimis probe la un târg unde am fost invitaţi. Nu ne-a venit să credem când ne-am uitat pe internet şi am văzut că Prinţesa Covurluiului a primit medalia de aur. Lui Aurel Ciubucă i-au dat lacrimile de bucurie. E normal, doar era «copilul» lui…”, îşi aminteşte Cristina Simion, directoarea Staţiuni de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Tg.Bujor.

De la naşterea Prinţesei de Covurlui au trecut 4 ani, timp în care a devenit din ce în ce mai dulce… „Am avut anul trecut două sticle la expoziţia de Ziua Recoltei. Le-a cumpărat cineva cu 30 de lei bucata, fără să clipească. E un vin minunat”, îşi laudă directoarea marfa.

Medalia de aur din 2008 nu este singurul premiu obţinut de SCDVV Bujoru la concursuri internaţionale. Aurel Ciubucă are un perete de diplome adunate ani la rând.

http://www.viata-libera.ro/articol-Povestea_unei_printese_de_Covurlui_2.html

dcp100168 · August 1, 2012

Vinul eco de Bujoru, vândut ca vin de masă

În judeţul Galaţi se produce vin ecologic ca la carte. Din păcate, o mare cantitate din acest vin este declasificată pentru a putea fi vândută.

Cei de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Viti-Vinicolă din Târgu Bujor au 35 de hectare cu producţie ecologică din soiul Merlot. Au pornit producţia de vin ecologic în urmă cu zece ani, pe o suprafaţă relativ mică, însă datorită reglementărilor legislative au fost nevoiţi să extindă producţia. În acest moment, Merlotul de Bujoru este lucrat sută la sută ecologic, însă, paradoxal, nu tot ce se vinde este etichetat ca produs ecologic.

"În anul 2002 a fost un proiect de cercetare legat de vinurile ecologice. Atunci am început pe patru hectare cu Merlot. La finalizarea proiectului, când am vrut să ne înscriem şi să autorizăm suprafaţa respectivă, cei de la Ecoinspect (n.r. organismul de control în acest domeniu) au spus că nu putem avea într-o unitate şi Merlot eco, dar şi convenţional. A trebuit, astfel să lucrăm pe 35 de hectare cu producţie ecologică", ne-a spus Cristina Simion, directorul Staţiunii de Cercetare.

Dincolo de felul în care s-a derulat acest proiect cu toate fazele sale, tipic româneşte este ce s-a petrecut ulterior, când a venit vorba de comercializarea produsului. "Pentru a putea valorifica producţia ecologică trebuie să ai instalaţie de îmbuteliere şi să fie valorificat doar la sticlă. Noi, pentru a putea comercializa, îl declasificăm în vin de masă obişnuit. Este păcat, dar trebuie ţinut cont de mai multe lucruri. În primul rând, nu există piaţă de desfacere în România şi nu avem instalaţii de îmbuteliere. La un moment dat, am făcut un contract cu colegi de la Iaşi, am transportat vinul acolo unde a fost îmbuteliat şi apoi l-am adus înapoi. Nu este însă rentabil pentru că astfel cresc costurile foarte mult", ne-a mai spus Cristina Simion.

Dincolo de plimbatul vinului prin ţară pentru a putea fi îmbuteliat, un alt aspect împiedică afacerea cu vinuri ecologice să devină una profitabilă. În ciuda unei promovări destul de aprige a produselor ecologice, nu există o piaţă foarte bine dezvoltată. Sunt foarte puţini clienţi dispuşi să plătească mai mult pentru un produs, doar pentru că acesta poartă o etichetă specială. La vinuri, cel puţin la cele produse la Târgu Bujor, diferenţa de preţ nu este una foarte mare. Dacă o sticlă de vin obişnuit este 6 lei, vinul ecologic are preţul de 11 lei. Clienţi? Cam doi pe săptămână, din câte ne-a mărturisit directorul Staţiunii de Cercetare de la Târgu Bujor.

Ce este vinul ecologic?

Pentru producerea unor astfel de vinuri nu se intervine cu substanţe specifice folosite în viticultură. Solul poate fi fertilizat doar cu îngrăşăminte naturale, nu se folosesc erbicide şi nu sunt făcute tratamente cu substanţe sistemice. În anumite cantităţi este permisă utilizarea sulfatul de cupru (piatra vânătă), iar pentru înlăturarea moliilor se folosesc capcane cu feromoni.

viata-libera.ro

Mikka · August 3, 2012

'geaba-i eco daca tu il vinzi ca posirca.

De fapt, nu e chiar degeaba, e chiar incredibil de dezavantajos pentru producator. Dar e o schema destul de cunoscuta: iti produci pierderi, datorii (se stie, statul e prost manager), intri in faliment, se vinde cui trebuie si toata lumea e multumita...

dcp100168 · August 22, 2012

N-avem grâu, dar vinul va fi foarte bun!

Anul acesta vom plange dupa grau si porumb, dar vom avea in ce sa ne inecam amarul. Cultivatorii de struguri au inceput deja culesul, iar in cateva zile butoaiele vor fi pline cu must. Viticultorii spun ca vinul de anul acesta se anunta imbatator de dulce si fin.

Seceta a afectat productia de grau, porumb si floarea-soarelui dar exista si o parte buna a vremii caniculare. Strugurii vor fi mai dulci decat in anii precedenti iar roadele vitei-de-vie, timpurii. Producatorii scot si la vanzare strugurii, ca sa-si mai acopere din cheltuielile de productie. Seceta i-a obligat sa bage bani grei in culturi, ca sa aiba ce culege la sfarsit de sezon. Cultivatorii vand cu 2 lei kilogramul de struguri intermediarilor care, odata ajunsi in piata, dubleaza sau chiar tripleaza pretul. Micii producatori se plang ca vor avea cantitati mai mici de struguri, dar numai buni ca sa iasa un vin de calitate. In schimb, marii producatori au roade mai bogate, iar cramele se vor umple cu vinuri fine. Productia de vin din acest an va fi pusa in crame la loc de cinste, iar pretul va fi si el pe masura gustului.

a1galatibraila.ro

dcp100168 · September 12, 2012

Vin mai puţin, dar mai bun!

* Media producţiei de struguri de vin la hectar, în judeţul Galaţi, este de 3,1 tone * Dar sunt şi ferme care recoltează şi patru tone de struguri la hectar sau chiar opt tone! * Irigaţiile şi paza de dăunători au făcut diferenţa

Iarna a fost grea pentru viile din judeţ, iar după ce au îndurat muşcăturile gerului, butucii s-au mai şi pârjolit la soare toată vara. Chiar şi fermierii care au investit în sisteme de irigaţii şi au avut cum să-şi ude via culeg acum mai puţini ciorchini decât în anii trecuţi. Cei care n-au avut deloc apă au avut cel mai mult de suferit. Ei au înregistrat pierderi substanţiale, mai ales că, pe alocuri, s-au mai abătut şi boli grele asupra viţei. Chiar dacă nu s-a încheiat culesul, producţia medie de struguri la hectar, pe judeţ, va fi mult mai mică decât cea de anul trecut. Partea... plină a paharului ar fi aceea că, în privinţa calităţii, unii viticultori se aşteaptă ca vinul să fie mai bun ca anul trecut. Gălăţenii au pus, în acest an, 8.233 de hectare de vie de soi nobil, din care ar putea ieşi vin bun, potrivit datelor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Agricolă (DADR) Galaţi.

La Târgu-Bujor, culesul a început din vară

La Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Târgu-Bujor (SCDVV), la fermele viticole de pe cele 386 de hectare plantate cu vie, culesul a început mai devreme ca niciodată, pe data de 21 august şi se va termina în cursul săptămânii viitoare. Din păcate, aproape jumătate din producţie s-a pierdut din cauza condiţiilor vitrege. Detalii ne-a oferit directorul instituţiei, ing. Cristina Simion. „Noi am făcut tot ce ne-a stat în putinţă, dar salvarea recoltei nu a mai depins de noi. Cauza principală a fost lipsa apei. Şi anul trecut a fost secetă, dat totuşi am avut parte de ceva ploaie căzută la timp, în iulie. În acest an n-a mai plouat deloc din luna mai. Şi cum în zona noastră nu se poate iriga, nu am putut uda via”, a precizat ing. Cristina Simion.

Probleme au apărut la Staţiunea de Cercetare şi din cauza prezenţei agrobacterium tumefaciens, "cancerul" bacterian al viţei de vie, împotriva căruia cultivatorii nu au găsit încă o cale de a lupta şi care a afectat o parte a plantaţiilor.

Producţia staţiunii - la jumătatea celei din 2011

Staţiunea de Cercetare din Târgu-Bujor culege, în aceste zile, circa jumătate din ceea ce se estimase în urmă cu câteva luni. „Am pierdut aproape jumătate din recoltă. Avem ferme care au făcut o producţie de doar 3,8 tone la hectar. Sunt şi unele dintre ferme care au reuşit să scoată 4,3 tone de struguri la hectar, dar nu mai mult. Au rămas şi rânduri întregi neculese, pentru că boabele s-au pălit sau s-au smochinit. Foarte mult chiar, în unele cazuri. Nu aveam nicio soluţie. Nici nu avem cum să începem culesul mai devreme, din cauză că strugurii nu ar fi fost maturizaţi complet”, mai spune directorul Staţiunii de Cercetare de la Târgu Bujor, ing. Cristina Simion.

Struguri s-au făcut, în ciuda îngheţului

Horticultorii de la SC Vitimax SRL Umbrăreşti au scos o producţie de struguri la hectar sub cea optimă, dar totuşi de două ori mai mare decât cea de la Bujoru. În plus, via de pe cele 245 de hectare plantate cu Sauvignon Blanc, Riesling Italian, Cabernet Sauvignon şi Merlot nu a fost lovită de boli. „Avem cam 7 sau 8 tone de struguri la hectar. În condiţii normale ar fi trebuit să scoatem până la 18 tone. Avem sistem de irigaţii prin picurare şi udăm. Dar sunt încă probleme cu îngheţul. Practic, s-a înregistrat îngheţ la vie de patru ani încoace. Acum patru ani am avut îngheţ timpuriu de primăvară, pe 24 aprilie. În urmă cu trei ani, în cele şase zile cu temperaturi sub 0 grade Celsius, partea de vie rămasă deasupra zăpezii a îngheţat în proporţie de 78 până la 98 la sută. În urmă cu doi ani am avut îngheţ în două zile de iarnă în care s-au înregistrat -29 de grade Celsius. În această iarnă am avut şi -36 de grade Celsius şi din nou s-a înregistrat îngheţ. Evident, nu vorbim aici despre îngheţul întregii plante, ci despre cel al mugurilor de rod. Chiar şi în aceste condiţii, trebuie să ne descurcăm”, a precizat administratorul domeniilor de la Vitimax Umbrăreşti-Deal, inginerul horticol Mircea Hamza. Una peste alta, cu toate belele, viticultorii de la Umbrăreşti sunt optimişti. Mustul fierbe în butoaie şi se pare că vinul de anul acesta va fi unul de calitate. Prin urmare, mai puţin vin, dar mai bun, chiar dacă, pe alocuri, se ţine mai mult la cantitate decât la calitate.

viata-libera.ro

dcp100168 · June 28, 2013

„Dealul Bujorului” va fi îmbuteliat din nou la Tg.Bujor

* Asta după ce ani de-a rândul Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie a vândut pe piaţă doar vinuri vrac

Tradiţia vinurilor „Dealul Bujorului” începe undeva la 1775, atunci când au fost atestate primele vii în zona localităţii Târgu Bujor. Atestările istorice spun că în 1873, podgoriile aveau 152 de proprietari. Reforma agrară a transformat aceste vii în GAS (Gospodărie Agricolă de Stat), care s-a transformat în IAS, în 1960. Printr-un decret de stat, în 1977 se înfiinţează Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie.

Aflată în prezent în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, staţiunea de la Târgu Bujor este dependentă de alocaţiile bugetare, care, în ultimii ani, sunt din ce în ce mai mici pentru cercetare. Pe de altă parte, oamenii de acolo nu pot să înţeleagă de ce o staţiune care are peste 4.000 de ha de viţă-de-vie pe rod nu poate să se folosească de acest lucru şi să aibă venituri mai mari pentru cercetare. Ani de-a rândul, cei care lucrează la Staţiunea de de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru şi-au dorit o staţie proprie de îmbuteliere. Îşi doreau cu ardoare să valorifice produsul muncii lor, un vin cu tradiţie, dar care în ultimii ani se vindea doar vrac. În 2009, cei care conduc această unitate au încercat să depună un proiect pentru a obţine finanţarea europeană necesară construirii unei staţii de îmbuteliere. Au fost refuzaţi atunci, fără nicio explicaţie. Anul trecut au depus din nou documentaţia şi în sfârşit au obţinut finanţarea. „Le-am dat deja autorizaţia de construire a acestei staţii şi în curând vor începe lucrările. Noua staţie de îmbuteliere va fi amplasată chiar în interiorul combinatului de vinificaţie”, spune primarul localităţii Târgu Bujor, Laurenţiu Gîdei.

În prezent, podgoria are aproape 4.000 de ha, întinse pe raza mai multor localităţi: Bujoru, Smulţi, Oancea şi Bereşti. În podgorie se cultivă soiuri de viţă-de-vie pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară cum ar fi: Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Băbească Neagră şi soiuri pentru producerea vinurilor de consum curent: Fetească regală, Aligote, Rkaţiteli. La Bujoru, Bereşti şi Smulţi, pe terenuri mai puţin fertile, se cultivă soiri pentru producerea vinurilor albe de calitate superioară: Fetească albă, Riesling italian, Muscat Ottonel sau Şarbă.

Vinurile „Dealul Bujorului” au primit în ultimii şapte ani nu mai puţin de 13 distincţii la concursurile naţionale şi internaţionale. În 2006, la „Cabernetul Sauvignon” a primit Medalia de Bronz, iar “Merlotul” de Bujoru şi “Sârba” au primit Diplome de Onoare la un festival de profil desfăşurat la Timişoara. Tot în 2006, dar la Bucureşti, „Cabernetul Sauvignon” a obţinut Medalia de Argint. Doi ani mai târziu, „Rieslingul Italian” foarte dulce produl la SCDVV Târgu Bujor şi alintat „Prinţesa Covurluiului” a câştigat Medalia de Aur, asta în ciuda faptului că în concurs erau şi vinuri din alte podgorii renumite.

În prezent, vinurile vrac se comercializează sub denumirea Statiei de Cercetare, dar brandul „Dealul Bujorului” a fost înregistrat la OSIM şi odată cu finalizarea lucrărilor la staţia de îmbuteliere va fi folosit din nou pentru vinurile care vor fi comercializate.

adevarul.ro

Mikka · June 28, 2013

Vinurile de "Dealul/Dealurile Bujorului" sau "Dealu Bujorului" nu s-au imbuteliat NICIODATA, dar NICIODATA la Tg. Bujor la "statiune". De cand s-a infiintat IAS-ul (acum vreo cincizeci de ani) si actuala podgorie, vinurile de "Dealu" au fost facut INTOTDEAUNA la crama de la Viile. Ce fac smecherii de la statiune e pur si simplu un furt, o inselatorie. Statiunea de "cercetare" nu a avut niciodata mai mult de cateva zeci de hectare (la urma urmei era statiune de cercetare, nu ferma de productie...).

Dar la cate tampenii au facut cei de la "Statiune" - era o postare si pe aici (au "investit" milioane de lei noi in echipamente pentru producerea de vinuri bio pentru ca apoi sa le vanda vrac la 6-7 lei/litru pentru ca nu au respecta standardele de cultura) - ce mai conteaza o minciuna...

dcp100168 · August 28, 2013

Via de Galaţi are rod bogat, iar vinul va fi de excepţie

* Producţie bună, de la patru până la 11 tone de struguri nobili la hectarul de vie * Cine are plantaţie nouă şi a ştiut să facă struguri de masă, recoltează acum şi 20 de tone la hectar * La Oancea, unele soiuri s-au şi cules, în vreme ce în podgoriile Nicoreştiului, recoltatul începe abia la jumătatea lunii viitoare * Boabele ciorchinilor au acum şi zahăr din belşug şi apă suficientă, aşa că, în cazul în care nu plouă excesiv în săptămânile următoare, vinul va fi bun şi tare, să-l ţinem minte!

Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Vinicultură şi Vinificaţie (SCDVV) Târgu Bujor a început culesul de luni, 26 august. Prin părţile Iveştiului, însă, se intrase în vie şi cu vreo săptămână înainte, iar la finele acestei săptămâni, culesul este în toi în partea de sud şi est a judeţului. În cele mai multe dinte podgoriile Nicoreştiului se va recolta abia începând cu jumătatea lunii viitoare. Producătorii şi-ar dori, cu toţii, un preţ mai bun decât cel după care trebuie să se orienteze acum, în funcţie de piaţa din Vrancea. Nu de alta, dar fără suficienţi bani e imposibil să faci să rodească miliardele de ochi ai viţei gălăţene!

Se culege cu sârg, la Târgu Bujor

După un an în care s-a cules greu şi s-a vinificat cu chin, la SCDVV Târgu Bujor specialiştii se aşteaptă la un an mai bun. "Am început să culegem ce aveam din soiul Porto, pentru că este unul timpuriu. A fost secetă în ultima perioadă, iar boaba începuse deja să-şi piardă din apă. Oricum, după o perioadă în care a fost secetă, a început să plouă acum, când nu era cazul. Soiurile albe, care sunt foarte dulci în acest an, sunt expuse aparţiei mucegaiului, aşa că trebuie recoltate repede. Sperăm ca în circa trei săptămâni să reuşim să terminăm recoltatul. Probleme cu producţia s-au înregistrat nu atât din cauza condiţiilor din acest an, cât a celor din cursul anului trecut. Spre exemplu, Merlotul dă doar circa trei tone în această toamnă, după ce, în urma sezonului prost din 2012, a pornit cu ciorchini puţini. La celelalte soiuri vom scoate cam patru sau cinci tone la hectar, în medie", ne-a declarat ing. Cristina Simon, directorul SCDVV.

viata-libera.ro

dcp100168 · September 3, 2014

În acest an, culesul viei începe târziu

Anul trecut, pe vremea asta, mulţi dintre viticultorii gălăţeni aveau deja o săptămână de cules. Ce-i drept, 2013 fusese mult mai secetos, aşa că strugurii se pârguiseră mai repede. În acest an, la Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru nici nu se pune problema culesului cel mai probabil pentru încă o săptămână de aici încolo. De vină a fost, în principal, vremea, dar detalii precise cu privire la starea viei şi amânarea începutului de cules ne-a oferit directorul SCDVV Bujoru, ing. Cristina Simion.

„Faţă de anul trecut, întârzierea este de circa trei săptămâni. A plouat mult, uneori zilnic şi sunt chiar sole care s-au stricat. Au fost probleme cu combaterea manei. Per total, aş zice că vom obţine o producţie cu circa 25 la sută mai mică faţă de anul trecut. Sub cinci tone la hectar”, a declarat ing. Cristina Simion. Specialistul apreciază că mai devreme de 9 ale acestei luni nu se va putea intra la cules.

„Chiar luni (1 septembrie 2014) s-au luat probe, pe soiuri, ca să putem verifica concentraţia de zahăr. La momentul de faţă este destul de scăzută. Dacă ar fi să recoltăm acum, vinurile pe care le-am obţine ar avea o tărie de cel mult zece grade şi ar fi inferioare celor de anul trecut. Evident, nu asta ne dorim, aşa că amânăm începutul culesului. S-ar putea culege, la acest moment, soiul Oporto, dar nu vorbim aici despre un soi din care iese vreun vin de o calitate deosebită. Şi Ceasla se poate culege, teoretic, dar noi preferăm să mai aşteptăm”, ne-a declarat directorul SCDVV.

În judeţ, avem o suprafaţă cultivată cu vie de 14.986 ha, dintre care 8.209 ha cu vie nobilă, de vin, iar 6.777 ha cu vie care rodeşte struguri de masă.

viata-libera.ro

dcp100168 · October 8, 2014

Vinul gălăţean va fi puţin, dar excepţional

Cine ştie şi vrea să facă vin aşa cum trebuie, are toate şansele să obţină, în această toamnă, rezultatele scontate. Via n-a rodit prea mult, dar strugurii culeşi sunt perfecţi pentru vin, în cea mai mare parte a judeţului. În judeţ mai avem, per total, 12 vinificatori care au o capacitate totală de a produce circa 2.100 de vagoane pe an. Evident, faptul că au capacitatea nu înseamnă, automat, că şi produc atât de mult.

Târgu Bujor: puţin şi bun

Detalii despre ceea ce se întâmplă, în acest zile, la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SDCVV) de la Târgu Bujor ne-a oferit directorul instituţiei, ing. Cristina Simion. „Iese vin bun. Am aşteptat un pic până să începem culesul şi am procedat corect. Vinul va avea tărie şi, sper eu, preţ, comparativ cu anul trecut. Din păcate, vinul nostru vechi, bun şi el, nu s-a vândut bine. Ajunsesem să nu-l mai putem da, la en-gros, nici măcar cu 1,5 lei pe litru, ceea ce înseamnă foarte, foarte puţin pentru vinificator”, ne-a declarat ing. Cristina Simion, directorul Producţia medie, la hectar, a fost de circa 5.000 de kilograme de struguri, la Staţiune, dar multe au depins şi de vreme şi de combaterea bolilor şi de felul în care s-a descurcat fiecare specialist, în parte.

Cramele din Nicoreşti se înnobilează

„Cantitativ, vorbim despre jumătate din cantitatea de anul trecut, cel mai probabil. A fost puţin pe butuc, în acest an. Am avut probleme cu mana. Vinul ar trebui să iasă, însă, foarte bun, dat fiind faptul că boaba a acumulat tot ce i-a trebuit, de la cantitatea necesară de zahăr, până la pigment”, ne-a declarat David Grupper Dincă, administratorul SC Vinuri Nicoreşti SRL.

viata-libera.ro

dcp100168 · December 9, 2014

Chinurile facerii vinului de Bujoru

* La 37 de ani de la înfiinţare, Staţiunea de Cercetare a omologat un nou soi de struguri de vin

În cramele staţiunii viticole de la Bujoru se găsește vin cât să se îmbete vreo trei zile la rând toţi gălăţenii din judeţ. 1,4 milioane de litri. Ar umple un tren de 140 de vagoane-cisternă, lung de 3 kilometri. Se vinde greu. Și nu e poșircă, e vin bun. De aproape 40 de ani se muncește aici la desăvârșirea lui. Gâlgâitul vinului de Bujoru în pahare e însă o muzică pe care n-o mai aud nici gălăţenii de rând, nici politicienii, la cheremul cărora stă viitorul Staţiunii. Din toată sărăcia şi zbuciumul lor, cercetătorii au făcut să răsară un lăstar de speranţă: un soi nou de viţă. Este primul obţinut la Târgu Bujor, după ani și ani de cercetare, și de la el se așteaptă minuni.

„Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificaţie Bujoru (SCDVV), din Târgu Bujor, este un loc al contrastelor: muncă multă, bani puţini; un laborator modern, un combinat de vinificaţie cu utilaje hârbuite. În laborator, cercetătorii pot pătrunde în miezul celulei ca să manipuleze genetic o plantă, dar în hala de alături nu există o simplă -și chiar obligatorie - linie de îmbuteliere.

Un muncitor ireal de singur în hala îngheţată, ghemuit pe un scăunel, trage cu furtunul vin din damigeană și umple niște sticle de plastic, apoi le capsează cu capace dintr-o găleată. Când umple destule sticle, vinul ia drumul Galaţiului, unde staţiunea are un chioșc în Piaţa Centrală.

Monstrul şi secretul vinului curat

Staţiunea s-a înfiinţat în 1977. Era apogeul unei viticulturi practicate în zonă de sute de ani. Când cele 400 de hectare de vie au intrat pe rod, a fost gata si combinatul de vinificaţie. Utilajele nou-nouţe, cu inoxul strălucitor, molfăiau fără odihnă avalanșele de struguri, iar vinul curgea în valuri. Atunci se obţineau producţii uriașe, vinul era bun, avea vânzarea asigurată, totul era bine și frumos. Azi, întreg ansamblul arată ca un monstru cenuşiu, căzut în amorţire. Pare să tresară și să horcăie doar când o ușă deschisă scârţie asurzitor din ţâţânile ruginite. Monstrul e învelit cu solzi otrăvitori de azbest. „Știm că e cancerigen, dar așa a rămas de pe vremuri și n-avem cu ce îl schimba“, spune biologul Aurel Ciubucă.

Instalaţia de vinificat, reparată pe ici-pe colo, vopsită în verde, pare totuși nouă pe lângă utilajele din vie. Combinele bătrâne abia se mai urnesc. Niciuna nu mai recoltează, sunt folosite acum ca stropitori, dacă reușește cineva să le pornească. Tractoarele au 20-25 de ani. E o minune că mai merg! Şi nu e singurul lucru care ţine de miracol la Bujorul. În prefaţa unei monografii, directoarea Cristina Simion spune că staţiunea a rezistat până astăzi numai cu ajutorul lui Dumnezeu!

Baric de-al nostru, inox de-al lor

În ultimul timp, Staţiunea, tot mai săracă de la un an la altul, s-a îndreptat spre banii europeni. A fost mai greu până au învăţat oamenii să facă proiecte, să se descurce cu teancurile de dosare care îndoaie biroul. Numai așa s-a putut pune la punct un laborator de vinificare „cum nu se mai găsește la altă staţiune de cercetare din România“, se laudă directoarea.

În laboratorul cel nou, de vinificare, podeaua roșie te primește cu solemnitatea covorului de la marile evenimente. E făcută dintr-o rășină epoxidică pe care nu aluneci și nu se pătează, ca în farmacii. Utilajele de inox, aduse din Italia, întorc lumina în ferestre cu luciul lor.

Toate sunt noi, n-au primit încă botezul vinului. Unele nici n-au fost scoase din cutii. Aici se va face vin pentru expoziţii. De la sortarea strugurilor și până la învechirea vinului în baricuri româneşti, totul se va petrece în această hală nouă. Vinurile obţinute aici, unde nici firul de praf nu pătrunde, îi vor aduce Staţiunii noi și noi premii. Un perete de la sediul administrativ e plin cu trofee, iar directoarea Cristina Simion păstrează în birou câteva dosare burdușite cu diplome pe care, se plânge ea, n-are bani să le înrămeze. Vedeta Staţiunii este „Prinţesa Covurluiului“, un vin cu un palmares impresionant la concursurile naţionale și internaţionale.

„Şi comuniştii cereau mult şi dădeau puţin!“

Aurel Ciubucă e biolog la Staţiune din 1980. Mai bine de jumătate de viaţă și-a petrecut-o aici. Îi ştie vinului toate secretele, până în adâncul moleculei. „Chiar bine, să spunem aşa, n-a fost niciodată la noi.

Ceauşescu cerea vin bun, dar tot ce-mi trebuia mie ca să-l fac se oprea pe la Valea Călugărească şi pe la Ştefăneşti, la staţiuni unde erau pilele dictatorului. La noi ajungea te miri ce. Cu atât trebuia să ne descurcăm. Poţi să spui că e şi ăsta vreun merit, acolo: că faci vinuri bune cu mijloace puţine, găsind mereu soluţii în situaţii de criză“, spune Ciubucă.

Aici nu mai stă nimeni

Un biolog bun sau vreun vreun alt specialist din domeniul viei şi vinului nu s-a mai angajat demult la Târgu Bujor. Cine ar veni aici pentru salariul minim pe economie? Fără masă, fără cazare, fără prime pentru rezultatele din cercetare. Ba, de câţiva ani, fără deplasări de studiu în străinătate. Când se mai rătăcește vreun cercetător pe la Bujoru, ameţit de visuri și entuziasme tinerești, se trezește repede la realitate și pleacă fără să se mai uite înapoi.

Nici muncitorii calificaţi nu-s mai ușor de găsit. Munca la vie e grea și prost plătită. Iar zilierii, la cules, nu se înghesuie nici ei. Beneficiarii ajutorului social din Târgu Bujor nu se apleacă să culeagă strugurii de pe butuci. Asta ar însemna să câștige un ban în plus și n-ar mai primi ajutorul de la primărie. Vin mereu aceiași zilieri din Botoșani, din Vaslui, oameni care numai din asta trăiesc. Dar și aceștia, se plânge directoarea, sunt de la an la an tot mai leneși. Generaţiile tinere nu-s învăţate cu munca pe brânci, zi-lumină, din agricultură.

Prin 2003-2004 au venit la Bujoru și doi studenţi francezi ca să-și facă lucrările de licenţă. Au stat trei luni. Când au venit, li s-a părut că s-au prăbușit în trecut, în altă lume. În toată staţiunea de cercetare exista un singur calculator, la secretariat, un strămoș al ordinatoarelor cu care erau obișnuiţi francezii la facultate. Unul dintre ei a rămas în România după facultate, dar nu la Târgu Bujor. Lucrează într-o podgorie particulară din sudul ţării.

Statul n-a pus un chior la milionul europenilor

Statul nu dă bani pentru Staţiunea de Cercetare de la Târgu Bujor. Le-a pus cercetătorilor staţiunea în braţe, în urmă cu vreo 14 ani şi asta a fost! Descurcaţi-vă cu ea! O lege bună a cercetării, zice directoarea Cristina Simion, a fost modificată de fiecare ministru, de la mandat la mandat, până n-a mai rămas nimic din ea. Toate intenţiile bune de la început s-au pierdut pe drum.

Inginera Simion lucrează la Bujorul de 31 de ani. În ultimii 11 a fost şi director. „Mai greu ca acum nu-mi amintesc să fi fost vreodată, spunea ea. Şi ţineţi cont că eu am muncit aici în comunism! Atunci se făcea doar cercetare şi vin, era un loc unde munceai din pasiune, pentru frumuseţea cercetării. De vânzare se ocupa statul.

Veneau contractele gata făcute. Noi eram cercetători, nu negustori! De prin 2000 trebuie să ne autofinanţăm. Vindem vin, struguri sau cerealele de pe vreo 300 de hectare, cât avem în cultură, şi scoatem atât cât să plătim salariile şi să mai putem face vin şi la anul. În anii buni, investim câte puţin în vie şi în Staţiune. Am mai replantat, am mai refăcut birouri, că era jale! Acum am ajuns la acoperiş şi gata, mai aşteptăm. Că eu vin la 1,5 lei litrul, cât mi se oferă acum, nu vând!“.

Ce s-a făcut bun în ultimul timp la Bujorul s-a făcut cu bani europeni. Statul n-a dat un leu. Statul nu face decât să trimită controale peste controale. Mai prost e că în curând Staţiunea de Cercetare va ieși de sub tutela Academiei Române, unde cât de cât a fost protejată, şi va intra în administrarea Ministerului Agriculturii. Cine știe ce ginecolog numit politic va decide, cu o trăsătură de pix, soarta cercetării știinţifice de la Bujoru!

Soiul nou - lăstarul speranţei

Inginera Alina Donici are 35 de ani şi este unul dintre cercetătorii de viitor ai staţiunii. Se mândrește că a omologat un soi nou de viţă, „Bujorul“, combinaţie între un soi de viţă nobilă şi unul de masă. Marele lui atu este că se coace timpuriu, pe la sfârșitul lui iulie, începutul lui august, și poate să ocupe astfel piaţa. Vinul este unul rose. Cercetările le-a început altcineva, în 1997, și le-a finalizat ea abia acum cu acest soi promiţător. E primul soi creat, în totalitate, la Staţiunea din Târgu Bujor.

Un soi nou apare după cercetări și de 30 de ani, uneori. În cercetare ai nevoie de timp, de linişte şi de continuitate, de finanţare continuă, iar puţinii cercetători care au rămas aici au trebuit de multe ori să iasă din laborator și să se ocupe de cu totul și cu totul altceva. S-a mai omologat şi o clonă a unui soi, iar alte viţe sunt acum, în laborator, la teste. Parcă și vezi cum mlădiţele lor se strecoară printre betoanele comuniste și printre utilajele ruginite, se răsucesc în soare și, crescând, smulg staţiunea din mizeria în care se zbate. E un vis la care cercetătorii de aici, ignoraţi de stat, dacă nu chiar batjocoriţi, nu vor cu niciun chip să renunţe.

viata-libera.ro

dcp100168 · March 7, 2015

Alina Donici, noua directoare a SCDVV Bujoru

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru are un nou director: Alina Donici, cercetător în cadrul instituţiei.

După ce fostul manager, ing. Cristina Simion, şi-a anunţat retragerea din activitate, după circa 30 de ani de muncă la Staţiune, s-a organizat concurs de ocupare a celei mai înalte funcţii din instituţie, pe data de 5 martie, la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” din Bucureşti. Au concurat pentru ocuparea scaunului de manager al SCDVV: Elena Postolache, Cicerone Lupu şi Alina Donici, care a şi câştigat, cu un punctaj de 91,66.

Noua directoare a Staţiunii s-a născut la Bârlad, are 35 de ani şi a absolvit, în 2004, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi. Alina Donici este unul dintre cercetătorii care au contribuit la realizarea singurului soi de viţă-de-vie creat la Staţiunea de la Bujoru.

viata-libera.ro

dcp100168 · September 17, 2015

Şomerii bujoreni refuză să muncească la vie

Campania de strângere a recoltei de struguri este în toi la Staţiunea Tg. Bujor, dar localnicii nu se înghesuie în vie
Ajutorul social - preferat câştigurilor ca zilieri
Ca să nu rămână cu via neculeasă, fermele gălăţene angajează oameni din alte judeţe

Pe cele patru ferme ale Staţiunii de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru via pe rod se întinde pe aproximativ 380 de hectare. A rezistat îngheţului, seceta a făcut rodul mai dulce. La o estimare a conducerii fermei, anul acesta, viţa a dat cam 6.000 de kilograme de struguri la hectar, însă nu prea are cine să îi culeagă. De când există Staţiunea, din 1977, culegătorii s-au împuţinat de la an la an.

„Dacă înainte de ’90, la culesul strugurilor veneau 600 de oameni, acum 20 de ani veneau 400, acum dacă vin 200. Cred că ne-ar trebui cam 250 - 300 de oameni pentru a termina culesul în trei săptămâni”, ne spune inginerul şef al Staţiunii, Nicolae Bârliga.

Potrivit directoarei Staţiunii, Alina Donici, în medie, anul acesta, sunt cam 160 de culegători pe săptămână şi, chiar dacă speră să termine până la sfârşitul lunii, spune că există riscul să se întindă până la începutul lunii octombrie, dacă nu vin oameni la muncă. La muncă, oamenii nu ar veni degeaba, ba, dimpotrivă, ar câştiga zilnic între 50 şi 100 de lei, în funcţie de cantitatea pe care o strâng.

„Din Târgu Bujor avem cam 30 - 40 de culegători, dar nici aceştia nu vin zilnic. Numărul oamenilor care vin la lucru fluctuează; doar cei care sunt cazaţi aici şi care sunt veniţi din judeţul Neamţ şi din Oneşti lucrează în toate zilele. Din Iveşti avem cam 25 de oameni cazaţi la noi. Din Neamţ sunt 16, iar din Oneşti 45”, ne-a explicat directoarea SCDVV, Alina Donici.

Legea ajutorului social "nu lasă" omul să muncească

După cum spuneam, dintre localnici, doar maxim 40 de oameni vin la muncă şi nici aceştia în fiecare zi. Uneori, se prezintă la cules numai 16, cu toate că în Târgu Bujor lumea nu e tocmai bogată. Sunt 320 de şomeri, dintre care 40 în plată şi 210 de dosare de venit minim garantat. Numai că teama de a-şi pierde venitul minim garantat şi asigurarea medicală e mai mare decât dorinţa de a avea un ban în plus.

Potrivit primarului oraşului Târgu Bujor, Laurenţiu Gâdei, sunt multe persoane care ar avea timpul necesar, forţă de muncă şi disponibilitate să vină la cules, pentru a-şi rotunji veniturile, dar nu vor să le fie tăiat ajutorul social. „Poate că ar trebui modificată legea ajutorului social, pentru că, la acest moment, cei care au dosare pentru ajutor minim garantat nu pot presta şi lucrări sezoniere, pentru că, dacă sunt descoperiţi cu venituri suplimentare, li se taie ajutorul social, iar acesta le asigură tot ce îşi doresc toţi - asigurarea medicală. Eu cred că trebuie modificată legea, astfel încât să permită celor de la ajutor social să presteze şi munci sezoniere. Sunt mulţi, am discutat cu ei, ar fi dorit să vină la cules, dar nu se pot înregistra cu încă un venit, nu vor să vină”, a explicat primarul.

La cules de struguri, tocmai din Neamţ

Nea Vasile Stoleru este din judeţul Neamţ, are acum 60 de ani, dar vine la cules de struguri, la Staţiunea din Târgu Bujor, de 16 ani. Acolo, în Neamţ, se ocupă cu agricultura, dar în perioada asta cică nu e nimic de făcut, aşa că an de an îşi adună oamenii şi vine să se bucure de soarele din vie, de parfumul strugurilor, iar, la final, de ceva bani. Au fost ani în care a câştigat, într-o campanie de cules la Bujoru, şi 1.400 de lei.

„Nu e nimic de făcut acum acolo, aşa că preferăm să venim aici. Vin pe de o parte pentru bani, pe de altă parte pentru struguri, pentru că, uneori, mai putem lua şi struguri, depinde de producţie. Acum muncesc pe bani. Dacă facem o comparaţie, nu putem spune că veniturile de aici sunt mai mari, dar nu prea avem de lucru în perioada asta acolo. M-am şi obişnuit cu echipa”, spune nea Vasile, care este şef de echipă la una din ferme.

La 78 de ani, munca în vie înseamnă relaxare

Tot nea Vasile este cel care a adus-o şi pe tanti Ecaterina, în vârstă de 78 de ani. Nici pentru tanti Ecaterina anul 2015 nu e primul în care vine să muncească la via din judeţul Galaţi. Numai că, la cei 78 de ani ai săi, lucrul la vie nu îl vede ca pe o trudă, ci ca pe o relaxare, ca pe un concediu. Are acasă, în Neamţ, un copil cu sindrom Down, are 33 de ani şi aproape că bate 100 de kilograme. Are grija lui zilnic, dar acum a vrut şi ea puţină relaxare. Şi se relaxează aşa de bine tanti Ecaterina încât, cu mâinile sale crăpate de muncă, fără foarfece, ajunge să strângă până la final de zi şi 100 de găleţi de struguri. Îi merg mâinile de parcă ar culege pene din aer, nu ar rupe ciorchinele.

De la catedră, în mijlocul podgoriei

Totuşi, nu sunt numai nemţeni, cudălbeni, oneşteni care ajută la culesul strugurilor dătători de vin. Lucrează la ferma 3 a Staţiunii şi bujoreni. Printre ei, un profesor de istorie şi geografie, Dumitru Doru. La 68 de ani îl găsim culegând strugurii cot la cot cu o fostă elevă de-a sa. „Sunt o fire energică, nu pot sta. Îmi place activitatea asta "în gaşcă". Nu pot sta acasă, când aici e rost de muncă şi de aer curat”, ne-a spus profesorul cu "cel mai poetic, romantic şi cântat nume", după cum spune chiar dânsul.

Anul acesta - struguri mai puţini, dar mai buni

Îngheţurile din decembrie anul trecut, când mercurul din termometre a arătat şi minus 27 de grade, nu au lăsat via Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie neatinsă. Pe fondul acelor temperaturi, cât şi a secetei instalate, începând cu luna iunie, s-a produs o diminuare a producţiei, potrivit directoarei SCDVV, Alina Donici.

"O suprafaţă de 38 de hectare cu vie a fost puternic afectată de îngheţ. Am avut şi alte parcele care au suferit de pe urma aceluiaşi fenomen, în diverse proporţii. Pe alocuri, via a fost compromisă în proporţie de 50 la sută, iar în alte parcele gradul de afectare a fost mai mic", declara managerul SCDVV la începutul campaniei de strângere a strugurilor. Cu toate acestea, directorul speră ca producţia să nu difere cu mult faţă de anul trecut şi să închidă anul 2015 cu 6.000 de kilograme la hectar.

„Anul acesta va fi producţie mai mică faţă de anul trecut, dar de o calitate superioară şi se va obţine un vin excelent. Producţia va fi mai mică din cauza condiţiilor climatice. Sunt pierderi cuprinse între 10 - 20 la sută la soiurile sensibile, care au suferit de pe urma secetei prin ofilire. Ploile recente ne-au ajutat, boabele şi-au mai revenit”, ne-a spus directoarea SCDVV, Alina Donici.

Totodată, potrivit inginerului şef, Nicolae Bârliga, pe terenurile joase îngheţul din iarnă a cauzat pierderi mai mari.

viata-libera.ro

dcp100168 · October 15, 2015

Vinul de Bujoru, medaliat cu aur şi argint, la un festival internaţional

Începutul lunii octombrie a adus în palmaresul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) de la Tg. Bujor încă patru medalii, pentru vinul produs în laboratorul propriu de cercetare.

"În perioada 8 - 11 octombrie, s-a desfăşurat Festivalul Internaţional al Viei şi Vinului Vrancea "Bachus 2015". Am obţinut o medalie de aur, pentru Muscat Ottonel, produs în 2015, şi medalii de argint pentru Cabernet Sauvignon 2014, Riesling italian 2009 şi Fetească neagră 2015. Vinurile şi premiile sunt rezultatul cercetărilor noastre", ne-a spus directorul SCDVV, Alina Donici.

Reamintim că staţiunea a mai câştigat, în 2008, cu "Prinţesa Covurluiului", Medalia de Aur la Concursul Internaţional de Vinuri de la Bucureşti, învingând vinuri din Germania, Grecia, Moldova, Chile, Uruguay, Australia şi Noua Zeelandă.

Conducerea SCDVV pregăteşte şi o surpriză pentru iubitorii de vin de Bujoru, o nouă etichetă, a cărei grafică este realizată de pictorul Ioniţă Benea. Potrivit directoarei, încă se lucrează la stabilirea designului.

viata-libera.ro

dcp100168 · August 16, 2016

Vinul de Bujoru îşi face loc pe piaţa premium

Vinurile produse la Târgu Bujor îşi fac, în sfârşit, loc pe segmentul premium de piaţă. De mai bine de jumătate de an, se îmbuteliază şi la sticlă sortimentele produse la SCDVV Bujoru - de la Fetească Neagră, Merlot ecologic şi Cabernet Sauvignon, până la Fetească Albă, Şarbă, Muscat Ottonel şi Băbească gri. Or, îmbutelierea la sticlă le permite producătorilor să îl promoveze şi în marile magazine.

„Aş spune că am vândut, de la începutul acestui an, cam 3.000 de sticle. Este o piaţă pe care acum începem să ne facem un nume. Evident, vizăm acei clienţi care apreciază un vin de calitate. Suntem prezenţi şi pe piaţa gălăţeană, dar vinul nostru ajunge în magazine mari din ţară. Spre exemplu, în Băneasa Mall, de la Bucureşti”, a declarat managerul SCDVV Bujorul, ing. Alina Donici.

viata-libera.ro

dcp100168 · September 7, 2016

A început culesul viilor. Muncă multă, bani puţini, spun şomerii

Mai bine şomer, decât zilier. De asta sunt convinşi zeci de locuitori din oraşul Târgu Bujor, din judeţul Galaţi, care stau liniştiţi la cârciumă în timp ce oameni veniţi din alte localităţi culeg viile din zonă. Deşi primarul îi roagă să muncească, şomerii din oraş spun că nu se pot ridica de pe scaun pentru 50 de lei pe zi.

Peste 170 de zilieri culeg strugurii de peste cele 400 de hectare ale staţiunii viticole din Târgu Bujor. Dintre aceştia, doar 20 sunt localnici, în ciuda faptului că zona e săracă, iar numărul şomerilor din oraş trece de 300. Primarul a postat şi un anunţ pe Facebook, în speranţa că-i va convinge pe oameni să muncească. Sincron Laurenţiu Gâdei, primarul oraşului Târgu Bujor: „Îi invit pe cei care sunt la ajutorul social să participe la culesul viilor după ce îşi efectuează zilele în folosul comunităţii. Există prevedere legală astfel încât să-şi poată rotunji veniturile ca zilier.”

Zilierii pot câştiga de la 50 de lei la 100 de lei pe zi. „De exemplu, eu, anul trecut, am prins de 21 de zile şi jumătate şi am scos 22 de milioane şi un pic”, spune unul dintre cei care lucrează în vie.

Prea puţini dintre localnici sunt însă dispuşi să muncească pentru asemenea sume. „Este foarte puţin, cum să munceşti cu 50 de lei? Numai ţigările sunt 16 lei, nu se merită.” „Nu sunt de acord, sunt bani foarte puţini. Dacă îmi dă 50 de euro de la la ora 7.00 până la ora 14.00, atât iau în Italia. Pentru nimic în lume şi niciodată în viaţă.”

Ca să nu rămână strugurii neculeşi, administratorii staţiunii au adus muncitori din alte localităţi. Elena Adochiţei are 68 de ani şi a venit tocmai din judeţul Bacău: „E şi grea şi uşoară, e şi plăcută. Dacă îţi place munca. Noi suntem învăţaţi cu munca.”

Recoltatul strugurilor la cele patru ferme ale Staţiunii de Cercetare Viticolă din Târgu Bujor se va termina în trei saptamâni.

digi24.ro

dcp100168 · September 15, 2016

De ce nu investesc gălăţenii în vin de calitate?

Cerere există, dovadă că staţiunea de la Bujoru a reuşit să îşi promoveze vinul îmbuteliat inclusiv în supermarketurile bucureştene

Ne-a mai rămas puţină vie nobilă, în judeţ, aşa că nici prea mult vin bun nu mai avem din ce produce. Şi e păcat, pentru că producţia şi comerţul cu vin sunt afaceri bune. Cerere pentru vinul local de calitate există şi la noi în oraş, şi în ţară, dar şi în străinătate. Să luăm în calcul numai sutele de gălăţeni care ies, zilnic, la restaurant. Mulţi dintre ei comandă măcar câte un pahar de vin. Iar dacă acela nu e de producţie gălăţeană, nu-i vina clientului. Poate că el l-ar prefera, dacă măcar l-ar găsi listat în meniu.
Dar de ce să gândim noi mărunt, limitându-ne să vorbim despre setea gălăţeanului? Costică Dincă, unul dintre vinificatorii cu experienţă din zona Nicoreştiului, spune că până şi chinezii s-au arătat interesaţi de produsele din crama sa. Iar cererea de pe piaţa Chinei ar fi, oricum, mult mai generoasă decât cea locală, nu-i aşa?
Că vinul local bun se caută o dovedeşte şi faptul că Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru (SCDVV) a reuşit să îşi promoveze vinul îmbuteliat inclusiv în supermarketurile bucureştene.
Tradiţia vinurilor gălăţene contează şi ea, atunci când gândeşti un astfel de business. Merită amintit faptul că, la începuturile secolului XX, la vestitul restaurant Capşa din Bucureşti, se servea vin roşu de Nicoreşti, alături de cel obţinut din podgoriile de la Dealu Mare, cel mai cunoscut brand românesc de vin.
Atunci, dacă vinul local se vinde, de ce nu investesc gălăţenii în producţia lui?

De la podgorii, la dealuri sterpe

Cel mai simplu i-ar fi unui investitor neexperimentat în producţia de vin să cumpere o vie bună, să se asocieze cu un horticultor priceput şi să pună, astfel, pe picioare, o afacere de nota 10. Modelul acesta de business merge strună în zona Buzăului, la Pietroasele şi la Dealu Mare. Acolo, bucureşteni care au înţeles potenţialul zonei, au cumpărat vii şi, în parteneriat cu vinificatorii locali, au deschis crame de succes.
De ce nu merge modelul acesta şi la noi? Din cauză că în Galaţi nu prea mai ai ce cumpăra. Avem acum, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, o suprafaţă totală de 15.153 de hectare de vie pe rod. De la Revoluţie încoace, această suprafaţă a scăzut cu nu mai puţin de 7.000 de hectare şi ocupă acum abia patru la sută din suprafaţa agricolă a judeţului. Pe multe dintre dealurile „îmbrăcate” în vii pasc acum oile, chinuindu-se să urce pe terasamente. Chiar dacă programul de reconversie a fost un succes şi s-au plantat, în anii trecuţi, aproape o mie de hectare de vie tânără, tot e prea puţin.
Sigur, acolo unde omul de afaceri n-are ce cumpăra, există posibilitatea plantării unei vii noi. Dar, în acest fel, investiţia e mult mai mare. Un hectar de vie nobilă ajunge să coste cam 6.000 - 6.500 de euro. Dar, la acest preţ, va produce din anul următor. Să înfiinţezi un hectar de vie, cu pregătirea solului, cu materialul săditor şi mână de lucru, costă în jur de o mie de euro. Plus preţul terenului. Şi, în această situaţie, până să intre via pe rod, mai trec vreo trei ani, în care cultura trebuie muncită, tratată şi păzită. Per total, s-ar putea să nu fie mai ieftin, ci mai scump. Dacă un om de afaceri şi-ar propune, spre exemplu, să lucreze cu o vie de zece hectare, ar putea fi nevoit fie să scoată din buzunar vreo 65.000 de euro ca s-o cumpere - ocazie care nu se prea iveşte în Galaţi - fie să o planteze şi să investească în ea câţiva ani. Timp în care ar putea investi, pe îndelete, în construcţia şi în utilarea cramei.

Specialiştii fac vin bun şi cu căutare pe piaţă

Exemplul cel mai clar că se face vin bun la Galaţi este producţia SCDVV Bujoru. Cu o suprafaţă de circa 400 de hectare de vie în lucru, cu un laborator performant de cercetare şi cu echipamente de vinificaţie, cercetătorii au adesea, în stoc, peste un million de litri de vin. Îl vând şi vrac, şi cu amănuntul, la pet şi la sticlă. Anual, vinurile sunt premiate. Iar perspectivele staţiunii sunt din ce în ce mai bune.
Piaţă bună n-au însă numai cercetătorii, ci şi alţi vinificatori cu experienţă. Spre exemplu, Costică Dincă nu e horticultor de meserie, dar a lucrat în domeniu dintotdeauna. Manageriază Casa de Vinuri Nicoreşti şi are succes pe piaţă. “De luni, am început să culegem. A fost un an cu ceva probleme în vie. Au fost şi pierderi, dar nu neapărat consistente. Un zece la sută în minus la producţie, să spunem. Tot ne aşteptăm la o recoltă între şapte şi zece tone la hectar. Şi, bineînţeles, la un vin de excepţie”, a declarat Costică Dincă.
Vinificatorul spune că, după mai mulţi ani în care a investit şi a tot investit, în ferma sa de la Nicoreşti, în acest iarnă îşi va instala, în sfârşit, linia de îmbuteliere, iar din primăvara va putea vinde vin la sticlă. "Sau la bag in box. Sau cum altfel s-o cere pe piaţă. Interesant este că şi chinezii au început să prefere vinurile din zona noastră, iar asta nu-i puţin lucru. Vor ei cu plata la şase luni, dar totuşi… piaţa asta mi se pare interesantă", mai spune vinificatorul.

Cât te-ar costa să începi o afacere cu vie şi vin

Cu siguranţă că un horticultor cu o viaţă de experienţă ar putea şi improviza, pe alocuri, atunci când vine vorba despre construcţia unei crame. Cel puţin la început, până ajunge să câştige suficient de mult încât să îşi permită doar echipamente de înaltă calitate. Unui om de afaceri care se pricepe doar tangenţial la vie şi la vin, îi va fi însă mai greu să procedeze astfel şi s-ar putea să cheltuiască ceva mai mult, la început.
Ca să aflăm cât ar costa să îţi deschizi o cramă, am vorbit cu Marius Stoica de la Valdo Invest, furnizor de echipamente profesionale de profil. Iată ce am aflat de la specialist.
Înainte de toate, ca să faci vin, ai nevoie de o linie tehnologică de procesare a strugurilor, alcătuită din: buncăr de recepţie a strugurilor, masă de sortare, desciorchinător-zdrobitor, presă, pompă de mustuială, schimbător de căldură pentru mustuială, fermentătoare pentru vin alb şi roşu, vreo şase rezervoare de stocare cu o capacitate de cinci metri cubi fiecare, plus încă două rezervoare, de data aceasta de câte zece metri cubi fiecare. N-ar trebui să lipsească nici ciller-ul, nici traseele de răcire, dar nici pompele de transvazare şi nici filtrele. Iar dacă vrei să îţi vinzi vinul la preţ bun, e nevoie musai şi de linie de îmbuteliere. Doar costul estimativ al liniei tehnologice este de circa 180.000 de euro. Dar linia tehnologică nu poate sta afară, în ploaie. Dacă nu aveţi hală, una nouă, adecvată, vă ajunge cam 50.000 de euro. Şi cum o să aveţi nevoie şi de instalaţie de climatizare, mai trebuie să plătiţi încâ 15.000 - 20.000 de euro şi pentru această facilitate. Per total, pentru o cramă aferentă viei de zece hectare, ar fi nevoie de circa 250.000 de euro.

Marketigul vinului la Galaţi aproape că nu există

Producătorii privaţi de vin de prin mai multe zone ale ţării, de la Adamclisi până la Timişoara şi de la Reghin până la Alexandria, şi-au făcut deja publicitate din belşug. Figurează pe hărţi ale cramelor, organizează vizite şi degustări în cramele lor. Pun bazele unui turism de profil. Inutil s-o mai spunem, la momentul de faţă, în Galaţi, nici vorbă nu e de aşa ceva. Dar cine ştie? Nu-i încă timpul pierdut! Dacă şi-ar găsi specialişti, poate că parte dintre gălăţenii cu dare de mână ar vrea să investească vreo câteva sute de mii de euro într-o afacere, de viitor, cu vin...

viata-libera.ro

dcp100168 · September 3, 2017

Anul acesta, vinurile de Bujoru vor fi de excepție

Culesul viei începe luni, pe 4 septembrie, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru. La momentul de faţă, în laboratoarele Staţiunii se fac, în continuare, teste pentru conţinutul de zahăr din boaba de strugure şi pentru stabilirea acidităţii. Şi cu toate că a fost un an greu pentru vie, managerul Staţiunii, cercetătoarea Alina Donici spune că struguri s-au făcut, iar vinurile vor fi de excepţie. Până să vorbim despre must şi vin mai este, însă, mult de muncă. Deocamdată se caută oameni pentru cules.

„Temperaturile foarte scăzute din luna aprilie au cauzat pagube destul de mari în vie. Producţia a fost compromisă în procent de 20-30 la sută, în funcţie de parcelă şi de soi. Am făcut, bineînţeles, toate eforturile pentru a obţine o recoltă cât bună din cultura care nu fusese calamitată. Asta înseamnă că, în funcţie de soi şi de gradul de afectare a viei, vom recolta între trei tone şi zece tone de struguri la hectar”, a precizat managerul SCDVV Bujoru.

Cât vor primi zilierii

An de an, Staţiunea întâmpină dificultăţi în găsirea zilierilor pentru recoltat. Ce-i drept, munca nu-i uşoară. Dar se plăteşte. “Suma pe care o primesc muncitorii zilieri, în condiţiile în care ajung să recolteze 300-400 kilograme de struguri pe zi este de 69 lei. Nu e o sumă pe care să o hotărâm noi, ci una impusă de lege. În plus, muncitorilor care vin din alte zone li se asigură transport. Vor fi şi două mese pe zi. Doar micul dejun, pentru cine îl va vrea, se va plăti, dar costul lui va fi nesemnificativ”, a precizat Alina Donici.

Primarul anunţă că va veni la recoltat

Ca să le dea un exemplul oamenilor buni de muncă din zonă, primarul comunei Târgu Bujor, Viorel Gâdei, a anunţat pe profiulul său de Facebook faptul că, luni, în prima zi de cules, va urca la vie, însoţit de viceprimar, şi va munci împreună cu tot personalul Staţiunii. Culesul ar trebui să se încheie în nu mai mult de trei săptămâni, în condiţiile în care via Staţiunii se întinde pe mai bine de 300 de hectare, având în cultură soiuri diverse, de la Merlot şi Burgund, la Aligote şi Fetească Regală.

Dacă se vor găsi suficienţi zilieri care să culeagă via Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru, campania de recoltat ar trebui să dureze doar trei săptămâni.

viata-libera.ro

dcp100168 · September 4, 2017

Viile din zona oraşului Tg. Bujor riscă să nu poată fi culese la timp din cauză că localnicii nu vin la muncă

Viile din zona oraşului Tg. Bujor, din judeţul Galaţi, riscă să nu poată fi culese la timp din cauza lipsei forţei de muncă, iar pentru a da un exemplu localnicilor, primarul a mers, luni, să culeagă struguri la Staţiunea de Cercetare Viticolă, în condiţiile în care în oraş există circa 200 de beneficiari ai venitului minim garantat, dar puţini dintre ei preferă să meargă la culesul viilor.

Culesul viilor a început la Staţiunea de Cercetare Viticolă Bujoru din zona oraşului gălăţean Târgu Bujor, însă există probleme în privinţa recoltării la timp din cauza faptului că localnicii nu se înghesuie să vină să lucreze, deşi pot câştiga între 50 şi 100 de lei pe zi, în funcţie de cantitatea de struguri culeasă. "Recoltăm azi cu 170 de persoane din mai multe zone limitrofe oraşului Tg.Bujor, dar ne-ar trebui cam 300 de muncitori, ca să putem recolta în timp util", a spus directorul Staţiunii de Cercetare Viticole Bujuro, Alina Donici. Ea a precizat că din localitate au venit luni la culesul strugurilor doar 20 de persoane.

Pe de altă parte, unii localnici din Tg. Bujor spun că sunt nemulţumiţi de potenţialul câştig, în raport cu munca depusă, în timp ce alţii afirmă că vor merge la culesul viilor în zilele următoare. "Mă duc cand am timp. Da, beau o bere şi mă apuc de muncă de mâine-poimânine", a spus, luni, un localnic, aflat la birt.

Printre cei care au venit luni să culeagă struguri s-a aflat şi primarul oraşului Tg. Bujor, Laurenţiu Gâdei, care a spus că a vrut în acest fel să dea un exemplu localnicilor. "E foarte plăcut, mi-a aduce aminte de practica agricolă din timpul copilăriei comuniste. Cu siguranţa îmi fac norma... o şi depăşesc. Plângem că nu avem de muncă, că nu avem de unde câştiga bani, că nu avem calificări, dar nici la munca asta de jos nu vine nimeni", a spus primarul.

El a precizat că în oraşul Târgu Bujor sunt circa 200 de beneficiari de venit minim garantat şi, potrivit legii, ei pot lucra ca sezonieri 90 de zile pe an fără să-şi piardă ajutorul social.

impartial.ro

dcp100168 · August 23, 2018

Culesul viei a început mai devreme în Galaţi. Agricultorii se plâng de lipsa muncitorilor

Vremea a dat peste cap planurile viticultorilor gălăţeni care au fost nevoiţi să dea startul campaniei de recoltare a strugurilor cu două săptămâni mai devreme. Culesul viei a început, chiar dacă agricultorii nu găsesc zilieri şi aduc muncitori de la zeci de kilometri distanţă.

Într-una din cele mai mari exploataţii viticole din judeţul Galaţi, joi a fost prima zi de cules, chiar dacă proprietarul nu a reuşit să găsească numărul necesar de zilieri.

Şefii Staţiunii de Cercetare Viticolă Târgu Bujor au fost nevoiţi să dea startul campaniei deoarece strugurii s-au copt mult mai repede anul acesta decât în anii precedenţi. „Anul acesta condiţiile climatice au favorizat maturarea timpurie a strugurelui. Acum avem 200 de grame de zahăr la soiul de Fetească Regală cu care am şi început. Ne conformăm şi începem să strângem recolta. Ne-am apucat de cules... Strugurele a acumulat tot ce are necesar pentru un vin de calitate... Avem nevoie de oameni pentru cules. Este prima zi, până se duce vestea că a început recoltatul... Avem nevoie de oameni, fiecare zi de întârziere duce la diminuarea cantităţii de struguri. De săptămâna viitoare vor veni din alte judeţe, am început cu localnicii, avem mai mulţi ca anii trecuţi, dar avem nevoie”, a declarat directorul Staţiunii de Cercetare Viticolă Tg.Bujor, Alina Donici.

În campania agricolă s-a implicat şi primarul oraşului Târgu Bujor, care a încercat să-i mobilizeze pe oameni. „Este extrem de bine să-ţi rotunjeşti veniturile venind la o activitate plăcută, la cules struguri. Aţi văzut, oamenii vin de la mulţi kilometri distanţă, de la Griviţa. Sper că vor veni şi localnicii, cu toate că în prima zi nu au fost bine informaţi, dar sunt convins că anul acesta numărul de persoane va fi acoperit. Sunt vreo 150 de persoane în prima zi, în zilele următoare cred că vor fi peste 200 de persoane, ceea ce este destul pentru staţia viticolă de la Tg.Bujor”, a spus primarul oraşului Tg.Bujor, Laurenţiu Gîdei.

În prima zi de cules au fost în special oamenii care participă an de an la această activitate. „Vin de 26 de ani la culesul strugurilor. Noi ne-am obişnuit şi nu ni se pare greu, e o muncă plăcută. Mai câştigăm un ban, ce să facem acasă?”, a spus Moise Alexandrina, o localnică de 60 de ani.

Tot pentru bani, la culesul viei vin şi persoane care locuiesc la zeci de kilometri distanţă. „În fiecare an venim aici la cules, sunt mulţumit. Câştig un ban cinstit, ce să fac? Să mă apuc de furat? Fac naveta cu maşina, de la Griviţa, o distanţă de aproximativ 40 de kilometri”, a declarat unul dintre zilierii din podgoria de la Tg.Bujor.

Conform înţelegerii cu conducerea Staţiunii de Cercetare Viticolă Târgu Bujor, fiecare zilier primeşte 90 de lei pentru o cantitate de 450 de kilograme de struguri culeşi.

mediafax.ro

dcp100168 · September 25, 2018

Dealurile Bujorului, în febra culesului. De câţi struguri ai nevoie pentru un milion de litri de vin

Toamna acestui an se anunţă printre cele mai bogate pentru Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru. Potrivit estimărilor, producţia din acest an va ajunge la opt, nouă tone de struguri la hectar, o recoltă cum nu s-a mai pomenit de mai bine de zece ani. Una peste alta, Staţiunea de la Târgu-Bujor ar putea trece în acest an de ştacheta de un milion de litri de vin, fără a mai pune la socoteală strugurii vânduţi producătorilor individuali.

Staţiunea de Cercetare de la Târgu-Bujor se poate lăuda cu o "zestre" de nu mai puţin de 350 de hectare de vie, cu soiuri unul şi unul, indiferent dacă e vorba de soiuri autohtone sau soiuri internaţionale. Bună e o Fetească Neagră, o Băbească, o Şarbă, un Muscat Otonel, dar nici un Aligote sau un Cabernet Sauvignon "nu-s din drum"! Tot "secretul" îl reprezintă dealurile însorite ale Bujorului, clima potrivită şi solul cu o compoziţie optimă pentru ca bobul de strugure să prindă putere, culoare şi dulceaţă, dar contează mai ales cunoştinţele de top ale specialiştilor de la Bujoru în materie de viticultură.
"Întotdeauna îmi place să spun că "vinul nostru este ştiinţă îmbuteliată", pentru că, indiferent pe ce suprafaţă obţinem un soi de struguri, noi transferăm toate cunoştinţele şi rezultatele cercetărilor noastre în plantaţiile viticole şi atunci fiecare strugure are, poate, ceva în plus faţă de o plantaţie obişnuită", ne spune Alina Donici, directoarea SCDVV Bujoru.
În acelaşi timp, pe lângă ştiinţă, ca să iasă vinul bun, îţi mai trebuie şi un strop de… noroc. Iar anul acesta, podgoriile de la Bujoru au fost ferite şi de gerul iernii, iar vremea, deşi a fost destul de capricioasă, s-a potrivit cu ploaia, cu soarele, numai bine pentru viţa-de-vie.
"Deşi se spune că a fost un an atipic, a fost unul bun pentru viticultură, cel puţin pentru noi. Strugurii sunt sănătoşi, de calitate şi ne aşteptăm la o producţie de 8-9 tone de struguri la hectar. De mult timp n-am mai avut o recoltă aşa bună. Spre comparaţie, anul trecut am avut o producţie medie de 5 tone/ha. Deci, avem o creştere importantă faţă de anul trecut!", ne spune directoarea Staţiunii de Cercetare de la Bujoru.

CUM MERGE CULESUL

Febra culesului a început în podgoriile de pe dealurile Bujorului încă din ultima decadă a lunii august. Pe lângă cei 83 de angajaţi permanenţi ai staţiunii, forţele la culesul strugurilor au fost întărite cu zilieri, fie ei din Târgu-Bujor, fie din comunele din apropiere - Băleni, Pechea etc. Şi e nevoie de forţă de muncă, nu glumă. În vie s-a intrat la început cu vreo 230 de zilieri, însă pe parcurs numărul lor s-a mai rărit cu vreo sută. De, au început şcolile, unii oameni au început culesul şi în gospodăriile lor, alţii cine ştie ce socoteli or mai fi avut…
"Da, e o problemă, pentru că ne-ar trebui un efectiv mai mare de oameni, dar nu prea mai ai de unde aduce. Pe timpuri, veneau chiar şi din localităţi mai îndepărtate, dar lumea a mai îmbătrânit, tineretul în multe locuri a plecat în străinătate, e mai greu să găseşti oameni. Dar cei care vin la noi sunt mulţumiţi. Un culegător câştigă în funcţie de cât munceşte, se face pontaj, se face socoteala, dar oricum are asiguraşi, conform legii, 90 de lei pe zi. Oricum, ei ştiu că, dacă culeg, sunt şi plătiţi. Acum, cu câţi zilieri avem, în jur de 130, o să ne mai ia vreo 20 de zile culesul, dar depinde şi de vreme. Vrem însă să terminăm cât mai repede, pentru că altfel se pierde din rod şi ar fi păcat", ne explică Alina Donici.

VINURI DE COLECŢIE

Un lucru de care sunt foarte mândri cei de la Staţiunea din Târgu Bujor este că, în ceea ce priveşte calitatea vinului, fiecare an este unul bun, chiar dacă, poate, cantitatea ar putea fi diferită. Dar dacă este vorba de preferinţe, tot soiurile româneşti sunt cele mai pe sufletul viticultorilor de la Bujoru.
"Ne dorim să promovăm soiurile româneşti, creaţiile obţinute în Staţiunile de Cercetări româneşti, unele dintre ele foarte valoroase, dar mai puţin cunoscute. Dacă este să vorbim de Dealurile Bujorului, sunt două soiuri care ne reprezintă în mod special - Şarba şi Băbeasca Gri - sunt soiuri create la Staţiunea de Cercetare Odobeşti, dar care au găsit condiţii foarte bune la noi în podgorie şi sunt foarte apreciate", ne-a spus directoarea SCDVV Bujoru.
Un soi căruia i s-a dus vestea este Merlotul produs din strugurii ecologici cultivaţi la Bujoru pe o suprafaţă de 37 hectare. Şi pentru că nu este un vin ca oricare, el a şi fost… avansat în grad - "Vinul generalului" - o ediţie specială dedicată împlinirii Centenarului şi generalului Eremia Grigorescu, născut la Târgu Bujor! "Este modul în care ne-am gândit să-i omagiem pe toţi cei care au contribuit la realizarea României Mari, iar gândul nostru s-a îndreptat în mod deosebit spre această mare personalitate ce reprezintă oraşul Târgu-Bujor, generalul Eremia Grigorescu. Fiind vorba de o ediţie limitată, sub această titulatură, de "Vinul generalului", vor fi îmbuteliate cam 10.000 de sticle şi vor fi prezentate într-o cutie specială", ni se explică. Dacă este să-i pătrundem caracterul, "Vinul generalului" e un vin corpolent, cu o aciditate bună, cu un gust plin de fructe de pădure. Dar, mai ales, acest Merlot special vine şi cu acel plus de istorie care îl înnobilează şi mai mult.

CUM SE VALORIFICĂ STRUGURII

De calităţile vinului de la Dealurile Bujorului s-a auzit până departe şi nu este de mirare că sunt destui distribuitori în ţară interesaţi să încheie contracte cu SCDVV Bujoru. Staţiunea se orientează după mersul pieţei. En-detail, în medie, vinul se vinde cam la 7 lei/litru. De exemplu, vinul se poate cumpăra şi direct de la Staţiune, dar şi de la magazinul propriu deschis în Piaţa Centrală din Galaţi. Mai există însă şi contracte cu distribuitori care cumpără vinul en-gros, în vrac, firmele respective ocupându-se mai departe de valorificarea pe piaţă.
„Cea mai mare cantitate de vin vândută este vrac. Avem şi o linie de îmbuteliere, obţinută în cadrul unui program european, însă e folosită numai pentru îmbutelierea producţiei rezultate în urma cercetării. Banii se reîntorc, de asemenea, în susţinerea cercetării. Mai exact, avem o serie de soiuri ţinute sub observaţie şi care fac obiectul cercetării, avem mai multe amplasamente, fiecare cu specificul ei. Aplicăm diferite verigi tehnologice, să vedem cum se comportă, iar procesul merge până la produsul finit, vinul”, ne-a spus directoarea SCDVV Bujoru.
Nu în ultimul rând, ţinând cont şi de cerere şi de capacitatea de producţie, Staţiunea vinde şi struguri, pentru a fi valorificaţi de cei ce doresc să-şi facă singuri vinul. Una peste alta, să nu vă mire dacă veţi fi la Timişoara, în Prahova, Vaslui sau Iaşi şi vi se va turna în pahare vin de Târgu Bujor!

NOI SOIURI DE VIŢĂ-DE-VIE

Iar dacă am pomenit de cercetare, o veste bună pentru Staţiunea de la Târgu Bujor este că anul acesta, inclusiv pentru susţinerea programelor ştiinţifice, a beneficiat de 1,5 milioane de lei din partea Ministerului Agriculturii şi a Academiei de Ştiinţe Agricole. Staţiunea derulează o serie de proiecte, precum unele ce ţin de stabilirea trasabilităţii vinului de la strugure la produsul finit până la stabilirea modului în care anumite tehnologii influenţează calitatea vinului. Există însă şi proiecte de monitorizare a comportamentului unor soiuri de viţă-de-vie pe fondul schimbărilor climatice. Desigur, ameliorarea unor soiuri sau crearea unora noi reprezintă şi ele o prioritate la SCDVV Bujoru. De exemplu, în acest an, Staţiunea de Cercetare şi-a trecut în palmares omologarea o două noi varietăţi de Şarbă şi Băbească Neagră. "Ideea este, după cum vă spuneam, de a promova soiurile autohtone. În cazul de faţă, la Băbeasca Neagră am obţinut o varietate în care strugurii sunt mai compacţi decât cei din care au fost selecţionaţi şi au acumulări mai mari de zahăr, iar la Şarbă, de asemenea, au o aromă mai intensă şi acumulări în zahăr mai mari", ne spune directoarea SCDVV Bujoru, Alina Donici. Prin urmare, să nu vă mire dacă, peste câţiva ani, după parcurgerea ciclurilor de multiplicare a materialului săditor, podgoriile se vor îmbogăţi cu noi soiuri sau varietăţi de viţă-de-vie. Desigur, asta înseamnă şi un nou vin de Dealurile Bujorului!

Reconversie la viţa-de-vie

Chiar dacă podgoriile de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru se întind pe 350 de hectare, asta nu înseamnă că lucrurile se opresc aici. Inclusiv viţa-de-vie are ciclul ei de exploatare, iar la un anumit moment trebuie schimbată. Prin programul naţional de reconversie, la SCDVV Bujoru au fost replantate 12 hectare de vie, dar procesul de întinerire a podgoriilor este unul continuu.
"În fiecare an, am încercat, prin forţe proprii, să replantăm între un hectar şi cinci hectare de vie, după an şi posibilităţi. În total, cam 20 la sută din vie este în prezent replantată. De asemenea, încercăm să extindem suprafeţele cu soiuri care sunt apreciate şi pe care avem în prezent avem suprafeţe mai mici. Dar, desigur, încercăm să promovăm şi ceea ce avem deja în cultură", ne-a declarat Alina Donici, directoarea SCDVV Bujoru.
Staţiunea produce inclusiv material săditor pentru viticultorii care doresc acest lucru, pe bază de comandă. Există podgorii în ţară care au propriile programe de reconversie şi procură de la Târgu Bujor materialul de care au nevoie.

În laboratorul de cercetare

"Încercăm să cuprindem toate problemele cu care se confruntă viticultura - de a avea răspunsul înainte ca o problemă să se manifeste în teren", ne-a declarat directoarea SCDVV Bujoru, Alina Donici.
"Cercetarea nu este neapărat pentru momentul imediat, cu aplicabilitate pe termen scurt. Sunt cercetări care, la rândul lor, pot avea în spate rezultatele obţinute în alte programe de cercetare. Ideea este ca, în cazul apariţiei unei probleme, să ştii ce a generat-o şi să poţi veni cu o soluţie. De exemplu, acum sunt probleme cu bolile lemnului, cu agenţii patogeni care datorită schimbărilor climatice îşi schimbă ciclul biologic. Adică, sunt probleme pe care, poate, un fermier sau cineva neinteresat direct nu le percepe. Este ca la medic, îl cauţi abia când ai nevoie de el. În ceea ce ne priveşte avem o relaţie foarte bună cu fermierii. Dacă au nevoie ne solicită informaţii, îi ajutăm cu diverse soluţii, dar important este să vină în timp util, dacă sesizează că au o problemă cu culturile", a precizat directoarea SCDVV Bujoru.

Cea mai tânără staţiune viticolă din ţară

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru s-a înfiinţat în 1977, fiind cea mai tânără staţiune viticolă din ţară. SCDVV Bujoru este una dintre unităţile care îmbină aspecte legate de munca de cercetare cu cele de implementare în sectorul de dezvoltare, ce reprezintă, în acelaşi timp, un câmp experimental. Staţiunea s-a remarcat prin producerea de material săditor viticol din categorii biologice superioare. Multe dintre vinurile produse aici au şi fost premiate la concursurile de profil.

Viticultură de pe vremea… haiducilor

Potrivit legendelor, podgoria de la Târgu Bujor şi-ar trage numele de la haiducul Bujor sau poate de la un cârciumar cu acelaşi nume. Mai veridic, numele ar putea veni de la florile de bujor, foarte răspândite în zonă. Cert este că unele suprafeţe de viţă-de-vie sunt atestate încă de pe vremea lui Petru Rareş. Primele plantaţii de viţă nobilă au fost înfiinţate în 1933, patrimoniul viticol fiind în continuare îmbogăţit cu noi suprafeţe şi soiuri. În prezent, Târgu Bujor este una dintre cele mai importante regiuni viticole din ţară.

viata-libera.ro

dcp100168 · November 12, 2018

Fără banii UE, ”Prinţesa Covurluiului” rămânea fată săracă. Proiect european la Tg. Bujor

Vinurilor produse la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Bujoru li s-a dus vestea peste tot în ţară. La câte medalii au câştigat cu Băbeasca Neagră, cu Merlotul sau Cabernetul Sauvignon, dacă s-ar organiza… Olimpiada Vinului, atunci cercetătorii de la Tg. Bujor ar fi mereu pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Şi asta este doar „o picătură” din activitatea SCDVV Bujoru, pentru că la bază sunt programele de cercetare fundamentală şi aplicativă. „Vinul nostru este ştiinţă îmbuteliată”, ne spune Alina Donici, directoarea centrului de cercetare. Dar puţin ştiu că „Prinţesa Covurluiului” – aşa cum se numeşte unul dintre vinurile alese obţinute aici – ar fi rămas „fată săracă” dacă laboratoarele staţiunii n-ar fi fost refăcute din temelii. Aproape 2 milioane de euro s-au investit printr-un proiect realizat prin POS Creşterea Competitivităţii Economice în refacerea spaţiilor de lucru pentru activităţile ştiinţifice, în dotarea cu aparatură de ultimă oră şi modernizarea fluxurilor tehnologice experimentale.

Până nu vezi că ţi se usucă via „din senin” sau că dau dăunătorii iama prin ea, până nu vezi că vinul nu mai are buchetul pe care îl ştiai, parcă nu prea îţi vine să baţi la uşa laboratoarelor. Numai cercetătorii de SCDVV Bujoru ştiu de câte ori s-au trezit cu fermierii la poartă, să-i întrebe ce se întâmplă cu podgoriile lor, ce boală le macină via sau de ce nu se prinde rodul. „E cam ca la medic, îl cauţi doar când ai nevoie de el… Ideea e că noi, ca Staţiune de Cercetare, trebuie să ştim să dăm un răspuns când un fermier se confruntă în cultură cu un agent patogen, când apar modificări ale ciclurilor biologice sau când, pur şi simplu, se doreşte o ameliorare a soiurilor cultivate sau o îmbunătăţire a procesului de vinificaţie”, ne explică dr.ing. Alina Donici, directoarea SCDVV Bujoru.

Cercetarea ştiinţifică e muncă de durată, migăloasă, iar bobul de strugure nu-şi dezvăluie secretele cu una, cu două. Din păcate, după Revoluţie, în goana după „economia de piaţă”, centrele de cercetare, inclusiv cel de la Tg. Bujor, au cam fost lăsate de izbelişte, fără finanţare, cu echipamente vechi, fără un plan coerent de continuare a activităţilor cu caracter ştiinţific. SCDVV Bujoru a rămas cu cele 350 de hectare de vie şi… cam atât. Fără a mai ţine pasul cu timpul, dotarea staţiunii s-a învechit până aproape să iasă cu totul din uz, era minune mare când, cu chiu, cu vai, se reuşea achiziţionarea fie şi a unui set de eprubete.

„Aveam o dotare precară, atât la laboratorul tehnologic de procesare, cât şi la laboratoarele de analize fizico-chimice şi microbiologice. Investiţii erau sporadice – doar un aparat, două, fără să se lege un proiect mare. Asta deşi era vorba de aparatură de care depindea chiar existenţa staţiunii de cercetare! Şansa noastră a fost proiectul european, altfel cred că nu se mai putea vorbi astăzi de infrastructură de cercetare la Tg.Bujor, fără a mai spune ce ar fi însemnat asta pentru marea vinificaţie”, ne spune la rândul său dr. biolog Aurel Ciubucă, cel care avea să devină şi managerul proiectului european de modernizare a laboratoarelor.

Proiectul „Modernizarea infrastructurii de cercetare vinicolă în vederea alinierii la standardele europene” s-a derulat, în perioada 2012-2015, în cadrul POS Creşterea Competitivităţii Economice, iar din valoarea totală eligibilă a proiectului, de 8,75 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro), finanţarea europeană a fost de 7,05 milioane de lei. Dar ţintele proiectului nu au fost doar de a readuce laboratoarele la nivelul unor standarde europene superioare, ci şi de a crea premizele abordării unor programe de cercetare complexe, de atragere de forţe noi în colectivul de cercetători, inclusiv prin asigurarea condiţiilor pentru realizarea unor lucrări de doctorat sau post-doctorale.

„Bijuterii tehnologice” pentru proiectele de cercetare

Pe dr. ing. Florin Dumitru Bora l-am găsit în noul laborator de încercări fizico-chimice şi biologice. Şi-a făcut doctoratul la Cluj, dar, iată, de trei ani este cercetător ştiinţific de la SCDVV Bujoru! Unii se miră că, de la Cluj a venit aici, „la capătul lumii”, printre Dealurile Covurluiului…

„Am venit aici pentru a căpăta experienţă. Toată lumea cere experienţă, iar asta o capeţi numai lucrând în laborator, cu aparate, în proiecte de cercetare, iar asta am găsit aici! Este unul dintre cele mai bine dotate laboratoare din ţară, am acces neîngrădit la aparatură, iar acest lucru a fost un avantaj pentru mine”, ne mărturiseşte Florin Dumitru Bora.

În laboratorul de încercări fizico-chimice s-au investit aproape 3 milioane de lei, iar unele dintre echipamente valorează, doar ele, o mică avere. Un spectrometru cu plasmă (ICP-MS) – 620.000 lei, un gaz-cromatograf – 429.000 lei sau un lichid-cromatograf – 1.651.000 lei sunt veritabile „bijuterii tehnologice”, capabile să furnizeze informaţii despre bobul de strugure până la ultima moleculă! Componenţii de aromă, de culoare, toţi constituenţii principali şi secundari de importanţă organoleptică ce intră în picătura de vin pot fi puşi în evidenţă de aceste analizoare. Mai mult, se pot pune în evidenţă remanenţa şi retenţia unor compuşi care apar în urma proceselor tehnologice, se pot identifica până la nivel de microelemente toţi constituenţii din plantă sau din sol.

„În momentul de faţă suntem pe cale de a finaliza un proiect naţional, derulat pe o perioadă de trei ani, care a avut ca principal obiectiv monitorizarea metalelor grele şi a pesticidelor care ajung în vin în funcţie de tehnologiile aplicate. E un proiect coordonat de Staţiunea de la Tg.Bujor, extins în mai multe areale viticole, în care am colaborat şi cu staţiunile de cercetare de la Murfatlar, Blaj, Iaşi şi Institutul de biotehnologii de la Ştefăneşti-Argeş. Ca idee, în vie se folosesc fertilizanţi, în anumite zone se foloseşte apă menajeră, care are anumite probleme, se aplică şi o serie de tratamente. Am dorit să stabilim cum se reflectă toate acestea în calitatea vinului. Şi am reuşit să scoatem şi o carte ştiinţifică – 829 de pagini, ca să înţeleagă toţi cei interesaţi ce se întâmplă acolo. În ultimă instanţă este vorba de a ajunge să aplicăm în vie procese tehnologice care să ne asigure un vin cât mai curat, cât mai bine structurat şi fără adjuvanţi chimici care să-i scadă calitatea”, ne-a explicat Florin Dumitru Bora.

Un alt proiect important este cel privind stabilirea trasabilităţii produselor vinicole. „Aici ar fi vorba de o „amprentare a vinului” în funcţie de zonele geografice. E vorba de o amprentare cu rapoarte izotopice, care să arate în mod clar care este provenienţa unui anumit vin. Adică, dacă eu sunt consumator, nu mi-ar conveni să ştiu că se ia materia primă dintr-un loc, e prelucrată într-un alt loc şi apoi i se pune o etichetă nu ştiu de care…”, a arătat cercetătorul.

Proiectul a fost gândit mergând de la vie, de la situaţia parcelelor, de la condiţiile pedo-climatice, de la monitorizarea strictă a tratamentelor, astfel încât să poată fi determinată tipicitatea vinurilor şi, implicit, să se poată face o autentificare a lor.

„Este foarte important pe piaţă să poţi garanta tipicitatea vinurilor – un astfel de catalog ar ajuta în diminuarea fraudelor, sigur că da. Şi la nivelul UE este o preocupare pentru asta, există şi acel sistem de etichetare, tot pentru autentificarea şi stabilirea provenienţei fiecărui produs. Dacă ar evolua şi s-ar extinde acest sistem de stabilire a trasabilităţii produselor vinicole, s-ar putea ajunge la o modalitate suplimentară de protejare a intereselor consumatorilor. Pe acest proiect avem, de altfel, colaborări şi cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Laboratorul de Oenologie din Iaş, cu staţiunile de cercetări de la Valea Călugărească, Murfatlar şi Iaşi ”, ne-a explicat la rândul său biologul Aurel Ciubucă.

Laborator de microbiologie

O altă componentă importantă a Staţiunii de Cercetare de la Tg.Bujor este laboratorul de microbiologie şi tehnologii fermentative, în care, prin proiectul european, s-au investit 601.000 lei. În acest caz este vorba de un întreg circuit compartimentat în spaţii de manipulare a probelor, de asigurare a unor medii sterile sau a unor medii de cultură microbiologice.

„Aici se fac, de exemplu, izolări de drojdiilor autohtone, în vederea purificării şi utilizării acestora pentru vinurile noastre. Drojdia e un element de bază în fermentaţie, iar dacă se utilizează drojdii străine se ajunge la un fel de uniformizare, se pierde din caracterul autentic al vinului. Drojdiile autohtone sunt bine adaptate în zona noastră şi folosindu-le nu modificăm calitatea şi gustul vinului. Prin urmare, din elementul natural am izolat aceste drojdii şi am folosit bioreactorul pentru producerea de biomasă (înmulţirea drojdiei). Practic s-a creat un microclimat în care să se dezvolte, în vederea păstrării şi utilizării ei ulterioare. Deja am utilizat anul acesta astfel de drojdii pentru vinurile roşii, în staţia pilot şi credem că rezultatele vor fi bune”, ne-a spus cercetătorul Aurel Ciubucă.

Dorinţa viticultorilor este chiar de a se dezvolta un centru naţional de biologii fermentative, eventual sub coordonarea Universităţii de Ştiinţe Agricole din Bucureşti, care să asigure o bancă de drojdii autentice autohtone, din diverse regiuni din ţară, pentru a fi folosite în centrele de vinificaţie şi comparate, eventual, în procesele tehnologice, cu drojdiile de vin importate.

„Tezaurul” vinotecii şi medaliile de aur

Pasul de la cercetarea ştiinţifică la aplicaţiile practice se face prin laboratorul de încercări tehnologice, în care, la o scară mai mică, sunt testate diverse procedee de vinificaţie, în scopul identificării unor formule optime. Pe această componentă, investiţiile prin proiectul european s-au ridicat la 785.000 lei şi acoperă întreg procesul de fabricaţie, de la partea de recepţie şi presare, până la partea de fermentare – asigurată de o baterie de 10 cisterne de inox, de 500 litri capacitate fiecare, dotate cu răcitoare pentru a regla temperatura de fermentaţie. Desigur, din tot lanţul tehnologic nu putea lipsi partea de maturare, la barice din stejar, dar şi o linie modernă de îmbuteliere.

Vinurile cele mai alese se păstrează în vinoteca cu umezeală şi temperatură controlată. Acesta este „tezaurul” Staţiunii de Cercetări. Pe rafturi de lemn, aranjate după recoltă, după an, stau aliniate sticlele de vin, fiecare raft având o evidenţă clară cu soiurile, producţia şi numărul de sticle păstrate.

„Aceste vinuri le trimitem la diverse expoziţii, târguri, concursuri naţionale sau internaţionale, pentru a vedea, concret, cum se plasează calitatea lor în raport cu cea din alte podgorii. Şi ne bucură să spunem că, după transformările prin care am trecut, s-au înmulţit numărul medaliilor pe care le-am obţinut”, ne spune Aurel Ciubucă.

În 2017, la Concursul Internaţional de Vinuri de la Bucureşti, Feteasca Neagră şi Burgundul Mare din producţiile din 2015 au obţinut medalii de argint, iar la Festivalul Internaţional al Viei şi Vinului Vrancea – „Bachus”, soiurile Cabernet Sauvignon şi Merlot produse în 2015 au câştigat, de asemenea, medalii de argint. Rezultate şi mai bune au fost obţinute la Festivalul „Bachus” de anul acesta, unde vinurile de Tg. Bujor au obţinut patru medalii – două de aur, pentru soiurile Burgund Mare (2017) şi Cabernet Sauvignon (2017), şi două de argint – Fetească Neagră (2017) şi Merlot (2017). Desigur, toate acestea medalii sunt motive de mândrie la Staţiunea de la Tg. Bujor, dar asta nu e totul, a subliniat Aurel Ciubucă: „Dincolo de aceste medalii, ne interesează transferul tehnologic, nu numai la noi, ci şi la vinificatorii particulari care doresc să-şi crească producţia sau calitatea vinului. Pentru că acesta este unul dintre scopurile existenţei noastre – de a creşte vizibilitatea şi calitatea vinurilor din podgoriile româneşti, de a le face mai competitive pe o piaţă pe care, fără o calitate deosebită, nu ai cum să rezişti”.

Cum va fi producţia de vin de anul acesta, ce medalii va mai lua, e poate prea devreme pentru a şti. Cert este că, relansată cu bani europeni, povestea vinului de la Tg.Bujor merge mai departe, cu rod bogat şi bine studiat până la ultima moleculă.

Lucrare premiată și un ghid de bune practici

Medaliile obţinute de vinurile prezentate în expoziţiile naţionale sau internaţionale, nu sunt singurele distincţii obţinute în ultimii ani de Staţiunea de Cercetări de la Tg.Bujor. Lucrarea „Studii privind evaluarea şi monitorizarea cantitativă a metalelor grele şi a pesticidelor ca principali contaminanţi în sistemul sol-viţă-de-vie”, realizată de Florin Dumitru Bora şi Alina Donici, în cadrul unui proiect de cercetare ce s-a derulat pe o perioadă de trei ani, a fost premiată, în octombrie a.c., la Congresul Societăţii Românie a Horticultorilor. Dat fiind faptul că lucrarea va ajunge în bibliotecile universităţilor cu profil agricol, precum cele din Bucureşti, Iaşi, Timişoara sau Cluj, de rezultatele acestei lucrări vor putea beneficia toţi viticultorii din ţară, inclusiv tinerii specialişti în formare. De asemenea, pentru a se veni în sprijinul fermierilor, a fost redactat şi un ghid de bune practici în domeniul viticulturii, astfel încât prin tehnologiile aplicate să fie obţinut un vin de o calitate cât mai bună.

Greu de urnit un proiect, dar merită

Procedurile stufoase de achiziţii şi birocraţia au dat dureri de cap la implementarea proiectului de modernizare a laboratoarelor Staţiunii de la Tg.Bujor. „În termeni birocratici, acest proiect s-a concretizat în 57 de bibliorafturi, depozitate în prezent în două fişete metalice. De asemenea, legea achiziţiilor publice a suferit, numai până 2015, cât ştiam noi, nu mai puţin de 26 de modificări. Dacă nu se găseşte o formă acceptabilă, fluentă, va fi greu de demarat un proiect. Practic, fără un expert foarte bun în achiziţii, eşti pe nicăieri”, ne-a declarat managerul de proiect Aurel Ciubucă. „Cu toate greutăţile, ne-am bucurat că ne-a reuşit proiectul şi nu ne-am „lecuit” de fonduri europene. Avem în plan să mai depunem un proiect, pentru îmbunătăţirea zonelor tehnologice şi realizarea unei noi hale de producţie. Deocamdată suntem în faza studiilor pe partea tehnică, dar suntem încrezători, chiar dacă ştim că nici acum nu va fi tocmai uşor”, a precizat Ciubucă.

viata-libera.ro

dcp100168 · September 2, 2022

La cules de vie. Staţiunea de Cercetare Bujoru din Galați caută zilieri pe Facebook

Este lipsă de forță de muncă pentru culesul viilor la staţiunea de cercetare de la Târgu Bujor, Galați. Ca să nu rămână cu strugurii pe butuc, sunt aduși muncitori din județe de la sute de kilometri distanţă.

În fiecare an, la începutul campaniei de recoltare a strugurilor, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Bujoru, din județul Galați, se confruntă cu un deficit de forță de muncă. Localnicii care veneau an de an la cules au îmbătrânit, iar cei cu putere de muncă nu sunt deloc interesaţi să vină să câştige bani ca zilieri. Nici măcar beneficiarii de venit minim garantat nu vor să vină la culesul viilor pentru a-și completa veniturile, deși legea le permite să facă asta fără a pierde ajutorul de stat.

Pentru a culege cele 300 de hectare de vie de la fermele Staţiunii Viticole este nevoie de multă forţă de muncă. Astfel, conducerea stațiunii au făcut un apel pe rețelele de socializare. „Vorba aia ...Toamna se numără bobocii! La noi toamna se culeg roadele unui an de muncă, un an mai greu și mai altfel decât celălalt din urmă, întotdeauna. La acest moment problema arzătoare, ca în fiecare an este lipsa culegătorilor. Vă așteptăm să participați în număr cât mai mare pentru a ne ajuta să aducem recolta în cramă! Acolo se va naște un nou produs de care ne vom bucura cu toții“, este mesajul postat pe Facebook, de reprezentanții Stațiunii Viticole.

Cum localnicii nu se înghesuie să vină la cules, fermierii vor să aducă echipe de muncitori din județul Mureș. Pentru a termina campania de recoltare la termen, respectiv până la finalul lunii septembrie, este nevoie de 150 de muncitori zilnic.

„Forța de muncă este o mare problemă. Pentru a culege cele 300 de hectare, într-o lună, avem nevoie de 150 de muncitori, zilnic. În alți ani aduceam muncitori din Neamț, Bacău, Onești, anul acesta vom aduce o echipă de muncitori din județul Mureș. Avem promisiuni și de la Tecuci. Le oferim cazare și masă. În funcţie de cantitatea de struguri culeasă, un muncitor poate câştiga între 100 și 120 de lei pe zi. Cei mai mai harnici ajung și la 150 de lei. Obiectivul propus este să terminăm campania de recoltat într-o lună, ca să nu vină ploile și să strice strugurii, să mucegăiască pe butuc”, spune inginerul Nicu Călmuc, directorul tehnic al Stațiunii de Cercetare.

Anul acesta, producție va fi satisfăcătoare, având în vedere seceta prelungită care a afectat strugurii. „Producție este medie. Nici prea bună, nici prea rea. A fost secetă și ne-a afectat și pe noi, desigur. Anul trecut am fost loviți de grindină și strugurii au fost afectați. Ne așteptăm la o producție de 4.500-.000 kilograme la hectar”, susține inginerul Nicu Călmuc.

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Bujoru are o suprafaţă de 300 de hectare de viţă de vie.

adevarul.ro

dcp100168 · September 16, 2023

A început culesul viei în cea mai mare podgorie din Galați. Cum se anunță recolta de struguri, cum va fi vinul

În cea mai mare podgorie din judeţul Galaţi, la Stațiunea de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Bujoru, a început culesul viilor. Producția va fi mai mică cu 35-40%, spun specialiștii. De vină sunt seceta și căldura excesivă.

„Să fie 13 septembrie cu noroc! Am început recoltatul cu soiul Fetească neagră! Se pare că soiurile negre, la acumularea de zaharuri, au luat o înaintea celor albe”, au anunțat reprezentanții stațiunii de cercetare, pe Facebook.

Specialiştii staţiunii de cercetare spun că producția va fi cu 35-40% mai diminuată, față de cum se preconiza inițial. După ce anul trecut, s-au confruntat cu un an capricios, anul acesta seceta prelungită a afectat semnificativ producția de struguri. „Producția de struguri va fi diminuată cu 35-40%, din cauza secetei accentuate și prelungite. Față de anul trecut suntem în cădere liberă. Anul trecut a fost asemănător, doar că în luna august am beneficiat de o ploaie de 60-70 litri pe metrul pătrat și și-a mai revenit plantația. Vinul va fi bun, mediu. Soiurile albe au acumulat, însă, puțin zahăr. Am vorbit și cu colegii din Vrancea, de la Odobești, soiurile care de obicei acumulau zahăr, sunt cu probleme anul acesta. A fost secetă mare și nu a plouat”, a declarat a declarat pentru „Adevărul“ Gabriel Tăbăranu, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Bujoru de la Galați.

Stațiunea Bujoru are o suprafaţă de 300 de hectare de viţă-de-vie. Campania de recoltat se va termina în trei-patru săptămâni.

adevarul.ro

dcp100168 · April 8, 2024

„Prințesa Covurluiului“, vinul românesc cu gust de pâine prăjită, miere și nuanțe de chihlimbar

„Prințesa Covurluiului” este un vin românesc produs pe dealurile Bujorului, la Stațiunea de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație di Galați. Este obținut din strugurii supramaturați ai soiului Riesling italian, în butoaie de stejar, cu gust pâine prăjită, miere și nuanțe de chihlimbar.

Vinul este obținut din strugurii supramaturați ai soiului Riesling italian, înnobilați de putregaiul nobil. Prelucrarea materiei prime s-a realizat prin utilizarea tehnologii mixte, combinând tehnologia tradițională cu cea modernă.

Numele de „Prințesa Covurluiului” este dat de zona unde se produce acest vin, fiind plaiurile fostului județ Covurlui.

„Este un vin de colecție, cu nuanțe nobile și caracteristici organoleptice deosebite care poate acompania desertul la finalul petrecerilor”, susțin cercetătorii de la Stațiunea Târgu Bujor.

Ideea de a produce acest vin a venit în anii 2004-2004, atunci când cercetătorul Aurel Ciubucă a participat la o expoziție de vinuri, la București. Doi ani mai târziu a fost produs vinul „Prințesa Covurluiului”. „Acolo se prezentau niște vinuri dulci. La un moment, dat a fost refuzată cererea mea de a mi se oferi un degetar pentru degustare, așa cum se obișnuia la acea vreme. (...) Am citit cum se elaborează vinurile dulci și am încercat și noi să supramaturăm struguri din soiul Riesling italian pentru a obține vinuri dulci. (…) Am lăsat strugurii să se supramatureze, i-am recoltat la stafidirea boabelor, din putregai nobil, la o proporție 40-50-60 la sută, în funcție de anii de recoltare. Strugurii au fost lăsați la macerat o perioadă mai lungă pentru a se extrage mustul respectiv”, povestește Aurel Ciubucă, biolog și cercetător științific.

Îmbogățirea strugurilor cu putregai nobil apare frecvent în Dealu Bujorului, ceea ce clasează podgoria Bujoru pentru posibilitatea de a obține vin cu caracteristici similare unor vinuri de renume național și internațional. „Fiind o zonă secetoasă, cu condițiile prielnice de supramaturare a strugurilor, am încercat să simulez condițiile cât mai bine și să obțin un vin bun, de calitate. Este un vin alb, cu nuanțe de chihlimbar, este supramaturat în butoaie de stejar o perioadă de jumătate de an. Vinul are arome de pâine prăjită, de miere, arome specifice vinurilor licoroase. Este un vin cu arome specifice românești, care este apreciat de degustători și se bucură an de an de aprecieri la concursuri”, susține Aurel Ciubucă.

Recoltarea strugurilor la sfârșitul toamnei s-a realizat la o concentrație de zaharuri de 260-300 g/kg. La recoltare, strugurii se usucă (deshidratați) și se obține o culoare galben-roșie - cărămizie în funcție de gradul de deteriorare a boabelor putregaiul nobil. „Îmbătrânirea vinului s-a făcut în butoaie noi de stejar de 225 de litri pentru a obține gustul dorit (minim șase luni), în fiecare lună făcându-se degustări pentru a alege momentul potrivit”, explică specialiștii de la Stațiunea de Cercetare.

„Prințesa Covurluiului” a primit mai multe medalii și distinții, cea mai importantă fiind Medalia de aur la Concursul Internațional de Vinuri 2006 din București.

adevarul.ro

Sign In

Staţiunea de Cercetare pentru Viticultură şi Vinificaţie Târgu Bujor

Recommended Posts

dcp100168

dcp100168

Mikka

dcp100168

dcp100168

dcp100168

Mikka

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

dcp100168

Create an account or sign in to comment

Create an account

Sign in

Browse

Activity

Important Information