Ce a mai rămas din industria gălăţeană a laptelui

[dcp100168]

UE ne face laptele... praf

* Din luna iulie, România va pierde 70 la sută din producţia internă, deoarece laptele de la ferme este neconform cu normele europene * Fermierii privesc cu groază noile reglementări, în vreme ce procesatorii spun că scăderea materiei prime le va afecta grav echilibrul financiar * Urmarea: preţul lactatelor ar putea "exploda", în vară, cu 60‑90 la sută!

ANSVSA a informat deja că "unităţile de procesare care corespund din punct de vedere structural şi tehnologic cerinţelor comunitare pot procesa lapte neconform doar până la 30 iunie 2008". Ce înseamnă asta? Că aproximativ 70 la sută din laptele din România – care, potrivit datelor oficiale, nu corespunde normelor europene – va dispărea de pe piaţă. Scandalul e gata să înceapă. Procesatorii spun că măsura le va diminua grav cifra de afaceri şi îi va duce la mâna importului. Fermierii sunt îngroziţi de posibilitatea să le dispară şi această sursă de venit. Consumatorii se tem că preţul laptelui ar putea exploda. Autorităţile sunt, însă, inflexibile. Ele recunosc că va fi un şoc social, dar că în esenţă totul se face pentru a apăra sănătatea populaţiei.

Procesatorii cer amânarea normelor

România va asigura necesarul de lapte pentru industria de profil prin importuri, dacă Autoritatea Naţională Sanitar‑Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va interzice procesarea laptelui neconform cu normele europene începând cu iulie 2008, a declarat vicepreşedintele patronatului din industria laptelui, Ioan Bălan. Reprezentanţii patronatelor din industria laptelui susţin că în România nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca doar laptele conform cu normele europene să fie procesat şi cer derogare până în 2009. "România trebuie să beneficieze de întreaga perioadă de graţie, până în 2009, care şi aşa este scurtă", a declarat Ioan Bălan. Potrivit acestuia, principalele probleme din cauza cărora nu se pot aplica normele UE ţin de cantitatea insuficientă de lapte conform, care poate fi procurată de pe piaţa internă, precum şi de numărul redus de laboratoare care atestă calitatea laptelui. El a precizat că, dacă s‑ar interzice utilizarea laptelui neconform, unităţile de procesare ar fi nevoite să aducă 70 la sută din materia primă din importuri. Procesatorii mai sunt nemulţumiţi şi de faptul că au fost nevoiţi să facă investiţii foarte mari în fabrici – altfel nu primeau licenţ㠖 iar acum se văd lipsiţi de materie primă. Ei se tem că nu vor reuşi să‑şi plătească ratele la creditele contractate pentru modernizări şi spun că, după toate probabilităţile, laptele de consum s‑ar putea scumpi masiv. Se avansează deja şi procente: între 60 şi 90 la sută!

Ţăranii sunt disperaţi

În România există, oficial, 1,1 milioane de ferme de vaci cu lapte. Poate că "ferme" este un cuvânt prea pretenţios, câtă vreme 730.000 dintre ele deţin maximum două vaci. Doar 164 de ferme româneşti au mai mult de 100 de vaci. În aceste condiţii, fermele nu pot livra lapte conform (cu conţinut mic de germeni şi încărcătură mică de celule somatice), câtă vreme le trebuie instalaţie de muls şi tanc de răcire. Iar astea costă! Un tanc de răcire omologat costă minimum 2000 de euro, iar o instalaţie de muls (mică) – 800 de euro. De unde aceşti bani la o gospodărie cu două vaci? Asta înseamnă producţia de lapte pe vreo trei ani, fără a pune la socoteală că întreţinerea vacilor costă şi ea, iar fermele amintite sunt de subzistenţă. Adică, produc doar cât să acopere o parte din cheltuielile gospodăreşti. Dată fiind această realitate tristă, este evident că ţăranii sunt pur şi simplu disperaţi. Mai mult, ei se plâng că deja sunt sub "papucul" procesatorilor, care fac tot posibilul să‑i păcălească. "Noi nu luăm decât 8.000 de lei vechi pe un litru de lapte, cel mult 12.000 de lei pe laptele conform cu normele UE. În magazin, după ce a fost smântânit, ajunge la 40.000 de lei. Din lapte pierd producătorii şi consumatorii, dar câştigă marii procesatori şi supermar­keturile. Declarăm un război pe faţă şi dur împotriva detailiştilor. De acum înainte protestele de stradă o să le organizăm în faţa supermarketurilor. Am investit tot ce avem în ferme, ne‑am chinuit copiii, familiile şi suntem obligaţi să ne vindem producţia pe degeaba", a declarat Costel Caraş, liderul Sindicatului crescătorilor de taurine din România.

Autorităţile spun că s‑a terminat cu derogările

Pe de altă parte, autorităţile spun că, gata, s‑a terminat cu derogările. "Nu mai avem de ce lungi la nesfârşit boala. Trebuie să rezolvăm lucrurile, pentru că pe piaţa laptelui e haos. Trebuie să avem grijă de sănătatea populaţiei", spune ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş. "Oricât de mult ar încerca unii să amâne momentul când vom lucra în industria laptelui după normele europene, este clar că a venit clipa scadenţei. Este însă destul de complicat, pentru că sunt necesare investiţii costisitoare, pe care majoritatea proprietarilor de vaci nu şi le permit. Problemele nu sunt în zona procesării – aici s‑au făcut investiţii – ci în zona fermelor. De la 1 iulie, laptele muls manual va ieşi probabil din circuitul comercial, pentru că are o încărcătură biologică peste normele admise în Europa", ne‑a declarat dr. Viorel Gheorghiţă, directorul DSVSA Galaţi.

Ce‑i de făcut?

Evident, este greu de spus ce trebuie făcut pentru a ieşi din impas. Dincolo de soluţia unei noi derogări de la normele europene – care însă este tot mai îndepărtată, pentru că CE a anunţat că nu mai oferă păsuire – ar fi investiţiile. Dar de unde bani? "În scurtă vreme se vor deschide finanţările pe Planul Naţional de Dezvoltare Rurală", spune Victor Honciu, directorul OJPDRP Galaţi. "Probabil că toate instituţiile teritoriale din domeniul agricol vor trebui să se implice mai activ în consilierea şi sprijinirea fermierilor pentru a accesa fonduri europene", a adăugat acesta. În acelaşi timp, există şi soluţia asocierii, caz în care investiţia ar fi mai facilă. "Grupurile de producători au facilităţi importante în investiţii şi în obţinerea de fonduri europene", spune Petre Grigore, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi. Una peste alta, vin vremuri grele pe piaţa laptelui. După toate probabilităţile, o scumpirea masivă a lactatelor nu mai poate fi evitată decât dacă statul va lua măsuri radicale (sub formă de programe coerente de investiţii şi subvenţii). Iar până la aşteptatul şoc din iulie mai sunt doar cinci luni...

Galaţiul şi laptele

În judeţul nostru sunt 62.280 vaci cu lapte, împărţite la aproape 35.000 de proprietari (ferme şi gospodării individuale). Producţia anuală de lapte se ridică la 92,1 milioane de litri, din care 76 la sută ajunge pe piaţă. Un gălăţean consumă 150 de kilograme de lapte (şi echivalent brânzeturi) pe an.

La bani mărunţi

După cum afirmă liderii Asociaţiei crescătorilor de bovine din România, preţul laptelui la producător este de 0,43 euro în Germania (Bavaria), în Olanda – 0,44 euro, iar în România de circa 0,21 euro. Producătorii spun că peste 50 la sută din preţul plătit de consumatori merge în conturile supermarketurilor care "cu sprijinul autorităţilor române au pus monopol pe tot ce înseamnă producţie alimentară". Interesant este că, în urmă cu câteva săptămâni, Comisia Europeană a declanşat o procedură de anchetare a procedurilor anti‑concurenţiale ale marilor reţele de hypermarketuri.

Producţia judeţului - 150 de litri de lapte de locuitor

Potrivit datelor furnizate de DADR Galaţi, în judeţul nostru sunt în evidenţe 21.753 de gospodării în care există măcar o vacă de lapte. Numărul total de bovine este de 96.825, din care 62.280 vaci cu lapte. Producţia raportată înainte de aplicarea normelor europene era de 92.100.000 litri, din care doar 76 la sută era destinată comercializării şi procesării. Fiecărui locuitor al judeţului îi revine o "cotă" de circa 150 de litri de lapte pe an, pe care îl consumă ca lapte proaspăt, brânză, caşcaval, smântână etc. După "pohta" fiecăruia. Valoarea producţiei de lapte din judeţul Galaţi (la "cursul" de colectare de 80 de bani pe litru) este de aproape 74 milioane de lei noi (circa 24 milioane de euro). În schimb, valoarea producţiei procesate din acest lapte ajunge, pe piaţă, la peste 100 de milioane de euro. Precizăm că am calculat aceste valori în baza datelor raportate statistic.

În numai doi ani, 120 de fabrici de lapte ne‑au spus adio

La momentul de cumpănă al programului de modernizare a industriei laptelui din România (1 ianuarie 2006), erau înscrise în evidenţă 470 unităţi de procesare. Între timp, 120 dintre acestea au fost închise, iar 255 au reuşit, până la 1 ianuarie 2008, să se modernizeze conform cerinţelor europene. Alte 75 de fabrici sunt cu plan de conformare până la 1 ianuarie 2009, iar 20 sunt în programul de conversie la producţie tradiţională. În judeţul Galaţi mai sunt acum numai patru fabrici de lactate (în 1998 erau 23!), din care doar trei au şanse reale de a rămâne pe piaţă după 1 iulie 2008.

Ce este laptele conform?

Calitatea laptelui din ţările membre UE a fost stabilită prin Directiva nr. 94/46/EEC. Potrivit acestei directive, au fost stabilite trei etape de armonizare a legislaţiei privind calitatea laptelui. Etapa I (1 ianuarie 2005 ‑ 31 decembrie 2006): TBC (număr total de bacterii) sub 1.000.000; SCC (număr de celule somatice) sub 600.000. Etapa II (1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008): TBC sub 500.000; SCC sub 400.000. Etapa III (1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2010): TBC sub 100.000; SCC sub 400.000. Specialiştii recunosc, la unison, că ţinta "biologică" a etapei III nu poate fi atinsă decât în condiţiile unor ferme moderne, cu animale perfect sănătoase şi unde omul nu are contact cu laptele. Se pare că în acest moment doar 10 la sută din fermele româneşti (care deţin cam 20 la sută din efectivele de vaci) pot îndeplini condiţiile cerute, iar grăbirea declanşării etapei III (la 1 iulie 2008) va complica şi mai mult lucrurile.

http://www.sisnet.ro/index.php?page=articol&id=21882

[Relu]

Aşa vor autorităţile să ajute dezvoltarea agriculturii? Păi totul porneşte de la micii fermieri, cei care au două-trei vaci în grajd. Se tot scuză cu "cerinţele UE" ca să protejeze marii producători, adică pe ei.

[dcp100168]

Laptele gălăţean intră în concurenţă cu importurile

* Dispare spirijinul acordat de UE, în ultimii 30 de ani, fermelor mici şi medii de vaci cu lapte * În magazine, laptele ieftin importat l-ar putea înlocui pe cel autohton * Fermierul gălăţean nu are sorţi de izbândă în confruntarea cu nemţii sau francezii care produc mult, cu costuri mai mici

De la 1 aprilie, se renunţă la cota de lapte în toate statele Uniunii Europene (UE). Proprietarii de vaci cu lapte de la noi se aşteaptă deja să piardă bani cu nemiluita, din cauză că vor fi obligaţi să concureze direct cu marii producători nemţi, francezi şi olandezi, cărora UE le dă mână liberă, peste o lună şi jumătate, să producă oricât de mult şi să "verse", inclusiv pe piaţa noastră, laptele pe care nu reuşesc să-l vândă la preţ mai mare, în Vest. Producătorii români de lapte susţin acum că au constatat deja că supermarketurile - magazine administrate de români, dar deţinute de germani, austrieci, francezi etc. - scot la raft mai degrabă produsele lactate fabricate în străinătate, pentru a-şi încuraja producţia de profil în ţările de origine. Vin vremuri grele chiar şi pentru fermierul care mulge câteva sute de vaci zilnic. Pentru crescătorul care are în grajduri doar câteva zeci de animale, însă, primăvara ar putea fi dezastruoasă.
Detalii despre ceea ce se întâmplă astăzi pe piaţa laptelui şi despre problemele care vor apărea peste aproximativ o lună şi jumătate ne-a oferit managerul SC Agrimat Matca SA, ing.Gavrilă Tuchiluş.

"S-a mers şi fără cotă, dar alta era piaţa!"

România a primit cotă de lapte abia în anul 2007, când a aderat la Uniunea Europeană. La nivel de ţară, ar trebui să producem maxim un milion de tone de lapte, ca să nu fim penalizaţi. Din 2007 până astăzi, nu s-a atins însă nici măcar 75 la sută din cotă.
"Noi vindeam lapte şi înainte de introducerea cotei, dar atunci piaţa era alta. Ne străduiam să găsim procesatori mari, cu brand naţional dacă se putea, ca să fim siguri că procesatorii ne pot cumpăra tot laptele şi că ni-l plătesc la timp. Pe atunci erau fabrici de lapte şi în Galaţi. Între timp, cei care le-au cumpărat le-au dus de râpă. Am primit introducerea cotei ca pe un lucru bun. României i s-a alocat o cotă de lapte pe care nu a depăşit-o niciodată. Nici nu ar fi avut cum, în condiţiile în care cele mai multe vaci sunt crescute în gospodăriile oamenilor, pupă pământul de pe marginea şanţurilor şi dau doar între patru şi zece litri de lapte pe zi. Comparativ, o vacă din ferma noastră dă, în medie, 38 de litri de lapte pe zi. Pentru că România nu şi-a depăşit niciodată cota, nouă, fermierilor, ni s-a permis să mărim numărul de animale din ferme, să producem mai mult şi să ne depăşim cotele individuale. Ceea ce am şi făcut, în câştig", a declarat ing. Gavrilă Tuchiluş.

"Va fi dezastru pentru toată lumea!"

Cota de lapte nu-l lasă pe fermierul din Vest să producă, indiferent ce capacitate fermei sale, decât o anumită cantitate. Depăşirea maximului de producţie alocat prin politicile europene înseamnă o taxare atât de aspră a laptelui vândut, încât producţia ar însemna, dacă nu pierdere, cel puţin muncă în zadar. Regulile permit evitarea supraproducţiei, dar nici nu-i lasă pe marii producători şi procesatori din ţări ca Germania sau Franţa să instaureze un oligopol pe piaţa europeană a lactatelor. Odată eliminată cota, însă…
“Va fi dezastru pentru toată lumea. Urmăresc îndeaproape ce se întâmplă în aceste zile pe piaţa europeană a laptelui. După eliminarea cotelor, producţia din ţările dezvoltate va creşte, în medie, cu procente între opt şi zece la sută. Spre exemplu, se estimează că în Germania se va produce cu 22 la sută mai mult, în Olanda cu 16 la sută în plus, iar cantitatea produsă în Franţa va creşte cu 12 la sută. Unde vine tot laptele, mai ales dacă Rusia nu ridică embargoul? Vine şi la noi”, apreciază managerul SC Agrimat Matca SA.

Potrivit inginerului Tuchiluş, cine are sub o sută de vaci cu lapte şi nu ştie să-şi administreze riguros ferma, riscă să-şi închidă afacerea. Evident, dacă vinde laptele fiscalizat. Cine îl dă la PET pe margine drumului şi nu plăteşte niciodată taxe şi impozite va rezista, indiferent de evoluţia pieţei lactatelor.
"Cine produce puţin va avea mari probleme. Transportul laptelui costă, aşa că toţi procesatorii încearcă să-l optimizeze. Pentru o fabrică de lactate, una este să ia, la două zile, un transport de 25.000 de litri de lapte, cum livrez eu, de la Agrimat. Mult mai dezavantajos îi este să se ducă prin toţi coclaurii ca să umple cisterna cu lapte de diverse calităţi, de la diverşi crescători. Nu doar că transportul e mai scump, dar şi calitatea laptelui amestecat e inferioară. Procesatorul va fi din ce în ce mai atent la aceste detalii. Materia primă proastă înseamnă produs final de calitate îndoielnică. Iar ce-i prost nu se vinde bine. Deja procesatorii mari încep rezilierea contractelor pentru transportul cantităţilor mici", apreciază specialistul.

Ce este cota de lapte

Setul de reguli cunoscut sub numele de "cotă de lapte" a intrat în vigoare în anul 1984. La acel moment, pe piaţa europeană exista un surplus de peste un million de tone de unt şi peste un milion de tone de lapte praf degresat. Preţurile scăzuseră, iar producătorii mici falimentau. Fiecărui stat membru al Uniunii Europene i-a revenit o cotă de lapte. Depăşirea cotei atrăgea penalizări serioase, pe care unele state le-au şi achitat, ca să forţeze o creştere a producţiei.
S-a dorit, iniţial, aplicarea cotei de lapte pentru doar opt ani. Cum însă micii producători nu au câştigat suficientă greutate pe piaţă pentru a se crea un sistem concurenţial viabil, s-a decis prelungirea duratei de aplicare a cotei, pentru diverse perioade, în anii 1992, 1999 şi 2003. Ultimul termen expiră în 2015. Un an de cotă începea pe 1 aprilie şi se termina pe 31 martie.
Există două tipuri de cotă de lapte: cea de livrări şi cea de vânzări directe. Cota de livrări se referă la cantitatea de lapte pe care ferma de vaci o vinde procesatorului. Cota de vânzări directe se referă la cantitatea de lapte sau produse lactate pe care producătorul o vinde sau o transferă direct consumatorului.

Producţie şi investiţii în procesare

„Trebuie să ne asociem. Nu poţi să rezişti singur. Trebuie să ne facem organizaţii puternice, iar fermele noastre să producă mult lapte de cea mai bună calitate. Eu iau în considerare să investesc în procesare, împreună cu alţi fermieri din zona Moldovei. Ca să procesezi, însă, ai nevoie de tehnologie, mai ales pentru perioada de vară. Laptele nevândut se face iaurt. Iaurtul nevândut se face caşcaval, iar caşcavalul din retururi se transformă în brânză topită. Nu e simplu şi nici ieftin. În plus, numai ca să ne putem gândi la procesare, trebuie să ne asigurăm minim 70.000 de litri de lapte pe zi. Altfel nu merge. E clar că va rămâne pe piaţa lactatelor cine produce mult şi bun”, este de părere ing. Gavrilă Tuchiluş.

Ce ar trebui să facă statul

Fermierul autohton nu prea are motive de bucurie. După ce că producătorul străin cu care va trebui să se confrunte pe piaţa liberă este deja mai puternic, se mai bucură şi de sprijinul statului de origine, ba şi de cel al supermarketurilor deschise la noi.
„Eu trebuie să plătesc TVA de 24 la sută pentru tot lanţul de producţie, în industria lactatelor. Cumperi materia primă, inputuri, ca să investeşti în producţia de lapte, cu TVA de 24 la sută. Vinzi lapte cu 24 la sută TVA. Fabrica plăteşte TVA şi ea. Nici nu mi se pare suficient să scazi TVA-ul doar pentru laptele considerat materie primă. Tot lanţul de producţie trebuie uşurat de această povară. Motivul e simplu. Comparativ, costurile de producţie pe litrul de lapte sunt mai mici pentru fermierul german decât pentru mine. În plus, statul lui îl susţine să vină aici, peste mine. Să vândă în ţara mea. Or, producătorul român nu se bucură de asemenea sprijin şi pierde”, spune Gavrilă Tuchiluş.

În România, proprietarii de vaci cu lapte mulg, în medie, 3.000 de lapte pe zi. În judeţul nostru, media este mai scăzută decât la nivel naţional. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) ne-a comunicat că, în contul anului 2013, 1.256 de fermieri cu 12.590 de vaci au primit anul trecut subvenţie pentru 7.144.263 de litri de lapte. Dacă facem o medie, ar reieşi că un crescător are cam zece vaci, care-i dau, fiecare în parte, mai puţin de doi litri de lapte pe zi. Nu-i deloc îmbucurător să intri în competiţie cu state în care o vacă produce, în medie, de zeci de ori mai mult...
"Supermarketul scoate acum la raft lactate din ţara de origine. În felul ăsta, comerciantul intrat pe piaţa românească stimulează producţia din ţara lui, indiferent că vorbim aici despre Germania, Franţa sau alte state. Ei încearcă să îşi revină în urma pierderilor cauzate de embargoul rusesc, în vreme ce noi pierdem în continuare. În 2014, ţara noastră a importat cu 35 la sută mai multe lactate decât în 2013. Producătorul român a fost lăsat de izbelişte chiar şi de supermarketul cu care încheiase contract pe un an. Cum se face că, în Vest, un supermarket vinde 75 la sută produse autohtone şi doar un sfert importate, iar la noi nu se poate face aşa ceva? Sunt convins că avem puterea să asigurăm necesarul de lapte din surse interne", susţine managerul de la Agrimat.

Avem şi lapte care se vinde sub preţul de producţie.

"S-a estimat că, la nivel european, litrul de lapte nu poate costa, la producător, mai puţin de 32 de eurocenţi. Deci, cam 1,4 lei. Eu vând acum cu 1,45 lei, fără TVA. Dar în comerţ găsim lapte de import, ambalat în cutie, la 2,5 lei litrul, pentru care costul la poarta fabricii ar fi trebui să fie de maxim 50 de bani pe litru. O fi lapte curat în cutie sau nu?" se întreabă, retoric, ing. Gavrilă Tuchiluş.

Investiţie în performanţă, indiferent de piaţă

În urmă cu cinci ani, Agrimat îşi propusese să aibă 350 de vaci cu lapte şi o producţie medie de 30 de litri pe animal. Între timp, ţelul a fost atins şi depăşit. La acest moment, managementul fermei îşi doreşte 500 de vaci cu lapte, care să dea o producţie medie de 40 de litri pe animal.
„Vom continua să investim în planul nostru stabilit pe termen lung, chiar dacă terminăm 2015 pe minus. Genetica nu se face peste noapte. E nevoie de minim doi ani de investiţii ca vaca să dea lapte. Iar doi ani e un timp record. Nu pot să tai vacile azi, când sunt probleme pe piaţa laptelui şi să o iau de la capăt mâine, când se stabilizează lucrurile. Am investit mult ca să obţinem ce avem astăzi. Cu modul nostru de lucru şi al unui procesator performant, laptele nu ia contact cu aerul decât în paharul consumatorului. Nu la muls, nu la transport”, spune managerul SC Agrimat Matca Matca SA.
Potrivit ing. Gavrilă Tuchiluş, ferma produce în jur de patru milioane de tone de lapte anual. Cu alte cuvinte, mai bine de jumătate din producţia de lapte fiscalizată şi subvenţionată la tonă a judeţului nostru. Ferma livrează, în medie, 12.000 de litri de lapte pe zi.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ce a mai rămas din industria gălăţeană a laptelui

• Singura fabrică de lapte din judeţ e la Tecuci şi produce specialităţi din lactate
• Câteva centre independente de prelucrare ba fac bani, ba ies pe minus
• Gloria ICIL-ului şi a Galactei a apus definitiv

Industria gălăţeană a laptelui a rămas doar o umbră palidă a ceea ce a fost odată. Nu mai există ICIL, nu mai există Galacta şi nici vreo altă fabrică de asemenea capacitate. Se mai produc, astăzi, pe plan local, doar câteva zeci de mii de litri de lapte de vacă. Nu e puţin, ci foarte puţin, comparativ cu cât ar trebui să consumăm noi, cei peste 500.000 de gălăţeni, ca să trăim sănătos.

Din păcate, însă, doar o mică parte din laptele muls în fermele autohtone ajunge pe mesele gălăţenilor. Pe de o parte, din cauză că noi nu prea mâncăm lactate. Potrivit statisticilor europene, bem în medie doar 32 ml de lapte pe zi, aşa că o sticlă de un litru ne-ar ajunge o lună. Apoi, pentru că în vreme ce laptele produs în fermele gălăţene fie nu are căutare prin sate, fie se livrează prin alte zone din ţară, noi ne facem aprovizionarea din supermarketuri, cu tot soiul de lactate importate care au adaos de soia şi alte substanţe pe care nu le-a păscut vaca, aşa că n-ar trebui să se găsească nici în lapte şi nici în brânză.

Vă spunem astăzi unde sunt fermele din judeţ în care se produce lapte de vacă, cine mai face brânză şi cum le merg afacerile gălăţenilor din industria lactatelor.

Datele legate de producţie ne-au fost furnizate fie de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Galaţi, fie de parte dintre fermieri. Cifrele de afaceri sunt cele pe care producătorii şi procesatorii le comunică, anual, la Finanţe.

Unde se produce lapte de vacă, în Galaţi

Doar patru sunt, în judeţ, exploataţiile comerciale industriale de bovine. Cea mai mare este SC Agrimat Matca SA, care are 1.000 de vaci Holstein (chiar dacă nu toate au atins maturitatea la care pot să producă lapte). Ferma, care se bazează doar pe vaci ameliorate genetic (unele producând şi 70 de litri de lapte pe zi), produce şi livrează, în medie, circa 12.500 de litri de lapte zilnic.

O altă exploataţie industrială este SC Mansel Group SRL, de la Lieşti, care are 82 de vaci crescute şi exploatate în regim ecologic. Mai sunt şi doi crescători mari în Bădălan: Alexandrina Sava - cu 257 de capete de bovine şi Paul Boşneagă, persoană fizică autorizată - cu 95 de capete de bovine.

Iată şi ceilalţi proprietari, dar şi celelalte societăţi care controlează fermele care au vaci cu lapte, în Galaţi: Ştefan Druică (Folteşti), Maricel Mihalcea (întreprindere individuală la Cudalbi), Adriana Balcan (PFA la Tecuci), Ionuţ Medeleanu (întreprindere individuală la Ghidigeni), SC Adrilact Com (Cudalbi), Constantin Pintilie (întreprindere individuală la Munteni), SC Brateş Prut SRL (Frumuşiţa), Ionuţ Iordan Cătălin (PFA la Tecuci), Nataniel Tonu (PFA la Umbrăreşti, sat Torceşti), Vasile Bulai (PFA la Umbrăreşti), Ionela Oana Dumbravă (întreprindere individuală la Bereşti Meria).

Vorbim, în total, în aceste ferme, despre încă 558 de vaci cu lapte. Deci, despre aproape 2.000 de vaci de lapte crescute în acest moment în regim de exploataţie.

Cu vaca ţăranului nu faci industrie

Lapte face şi vaca din curtea gospodarului de la ţară. Potrivit datelor DSVSA Galaţi, la acest moment, gălăţenii mai cresc, în gospodării, 19.101 vite. Asta ar însemna că, în medie, doar un ţăran gălăţean din 15 mai are vacă în bătătură. Iar ţăranii au probleme serioase cu valorificarea produselor. În sate, se vinde mai bine rachiul decât laptele. Iar marii procesatori din ţară nu mai risipesc resurse ca să umble din poartă în poartă şi să adune, de la ţăran, câţiva litri de lapte, de calităţi diferite. Cu cât sunt furnizorii mai mulţi şi cu mai puţine animale, cu atât mai greu îi va fi unui mare producător de lactate să dovedească de unde vine laptele şi că el este de calitate superioară.

Cine prelucrează laptele

Avem o singură fabrică de lapte, în întregul judeţ. Capacitatea acesteia este de circa 10.000 litri pe zi. Este vorba despre cea controlată, prin intermediul SC Klaus SRL din Tecuci, de soţii Daniel şi Alina Donici. Societatea promovează brandul Artesana, de specialităţi din brânză. "Avem inclusiv sortimente maturate, pe care tocmai le scoatem pe piaţă, în această săptămână", ne-a declarat Alina Donici. Produsele Artesana au prins bine în supermarketuri. Se procesează aici atât lapte de oaie şi capră, cât şi de vacă. Vorbim însă despre o gamă de produse alese, în realizarea cărora se insistă în mod deosebit pe calitate şi care nu pot ajunge, tot timpul, pe masa fiecărui gălăţean.

SC Almera Internaţional SRL care produce lactatele Panda - societatea inginerilor gălăţeni Grigorie şi Cristina Lungulescu - şi-a deschis fabrică la Bacău, iar în Galaţi doar depozitează şi vinde. Societatea este însă înregistrată şi plătitoare de taxe în judeţul nostru.

Se mai fac lactate şi în cele şapte centre independente de prelucrare a laptelui. Potrivit legislaţiei sanitare-veterinare, un centru de prelucrare a laptelui independent este o “unitate dotată cu spaţii şi echipamente adecvate pentru recepţia laptelui crud de la producători locali, prelucrarea acestuia în produse lactate într-o gamă sortimentală restrânsă şi vânzarea cu amănuntul”. Iată societăţile care controlează aceste centre: întreprinderea Familială Gheorghe Druică (Galaţi), SC Cosmilact SRL (comuna Schela), SC Buterfly SRL (comuna Folteşti), SC Mela&Co SNC (comuna Fundeni), SC Darmis SRL (comuna Independenţa), SC Lactoprod Com SRL (comuna Cudalbi), SC Mansel Group SRL (comuna Lieşti). Potrivit legislaţiei, un centru independent de prelucrare a laptelui este, practic, o unitate care are dotări pentru preluarea laptelui de la populaţie, pentru prelucrarea lui şi pentru a vinde produsele cu amănuntul.

Cât de profitabile sunt afacerile cu lapte

Producătorilor mari, care investesc susţinut de ani buni şi ştiu atât tehnologie, cât şi business, nu le merge rău deloc. Spre exemplu, SC Agrimat Matca SA raporta, anul trecut, o cifră de afaceri de 24.578.283 de lei, un profit de 727.710 lei şi un număr mediu de angajaţi de 113.

Mansel Group a înregistrat, în 2014, o cifră de afaceri de 136.924 de lei şi un profit de 107.017 lei. Din păcate, nu toţi sunt pe plus. Spre exemplu, centrul independent de la Schela, Cosmilact, raportase, în 2013, o cifră de afaceri de 1.476.139 de lei şi un profit de 9.335 de lei. În 2014, însă, Cosmilact a raportat o cifră de afaceri de doar 468.591 de lei şi o pierdere de 506.345 de lei. SC Klaus SRL - singura unitate de procesare, de la Tecuci - raporta, în 2014, o cifră de afaceri de 3.901.965 de lei şi un profit de 76.152 de lei.

Mult a fost, puţin a rămas

În 1990, în Galaţi se creşteau 130.351 de vite, potrivit informaţiilor Direcţiei Judeţene de Statistică. Cu alte cuvinte, aveam atunci de şase ori şi jumătate mai multe vite decât acum. Laptele de pe masa gălăţeanului venea, până la Revoluţie, de la ICIL. Ulterior, societatea care alimenta piaţa locală cu cea mai mare parte a lactatelor era Galacta. În 2004, Galacta a intrat în componenţa grupului de firme Galmopan. A produs până în vara lui 2012, când activitatea s-a sistat. La acel moment, managerul grupului de firme Galmopan, Petrică Herăscu, declara pentru "Viaţa liberă": „Nu este vorba despre un faliment, ci despre o reconfigurare internă. Planul de mediu al Galacta este valabil până la finele lunii ianuarie a anului viitor. Investiţiile care se impuneau în acest sector de activitate ne-au determinat să renunţăm la producţia de lapte, aşa că lactatele din producţia Galacta nu vor mai ieşi pe piaţă. Ne vom concentra, în perioada următoare, pe ceea ce ştim să facem mai bine, adică pe morărit şi panificaţie", a precizat Petrică Herăscu. În primăvara anului trecut, la închiderea grupului Galmopan, angajaţii din brutării spuneau că au tras speranţă mult timp, după 2012, că Galacta se va redeschide. Asta, până când au văzut buldozerul intrând, în plin, în fostul sediu al celui mai mare producător de lactate din regiune. Apoi, speranţa că un asemenea producător va activa în Galaţi, în viitorul previzibil, a apus definitiv.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Producătorii locali de lapte, sufocaţi de importuri

• Un sprijin de stat e singura şansă ca fermele să poată funcţiona normal, spune cel mai mare crescător gălăţean de vaci Holstein, ing. Gavrilă Tuchiluş
• Anul trecut, importurile de lapte au crescut cu peste sută la sută, în România

Au avut dreptate crescătorii de vaci de lapte să se teamă de eliminarea sistemului de cote, din primăvara anului trecut. Marii furnizori europeni de profil, care produc incomparabil mai mult şi mai ieftin decât românii, nu s-au gândit de două ori înainte să ne inunde pieţele cu produse ieftine şi chiar cu subproduse lactate, de foarte slabă calitate, dar pe care omul de rând a ajuns să le prefere deja, bucurându-se că-i mai rămâne şi lui un ban în buzunar, după ce face piaţa. Aşa că ne obişnuim să bem cu încredere laptele polonez, mâncăm brânză ungurească sau nemţească şi, doar dacă ţinem musai, căutăm pe raft şi produsele româneşti. Ba, uneori suntem nevoiţi să dăm mai mulţi bani pe lactatele autohtone, cu toate că ele s-au produs fie în judeţul nostru, fie la câteva sute de kilometri de galantarul din care le cumpărăm. Dar dacă europeanul subvenţionează mai bine, e şi normal ca produsul lui, cu tot cu transportul până în România, să fie mai ieftin la vânzare…

E o situaţie nefirească în primul rând pentru noi, oamenii de rând, din cauză că nici măcar nu ştim ce mâncăm. Iar când încercăm să află ceva, ne luăm cu mâinile de cap, tot ascultându-i pe specialiştii care nu cad niciodată de acord asupra efectelor mâncării asupra sănătăţii noastre. Rău este şi pentru producătorul de lapte sau brânzeturi, care a muncit o viaţă în fermă şi care a investit bani grei ca să producă lactate multe şi bune şi care se vede acum în impas financiar, pentru că mâncarea pe care o livrează el se devalorizează. Dacă ar mai lăsa din preţ, ar trebui să închidă ferma. Dacă ar vrea să producă mai multe lactate, ca să vândă la cât i se oferă pe piaţă şi totuşi să facă afaceri bune… n-ar avea cui livra. Iar în aceste condiţii, inclusiv fermieri gălăţeni din industria laptelui s-au întâlnit cu Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, pentru a-i cere acestuia sprijin: o subvenţie de 0,5 lei pe litrul de lapte, până trecere criza din piaţa locală. Totodată e nevoie de o serie de legi noi, care să-i permită şi românului sărac să bea lapte şi să mănânce brânză din ţara lui.

„Am cerut un sprijin, până trece această criză!"

Săptămâna trecută, Asociaţia Holstein RO, a crescătorilor români de vaci Holstein, solicita public Ministerului Agriculturii acordarea unei subvenţii de 0,5 lei pe litrul de lapte produs în ţară. Banii ar urma să-i ajute pe producătorii autohtoni să supravieţuiască, o vreme. L-am întrebat cum stau acum lucrurile pe piaţa românească a laptelui pe inginerul Gavrilă Tuchiluş, managerul celei mai mari ferme de profil din Galaţi, SC Agrimat Matca SA. „Am fost la o întâlnire cu ministrul Agriculturii, săptămânile trecute, împreună cu alţi doi mari fermieri moldoveni. Şi i-am solicitat ministrului acest ajutor temporar de 0,5 lei pe litrul de lapte, pentru a putea traversa perioada de criză. Nu ştiu cum o numesc alţii, dar asta este: criză! Consider că sprijinul e o soluţie bună, care să ne permită să rezistăm”, a precizat ing. Gavrilă Tuchiluş. La acest moment, SC Agrimat Matca SA este societatea gălăţeană cu cel mai mare şeptel de vaci de lapte. Cele peste o mie de vaci sunt toate Holstein, toate „Mercedesuri” ale zootheniei, cum îi place să spună managerului societăţii. Aproape jumătate dintre ele sunt în producţie, la acest moment.

„Media noastră de producţie, la nivel de fermă, per cap de vită, este de peste 37 litri pe zi. Or, asta înseamnă că noi livrăm, zilnic, circa 15.000 de litri de lapte”, spune Gavrilă Tuchiluş. În 2014, Agrimat Matca livra 12.000 litri de lapte pe zi, la preţul de 1,7 lei pe litru. Anul trecut, în iarnă, cantitatea livrată crescuse pe la 12.500 de litri, dar preţul scăzuse la doar 1,4 lei pe litrul. Acum, la o producţie vândută de 15.000 litri de lapte pe zi, preţul litrului a scăzut până la 1,1 lei.

În repetate rânduri, Gavrilă Tuchiluş - unul dintre cei mai respectaţi manageri agricoli din zonă - a atras atenţia supra faptului că doar printr-o asociere puternică a fermierilor, atât în producţia de lapte, cât şi în cea vegetală, pot gălăţenii să reziste pe pieţele tot mai dure ale mărfurilor agricole. Din păcate, asocierea nu-i tocmai în fermierului gălăţean…

Importăm pe rupte şi producem tot mai puţin

Sunt şi gălăţeni sceptici, care susţin că fermierii se plâng des şi fără rost, deşi toate le merg din plin. Ce-i drept, tendinţa există pe alocuri, dar în niciun caz şi în situaţia despre care vorbim astăzi. E suficient să citim comunicatele Institutului Naţional de Statistică şi ne vom da seama cum stau lucrurile pe piaţa laptelui.

În luna octombrie a anului trecut, specialiştii Institutului Naţional de Statistică (INS) constataseră că, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, scăzuse cantitatea de lapte colectată de procesatori de la producătorii locali cu 6,7 la sută. Scăderea era de 5.340 tone de lapte, la nivel de ţară, deci una importantă. Problema majoră este că, în paralel cu scăderea interesului fabricilor de lactate (cele care fac preţurile!) pentru materia primă românească, au crescut spectaculos importurile. Astfel, constatau aceeaşi statisticieni, în octombrie 2015 importasem cu nu mai puţin de 108 la sută mai mult lapte faţă de aceeaşi lună din 2014. Carevasăzică, românul mănâncă în continuare lapte, dar mai mult de import. Or, în condiţiile în care preţul laptelui român scade, singura şansă pe care producătorul nostru o are să reziste pe piaţă este să vândă mai mult. Şi n-are unde, de vreme ce procesatorii cumpără mai puţin lapte românesc…

În cofă sunt sunt acum puţinii producători de lapte care au mai rămas în judeţ. Per total, ar fi vorba despre cele 21 de societăţi, întreprinderi individuale şi persoane fizice autorizate care cresc circa 2.000 de vaci în Galaţi şi vând laptele sau brâză sau doar procesează lapte cumpărat de la oameni. Se pare că viitorul producţiei de lapte, în Galaţi şi, în genere, în România, nu-i prea sigur.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Criza laptelui, tratată „la raft” cu apă de ploaie. Voluntariat pe banii fermierilor

Scăderea cu 20 la sută a prețului laptelui ”la raft” anunțată de Consiliul Concurenței, măsura care a intrat în vigoare de la 1 mai, este mai degrabă... apă de ploaie pentru fermieri.

Măsură este una tardivă, în condițiile în care, date fiind aspectele sezoniere, prețurile la lapte erau oricum în scădere, pe fondul creșterii ofertei. Astfel, la modul real, scăderile de prețuri tot de producătorii de lapte ar urma să fie suportate.

Guvernul trebuia să-i cheme la masa discuțiilor pe reprezentanții retailerilor şi ai procesatorilor atunci când preţurile erau foarte mari, nu după ce prețurile la lapte - ca materie primă - au început să scadă, a declarat pentru zf.ro reprezentantul producătorului gălățean de lactate Artesana, Daniel Donici.

"În contextul războiului, al creşterii costurilor cu energia, al cerealelor, preţurile produselor lactate s-au mărit foarte mult, dar atunci când preţurile erau foarte mari trebuia să se organizeze o întâlnire cu procesatorii şi retailerii pentru a vedea ce se poate face. Preţurile oricum scad, pentru că este vorba de echilibru cerere - ofertă, dar mecanismul funcţionează destul de greu. Noi a trebuit să suportăm în companie toate creşterile de costuri imediat, dar la raft aceste creşteri s-au văzut mult mai târziu. Noi suntem singurii (procesatori - n.r.) care am pierdut din întreg lanţul. E bine că se consultă cu retailerii şi procesatorii, dar nu este în regulă să impui un preţ. Problema este că doar reacţionăm, nu suntem proactivi niciodată", a explicat Daniel Donici.

El a precizat că primăvara preţul laptelui scade în general, pentru că există un flux mare de lapte pe piaţă şi că în toată Europa au fost majorări de preţuri. Însă, antreprenorul a observat că în alte ţări preţurile s-au stabilizat mult mai repede.

"Facem apel la autorităţi să elaboreze o strategie coerentă prin care să se asigure o stabilitate a sectorului de lapte, pornind de la infrastructura agricolă (pentru irigaţii), subvenţiile pentru fermieri, facilităţi pentru procesatori şi reguli pentru retaileri (privind accesul producătorilor la raft), astfel încât tot sectorul să fie competitiv în UE", a completat managerul Artesana, o companie cu o cifră de afaceri anuală de 5 milioane de euro. Pentru laptele materie primă, compania colaborează cu fermieri din județul Galați.

Consiliul Concurenței a anunţat recent că a început discuţiile cu retailerii şi procesatorii care intenţionează să facă parte din acordul voluntar pentru reducerea cu minimum 20 la sută a preţului laptelui de consum. Această reducere se va aplica laptelui de provenienţă autohtonă care costă în prezent peste 7 lei/litru şi se va împărţi între retaileri (minimum 10 la sută) şi procesatori (minimum 10 la sută), conform anunţului. Discuţia vine în contextul în care preţul la raft la laptele de consum a ajuns şi la 12 lei/litru, în timp ce fermierii încasează chiar şi sub 2 lei pe litru.

În același timp, potrivit datelor furnizate de crescătorii de vaci, la nivel național, într-un an, se comercializează aproximativ 1,21 milioane de tone de lapte și produse lactate. Dintre acestea, doar 170.000 de tone, adică 14 la sută, reprezintă de laptele de consum. Restul este lapte care merge spre procesare pentru unt, cașcaval, iaurturi și brânzeturi.

viata-libera.ro