Jump to content

Istoria pompierilor din Galaţi


dcp100168

Recommended Posts

Cu ce se ocupa la 1840 Departamentul Trebilor din Lăuntru. Primele „comenzi pojarniceşti“ din România, înfiinţate prin decrete ale instituţiei exotice

Transformările economice care au avut loc de-a lungul timpului au dus la înfiinţarea primelor unităţi de pompieri militari. Încă din anii 1800, pompierii gălăţeni au fost preocupaţi să se antreneze şi să se organizeze pentru a salva comunitatea în faţa incendiilor.

Prima mărturie documentară, aflată spre păstrare la D.J.A.N. Galaţi, referitoare la instituţionalizarea pompierilor militari în oraşul nostru, datează din 13 martie 1840. La acea vreme, Departamentul Trebilor din Lăuntru (echivalentul actualului Minister al Afacerilor Interne) trimitea postelnicului Vasile Beldiman, pârcălab de Galaţi, „înalta încuviinţare ca şi la oraşul Galaţi să se înfiinţeze o comandă pojarnicească, înfiinţată de un comandiriu cu gradul de căpitan şi 40 de soldaţi, din care doi toboşari”. Potrivit aceluiaşi document, această comandă pojarnicească „este realizată pentru îmbunătăţirea şi înlesnirea oraşului, cu aceasta neîndeplinindu-se decât un interes obstesc şi cel mai neaparat de siguranţie a averii fiecărui locuitor”.

Astfel, compania de pompieri din Galaţi a fost înfiinţată la data de 13 mai 1840 prin actul atestat de direcţia treburilor din lăuntru al ministrului cavaler Ghica. Trei ani mai târziu, o altă Companie de pompieri a fost înfiinţată la Tecuci. Potrivit documentelor în original aflate la arhiva statului, locul ce-l deţinea cazarma pompierilor era lângă Agie (Poliţie), unde a fost construit şi foişorul de veghe.

În anul 1858 a fost întocmită o nouă hartă a Galaţiului pentru o mai bună administrare, aceasta fiind cea mai veche hartă a oraşului de la Dunăre, în care este indicată şi cazarma pompierilor. Pe vremea lui Mihai Sturza, cazarma pompierilor era pe locul viran de lângă biserica Sf. Arhangheli Mitoc. Tot acolo se aflau şi grajdurile de cai şi un foişor pentru observarea incendiilor. Conform documentelor de arhivă, la mijlocul secolului al XX-lea, efectivul companiei era compus din 50 de militari, care erau asimilaţi armei artilerie, 16 cai infieraţi cu literele P.O. şi utilaje pentru stingerea incendiilor: „două droage pentru purtarea oamenilor şi a uneltelor, două tulumbe mari ruseşti cu toate ale lor, patru dette nemţeşti, 15 sacali cu caligeli lor şi un car mare pentru trebuinţa comandanţii".

Semnalul de incendiu se făcea din turn cu un steag roşu în direcţia unde ardea, iar noaptea cu un felinar roşu, pe care observatorul îl învârtea. Se mai trăgea într-o dungă clopotul bisericii situate cel mai aproape de casa care ardea.

Probleme tehnico-materiale

Încă de la înfiinţare compania pompierilor s-a confruntat cu importante probleme privind baza tehnico - materială. Un raport întocmit în anul 1862 al „locotenentului de şefu superior a pompierilor din Moldova", municipalitatea oraşului Galaţi era informată: „comandantul, soldaţii de acolo sunt goi cu desăvârşire, sufacându-se pana acum (modificarea) dupa modelul acestora din Iaşi, care este trecută în bugetu şi municipalitatea nici nu se îngrijeşte de a se da în antreprize, ba chiar încă voieşte a modifica ca în locul, să se facă pantaloni de uniformă de postavu givitu, voieşte a-i face de celu suru care nu stă nicicum, în broşura ce este descrisă uniforma pompierilor. Cu respect vă aduc la cunoştinţă în a regula grabnic facerea menţionată întocmai după modelul comandei din Iaşi.”

Într-un alt raport comandantul companiei de pompieri scria că imobilul în care sunt cazarmaţi aceştia se află într-o avansată stare de degradare iar „coifurile pompierilor sunt cu desăvârşire stricate încât la zilele de ceremonie n-ar pute ieşi şi soldaţii".

Ca urmare a acestor sesizari, un reprezentant al Primăriei se deplasează la faţa locului, prilej cu care constată veridicitatea acestora şi este de acord cu reparaţia localului cu condiţia ca: „pentru facerea de autopsie cadavrelor ce se prilejuiesc a muri grabnicu, urmându-se a se stabili două din odăile aflatoare sub încăperile Cazarmii comandei pompierilor izvodu (plutonul) al 2 - lea din acestu oraşu".

Licitaţie pentru confecţionarea uniformelor

Primăria a organizat la acea vreme o licitaţie pentru confecţionarea pompierilor, iar ofertanţii aveau de îndeplinit mai multe condiţii. Popularizarea licitaţiei „se făcea prin publicarea unui anunţ într-o foaie oficială". În anul 1863 nu s-a arătat nimeni interesat pentru a participa la o astfel de licitaţie, ulterior 14 muşterii prezentându-se la acest eveniment.

În 1864, Primăria s-a adresat conducerii ziarului „Progresul” din Iaşi să mediatizeze scoaterea la licitaţie a confecţionării uniformei pompierilor. Rezultatele au apărut imediat, printre ofertanţi numărându-se şi firma „Giroult” din Paris, specializată în astfel de lucrări.

Tot în această perioadă se ia decizii măririi efectivului la 100 de persoane, iar doi ani mai târziu a transformării turnului bisericii Sf. Voievozi Mitoc prin construcţia unei scări exterioare, un turn pentru privegherea focului, iar doi ani mai tarziu se ridica problema depozitării materialelor inflamabile şi explozive în oraşul Galaţi, arătându-se că „în întreaga întinderea României depozitele nu sunt îngăduite a fi înlăuntrul oraşelor ci sunt aşezate afară de bariere şi pe locuri depărtate unde aprinderea şi exploziunea lor nu poate pune în pericol proprietăţile şi viaţa cetăţenilor”.

Arestul, păzit de către pompieri

Poliţia oraşului Galaţi solicita în anul 1872, prin intermediul Primăriei, ca arestul, fiind un obiectiv comunal, să se păzească de către pompieri. De asemenea, tot atunci era solicitată prezenţa pompierilor la toate reprezentanţiile teatrale ale oraşului, cu o pompă şi câteva sacale cu apă, pentru a preîntâmpina orice nenorocire.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, după ce Episcopia a respins cererea de reconstrucţie a turnului de incendiu la biserica Sf. Mitoc, conducătorii judeţului au ajuns la concluzia că „ar fi mai bine să se plaseze telefoane pe la Comisiile din fiecare despărţitură, căci numai cu ajutorul lor comanda pompierilor ar putea fi înştiinţată momentan pe ce quartal şi stradă a izbucnit focul”.

Compania de pompieri din Galaţi înlocuieşte în anul 1924 materialul de incendiu hipomobil cu vehicule auto, iar în anul 1943 începe reconstrucţia cazărmii grav afectata de cutremurul din anul 1940. Astfel, se prevedea construcţia a patru boxe pentru cele zece vehicule din dotarea companiei, la care deschiderea porţilor se făcea prin ridicare de jos în sus prin aplicarea pe tavan a unui dispozitiv cu electromotor cât şi prin unul manual. Tipul de porţi adoptat este cel utilizat la Secţia de Pompieri din Arnieres, Franţa, publicat în „L'Arhitectura D'aujourd'hui" în 1939.

În pofida greutăţilor cu care s-au confruntat de-a lungul timpului, pompierii militari glăţeni şi-au făcut întotdeauna datoria şi şi-au salvat semenii zi şi noapte.

 

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.